SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6; ale praznicului 3, și ale Apostolului 3, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Fericite de Dumnezeu văzătorule Iacov, tu glasul Cuvântului de îndată luând, de ascultarea și dragostea părintească nu te-ai grijit. Că lăsând tulburarea lumii și marea cea înțelegătoare trecând, aceasta o ai tulburat cu învățăturile bunei credințe, și cu tunetele tale cele mai presus de lume, de Dumnezeu fericite.

Preafericite Iacove, Cuvântului începătorului vieții, și al veacului ce va să fie, slujind cu faptele, pe Isav cel cu totul spurcat de nașterea cea dintâi cu adevărat l-ai lipsit, care și-a socotit pântecele ca pe un Dumnezeu, pe care și de acoperământul părintesc l-ai lipsit, și gol l-ai arătat, și binecuvântării și moștenirii neîmpărtășit.

Domn ai fost peste tot pământul, Mărite, precum de tine este scris, Apostol fiind Celui ce a făcut toate, și pentru râvna ta cea călduroasă, de la cei fărădelege ucidere cu sabia ai răbdat, Preaînțelepte; din cinstită adunarea celor doisprezece împreună Apostoli, tu întâi fiind omorât, Fericite.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Tu întâi prealăudate din dumnezeiască alegerea celor doisprezece, moarte de sabie ai răbdat de la Irod, pentru dascălul. Tu întâi paharul Lui, precum te-ai făgăduit, l-ai băut. Pentru aceasta moștenitor Împărăției Lui te-a primit Iubitorul de oameni, împreună cu fratele tău, care rugați-vă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

STIHOAVNA praznicului.

Slavă..., a Apostolului, glasul 1.

Apostole și Mucenice Iacove, cela ce ești oaie de Dumnezeu aleasă a Păstorului celui bun; bucurându-te împreună cu cei de un sânge cu tine întru cele înalte, cere celor ce prăznuiesc cinstită pomenirea ta, iertare de păcate și mare milă.

Și acum..., a Praznicului.

Tropar, glasul al 3-lea.

Apostole sfinte Iacove roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Sau acesta glas același.

Apostol al lui Hristos prea-ales, și frate cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, prealăudate Iacove; cere iertare de greșale, celor ce te laudă pe tine și sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., Și acum... a Praznicului:

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., a Apostolului, Și acum..., iar a Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna Apostolului glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Soarele dreptății Hristos, ca pe un luceafăr te-a trimis pe tine, ca să luminezi tot pământul, mărite Iacove, prin dumnezeieștile tale rugăciuni strălucești, și cu dumnezeiască lumina cea neînserată luminezi pe toți cei ce cu credință săvârșesc sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a praznicului:

După a doua Catismă, Sedealna Apostolului, glasul al 2-lea.

Podobie: Ceea ce ești izvorul milei...

Vânând limbile măritul Apostol, a învățat marginile pământului, ca să se închine Ție Hristoase Dumnezeule, Cela ce ești împreună cu Tatăl și cu Duhul. Pentru care întărește Biserica Ta, și trimite credincioșilor binecuvântarea Ta, unule Milostive și Iubitorule de oameni. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului,

Învierea lui Hristos...

Psalm 50.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, și al Apostolului, pe 6.

CANONUL Apostolului

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Cu mreaja ta, ca un vânător isteț, sufletul meu scoțându-l dintru adâncul greșelilor, Fericite, luminează-l cu străluciri luminoase, și ca să laude după vrednicie a ta sfântă pomenire, bine-l povățuiește, o de Dumnezeu grăitorule Iacove.

Cel rnai-nainte de veci împreună fără de început cu Tatăl, și Dumnezeu cel desăvârșit, întrupându-Se, S-a arătat pe pământ ca un om, și împreună lucrător și slujitor Darului preaînțelept, te-a arătat Fericite, cu puterea Lui întărit.

Cunoscând bun neamul sufletului tău, Dumnezeu, Cel mai-nainte știutor și tăria ta și gândul tău cel nebiruit, Mărite, mai-nainte socotind, cu Apostolii Săi te-a așezat, ca să-L vestești pe Dânsul neamurilor.

Slavă...

Îngerul sfatului celui mare al Tatălui, din Maica ceea ce n-a știut de bărbat, arătându-Se lumii, trup a luat; care pe tine Apostol, cu bunătățile împodobit, te-a arătat, și de Dumnezeu grăitor, Iacove, să vestești cuvintele Lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Lucruri preamărite de tine s-au grăit în neamurile neamurilor; că pe Dumnezeu Cuvântul în pântece L-ai încăput, și curată ai rămas, de Dumnezeu Născătoare Marie. Pentru aceasta toți te cinstim pe tine cea după Dumnezeu folositoarea noastră.

Catavasia Praznicului.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cel ce a întărit Cerul...

Pe tine suflarea cea repede de sus a Mângâietorului aprinzându-te, înțelept de Dumnezeu grăitor te-a arătat, spunând luminat măririle Cuvântului Celui ce S-a întrupat, Căruia și însuți văzător ai fost.

Pe tine ca pe o săgeată aleasă ascuțită, Cuvântul în inimile vrăjmașilor te-a înfipt, ca să desparți sufletele celor potrivnici, preaînțelepte, și să dobândești prăzile lor; Iacove tăinuitorule.

Sfințită și de lumină purtătoare nașterea ta înțelepte, pentru împreunarea cu rudenia cea cu Dumnezeu, Preafericite, luminat arătată se vede; că din tinerețe te-ai arătat cu Cuvântul împreună locuitor.

Slavă...

Blândețile nespurcatului tău suflet de Stăpânul s-au văzut, și mai-nainte de chemare, Fericite, după vrednicie primit Lui te-ai arătat o Iacove! Și rânduielii Lui tăinuitor te-ai făcut.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai înaltă decât Heruvimii și Serafimii, te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare; că tu una ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, ceea ce ești neîntinată. Pentru aceasta pe tine toți credincioșii cu cântări pururea te fericim.

CONDACUL și ICOSUL praznicului.

Sedealna Apostolului, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Făcându-te Apostol lui Hristos și bând paharul Lui, înțelepte, precum ți-a zis ție, Fericite, de sabie te-ai omorât Iacove Apostole. Pentru aceasta toată Biserica dănțuiește, prăznuind sfântă pomenirea ta, întru care te lăudăm pe tine. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a paznicului.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Dumnezeiesc propovăduitor al lui Hristos te-ai făcut Iacove, că tu chemat fiind, degrab ai urmat, de părinteasca dragoste lepădându-te, și cele trecătoare cu cele veșnice schimbându-le. Pentru aceasta și moștenirii cerești celei negrăite te-ai învrednicit pururea, Preamărite.

O căldurosul dorul tău către Stăpânul! Că tu pe Dânsul foarte l-ai iubit, că strălucirea Lui luminându-te, când te-ai și schimbat la chip, și te-ai arătat tuturor a doua lumină, cu razele celei dintâi, și cu slava fiind strălucit preacinstite Iacove.

Viață cinstită și preaminunată ai avut, că cu dorirea dor neoprit luând, la fericirea cea desăvârșită a doririlor de stăpânia cea bună ai ajuns, de Dumnezeu înțelepțite, împreună cu cei fără de trup, cântând: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Slavă...

Pe tine însuți tot voilor Stăpânului dându-te Apostole de Dumnezeu învățate, la înălțimea bunătăților te-ai ridicat arătat, și la dumnezeiasca săvârșire cu adevărat; și de acolo râurile tămăduirilor izvorăști, celor ce măresc pomenirea ta, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu ești lauda credincioșilor, ceea ce nu știi de mire, tu folositoarea, tu și scăparea credincioșilor, zid, și liman; că duci rugăciunile către Fiul tău, ceea ce ești cu totul fără prihană, și mântuiești din nevoi, pe cei ce te cunosc pe tine cu credință și cu dragoste, de Dumnezeu Născătoare curată.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Ca alt Ilie nou cu râvnă fiind aprins, pe cei ce nu se plecau propovăduirii tale, ai vrut să-i arzi, Mărite; dar te-a oprit pe tine voitorul milostivirii, învățându-te blândețile Darului.

Suitu-te-ai la înălțimea faptei bune, întraripându-te prin iubirea de scaunele cele alese ale Stăpânului, și ai dorit, Mărite, a avea cinste mai mare, nu ca și cum ai fi poftit mărirea cea deșartă, ci ca să vezi fără mijlocire pe Cel ce L-ai iubit.

Covârșit-a Iacov, Mântuitorule, hotarele omenirii, că întru puterea Ta, ca întru o haină îmbrăcându-se, izvorăște râuri de tămăduiri și de minuni, și luminează marginile prin credință.

Slavă...

Nor luminos pe tine cel îndumnezeit, și luminat cu slava Cuvântului, în muntele Taborului te-a umbrit, fericite Iacove. Și te-ai învrednicit a auzi glasul părintesc, care a adeverit ființa Lui cea firească.

Și acum..., a Născătoarei:

Îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău câștigând Preacurată, purtarea de grijă cea pentru noi cei de un neam, nu o trece cu vederea, rugămu-ne. Că pe tine una către Stăpânul, creștinii, rugătoare lină te avem.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Adâncul păcatelor...

Curgeri ca din izvorul tămăduirilor neîncetat vărsând și luminarea învățăturilor celor creștinești izvorând, Mărite, sufletele celor ce vin la tine cu creștinească dragoste, le luminezi Iacove preafericite.

Vas de încăperea bogăției lui, și cinstitei dăruiri aflându-te Stăpânul, Preafericite, te-a umplut de darurile tainelor celor mai presus de minte, slujitorule al vieții celei veșnice.

Slavă pe pământ cerșind de la Hristos, ca de la un împărat pământesc, să-ți dea ție, ai dobândit împărăția, nu cea de jos și stricăcioasă, fericite Iacove, ci cea nestricăcioasă, care prin patimă o ai luat.

Slavă...

Omorâre pentru noi Stăpânul binevoind a lua care este a morților întru pricina învierii celei adevărate, ca pe un învățător de tainele Sale, pe tine Preafericite, te-a luat împreună-lucrător în noaptea întru care S-a vândut.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut adâncul milostivirilor, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, de întristările lumești mântuiește-mi sufletul meu, și deschide-mi ușa bucuriei duhovnicești, că spre tine Fecioară nădejdea mi-am pus.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Glas dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea tatălui tău o ai trecut cu vederea, și ai alergat la Hristos, Iacove, cu fratele tău, Mărite. Cu care împreună te-ai învrednicit a vedea dumnezeiască schimbarea la față a Domnului.

ICOS

Ca un vânător al peștilor celor cuvântători, prin năvodul dumnezeieștilor tale rugăciuni, de trei ori fericite, din adâncul greșelilor scoate smeritul meu suflet, cel prins de cursele desfătărilor lumești. Ca trecând cealaltă a mea vreme nemutată, să laud numele tău și să măresc viața ta cea curată, care ai săvârșit pe pământ, învrednicindu-te în munte a vedea dumnezeiască schimbarea la față a Domnului.

SINAXAR

În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfântului Măritului Apostol Iacov, fratele Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu.

Stih: Iacov ca un miel spre tăiere adus fiind,

Graiurile bunei cinstiri cu de-amănuntul este învățând.

Sabia cea ucigătoare omorî,

Pe Iacov în a treizecea zi.

Acesta a fost fiul lui Zevedei, și frate lui Ioan cuvântătorul de Dumnezeu; și după chemarea lui Andrei și Petru, a fost chemat și el cu fratele său de Mântuitorul la Apostolat. Care îndată lăsând pe tatăl său și corabia și celelalte, toate au urmat Domnului. Și atâta îi iubi cât unuia dărui a se rezema pe pieptul său, iar celuilalt a bea paharul care și el l-a băut. Și ei atâta râvnă aveau pentru dânsul, cât vrură să pogoare foc din cer ca să topească pe cei ce nu credeau. Și poate că o ar fi și făcut aceasta, de nu i-ar fi oprit Hristos prin bunătatea sa. Drept aceea îi luă pururea cu sine pe aceștia și pe verhovnicul Petru la rugăciune și la alte orânduieli, învățându-i cele mai înalte și mai tainice dogme. Pe acest fericit Iacov, după patima și înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos nesuferindu-l Irod să îndrăznească, și să propovăduiască mântuitoarea învățătură, puse mâinile pe dânsul, și-l omorî; trimițându-l al doilea Mucenic la Stăpânul Hristos după Mucenicul Ștefan.

Tot în această zi, Clement făcătorul de canoane, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Clement jos pe pământeni cu cântări veselind,

S-a dus ca să veselească, precum socotesc și cetele cele de gând.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Maxim.

Stih: Maxim pe Xi, slava cea din mijloc aflând,

Pe sabia ceea ce i-a rănit pântecele, era nouă însemnând.

Tot în această zi, aflarea moaștelor Sfântului sfințitului Mucenic Vasilie episcopul Amasiei.

Stih: Pe Vasilie nici mort nu se cuvine a-l trece cu neștiința,

Pe cel ce pentru tine împăratul cel viu și-a dat viața.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Donat episcopul Evriei.

Stih: Donat este clătind pe cel ce sufletele clătește,

Căci pe Dumnezeu Cuvântul cel pașnic lumii îl vestește.

Acesta a fost în zilele lui Teodosie cel mare, fiind episcop în cetatea ce se cheamă Evria, la Epirul cel vechi. Și la acea cetate era un sat ce se numea Soria, la care era o fântână cu apă, și câți beau dintr-însa mureau cu amar. Apoi aflând de aceasta Preasfântul episcop Donat, merse la fântână cu clericii săi, și cum sosi se făcu tunet, și îndată ieșind de acolo un balaur purtător de moarte, care își avea cuibul în fântână, întâmpină pe fericitul, și ispitea ca să împiedice cu coada sa picioarele asinului, pe care era Sfântul călare. Iar Sfântul întorcându-se și văzând pe balaurul, a luat biciul cu care bătea asinul și punându-l pe spinarea balaurului, cu aceasta numai a făcut pe balaur sa ia rană purtătoare de moarte; pentru că îndată căzu de muri. Atunci adunară lemne cei ce văzură minunea, și făcură foc, de arseră fiara. Și nimenea nu cuteza a se apropia de apă și să o guste, iar Sfântul făcând rugăciune, și binecuvântând fântâna, și bând el întâi, făcu și pe ceilalți de băură fără de frică. Dintru care bând, și bucurându-se, de atunci încolo, s-au dus pe la casele sale sănătoși. Acestea aflând Teodosie împăratul, chemă pe toți episcopii, câți erau acolo, și întrebă: Care este Donat, cel ce a lovit pe balaurul cu biciul de l-a omorât, și cu rugăciunea sa a scos apă din pământ și din Cer ploaie a pogorât? Iar ei îl arătară, zicând: Acesta este împărate; și împăratul sărutându-l îl duse la împărăteasă, și căzând amândoi apucară picioarele Sfântului, rugându-l și zicând: Robul lui Dumnezeu, rugămu-te, fă milă cu noi; că avem numai o fiică singură născută, care se bântuiește de cumplit drac, cât suntem foarte mâhniți la suflet, ci de o vei tămădui, ia-ți jumătate din avuția ei. Iar Sfântul zise: Să vină copila; iar ei luară pe Sfântul de-l duseră la dânsa. Și certând Sfântul pe dracul, și gonindu-l, îndată se tămădui copila. Deci dându-i împăratul făgăduința, Sfântul n-a primit să o ia, iar pentru buna sa voință ceru să i se dea un loc ce era aproape de orașul lui, foarte bun ca să-și facă biserică, ce se chema Omfalion. Pe care îndată împăratul i-l dărui cu carte poruncitoare. Fericitul acesta Donat a înviat pe un mort, ce nu-l lăsa un datornic să se îngroape până nu-și va plăti datoria. Și după ce a vorbit și și-a așezat lucrul cu datornicul, și s-a spart zapisul, i-a poruncit iarăși de a răposat până când va fi cea de obște a tuturor înviere. După aceea fiind atunci și secetă mare pe pământ, cu zisa împăratului ieși Sfântul afară din cetate de făcu rugăciune, și se lăsă atâta ploaie din Cer în cetate și împrejur, de se umplu pământul, cât se părea că va fi potop. Iar împăratul avea grijă de Sfântul, căci era numai cu o haină îmbrăcat și ploaia era grea. Iar dacă veni Sfântul în curtea împărătească, și nefiind nicidecum udat, se minunară toți, deci împăratul se bucură de cuvintele lui și dându-i mult aur pe seama zidirii Bisericii și alte lucruri iscusite spre podoaba aceleiași biserici, l-a trimis la lăcașul său. Apoi mergând și făcând biserica, și gătindu-și mormântul său, foarte bătrân fiind s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Arghira care a mărturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul o mie șapte sute douăzeci, și muncită fiind în temniță s-a săvârșit.

Stih: Arghira prin muncile temniței celei întunecoase muncită fiind,

Mai mult decât argintul nouă acum este strălucind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Paharul Stăpânului Hristos ai băut, precum te-ai făgăduit, și cu Botezul Lui tu te-ai botezat, de Dumnezeu fericite, Căruia acum cu osârdie strigi bucurându-te: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu razele vederii de Dumnezeu strălucit te-ai arătat Iacove; pentru aceasta cu cununa împărăției făcătorul de bine Hristos, te-a împodobit pe tine, care cânți împreună cu îngerii: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Lumina cea neînserată tu în muntele Taborului văzând, pe pământ ai căzut, neputând a o vedea cu ochii, și dacă ai auzit glasul părintesc, ai strigat luminat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Iată ți-a plinit ție făgăduințele Cel de mari lucruri dătător, la Dânsul înălțându-te cu urmarea patimilor Lui, Căruia stându-i înainte acum, strigi bucurându-te: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Îndoirea firilor, iar nu a fețelor Celui ce S-a întrupat din tine Fecioară, propovăduim; pe care după trup Îl închipuim, și ne închinăm asemănării chipului Lui, cei ce ne-am împăcat cu Dumnezeu prin tine Preacurată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori muncitorii.

Cugetul lui Avraam tu de Dumnezeu văzătorule agonisindu-ți lui Hristos, Celui ce te-a chemat pe tine ai urmat, de Dumnezeu înțelepțite, și rob te-ai făcut Aceluia, ca făcătorului și Mântuitorului strigând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Mai tare decât tunetul a fost glăsuirea ta, și decât răsunarea cea dedemult închipuitoare a celor din lege; că pe Hristos ca un tunet L-ai vestit în toată lumea Dumnezeu, și Făcător și Mântuitor cântând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, noroadelor preaînălțați-L întru toți vecii.

Minunat te-ai făcut, Mărite, cu luminarea mărturisirii și cu strălucirea slujirii lui Dumnezeu celei adevărate, și domn a tot pământul, Apostole punându-te făcătorului și Mântuitorului cânți: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

În tot pământul a străbătut cuvântul tău Iacove, lovind ca un tunet mintea celor necredincioși, și luminând cu dumnezeiască lumina credinței ca un fulger pe toți cei ce strigă cu închinare: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, o de Dumnezeu Născătoare Marie, dumnezeiască Mireasă! Că pe Dumnezeu, Cel ce este peste toate, L-ai născut. Fecioară, pe Făcătorul și Mântuitorul, Căruia strigăm: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a Cerul...

Cu sfințenie săvârșindu-ți călătoria ta, în lăcașurile sfinților, Mărite, acum fiind, bucurându-te vezi raza cea întreit strălucitoare; de care îndulcindu-te preaînțelepte, pe cântăreții tăi plini de veselie și de bucurie arată-i, cu rugăciunile tale, preafericite Iacove.

A te vedea făcătorii de rele și ucigașii, ca și mai-nainte pe Stăpânul tău, nesuferind, te-au ucis cu sabia pe tine următorul lui Hristos, Celui ce S-a răstignit cu trupul pentru noi, că faptele lor defăimându-le, cu pilda vieții tale le-ai vădit ca un de Dumnezeu grăitor, Preafericite.

Cu sabia cerească fiind muncit Irod, de răni a pierit; căci pe robii tăi Cuvinte, și pe ucenicii pe care Apostoli i-ai numit, nu era vrednic să-i ucidă ticălosul. Pentru aceasta de a ta dreaptă înțelepciune, făcătorule de bine mirându-ne, pe Tine Te mărim.

Slavă...

Cinstim pomenirea ta cu bucurie, te lăudăm pe tine fericite Iacove, tăinuitorule al lui Hristos, mărind râvna ta cea călduroasă, și călătoria cea lungă, și luptele tale și junghierea; fiu al tunetului, și lumină, și judecător, și de taine grăitor cu credință pe tine toți minunându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai, o Fecioară Maica lui Dumnezeu; mai presus de fire născând cu trup pe Cuvântul cel bun, pe care Tatăl din inima Sa l-a răspuns mai-nainte de toți vecii ca un Bun; pe care acum și mai presus de trupuri Îl cunoaștem, măcar că și trup a luat.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim.,.

Cuvântului Celui ce S-a întrupat pentru milostivire, Apostol ai fost Iacove, cu ceata celor mai mari arătându-te, împreună numărat; cu care lui Hristos te roagă pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, ale Praznicului, 3, și ale Apostolului 3, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu trestia Darului, dintru adâncul deșertăciunii ai scos pe oameni, vrednicule de minune, plecându-te chemării Învățătorului, Celui ce a luminat cu totul cugetul tău Iacove, și te-a arătat pe tine Apostol cinstit, și de Dumnezeu grăitor, al Dumnezeirii Sale celei negrăite.

Strălucirea Duhului s-a pogorât peste tine în chip de foc, și te-ai făcut lăcaș dumnezeiesc, Fericite, cu tărie gonind întunericul nedumnezeirii, și cu lumina cuvintelor tale celor preaînțelepte, ai luminat lumea grăitorule de taine, vârful Apostolilor, văzătorule de Hristos, Iacove.

Cu strălucirile propovăduirii, pe cei ce dormeau întru întunericul necunoștinței luminându-i, Iacove mărite, i-ai arătat prin credință fii Stăpânului și Dumnezeu, patimii și morții Căruia râvnind, te-ai făcut moștenitor slavei, preaînțelepte, și de Dumnezeu grăitorule, și ca un Apostol adevărat.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Pe mărturisitorul tainei celei cerești, pe propovăduitorul Evangheliei, pe Iacov, veniți toți cu cântări de psalmi să-l lăudăm. Că acesta s-a arătat râu raiului celui cugetător, adăpând brazdele sufletelor cu ploile cele cerești, și arătându-le aducătoare de roduri lui Hristos Dumnezeu, Celui ce prin rugăciunile lui, dă tuturor curățire, și luminare și mare milă, celor ce săvârșesc pomenirea sa.

Și acum..., a Praznicului.

SLAVOSLOVIA CEA MARE Ecteniile și Otpustul.

Ceasul întâi și Otpustul desăvârșit.