SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 6; ale Mucenicilor 3, și ale Cuviosului 3.

Stihirile Mucenicilor, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Mucenici ai lui Hristos cei prealăudați, în vremea ce stăpânea barbaria elinilor și împingea pe toți în prăpastia fărădelegii, voi n-ați părăsit calea cea dreaptă, și la nedumnezeire nu v-ați adăugat, ci cu cuget vitejesc v-ați nevoit, și omorându-vă cu sabia, ați moștenit viața.

Pe Teognist, pe Ruf și pe Antipatru, pe Teostih pe Artemon, pe Magnon și pe Teodot, pe lăudatul Tavmasie și pe dumnezeiescul Filimon, care au strălucit luminat întru chinuri, și au luminat pe cei dintru întuneric, toți cu credință să-i cinstim, și cu laude să-i fericim, prăznuind sfințită pomenirea lor, veselindu-ne.

Flori veselitoare tabără sfințită adunare de Dumnezeu împreunată, sobor ales, însoțire aleasă de Dumnezeu, ceata sfinților, popor fericit. Mucenicilor, ca cei ce v-ați nevoit pentru Treime, cereți de la Dânsa să ne dea nouă tuturor iertare păcatelor, pace și mare milă.

Alte Stihiri, ale Preacuviosului Memnon, glasul și Podobie asemenea.

Preacuvioase Memnon fericite, prin înfrânare mai-nainte curățindu-ți sufletul, ai fost curat împodobit lăcaș al Duhului. Pentru aceea gonești duhurile cele viclene, și tămăduiești pururea neputințele celor ce aleargă către tine; roagă-te lui Hristos pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine.

Preacuvioase Memnon mărite, biruind patimile sufletului, ai fost începător călugărilor, cu osârdie ungând pe aceștia cu osteneala înfrânării, pe care i-ai adus înaintea Cuvântului Celui atoatevăzător, petrecând viața fericită, și neamestecată cu spurcăciunea; cu care dimpreună adu-ți aminte pururea de noi, cei ce te lăudăm pe tine.

Preacuvioase Memnon preabogate, tu ai lucrat odinioară, că au curs ape din izvor, întru lauda Domnului și întru ajutor sufletelor. Dintru adâncul mării corăbii ai mântuit, și cu rugăciunile tale ai păzit de stricăciunea lăcustelor, și pururea săvârșești nenumărate minuni; roagă-te lui Hristos pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi Doamne întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe muncitori au surpat. Zdrobit-au și ale dracilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și ale sfinților două, pe 8.

CANONUL Mucenicilor,

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Pe voievozii cei tari...

Mucenicilor cei purtători de chinuri, care cu adevărat vă veseliți de frumusețile cele dumnezeiești, și din-destul vă îndulciți din izvorul desfătării, și prin împărtășire vă îndumnezeiți; mântuiți de cumplitele primejdii, pe cei ce vă fericesc pe voi.

Pătimitorilor, cei ce ați răsărit ca soarele cel luminos cu razele chinurilor voastre celor tari, luminați pe toți cu strălucirile minunilor, pierdeți și noaptea patimilor și întunericul dracilor îl risipiți.

Nori tainici v-ați arătat înțelepților pătimitori, ca cei ce plouați peste credincioși cu ploile sângiurilor voastre, și prin Dar uscați înșelăciunea nedumnezeirii. Pentru aceasta vă fericim pe voi, vrednicilor de laudă.

A Născătoarei:

Din preacurate sângiurile tale, Maica lui Dumnezeu Preacurată, ai născut pe Hristos, Care S-a întrupat mai presus de cuvânt, luând chipul nostru. Pentru aceasta toate neamurile cu bună credință te fericim pe tine, care ești lauda sfinților Mucenici.

Alt CANON al Cuviosului

Cântarea 1-a, glasul același:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Strălucind Dumnezeiescul Dar al Preasfântului Duh, purtătorule de lumină Memnon, pe cei ce săvârșesc adormirea ta, prin rugăciunea ta cea minunată, curățește-i de întunericul patimilor.

Luând Crucea ta ai urmat Cuvântului, Celui ce S-a răstignit pentru noi, și cu înfrânarea și cu zăcerea la pământ ai omorât mișcările cele trupești, Preacuvioase.

Slavă...

Împreunându-te cu Dumnezeu prin post, și prin rugăciuni, și prin lacrimi, ai primit Dar de la Dânsul a tămădui neputințele și a goni duhurile, Memnone preafericite, de Dumnezeu înțelepțite.

Și acum..., a Născătoarei:

Îmbrăcându-se din tine Dumnezeu întru Om pentru bunătatea Sa, îndoit a ieșit, și cu lucrarea și cu firea, Pe Care roagă-L pururea Preacurată, ca să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Nevrând nicicum să jertfiți idolilor celor morți, v-ați adus jertfă vie, Celui ce S-a jertfit pentru noi, tineri preafrumoși, sfințiți Mucenici.

Întărindu-vă de legile cele dumnezeiești, prin puterea Duhului ați surpat sfaturile și pândirile celor fărădelege; și chinuindu-vă după lege, ați dobândit mărire.

Uitându-vă la cinstea cea viitoare Mucenicilor, înțelepțește ați părăsit cinstea cea stricăcioasă de pe pământ, și cu adevărat ați luat mărirea cea nemuritoare.

A Născătoarei:

Tu Preacurată născând pe Hristos, Care S-a rănit cu sulița, toate săbiile vrăjmașului desăvârșit au lipsit acum, pentru care rănindu-se mucenicii s-au chinuit.

Alt Canon,

Irmos: Se veselește de Tine Biserica...

Cu lumina bunătăților ca un soare ai strălucit pe pământ, luminând cu Darul Duhului sufletele tuturor Preacuvioase.

Având mijlocul tău încins cu fier, spre omorârea patimilor, arătat te-ai îmbrăcat cu nepătimire, Preacuvioase Memnon.

Slavă...

Fiind iubitor de oameni, celor neputincioși, ai primit mult Dar de la Dumnezeu, a tămădui patimile cele netămăduite, Preacuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu sălășluindu-Se în pântecele tău cel preacurat, a luat tot păcatul de la cei de pe pământ, Preacurată.

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne și scăparea și întărirea.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Ceata cea tare și luminată a celor nouă Mucenici, care ca niște mărturisitori Dumnezeirii celei în trei străluciri, dintru început înaintea divanului, aceștia au strigat: Sângele și sufletele noastre împreună cu trupurile ca o jertfă fără prihană aducem Ție Stăpâne; numără-ne în cetele celor cerești ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul.

Înțelepțindu-vă cu cunoștința cea dumnezeiască, și întrarmându-vă cu armele cele înțelegătoare, prin viețuire și prin faptă, întru Duhul ați biruit taberele vrăjmașului, și după moarte v-ați mutat către viața cea nemuritoare și către lumina cea neînserată. Pentru aceasta izvorând vindecări tuturor, tămăduiți bolile, și goniți duhurile, purtătorilor de chinuri cei nouă cu numărul. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., a Cuviosului Memnon.

Glas și Podobie asemenea.

Pe tine ca pe o stea arătătoare de lumină, cel ce cu razele bunătăților și ale minunilor luminezi lumea, te lăudăm, Preafericite, căci ai fost părtaș Luminii, și te-ai mutat către Lumina cea neapusă, Memnone. Pentru aceasta pururea cinstim sfântă și purtătoare de lumină pomenirea ta, lăudând pe Mântuitorul, și cu credință strigând ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a praznicului.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Cela ce șade în slavă...

Jertfe și junghieri jertfite de curând, și prinosuri dumnezeiești, jertfe bineprimite v-ați adus Celui ce S-a jertfit de bunăvoie, și pe moarte o a omorât. Pentru aceea vă fericim pe voi pătimitorilor.

Arătând minune foarte mare, Mucenicilor, ați vindecat mâini slăbănoage, și pe bărbatul cel vestit, care a năzuit cu dragoste la sicriul vostru, l-ați tămăduit de boala dizenteriei odinioară, vrednicilor de laudă.

Un cuget având în multe trupuri Mucenicilor, ați primit toți cununa muceniciei, ci dar stând înaintea Domnului în Cer, și fiind plini de mărire, uitați-vă la noi.

A Născătoarei:

Cel ce șade nedespărțit în Sânurile cele Părintești, în brațele tale șade Fecioară ca un prunc. A Căruia fericită patimă, însemnând tinerii cei buni biruitori, foarte vitejește s-au chinuit.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce.

Cu curgerea lacrimilor curățindu-ți inima ta Preacuvioase, ai făcut a izvorî ape la locul cel fără ape, preamărindu-te pe tine Dumnezeu, Memnone, ca pe un plăcut al Său.

Prin preamărită viața ta ca o stea strălucind, cu sfințite minunile tale, alt Cer te-ai arătat Fericite, celor ce cu credință strigă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Plecându-te legii Stăpânului Preacuvioase, pe cei ce erau sub stăpânirea ta i-ai îndreptat păscându-i; și ca un rob supus, ai înmulțit talantul Celui ce ți-a dat ție.

Și acum..., a Născătoarei:

Cugetul meu cel tras către dulceața cea trupească, cu mijlocirea ta întărește-l rogu-mă, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce al născut pe Dumnezeu, dătătorul de bine.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Necredincioșii nu vor vedea...

Ca niște jăratece înțelegătoare aprinzându-vă înțelepților, cu adevărat ați ars toată rătăcirea cea uscăcioasă și focul idolilor l-ați stins cu roua Duhului, fericiților.

Slăbănogul cel ce s-a slobozit de legheonul dracilor cel viclean, lăuda minunile voastre Mucenici prealuminoși, numai cât s-a apropiat de cinstit mormântul vostru.

Să se laude astăzi Teognis, Artemas, Ruf, Magnos cel lăudat, vestitul Filimon, și Teodot, și împreună cu Tanasie, și Antipatru și Teostih.

A Născătoarei:

Arată-te mântuitoare din nevoi, și din greșeli făcătoare de stricăciune, și mântuitoare de patimi, de scârbe și de primejdii, nouă celor ce cu credință te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Cugetul tău cu totul fiind cu privirile cele curate către Dumnezeu, s-a arătat mai presus decât poftele cele trupeșii.

Ca unul ce ești tămăduitor trupurilor, prea-bogate, gonește neputințele cele dobitocești ale sufletelor, prin Darul Duhului.

Slavă...

Fericit ești tu, și bine este ție, ca unuia ce al biruit zavistia vrăjmașului, și ai omorât patimile, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai pe Dumnezeu și ai rămas Fecioară Mireasă a lui Dumnezeu, pentru aceasta tot neamul omenesc bucurându-se, te fericește pe tine.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Cinstită s-a arătat moartea dumnezeieștilor purtătorilor de chinuri, înaintea ta Dumnezeule al tuturor, pe care i-ai arătat adevărat casă de doctorie fără plată celor bolnavi.

Cu râurile cinstitelor voastre sângiuri, cu adevărat ați uscat marea înșelăciunii idolești, și Biserica lui Hristos o ați adăpat mucenicilor, cugetătorilor de Dumnezeu.

Cu veștmânt împodobit vopsit din sângiurile voastre Mucenicilor, arătat îmbrăcându-vă, ați câștigat prin chinuri odihnele cele veșnice; pentru aceea vă cinstim cu laude, purtătorilor de chinuri.

A Născătoarei:

Ca un stog s-a arătat pântecele tău Preacurată, purtând grâul nemuririi, care hrănește sufletele tuturor credincioșilor, și luminează pe Mucenici.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi ție...

Cu o chemare numai se gonesc omizile, și toată stricăciunea vrăjmașului, căci te-ai cunoscut mare plăcut lui Dumnezeu, Memnone, Celui ce te-a preamărit pe tine Părinte.

Biruind zburdarea trupului ai primit Darul Duhului a goni neputințele și a tămădui sufletele cele bolnave de păcate, vrednicule de minune.

Slavă...

O minune! Cum numai cu chemarea ta se mântuiesc credincioșii cei ce înotau, văzându-te pe tine apropiat, și potolind tulburarea valurilor, preamărite Memnone.

Și acum..., a Născătoarei:

Zburdările trupului meu omoară-le Fecioară, ca una ce ai zămislit mai presus de fire și de cuvânt, și ai născut pe omorâtorul morții, și Dătătorul de viață, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Condacul și Icosul praznicului.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și noua, pomenirea Sfinților nouă Mucenici cei din Cizic: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemon, Magnu, Teodot, Tavmasie și Filimon.

Stih: Icoană a nematerialnicelor cete celor nouă sunt cu adevărat.

Bărbații cei nouă cărora capetele li s-au tăiat,

În a douăzeci și noua zi a lui Aprilie,

Nouă bărbați sau mutat din viață prin sabie.

Acești dumnezeiești Mucenici adunându-se de prin multe locuri, și pogorându-se la Cizic, cu gândul lor cel viteaz au rușinat pe stăpânitorul, și au scuipat rătăcirea idolilor. După aceea muncindu-i cu feluri de chinuri, nu s-au supus ca să jertfească idolilor, ci mai vârtos s-au adus pe sine jertfă vie lui Dumnezeu, fiind omorâți de sabie.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Memnon Mărturisitorul, făcătorul de minuni.

Stih: Puțin ceva după răpirea cea de pe urmă este dormind,

Memnon, și spre întâmpinarea lui Dumnezeu este așteptând.

Acest dintru sfinți Părintele nostru Memnon, lepădându-se de lume pentru Dumnezeu și petrecând cu dreptate și cu plăcere dumnezeiască, cu ascultarea și cu plecăciune, se făcu începător monahilor. Deci fiind blând și smerit, și plin de dragoste s-a făcut și făcător de minuni, de vreme ce odinioară venind lăcuste pe arăturile mănăstirii, ieși Sfântul și prin rugăciune le goni cu foc, și au dat de s-au înecat în râu. Și iarăși în loc fără de apă, a făcut prin rugăciune de a izvorât apă. Care și până în ziua de astăzi izvorăște pururea întru slava lui Hristos. Altă dată iarăși lovind furtuna pe niște călători ce călătoreau pe mare cu corabia, și rugându-se Sfântului, să le fie întru ajutor, se arătă între dânșii ocârmuind corabia, și îmbărbătându-i să nu se teamă i-a scos curând cu liniște la liman. Așa strălucind mulți ani, și făcând minuni, de mântuire celor ce-l chemau întru ajutor, și fiind cu bună plăcere până în sfârșit, s-a dus către Domnul plin de merindele faptelor bune.

Povestire pentru minunea ce s-a făcut la Africa în cetatea Cartaginei.

Stih: Văzând aici osânda desfrânării păcătosule spăimântează-te.

Și foarte mult despre aceea depărtează-te

În anii lui Iraclie împăratul, și ai lui Nichita patriciul, s-a făcut în Africa o minune. ca aceasta: Era în cetatea Cartaginei un oarecare din ceata ostășească; deci întâmplându-se boala ciumei în cetate, acela luându-și femeia, s-a dus la o moșioară a sa ca să scape de moarte. Dar diavolul, aruncându-l pe el în păcat, l-a făcut ca să păcătuiască cu femeia plugarului său, apoi molipsindu-se de ciumă s-a săvârșit și l-a îngropat și după trei ceasuri a început a striga din mormânt zicând: Miluiește-mă. Și deschizând mormântul, l-a aflat pe el viu, dar nu putea să vorbească. Deci Talasie Papa Africii l-a mângâiat pe el, și după patru zile venindu-și în fire, povestea zicând: În vremea când era să-mi iasă sufletul vedeam oarecari arapi grozavi, care se războiau asupra mea; după aceasta am văzut venind doi tineri frumoși, pentru care se bucura sufletul meu; și luându-mă acei tineri, mă suiau la Cer. Iar vămile cele din văzduh, ale arapilor, cerceta tot păcatul meu, o vamă adică cerceta minciuna, alta zavistia, alta lăcomia de averi. Și îngerii puneau dimpotrivă faptele mele cele bune ce făcusem. Iar după ce ne-am suit până la poarta Cerului, ne-a întâmpinat vama curviei, care punea înainte preacurvia ce cu puțin mai înainte făcusem; și biruind, aceia, m-au tras la cele mai de jos ale pământului, unde se muncesc sufletele păcătoșilor. Pentru care grozăvii, cu neputință este limba să povestească. Deci tânguindu-mă eu, mi s-au arătat acei doi tineri, către care plângând, ziceam: Faceți milă cu mine ca să mă pocăiesc. atunci a zis unul către altul: Te unești cu el, că să se pocăiască? Iar celălalt a răspuns: Mă unesc. atunci ridicându-mă pe mine de acolo, m-a băgat în mormânt, și aflându-mi trupul ca un lut și împuțiciune, nu voiam să intru într-însul; iar îngerii mi-au zis mie: Cu neputință este întru alt chip să te pocăiești, decât numai prin trupul cu care ai păcătuit. Deci așa am intrat, și însuflețindu-mi-se trupul, am început a striga. Acestea spunând, și mai trăind după aceasta patruzeci de zile, fără de mâncare, plângând și tânguindu-se, iarăși a adormit

Altă povestire pentru judecata ce va să fie și pentru muncile de sub pământ.

Stih: Din ceste simțite de aici pentru judecata viitoare să ne învățăm,

Ca nu acolo ca niște necredincioși în foc să ne aruncăm.

Sfântul sfințitul Mucenic Patrichie Episcopul Prusiei zice, că Dumnezeu a gătit două locuri: unul de multe bunătăți, pe care-l vor câștiga drepții, și unul de întuneric și de foc, unde se vor munci păcătoșii; și că Dumnezeu a băgat foc nu numai prin tot pământul, ci că și în Cer este foc și apă, căci alta este apa cea pe deasupra pământului, care se numește marea, și alta cea de supt pământ, care se numește adânc, din care ca niște tulumbe izbucnesc izvoarele spre viețuirea noastră. Iar din focul cel dedesubt, izbucnesc ape calde altele mai mult, altele mai puțin. Iar locul cel de sub pământ, precum zic, este locul de muncă al necredincioșilor, precum și apa înghețată, care este prea jos, și pe care și tartar o numesc, întru care elinii cu dumnezeii lor, se muncesc în veci. Iar Sfântul Pionie zice așa: Că eu înconjurând Iudeea și trecând Iordanul, am văzut pământ care până acum mărturisește urgia lui Dumnezeu, pentru păcatele ce au făcut necredincioșii, omorând pe cei străini, și făcând fapte de rușine. Am văzut încă până acum, se suie fum în sus, și pământul de foc arzându-se, se face cenușă neîmpărtășit fiind a tot felul de roadă și de toată firea umedă. Și aceasta nu este departe celor ce vor a-l vedea; focul cel din Etna Siciliei, pentru care mărturisesc vouă despre judecata lui Dumnezeu ce va să fie prin foc; căci am văzut la Neapole, șase mile departe de cetate, că se află un munte râpos, care izvora foc dumnezeiesc, și că apa se suie trei sute de stânjeni peste vârful muntelui și se pogoară până la șase mile, care foc arzând topea pământul, și pietrele, până ce Preacuviosul Ștefan, episcopul al acelei vremi, ieșind cu Litanie, a făcut rugăciune la Dumnezeu, și a contenit focul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Auxivie, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Cu adevărat ceata celor mântuiți este sporindu-se.

Auxivie din viață mutându-se.

Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne, miluiește-ne șine mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cei trei tineri în Babilon...

Fiind ispitiți cu chinurile cele cumplite, asemănându-vă celor trei tineri, lăudați pe Mântuitorul Hristos, slăviților marilor Mucenici.

Stătut-ați înaintea divanurilor celor de judecată Mucenicilor, chinuindu-vă foarte tare, și ați rușinat pe cei necredincioși, tuturor celor necredincioși arătându-le adevărul.

Neîngrozindu-vă de înfricoșatele porunci ale tiranului, cu mare îndrăzneală ați mărturisit pe Hristos, a fi un Dumnezeu Ziditor, și atoate-țiitor, surpând mulțimile dumnezeilor idolești; drept aceea v-ați încununat cu cunună preastrălucitoare.

A Născătoarei:

Omoară-mi mișcările trupului, Preacurată, ceea ce ai născut Viața, înviază-mi sufletul meu Fecioară, care este omorât de patimi și de multe păcate.

Alt Canon,

Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Cu curgerile lacrimilor ai stins văpaia patimilor, iar acum cu focul minunilor tale și prin Dar, cu adevărat pururea arzi stricăciunea cea materialnică a neputințelor, Preafericite.

Din toată inima iubind pe Ziditorul tău, Fericite, ai fost afară de trup și de lume, Memnone înțelepte, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Fiind ca un pom sădit lângă izvoarele înfrânării Părinte, ai adus lucrarea rodurilor ale minunilor, Memnone prea-bogate, îndestulând la vreme cuviincioasă.

Slavă...

Stricăciunea, ce s-a întâmplat de omizi, ai potolit; și cu curgerea apelor prin poruncă dumnezeiască o ai înecat, Memnone înțelepte, și ai strigat: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu.

Și acum..., a Născătoarei:

De viforul păcatelor celor nenumărate mântuiește-mă Fecioară, ceea ce una ești tare ajutătoare celor smeriți, și curățire păcatelor, binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Ceata pătimitorilor cea dumnezeiască, cu toată virtutea iubindu-te pe tine, Mântuitorule Atotputernice, a sfărâmat cetele și măiestriile dracilor, întărindu-se cu puterea Ta.

Cu cântări să se laude Teognis, Teodot și Filimon, Tavmasie și Artemon, Antipatru, Magnu, Ruf, și Teostih, grăitorii de Dumnezeu cei cu cuget viteaz.

Săvârșind bine nevoința, și credința păzindu-o nevătămată, prin chinuri și prin tăiere petreceți la cele de sus măriților, veselindu-vă pururea împreună cu îngerii.

A Născătoarei:

Cela ce negrăit S-a sălășluit în pântecele tău Preacurată, a arătat lăcaș luiși pe cei binecredincioși, Căruia neîncetat strigăm: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Ca un luceafăr, ca o stea și ca un mare soare ai strălucit Memnone, de Dumnezeu insuflate, și prin Dar al luminat sufletele celor ce te-au pus pe tine ales îndreptător și sfințit învățător, și povățuitor minunat, ca pe cel ce ai strigat: Toate lucrurile binecuvântați pe Domnul.

Vrăjmașului celui ce năștea moarte adâncă, rană ai dat, Fericite, când prin Darul Duhului ți-ai dobândit smerita înțelepciune și obiceiul lui cel înalt și mândru plecându-l la pământ, ai călcat cursele lui cele stricătoare de suflet.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Petrecându-ți viața bine, te-ai învrednicit a vedea fericirea aceea, și îndulcirea cea veșnică și lumina sfinților, Sfinte, și acum bucurându-te strigi: Toate lucrurile binecuvântați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel smerit care s-a bolnăvit de greutatea celor cumplite, și s-a înecat, învrednicește-l cercetării tale, de Dumnezeu dăruită Stăpână, și-l arată până la sfârșit sănătos, ca pe unul ce-ți strigă: Bucură-te Maica lui Dumnezeu în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Eva adică prin boala...

Arătatu-v-ați Mucenici ai lui Hristos preaminunați, stele pe tăria muceniciei întru înălțimea mărturisirii, având în mijloc pe Hristos ca pe un Soare, și goniți întunericul înșelăciunii de la sufletele noastre, fericiților.

Cinstim nevoințele voastre cele cinstite, preamăriților, și chinurile și rănile și vitejia cea până la sânge, durerile și moartea cea silnică, și noianul cel necuprins al minunilor, fericindu-vă cu veselie.

Cu cântări să săvârșim credincioșilor ziua de praznic, lăudând pe Filimon, pe Magnu și pe Ruf și Teognis, pe Antipatru pe Teostih și pe Artemon, și pe dumnezeiescul Tavmasie, împreună cu Teodot să-i fericim.

A Născătoarei:

Semnele nașterii tale Preacurată le-au propovăduit Proorocii, alcătuindu-ți numire minunată, unul într-un fel, altul într-alt fel. Căci ai născut celor din iad, Viața, care a surpat puterea morții.

Alt Canon,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Întărindu-te cu puterea cea de Dumnezeu începătoare, ai putut birui toată puterea vrăjmașului, Memnone de Dumnezeu înțelepțite. Pentru aceasta ca un purtător de biruință primind cununa, roagă-te lui Hristos pentru noi.

Din sicriul tău ca dintr-un izvor curg pâraiele tămăduirilor, care prin puterea Dumnezeiescului Duh curățesc bolile și spurcăciunile, și adapă cugetele celor ce te cinstesc pe tine, Preacuvioase.

Astăzi pomenirea ta Părinte ca un soare luminează toată vârsta și cugetul, că ai săvârșit lucrurile luminii, și mutându-te, te-ai sălășluit în Lumina cea neapusă.

Slavă...

Ca cel ce ai fost vrednic, te-ai mutat la lăcașurile cele veșnice, și te-ai numărat în cetele preacuvioșilor, Memnone fericite; cu care dimpreună adu-ți aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine pe pământ.

Și acum..., a Născătoarei:

Glasul cel îngeresc cu bucurie strigăm ție Fecioară, bucură-te sfărâmarea blestemului, lauda Preacuvioșilor și a Mucenicilor, mărturisirea Proorocilor și mântuirea oamenilor.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA și STIHOAVNA praznicului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.