SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stilurile Ierarhului pe 6.

Stihirile Ierarhului, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ai fost chemat...

Cela ce te-ai învrednicit vieții celei fără de moarte, propovăduind pe Hristos Dătătorul de viață, pe Fiul și Cuvântul cel pururea de o Ființă și înființat cu Tatăl cel fără început, cu limba ta cea de foc ai ars materia eresurilor, Mărite, și pe Arie de la Biserica lui Hristos l-ai izgonit, și prin cuvintele tale cele dumnezeiești ai luminat inimile credincioșilor, Înțelepte, ca să se închine Treimii Celei întru o Ființă.

Arătatu-te-ai ca un dumnezeiesc izvor, plin de apele Duhului, cel ce ești întocmai cu îngerii; și adăpat cu dumnezeiești învățături, adăpi toată plinirea Bisericii, și îneci adunarea ereticilor prin adâncul cuvintelor tale celor dumnezeiești Părinte. Căci tu ai mărturisit pe Stăpânul Hristos a fi de o Ființă cu Tatăl cel ce L-a născut, preaînțelepte dumnezeiescule Atanasie preafericite.

Ca un grăitor de taine, și dumnezeiesc Arhiereu, ai răbdat nevoi și izgoniri, și asupreli în mulți ani pentru credința lui Hristos; și arătat ai propovăduit pe Hristos, Cel fără de început, a fi de o Ființă și pururea înființat, și împreună lucrător cu Tatăl cel întâi începător, și fără început. Pentru aceasta arătat împodobindu-te cu învățăturile cele luminate, te-ai arătat la toată lumea, prealuminat.

Alte Stihiri, glasul al 5-lea.

Podobie: Preacuvioase Părinte...

Preacuvioase Părinte de Dumnezeu arătătorule Atanasie, din pruncie te-ai cunoscut luminător Bisericii, strălucind cu prealuminoase vederi, și îmbogățindu-te cu tot felul de bunătăți, și cu cuvintele cele suflătoare de foc, ai ars eresurile, și pe toți credincioșii i-ai îndreptat către Lumina cea Dumnezeiască a Treimii, care se înțelege întru o Dumnezeire, și are slava cea de o Ființă. Pe Aceasta îmblânzește-o, și Acesteia pururea te roagă, ca să se dăruiască lumii, un cuget, pace și mare milă.

Preacuvioase Părinte de Dumnezeu grăitorule Atanasie, numindu-te cu un nume al frumuseții celei fără de moarte, pe cărarea cea mijlocitoare a acesteia ai mers, și arătat împodobindu-te cu lumina vieții, ai câștigat cuget curat, și te-ai arătat apărător Cuvântului și insuflat cu Preasfântul Duh, de care luminându-te, ai biruit pe toți vrăjmașii, și îngrădindu-te nebiruit te-ai arătat, și îndumnezeindu-te te-ai făcut părtaș Acestuia, Sfinte; cere ca să se dăruiască tuturor un cuget, pace și mare milă.

Preacuvioase Părinte mărturisitorule Atanasie, suferind dese nevoi și năpaste, te-ai învrednicit hranei celei din rai, și sălășluindu-te în curțile cele dumnezeiești, te-ai apropiat către pomul vieții celei nestricăcioase, și ca un biruitor împodobindu-te cu cununa nestricăciunii preafericite, și împestrindu-te cu diadema împărăției celei de sus; cere de la Hristos, de Dumnezeu înțelepțite ca să se dăruiască Bisericii un cuget, pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ghermano:

Pe Ierarhul lui Hristos Atanasie, toți să-l lăudăm; căci învățăturile lui Arie toate le-a stricat, și puterea Preasfintei Treimi în toată lumea luminat o a vestit, pe un Dumnezeu în trei fețe nedespărțit. Căruia se și roagă pentru noi, cei ce săvârșim cu credință pomenirea lui.

Și acum..., a Praznicului.

STIHOAVNA Praznicului sau a Sfântului, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te Cămara...

Bucură-te îndreptătorul faptelor bune, cel ce pentru credință prea tare te-ai nevoit, și risipind părerea cea rea a lui Arie, cu vinele cinstitelor tale cuvinte Atanasie, luminat ai învățat, o putere a Dumnezeirii, în trei ipostasuri cunoscută, din care toate cele gândite și văzute, prin singură bunătatea s-au adus întru a fi, și lămurind cele necuprinse ale dumnezeieștii lucrări, pe Hristos roagă-L, să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune, și cugetul inimii mele pricepere.

Bucură-te întemeierea Patriarhilor, trâmbiță bine glăsuitoare, minte bine pricepută, limbă prea ascuțită, ochiul cel luminos, arătarea dogmelor celor drepte, păstorule prea-adevărate, sfeșnice preastrălucite, secure care tai toată materia eresurilor, și o arzi cu focul Duhului, stâlpul cel neclintit, turnul cel nemișcat, care ai propovăduit luminat puterea Treimii cea mai presus de fire; pe Care o roagă să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate, și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Bucură-te numirea vieții celei nesfârșite, cu adevărat strălucită; și turturea preafrumoasă, care dimpreună cu puii cei sfințiți împreună cu însoțitorul tău ai zburat de pe pământ către cele cerești, unde norul sfinților Mucenici se bucură, unde este lumina cea neînserată, unde se cunoaște veselia cea neîncetată, și cetele cele cerești, și luminile sfinților, unde se aude dumnezeiescul glas al celor ce prăznuiesc. Unde este Hristos cel ce dăruiește lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 3-lea, a lui Ghermano.

Iarăși Nilul cel curgător de aur, și cu numele nemuririi numit, prin pomenirea cea de peste an viindu-ne nouă, cu bune adăogiri își varsă apele nemuririi cele cu aur curgătoare, și roduri dând de hrana nemuririi, prin teologia sa cea preaînaltă, ne învață să ne închinăm Stăpânirii, Treimii celei nedespărțite, și vărsând din sine dumnezeieștile învățături, adapă cugetele credincioșilor, și se roagă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

Tropar, glasul al 3-lea

Stâlp ortodoxei ai fost, prin dumnezeiești învățături, întărind Biserica Ierarhe Atanasie; căci pe Fiul de o Ființă cu Tatăl mărturisindu-L, ai rușinat pe Arie. Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,

Irmos: Să cântăm Domnului...

Prin cuvinte insuflate de Dumnezeu toți să cinstim după vrednicie pe Atanasie, ca pe unul ce a avut în Biserică laudă nemuritoare, pe care și după moarte l-a mărit Hristos Dumnezeu, ca pe o plăcută slugă a Sa.

Întinzându-ți cugetele întru Duhul Sfânt, la adâncul privirii sfințite tăinuitorule, ai urmat bogăția cuvintelor celor dumnezeiești, și ai îmbogățit lumea, Părinte.

Slavă...

Ca o luminare înaltă a dumnezeieștilor învățături, pe cei viforați în noianul înșelăciunii, îi îndreptezi pururea cu liniștea cuvintelor tale, Părinte, către limanul Darului.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te Fecioară Născătoare de Dumnezeu preacurată, ceea ce ești căruță heruvimică, din care S-a născut Dumnezeu; căci tu singură te-ai făcut izvor nestricăciunii, izvorând tuturor viață, din care scoțând luăm tămăduiri.

Catavasia Praznicului.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Cu fulgerele cuvintelor tale Ierarhe, ai întunecat învățătura lui Arie cea orbită, făcându-te ochi credincioșilor.

Îmbrăcatu-te-ai Cuvioase cu veșmântul adevărului cel țesut cu ostenelile și sudorile tale, prin Dar slujind lui Hristos.

Slavă...

Ca un Voievod adunării celei de Dumnezeu alese, întrarmându-te cu sabia Duhului, ai tăiat năvălirea luptătorilor de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai primit pe Dumnezeu în pântecele tău, și întrupat L-ai născut pe Dânsul, Cel ce a mântuit pe oameni din stricăciune, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuim noi.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului. Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Înșelăciunea eresurilor o ai vădit și credința ortodoxă o ai propovăduit, ca un grăitor de Dumnezeu, cu bunăcredință luminat arătând în lume Ierarhe trei fețe întru Unimea Dumnezeirii, în fire de o Ființă, și în fețe neamestecate. Pentru aceasta și adunându-ne, cu credință săvârșim pomenirea ta Părinte Atanasie. De două ori.

Slavă..., Și, acum..., a Praznicului:

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am auzul...

Câștigând în inima ta izvorul vieții, ai adăpat toată lumea Părinte Cuvioase.

Împlinit-ai în trupul tău Cuvioase Părinte patimile Domnului, pentru Biserica Lui.

Slavă...

Izgonindu-te de cei fără de Dumnezeu Cuvioase Părinte, ai izgonit de la turma ta înșelăciunea cea arienească.

Și acum... a Născătoarei:

Maică preacurată binecuvântată Fecioară, mântuiește de toată nevoia pe cei ce te laudă pe tine Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Pacea ta dăne-o nouă...

Cei ce locuiți pe pământ învățați-vă dreptatea, povățuindu-vă de cuvintele lui Atanasie, căci el prin credință s-a arătat gură Cuvântului, Celui mai-nainte de veci.

Arătându-te, Fericite, luminător nebiruit al Bisericii lui Hristos Dumnezeului nostru, ai surpat toate măiestriile lui Arie.

Slavă...

Prin rugăciunile Ierarhului Tău, Doamne, trimite-ne nouă îndurările Tale, și ca un Milostiv fă-ne vrednici împărăției Tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Să lăudăm pe ceea ce a odrăslit din David, ca pe una ce a zămislit în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, și L-a născut cu trup, și după naștere a rămas Fecioară curată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Strigat-am cu glasuri...

Făcut-ai, Fericite, pe Biserica lui Hristos cu adevărat rai, semănând într-însa cuvântul bunei credințe, și ai tăiat spinii eresurilor.

Slavă...

Nil înțelegător, râu al darului te-ai arătat, dând credincioșilor rodurile învățăturilor bunei credințe, și hrănind marginile, de Dumnezeu purtătorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Să lăudăm pe preacurata Maică, pe Fecioara după naștere, care a încăput în pântece pe Cel neîncăput întru toate, pe Cuvântul cel împreună veșnic cu Tatăl și cu Duhul.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cu curgerile săngiurilor...

Ale ortodoxiei învățături sădind, spinii relei socotințe ai tăiai, înmulțind sămânța credinței cu plouarea Duhului Cuvioase. Pentru aceasta lăudăm pomenirea ta.

ICOS

Pomenirea lui Atanasie cea întrutot prăznuită credincioșii cu cântări să o lăudăm astăzi, că acesta pe Arie cel înșelător, și pe Eunomie împreună cu Sabelie, prin învățăturile adevărului i-a surpat, focului celui veșnic dându-i pe dânșii ca să ardă, ca pe cei ce au hulit cu nedreptate împotriva întrupării Mântuitorului, care toți Proorocii mai-nainte o au vestit. Pentru aceasta lăudăm pomenirea lui.

SINAXAR

Întru această lună în 2 zile, aducerea moaștelor celui dintru Sfinți Părintelui nostru Atanasie cel mare, Patriarhul Alexandriei.

Stih: Atanasie, unde te duci nu cumva încă și mort.

Pe cel ce porți numele nemuririi, la izgonire te trimit.

Luna lui Mai în a doua zi.

Moaștele lui Atanasie, din mormânt ieși.

Acest sfânt a petrecut pe pământ viața îngerească, iar nevoințele, cu ce s-a nevoit pentru dreapta credință, și împotrivirile ce a avut de la răii învățători eretici, și cele cu nedreptate, dese izgoniri și mincinoase năpaste ce a suferit, sunt scrise pe larg și la alte istorii, și le aduce la mijloc și de Dumnezeu grăitorul Grigorie. Drept aceea nu putem să povestim cele ce se spun în multe feluri de mulți, fiind de prisos. Iar obișnuita rânduială a slujbei lui mai-nainte s-a scris în a optsprezecea zi a lui Ianuarie.

Tot în această zi, chinuirea Sfinților Mucenici Esper și Zoi soția lui, și a fiilor lor Chiriac și Teodul.

Stih: Pe Esper și pe Zoi, de viață focul este despărțind,

Cei ce de singură neînserată viață era dorind.

Ca niște pâini calde primește Mântuitorule doi frați,

Ce de curând din cuptorul focului au ieșit nevătămați.

Acești sfinți, Esper și Zoi, erau pe vremea împăratului Adrian, care deșii erau robi cu trupul oarecăruia Catal și Tedradiei soției sale, dintre care mutați fiind de la Roma, i-au fost cumpărat pe ei robi din Pamfilia, ci însă cu sufletele erau slobozi. Pentru care nici cu trupurile au suferit a sluji la stăpâni păgâni, care cinsteau și se închinau idolilor, în locul făcătorului și Ziditorului a toate. Căci Chiriac și Teodul fiii lor, zicând către Maica lor, să nu locuiască mai mult împreună cu păgânii, ci să se despartă de ei, ca nu împreună cu ei să fie dați pierzării; însă ea zicându-le că aceia sunt domnii lor, ei dimpotrivă strigând ca să se facă slobozi prin sângele cel pentru Hristos. Acum și Maica lor, unindu-se cu ei, întărindu-i pe ei, și ducându-se la Catal, i-a spus că adică Domnul nostru Iisus Hristos, este Stăpân sufletelor lor, iar că de la oarecare întâmplare, având aceia stăpânirea trupurilor lor, mult mai cinstită le este lor stăpânirea lui Hristos. Căci ziceau ei: Mai ales trebuie a ne supune lui Dumnezeu, decât oamenilor. Deci spăimântându-se despre aceasta Catal, deodată adică i-a trimis pe ei împreună cu Maica lor la Tritonie către tatăl lor Esper. Iar apoi mai în urmă, prăznuind Catal, nașterile fiului ce i se născuse, a socotit să le trimită lor din cele pregătite, vin și carne, cercând de se vor împărtăși ei din cele jertfite idolilor. Iar ei în loc să se împărtășească de acelea, prin sfătuirea maicii lor, le-au aruncat câinilor, de care înștiințându-se Catal, și aprizându-se de mânie, mai întâi a poruncit să fie spânzurați copiii de picioare și să-i strujească cu unghii de fier, către care strigau părinții lor și le da îndrăzneală, a nu se supune, ci a suferi până în sfârșit, privind către cununa muceniciei. Apoi a poruncit să fie pogorâți și împreună cu Maica lor să fie cumplit bătuți. După aceia a poruncit să fie băgați sfinți în cuptor ars cu foc, întru care și intrând și-au dat sufletele lor la Dumnezeu. Iar de dimineață răsunând în cuptor glasuri, ca și când oarecari cântând, deschizând cuptorul, pe nimenea n-au aflat, ci pe singuri sfinții, în chipul celor ce dorm cu fețele spre răsărit. Și se săvârșește soborul lor în Preasfântul mucenicescul lor locaș ce se află la Defteron.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Iordan făcătorul de minuni, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Deșii în ascunsurile pământului Iordane te topești,

Nouă însă de acolo ca Iordanul minuni izvorăști.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Cei trei tineri în cuptor...

Făcându-ți inima ta plină de bunătăți ca un fagur de albine, ne izvorăști dulceața ortodoxiei, pe care culegând-o strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

De silirile celor fără de Dumnezeu nu te-ai spăimântat, Cuvioase, și umplându-te de îndrăzneala bunei credințe, duhovnicește ai strigat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Fiind tu Cuvioase nedespărțit de Duhul, ai păzit nedespărțită propovăduirea Treimii, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Născutu-te-ai din Fecioară precum bine ai voit, Doamne, și ai izbăvit de stricăciune viața noastră, pentru aceasta strigăm Ție: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Fiul, Cel ce S-a născut...

Grăind lumii dogmele nemuririi, arătat te-ai arătat și în lucruri nemuritor Atanasie; pentru aceea și noi împreună cu îngerii lăudăm și binecuvântăm pe Hristos, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu bunăcredință dogmatisind pe Treimea cea de o Ființă, ai înfruntat cugetul cel rău al lui Sabelie împreună cu al lui Arie. Pentru aceea fugind noi de împleticirea lor cea potrivnică, lăudăm, binecuvântăm, și preaînălțăm pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cel ce S-a sălășluit în pântecele Maicii Fecioare, și negrăit S-a născut dintr-însa, și o a păzit iarăși Fecioară după naștere, ca pe un Dumnezeu adevărat Îl lăudăm credincioșii, bine Îl cuvântăm și-L preaînălțăm în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe tine rugul cel nears...

Arătându-ți sufletul tău neîntinată oglindă a lui Dumnezeu prin fapte și prin cuvinte, strălucești lumii arătări dumnezeiești, Preafericite.

Arătatu-te-ai trâmbiță bunei glăsuiri a cunoștinței, de Dumnezeu cugetătorule, ridicând cugetele noastre cu cuvintele bărbăției, asupra vrăjmașilor celor luptători de Dumnezeu.

Slavă...

Pe tine cel ce cu adevărat te-ai arătat pahar înțelepciunii și ne adăpi cu băutura trezvicioasă a bunei credințe, cu cântări te mărim.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Preacurată, ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul cel neîncăput, și negrăit L-ai născut cu trup, te slăvim credincioșii, Născătoare de Dumnezeu.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Pe lauda arhiereilor, pe hrănitorul Egiptului, pe podoaba nemuririi, pe surpătorul lui Arie, și pe apărătorul credincioșilor, pe marele Atanasie, întru cântări să-l lăudăm. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, ale praznicului 3, și ale Ierarhului 3, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz.

De dogmele tale cele înfocate, toată materia eresurilor cea uscăcioasă se arde, preaînțelepte, și oastea necredincioșilor celor nesupuși se îneacă întru adâncimile înțelegerilor tale Cuvioase Atanasie și cu dogmele tale totdeauna se împodobește adunarea credincioșilor, cinstindu-te cu mare glas pe tine, Fericite.

Cu strălucirea dumnezeieștilor tale cuvinte, Cuvioase, toată Biserica se împodobește, și cu bunăcredință se înfrumusețează cu podoabe frumoase, și după datorie cinstește întrutot prăznuită pomenirea ta, Atanasie, cela ce ești lauda bunei credințe a preoților, luminat și mare propovăduitor și apărător al Treimii.

Cu toiagul dogmelor tale preaînțelepte, ai izgonit pe lupii cei înțelegători de la Biserica lui Hristos, și cu întăririle cuvintelor tale o ai îngrădit pe dânsa împrejur, punându-o nestricată și nevătămată înaintea lui Hristos. Pe Care roagă-L să se mântuiască de stricăciune și de primejdii, cei ce cu credință săvârșesc pururea cinstită pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Trâmbița cea mare a Bisericii, mult-pătimitorul Atanasie, la ospăț astăzi cheamă lumea cu veselie. Deci toți credincioșii să întâmpinăm prăznuirea bunului păstor, cinstind cu laude ostenelile lui cele sfințite, ca prin rugăciunile lui să luăm de la Hristos mare milă.

Și acum..., a praznicului.

De va voi cel mai mare facem Slavoslovia cea mare; iar de nu, STIHOAVNA praznicului.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 3-lea, a lui Ghermano.

Pe lauda cea mare a arhiereilor, pe viteazul cel nebiruit, Atanasie, cu sfințită cuviință să-l lăudăm; căci acesta risipind taberele eresurilor cu puterea Duhului, a ridicat biruințele ortodoxiei în toată lumea, numărând cu bunăcredință taina Treimii pentru osebirea fețelor, și iarăși împreunându-o într-una fără amestecare, pentru unirea Ființei, și teologhisind ca Heruvimii, se roagă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei.

LA LITURGHIE.

Fericirile, din Canonul praznicului, Cântarea ce va fi de rând, pe 4, și din Canonul Ierarhului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul, glasul al 7-lea. Scumpă este înaintea Domnului... Apostolul către Evrei: Fraților, Arhiereu cu acesta se cuvenea, să fie nouă... Aliluia, glasul al 2-lea: Preoții Tăi se vor îmbrăcă întru dreptate... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Voi sunteți lumina lumii... CHINONICUL: Întru pomenirea veșnică va fi...

VEZI: Iar cine va voi să facă Polieleu, sau Priveghere Sfântului Atanasie, să caute slujba la luna Ianuarie în 18 zile, numai să o deosebească de a Sfântului Chiril.

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Pomenirea celui între Sfinți, Părintelui nostru Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului.

Vezi și indicațiile de Ia «Rânduiala de tipic», tipărită Ia sfârșitul acestei cărți.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dumnezeiască râvnă având pentru Biserica cea sobornicească, ți-ai înălțat sufletul la rugăciune și te-ai împotrivit necredincioșilor din cetatea Sfântului Constantin. Pentru aceasta, învrednicește-ne și pe noi să biruim săgețile vrăjmașului celui ucigător de oameni, cu mijlocirile tale cele preaputernice către înduratul Dumnezeu, rugându-L să miluiască sufletele noastre.

Cel ce pe strămoșii noștri i-ai povățuit cu înțelepciune și i-ai arătat biruitori în ispite, Sfințite Atanasie, Părintele nostru; învrednicește-ne și pe noi, ca prin puterea ce izvorăște din racla sfintelor tale moaște, să păstrăm aprinsă candela credinței, preaiubite.

Grăbește a asculta rugăciunile noastre mai înainte de a ne acoperi valurile necredinței, Sfinte Atanasie. Iar cu puterea preoției, cea dată ție de la Hristos, Dumnezeul nostru, păzește Biserica noastră neatinsă de pornirile întreitelor valuri ale eresurilor, preafericite.

Neprivind la bătrânețea și la neputințele trupului tău celui ostenit, te-ai îndreptat către domnii creștini, cerând milostenie și ajutor pentru turma cea binecuvântătoare. Drept aceea, Arhiereul cel Veșnic, Hristos, ți-a proslăvit cinstitul trup, dăruindu-i nestricăciune și darul minunilor., Pentru aceasta și noi, după cuviință, cinstim cu cântări sfintele tale nevoințe.

Slavă..., același glas și podobie:

Înmulțind până în ultimul ceas al vieții tale celei pământești talanții ce ți s-au dat, ai primit de la Hristos Dumnezeu, odihnă pentru multele tale osteneli, Atanasie. Dă-ne dar și nouă putere, ca să lucrăm cele de folos, până este ziuă, rugându-te să se miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Sfântului, glasul al 3-lea:

Podobie: Laudă de seară...

Laudă de seară aducem ție, Părinte, mulțumind lui Dumnezeu. Izbăvește-ne pe noi de ispite, cu rugăciunile tale, Atanasie prealăudate.

Stih: Trimis-a Dumnezeu mila Sa și adevărul Său și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de Iei (Ps. 56, 5).

Pace cerească trimite Bisericii noastre, Sfinte, de la Dumnezeu, păzind-o cu rugăciunile tale de eresuri și de tulburările vrăjmașilor.

Stih: Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ție între neamuri (Ps. 56, 12).

Hristos preamărindu-ți trupul, Sfințite Atanasie, acesta izvorăște tămăduiri. Veniți, deci, credincioșilor, să-l cinstim după cuviință.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Primind de la Dumnezeu, darul limbilor și pașterea turmei celei cuvântătoare, te-ai arătat vrednic apărător al Scaunului constantinopolitan și dascăl înțelept valahilor, Ierarhe Atanasie. Pentru aceasta, te rugăm acum, Sfinte, mijlocește înaintea Sfintei Treimi, să se miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

TROPARUL Ierarhului, glasul al 8-lea:

Primit-ai har bogat de sus, cel ce ai fost dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetății celei împărătești, povățuitor sfințit al creștinilor de la Dunăre și comoară de mult preț a Harkovului, Atanasie înțelepte, cel cu nume nemuritor. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8: 3 ale Praznicului și 5 ale Ierarhului.

Stihirile Ierarhului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te, cămara...

Bucură-te, Atanasie, Ierarhe preastrălucite, că luând Crucea pe umeri pentru Stăpânul Hristos, toate ale lumii le-ai lepădat; primind îngerescul chip, ți-ai înflăcărat inima cu puterea Duhului Sfânt, lucrând cu râvnă la împlinirea poruncilor Evangheliei. Pentru acestea, te-a învrednicit Dumnezeu de mari daruri. Iar acum, roagă-te lui Hristos, Arhiereului celui Veșnic, să se miluiască sufletele noastre (de două ori).

Bucură-te, preafericite, că te-ai arătat vas plin de fapte bune; că următor fiind marelui Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, ai păstorit cu înțelepciune poporul dreptcredincios, îndreptându-l către limanul mântuirii. Iar cu rugăciunea, cu postul și cu privegherile ai biruit toate uneltirile vrăjmașului, luând pentru aceasta de la Dumnezeu, dar de sfințenie.

Bucură-te, înțelepte Ierarh al lui Hristos, Atanasie, cel cu numele nemuririi, căci cu mintea ta, cea luminată prin cunoștința Sfintelor Scripturi, pe credincioșii creștini de la Dunărea de Jos i-ai învățat tainele cele mântuitoare. Iar acum, împreună cu adunarea Arhiereilor bineplăcuți lui Dumnezeu, roagă-te să se dăruiască sufletele noastre pace și mare milă.

Multe au fost pătimirile tale, Sfinte, pe care prin răbdare și prin smerenie le-ai biruit. Asemănatu-te-ai întru încercări fericitului Ioan Gură de Aur, căruia următor pe scaun ai fost. Că izgonit fiind de vrăjmași, departe de turma ta cea cuvântătoare, de dreapta-credință nedepărtându-te, ziceai: Oriunde voi merge, pământul este al Domnului. Drept aceea, vestindu-te acum în locașurile cele veșnice, roagă-te pentru noi, Atanasie preacinstite.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Din pruncie, ai urmat Evangheliei lui Hristos, fiind vestitor dumnezeieștilor daruri, prin chemarea la slujirea arhierească. Și ca un înțelept păstor, Atanasie, nu te-ai spăimântat de viforul necazurilor, ci în biserica Sfântului Ierarh Nicolae din Galați stând, te rugai pentru poporul dreptcredincios, cerând de la Dumnezeu mare și multă milă. Pentru aceasta, ascultând cererea ta Hristos Domnul, și mângâiere dăruindu-ți, sfârșitul cu fapte bune l-ai împodobit; iar acum, te-a încununat cu podoaba nestricăciunii, izvorând tămăduiri celor ce te laudă și cu credință te cinstesc, Părinte Ierarhe, vrednicule de laudă.

Și acum..., a Praznicului.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

De la înțelepciunea Iui Solomon, citire:

(VIII, 1-13)

Înțelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii și toate le întocmește preaplăcut. Mi-a fost dragă și am cercetat-o din tinerețile mele și am căutat să mi-o pețesc mireasă și am iubit mult frumusețea ei. Neamul ei cel bun și-l preamărește prin petrecerea laolaltă cu Dumnezeu, și Stăpânul a toate o are în mare iubire, fiindcă ea duce pe oameni la știința lui Dumnezeu și ea alege lucrurile Lui. Și de este bogăția câștig poftit în viață, ce este mai bogat decât înțelepciunea, care toate le lucrează? Dacă cumințenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meșter decât înțelepciunea, în toate câte sunt? Și de iubește cineva dreptatea, ostenelile înțelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învață înfrânarea și chibzuință, dreptatea și bărbăția, tot ce este mai de folos în viața oamenilor; și de poftește cineva să aibă știință întinsă, înțelepciunea știe cele trecute și întrezărește cele viitoare, ea știe întorsăturile cuvintelor și dezlegările întrebărilor; ea cunoaște de mai înainte semnele și minunile și întâmplările vremurilor și ale sutelor de ani. Drept aceea, am hotărât să mi-o prind tovarășă în viață, fiindcă știu că mă va sfătui cele bune și-mi va fi mângâiere în griji și în necazuri. Și voi avea prin ea mărire în adunări; și deși sunt tânăr, voi avea cinste în fața celor bătrâni. Mă vor găsi pătrunzător Ia judecăți, și voi apărea uimitor în fața celor puternici. Când voi tăcea, vor aștepta să încep să vorbesc; când voi vorbi, vor fi toți cu luare-aminte, și când voi rosti o lungă cuvântare, vor pune toți mâna Ia gură. Prin înțelepciune voi avea nemurire și voi lăsa celor de după mine o pomenire veșnică.

De la Iov, citire:

(V, 17-27)

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Și să nu disprețuiești certarea Celui Atotputernic. Căci EI rănește și El leagă rana, El lovește și mâinile Lui tămăduiesc. De șase ori din nevoi te va scoate, iar a șaptea oară, răul te va ocoli. În timp de foamete te va scăpa de la moarte și în bătălie din primejdia săbiei. Vei fi la adăpost de biciul bârfelii și nu te vei teme de prăpăd când va veni. Îți vei râde de pustiire și de foamete și nu-ți va păsa de fiarele pământului. Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului și fiara sălbatică va trăi cu tine în pace. Tu vei ști cortul tău Ia adăpost și când îți vei cerceta locuința nu vei avea dezamăgire. Vei ști că urmașii tăi sunt numeroși și că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului. Sosi-vei Ia mormânt la adânci bătrânețe, ca o șiră de grâu strânsă Ia vremea ei. Iată ceea ce am cercetat, și așa este. Ascultă și învață spre folosul tău.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 7-15)

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut Iui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul Iui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a împlinit ani îndelungați. Căci plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că dar și milă este întru cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile Sfântului, glasul al 3-lea:

În pustie, oarecând, Mântuitorul a îndestulat mulțimea cu pâine. Iar tu, Atanasie, cu darul lui Dumnezeu, ai hrănit poporul cel dreptcredincios cu hrana duhovnicească a Sfintelor Scripturi. Ajută-ne, Sfinte, să nu fim lipsiți de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este hrana cea veșnică.

Grăiește David: Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce s-au înmulțit. Iar tu, Atanasie, după cuvântul acestuia, roade duhovnicești dăruiești, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Trupul tău, înțelepte Atanasie, s-a arătat izvor de tămăduiri. Veniți dar, credincioșilor, să sărutăm cu credință cinstitele sale moaște, ca prin rugăciunile lui să dobândim iertare de păcate, mare milă și izbăvire din cursele vrăjmașului.

Și acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Sfântului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Prealăudate Ierarhe, nu te-ai înfricoșat de pornirile celor necredincioși, ci mintea ți-ai înălțat la cele cerești. Prin rugăciune și prin postiri, ușile raiului le-ai deschis. Iar prin cinstitele tale moaște, dăruiești vindecări celor ce te fericesc pe tine, mărite Atanasie.

Stih: întru necaz M-ai chemat și te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii și te-am cercat la apa certării (Ps. 80, 6).

Multe au fost încercările prin care Dumnezeu ți-ai lămurit cugetul, ca aurul în topitoare. Căci întru adevăr rămânând statornic, te-ai arătat tuturor marginilor, cinstitor și apărător al Ortodoxiei. De care dar, și pe noi ne învrednicește, cu rugăciunile tale, Atanasie preaalesule.

Stih: Altarele Tale, Doamne al puterilor, împăratul meu și Dumnezeul meu (Ps. 83, 4).

Râvnitor scaunelor Apostolilor fiind, păstor tesalonicenilor și celor din cetatea Constantinopolului ai fost ales. Pentru aceasta, Biserica lui Dumnezeu bine chivernisind, ctitor bisericii Sfântului Ierarh Nicolae ai fost, fericite Atanasie, lauda cea mare a preoților, sfințite tăinuitorule.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Sufletul tău cel sfințit prin virtuți, în Ierusalimul ceresc sălășluindu-se, iubitorule de Hristos, Atanasie; trupul tău în cetatea Harkovului, și-a aflat locuință. Iar prin rânduială dumnezeiască, o parte din sfintele tale moaște s-a dat spre închinare, poporului dreptcredincios din Galați, care cu bucurie te cinstește, Părinte prealăudate.

Și acum..., a Praznicului.

La binecuvântarea pâinilor se cântă troparul Ierarhului (de două ori) și al Praznicului (o dată). Iar dacă nu se face Litie, se cântă troparul Ierarhului, Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (de două ori), Slavă..., al Ierarhului, Și acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Stih 1: Auziți acestea, toate neamurile, ascultați, toți cei ce locuiți în lume (Ps. 48,1).

Viață nematerialnică în trup ai petrecut, prea-alesule între Ierarhi, sfințite Atanasie. Pentru aceasta te fericim, ca pe unul care ai aflat har la Dumnezeu, cerescul Părinte; pe Care roagă-L să ne izbăvească din ispite și din nevoi.

Slavă..., tot aceasta.

Și acum..., a Praznicului.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu darul Mântuitorului, moaștele slăvitului Ierarh, tuturor lucrează tămăduiri, fiind vrăjmașilor celor neadormiți rană de mult plâns. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, Iubitorule de oameni, miluiește-ne pe noi.

Slavă..., tot aceasta.

Și acum..., a Praznicului.

Polieleul și Mărimurile, glasul 1:

Stihiră:

Mărimu-te pe tine, Sfințitorule Părinte Atanasie, și cinstim sfântă pomenirea ta; că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Altă stihiră:

Veniți toți, într-un glas să lăudăm pe Atanasie, zicând: Pe învățătorul credincioșilor.

Stih 2: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48, 3).

Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviința casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale (Ps. 25, 8).

Stih 4: Gura dreptului va deprinde înțelepciunea și limba lui va grăi judecată (Ps. 36, 30).

Stih 5: Întru pomenire veșnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme (Ps. 111,6).

Stih 6: Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda (Ps. 83, 5).

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, zicând: Slavă Ție, Dumnezeule.

Și acum..., același glas:

Bucură-te, ceea ce ești cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule. (de trei ori).

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Suindu-te la înălțimea faptelor bune și cu dumnezeiasca strălucire cea de acolo luminându-te, Părinte, cu razele Duhului te-ai arătat cu adevărat strălucit luminător, folositor nebiruit fiind întru nevoi. Pentru aceasta, în chip preamărit pe vrăjmaș biruind, minciuna ai alungat și pe oameni bine i-ai îndreptat. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea:

Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și Cuvioșii Tăi se vor bucura (ps. 131,9).

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48, 3).

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan (X, 1-9): Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă... (caută la 21 mai).

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Atanasie, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (Ps. 50, 1-2).

Stihiră, glasul al 6-lea:

Următor poruncilor lui Hristos făcându-te, fericite Atanasie, cu postul, cu rugăciunea, taberele vrăjmașilor ai izgonit, iar prin răbdare, mulțimea necazurilor celor cu anevoie de purtat le-ai înfrânt; înstrăinarea prin nădejde ai îmblânzit, învârtoșarea necredincioșilor prin credință ai surpat. Pentru aceasta, îndrăznire având către Dumnezeu, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

CANOANELE

Se pune Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 8, și al Ierarhului pe 6.

CANONUL Ierarhului

Cântarea I, glasul 1:

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...

Preaînțelepte Atanasie, cu strălucirile rugăciunilor tale, risipește întunericul cugetului meu; ca prin cântări de mulțumire să te măresc, vrednicule de laudă.

Cu râvnă ai păstorit turma cea cuvântătoare a lui Hristos, Atanasie, Sfințite Ierarhe, Împăratului celui veșnic, jertfa cinstită aducând viața ta, Preafericite.

Slavă...

Plin fiind de dumnezeiască dragoste, ca un alt Moise te-ai arătat în vremurile cele cumplite, întărind poporul dreptcredincios, care era în amara robie a necredincioșilor, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Născut-ai, Stăpână, pe Făcătorul a toată făptura; învrednicește-ne milostivirii tale celei nemărginite, pe noi cei ce vestim minunile tale.

Catavasiile Praznicului.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cel ce singur știi neputința...

Din părinți cinstitori de Dumnezeu răsărind, dreapta-credință o ai deprins din fragedă vârstă. Pentru aceasta, pe tine te mărim, Atanasie, cunoscătorule al Scripturilor.

Dar ai primit de la Hristos, a preamări Sfânta Treime, în cântări și stihuri alese. Iar acum, împărtășindu-te vederii Ei, nu înceta a te ruga, să ne mântuim noi toți.

Slavă...

Adâncurile înaltei filozofii cercând, și sufletul lipindu-ți de învățăturile cele folositoare, următor te-ai arătat marelui Atanasie, alcătuind cu graiuri meșteșugite scrieri dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu rugăciunile tale cele bine-primite, Născătoare de Dumnezeu, surpă cursele vrăjmașilor celor nevăzuți, care ne împresoară, și ne scapă din focul cel veșnic.

Condacul și Icosul Praznicului.

SEDEALNA Sfântului, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Tainele Scripturii aflând, te-ai sârguit să Ie împărtășești celor dornici de mântuire. Și ca un alt Ioan Gură de Aur, tălmăcind poporului dumnezeieștile cuvinte, pe cei ce te ascultau, i-ai îndemnat să meargă pe calea cea bine plăcută lui Dumnezeu, fericite Atanasie.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Ca pe un munte umbrit...

Viața îngerească dorind, lumea ai părăsit și cu haina călugăriei te-ai împodobit. Cu fecioria, cu sărăcia cea de bunăvoie și cu ascultarea, ispitele sihăstriei ai biruit, Părinte prealăudate.

Iubitor al nevoințelor pustnicești fiind, în Muntele Atonului te-ai suit, Cuvioase; iar ca un înger în trup, pe Născătoarea de Dumnezeu, întru laude o preamăreai.

Slavă...

Cu cetele Sfinților nevoitori te veselești acum, Atanasie înțelepte. Iar noi după datorie te cinstim, lăudând întru cântări, virtuțile cu care te-ai încununat, vrednicule de laudă.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Maică Preacurată a Ziditorului tuturor, du rugăciunile noastre cele smerite, Fiului tău și Dumnezeu. Și cere iertare robilor tăi, cu totul lăudată.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cel ce ai luminat...

Știindu-te sârguitor către cele sfinte și cunoscând priceperea ta, soborul arhiereilor te-a uns mitropolit al Tesalonicului. Iar tu, ca un bun, ai păstorit turma cea cuvântătoare, Părinte.

N-au suferit necredincioșii să vadă în rânduială Biserica Iui Hristos, pe care bine o ai povățuit, Atanasie, ca oarecând slăvitul Pavel. Pentru aceasta și izgonire ai răbdat, cinstite Ierarhe.

Slavă...

Vrând să iei cinstitul locaș al tesalonicienilor din mâinile păgânilor, te-ai rugat lui Dumnezeu, păstorule cel bun, care îți pui viața pentru oile tale, îmblânzind pe cei potrivnici.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu se pricepe toată făptură a te lăuda pe tine, ceea ce ești mai cinstită decât oștile îngerilor. Ci, binevoiește a ne da grai și înțelepciune, ca să te mărim după cuviință, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Valuri întreite s-au abătut peste Biserica cea din cetatea marelui Constantin. Iar tu, Ierarhe, pe umeri purtând omoforul, ai potolit furia necredincioșilor, întorcându-te în pace la turma ta.

A doua oară fiind chemat în scaun, dar nerăbdând uneltirile și lăcomia cea nemaiauzită a celor rău credincioși, ai lăsat Constantinopolul, dând tuturor iertare, Atanasie înțelepte.

Slavă...

Apără-mă, Doamne, Dumnezeul meu; mântuiește-mă după mare mila Ta, ai strigat ca oarecând David, sfințite Ierarhe. Iar pașii către Moldova binecredinciosului voievod Vasile ți-ai îndreptat.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ca una care ai urmat voinței cerescului Părinte, Stăpână, ajută-ne și pe noi să împlinim spre mântuire, dumnezeieștile porunci cele nepieritoare.

CONDACUL Ierarhului, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Vrednic apărător al credinței ortodoxe și icoană înfrumusețată a arhieriei te-ai arătat, Sfinte Atanasie. Iar ca cel ce ai îndrăzneală către înduratul Dumnezeu, cere sufletelor noastre pace și mare milă, ca să-ți cântăm: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite!

ICOS

Slujit-ai cu râvnă Biserica lui Dumnezeu cea dreptmăritoare, Atanasie, mărturisind dreapta-credință la Tesalonic, în Moldova și în Rusia, și bine statornicind dogmele Părinților. Drept aceea, ne învrednicește și pe noi a-ți aduce după putere și cu cuviință, laude ca acestea: Bucură-te, floarea credinței răsărită în pământ creștinesc; Bucură-te, dascăl ales din cinul călugăresc; Bucură-te, iscusit lucrător în via Domnului; Bucură-te, pom răsădit în grădina raiului; Bucură-te, glas care vestești cunoștința; Bucură-te, pildă de neobosită nevoință; Bucură-te, dumnezeiesc luminător care arăți mântuirea; Bucură-te, slugă credincioasă care ai câștigat împărăția; Bucură-te, izvor care dăruiești curățirea; Bucură-te, adânc de înțelepciune care tai nerodirea; Bucură-te, iconom credincios al vistieriilor cerești; Bucură-te, tâlcuitor înțelept al tainelor celor dumnezeiești; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcătorule de minuni!

SINAXAR

În această lună, în ziua a doua, pomenirea celui între sfinți, Părintelui nostru Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului.

Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie s-a născut din părinți binecredincioși, către sfârșitul veacului al XVI-lea, în orașul Rethimno din insula Creta, primind la Botez numele Alexie. El a purtat crucea a nenumărate încercări, mărturisind dreapta-credință într-o perioadă de mari tulburări pentru creștinătatea răsăriteană. Încă din fragedă vârstă, se străduia să împlinească poruncile Evangheliei propovăduite în Creta pentru întâia oară de Sfântul Apostol Pavel. Râvnind la viața duhovnicească, se îndeletnicea cu citirea Vieților Sfinților, aprinzându-se adesea de dorul de a urma nevoințelor acestora. După moartea tatălui său, se călugărește la Metocul sinaitic din Heracleea (sau la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai), primind numele Atanasie. Dorind însă o viață duhovnicească mai înaltă, după ce a viețuit o vreme într-o mănăstire din Tesalonic unde a fost hirotonit ierodiacon, plecă în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu (sau Xiropotamu), unde i se dă ascultarea de a sluji la trapeză. Se hrănea doar cu pâine și apă, iar nopțile le petrecea în rugăciune, dormind câteva ore, având drept așternut, atât vara cât și iarna, pământul gol. În urma unui pelerinaj în Țara Sfântă și la Muntele Sinai, va deveni cunoscut pentru darul oratoriei și alesele sale cunoștințe teologice. Potrivit unei scrieri grecești vechi, Atanasie Patelarie se afla pe Ia anul 1626 în Țara Românească (Valahia), ca dascăl; aici va traduce Psaltirea în limba greacă populară. Patriarhul Constantinopolului, Chirii Lucaris (f 1638), îl va chema pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credința ortodoxă atacată de necredincioși și de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, scaun pe care cu trei secole înainte fusese Sfântul Grigorie Palama (f 1359). De aici, mitropolitul Atanasie va trimite mai multe scrisori țarului Rusiei, cerându-i sprijin pentru mitropolia sa, care era asuprită de turci. În anul 1634, în martie, când Patriarhul Chirii Lucaris este trimis în exil, la Constantinopol este așezat pentru puțină vreme (patruzeci de zile), mitropolitul Atanasie al Tesalonicului. În cele din urmă, necredincioșii îl vor sili pe mitropolitul Atanasie să părăsească scaunul Tesalonicului. Nevoit să strângă milostenie cu care să plătească datoriile mitropoliei va pleca spre Moldova, unde va găsi ajutor și sprijin, la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634- 1653), care îl trimite la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galați, întorcându-se la Constantinopol încă o dată, este reales patriarh în vara anului 1652. N-a păstorit însă decât două săptămâni, după care a fost nevoit să demisioneze datorită presiunii turcilor, și să se întoarcă la Galați. Slujitorii și credincioșii din orașul de Ia Dunăre s-au bucurat mult de blânda și înțeleapta păstorire a Patriahului Atanasie, care s-a arătat statornic în credință, purtându-și crucea în chip neșovăielnic. Sfântul Atanasie și-a exprimat dorința de a-și sfârși viața la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galați (pe care o numea, mănăstirea mea), dar voia lui Dumnezeu a fost alta; a continuat să strângă milostenie pentru creștinii celorlalte Biserici Ortodoxe căzute sub ocupație turcească. Ajungând bătrân și bolnav în Rusia, a primit însemnate daruri de Ia țar și de Ia Patriarhul Nicon (1652-1666). La întoarcere a rămas în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a așezat la Mănăstirea Schimbarea la Față din Mgarsk. Cunoscându-și mai dinainte vremea sfârșitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărțit darurile primite de la țar, mai multor mănăstiri și biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos și din Muntele Sinai. A rânduit a se aduce daruri și la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galați. Apoi, s-a rugat pentru toți păstoriții săi, pentru cei ce i-au făcut bine și pentru cei care l-au prigonit ori nedreptățit în viață; și-a cerut iertare de la toți, iertându-i la rândul său pe toți. Cu cugetul împăcat și încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, având pe buze și în inimă rugăciunea, a adormit în Domnul, Ia 5 aprilie 1654 (a treia zi de Paști), în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: Doamne, primește sufletul meu. A fost îmbrăcat în veșminte arhierești și așezat în jilț, ținând în mână cârja. Apoi, a fost pus într-un mormânt săpat înlăuntru bisericii Mănăstirii din Mgarsk. Prin rânduială dumnezeiască, trupul ostenit de privegheri al cinstitului Ierarh a rămas neschimbat. Lucrul acesta s-a aflat abia după opt ani de la mutarea sa la locașurile cele veșnice, atunci când mitropolitul Paisie Ligaridis al Gazei (sec. XVII), care venind la Mănăstirea din Lubnî, a avut o vedenie. Sfântul Atanasie i s-a arătat și i-a cerut să fie luat din mormânt. Când acesta a fost deschis, trupul Sfântului Atanasie era întreg și neputrezit, răspândind miresmă plăcută. Sfintele moaște au fost așezate cu mare cinste în partea dreaptă a Bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea între Sfinți, a Ierarhului Atanasie Patelarie s-a hotărât a fi la 2 mai. Cinstitele moaște au rămas neatinse de focul care a cuprins de două ori biserica, dar nu și pe viețuitorii mănăstirii pe care i-a păzit Sfântul. La începutul veacului al XX-lea, Sfintele moaștele au fost duse la Harkov, iar din anul 1943, au fost puse spre închinare în catedrala Buna Vestire din același oraș. În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la mutarea la ceruri a Sfântului Atanasie, prin osârdia Preasfințitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, a fost adusă într-o icoană, de la Harkov la Galați, o părticică din moaștele Sfântului Atanasie. Doi ani mai târziu, spre bucuria și întărirea preoților și credincioșilor de la Dunărea de Jos, ierarhul gălățean a mai adus și unul din veșmintele în care au fost așezate la Harkov, moaștele Sfântului Ierarh Atanasie, care s-au arătat izvor de vindecări, tămăduind multe boli și neputințe.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cuptor duhovnicesc...

Izgonit fiind de necredincioși, aflat-ai liniștea în Moldova, la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae, Părinte, învățându-i pe credincioși tainele cele dumnezeiești și întărindu-i în credință.

Trimis-ai Atanasie, scrisori pentru ajutorarea Bisericii celei împresurate de valul întreitelor primejdii, ajutător având pe Dumnezeu, Cel ce ușurează povara cea greu de purtat.

Slavă...

Vreme îndelungată ai păstorit poporul drept-credincios de la Dunărea de Jos. Pentru aceasta cinstitul voievod, căuta sfatul și folosința rugăciunilor tale, de care ne învrednicește și pe noi, Ierarhe.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Din pântecele tău cel preacurat a izvorât lumii iertarea, dumnezeiască Fecioară, Care a biruit pe începătorul răutății, zdrobind sub picioarele Sale, a șarpelui tiranie.

Cântarea a 8-a:

Irmos: în cuptor tinerii lui Israel...

Dorind a-ți ajuta Biserica, Sfinte, ai alergat degrabă la țarul Rusiei. Iar el văzând ostenelile tale cele multe, de daruri bogate te-a umplut, cerându-ți să-l pomenești în rugăciunile tale.

Cu bucurie râvneai să te întorci la Mănăstirea Sfântului Nicolae, unde te așteptau obștea și credincioșii gălățeni. Dar Dumnezeu a rânduit să afli odihnă în pământul Ucrainei.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Știind de mai înainte că Dumnezeu te cheamă la Sine, ai rânduit milosteniile împărătești, sfintelor biserici și mănăstiri; și ți-ai dat sufletul lui Hristos, ținând în mâini dumnezeiasca Evanghelie.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Prin nepurtarea de grijă și amăgirea tiranului, mi-am întinat sufletul. Ci grăbește, o, Maică, de mă curățește prin harul Fiului tău și Dumnezeu, și luminează făptură cea zidită după chipul Lui.

Cântarea a 9-a:

Irmos: închipuirea nașterii tale...

După opt ani de la minunata ta adormire, au fost aflate cinstitele tale moaște, întregi și cu bună mireasmă. Și ai primit cinstita închinare de la cler și credincioși, Părinte Cuvioase.

Cine va putea spune mulțimea minunilor, ce se arată celor ce cu credință și cu dragoste cinstesc moaștele tale, Fericite. Că bolile sufletești și trupești tămăduiești, ca unul care de Ia Dumnezeu, dar ai primit.

Slavă...

Viața ta îmbunătățită să ne fie și nouă pildă spre lucrarea faptelor bune, ca să-ți aducem laude și cântări duhovnicești Ia pomenirea ta cea de peste an, Atanasie prealăudate.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nespusă bucurie ai adus oamenilor prin rodul cel dumnezeiesc al pântecelui tău, Preacurată. Deci, minunându-ne de harul ce este întru tine, împreună cu îngerul strigăm: Bucură-te!

LUMINÂNDA Ierarhului, glasul al 3-lea:

Podobie: Cămara Ta, Mântuitorul meu...

Cămara sufletului tău s-a umplut, în ceruri, de lumina Iui Hristos; iar trupul tău, pe pământ, a fost lăsat izvor de tămăduiri credincioșilor, Părinte Atanasie, de Dumnezeu purtătorule (de două ori).

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului.

Stihirile Ierarhului, glasul al 8-lea, însuși glasul:

Să lăudăm minunata petrecere a celui dintre Ierarhi, Atanasie preacinstitul. Că pe noi pe toți, în multe feluri, ne-a învățat chipul adevăratei nevoințe și stăruința în rugăciune; dar mai presus de toate, ne-a arătat că este mai de folos să păzim dreapta-credință.

Sfințite povățuitorule, n-ai încetat a îndemna turma cea cuvântătoare încredințată ție, să alerge la izvorul cel dătător de viață al dumnezeieștilor Scripturi. Pentru aceasta, Ierarhe, te rugăm să reverși asupra noastră darul înțelepciunii, ca să aflăm și noi acest izvor.

Încălțările picioarelor tale, mărturie sunt adevăratei alergări către cei din nevoi, care îți cer ajutorul, Atanasie. Milostivește-te deci, și spre noi, care ne rugăm cinstitei tale icoane, să dobândim de la Hristos, Dumnezeul nostru, pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe steaua cea prealuminoasă a Ortodoxiei; pe purtătorul cel vrednic al tainei învierii lui Hristos în lume, toți să-l lăudăm. Căci acesta, cu cunoștința și cu înțelepciunea încingându-se, a risipit întunericul necredinței și pe poporul cel drept-credincios către Hristos, Lumina cea neînserată, l-a îndreptat. Încă și pe urmele slăvitului Apostol Andrei mergând, în cetatea cea de la Dunărea de Jos a ajuns, păstor făcându-se credincioșilor de aici, din voia binecredinciosului voievod, Vasile al Moldovei. Pentru aceasta, să-i strigăm: Bucură-te, Ierarhe, de trei ori fericite; lauda Patriarhilor ortodocși, care nu încetezi să te rogi lui Dumnezeu, pentru noi, cei ce te cinstim cu dragoste.

Și acum.., a Praznicului.

Doxologia mare, ecteniile și otpustul.

Ceasul întâi și otpustul deplin.

LA LITURGHIE

La Fericiri, se pune din Canonul Praznicului, Cântarea cea de rând, pe 4, și din Canonul Ierarhului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul Ierarhului, glasul 1: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48,3). Stih: Auziți acestea, toate neamurile, ascultați, toți cei ce locuiți în lume (Ps. 48, 1). Apostolul din Epistola către Evrei (VII, 26-VIII, 2): Fraților, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem... (caută la 13 noiembrie). Aliluia, glasul al 2-lea: Gura dreptului va deprinde înțelepciunea (Ps. 36, 30). Stih: Legea Dumnezeului său în inima lui (Ps. 36, 31). Evanghelia de la Ioan (X, 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt ușa... (caută duminică în Săptămâna a 2-a din Postul Mare). CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul (Ps. 111, 6).