2026-05-04 — luni
† Sf. Cuv. Mavra de pe Ceahlău; Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Monica
Ap. Fapte 10, 1-16 · Ev. Ioan 6, 56-69 · glas 3
Apostolul — Fapte 10, 1-16
Faptele Apostolilor 10, 1-16
1Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș, din cohorta ce se chema Italica,
2Cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
3Și a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el și zicându-i: Corneliu!
4Iar Corneliu, căutând spre el și înfricoșându-se, a zis: Ce este, Doamne? Și îngerul i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu.
5Și acum, trimite bărbați la Iope și cheamă să vină un oarecare Simon, care se numește și Petru.
6El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce să faci.
7Și după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale de casă și pe un ostaș cucernic din cei ce îi erau mai apropiați.
8Și după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope.
9Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș, să se roage pe la ceasul al șaselea.
10Și i s-a făcut foame și voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a căzut în extaz.
11Și a văzut cerul deschis și coborându-se ceva ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se pe pământ.
12În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare și târâtoarele pământului și păsările cerului.
13Și glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă.
14Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat și necurat.
15Și iarăși, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate.
16Și aceasta s-a făcut de trei ori și îndată acel ceva s-a ridicat la cer.
Evanghelia — Ioan 6, 56-69
Ioan 6, 56-69
56Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.
57Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
58Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.
59Acestea le-a zis pe când învăța în sinagoga din Capernaum.
60Deci mulți din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?
61Iar Iisus, știind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă smintește aceasta?
62Dacă veți vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?
63Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață.
64Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus știa de la început cine sunt cei ce nu cred și cine este cel care Îl va vinde.
65Și zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.
66Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El.
67Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreți și voi să vă duceți?
68Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice.
69Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
La Vecernie (duminică seara), nu este Catismă. La Doamne, strigat-am..., se pun 6 Stihiri: 3 din Penticostar, glas 8, și 3 din Minei, Slavă..., Și acum..., a Slăbănogului, din Penticostar, glas 5: Lascăldătoarea oilor... Stihoavna toată din Penticostar. După: Acum slobozește..., Troparul Învierii, glas 3: Să se veselească..., Slavă..., al Muceniței, glas 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Pelaghia..., Și acum..., al Născătoarei - al Învierii, glas 4: Taina cea din veac..., Ectenia întreită și Otpustul mare. Otpustul mare: Cel ce a înviat din morți...
La Utrenie (luni dimineața), la Dumnezeu este Domnul. se cântă Troparul Învierii, glas 3: Să se veselească... (de două ori), Slavă..., al Muceniței, glas 4, Și acum..., al Născătoarei - al Învierii, glas 4: Taina cea din veac... Obișnuitele Catisme și Sedelnele din Penticostar. Apoi Învierea lui Hristos văzând..., și Psalmul 50. Canoanele pe 12: al Slăbănogului, cu Irmosul, pe 8, și cel din Minei, pe 4. După Cântarea a 3-a, se pun Condacul și Sedealna de la Minei, Slavă..., Și acum..., a Slăbănogului (de la Cântarea a 3-a de Duminică: Numai un cuvânt a întărit...). După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul Slăbănogului, apoi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă: Ceea ce ești mai cinstită..., apoi Ectenia mică, Luminânda Slăbănogului, din Penticostar, glas 2: Venit-a Domnul Cel iubitor de oameni...(de două ori).
La Laude, se pun Stihirile din Penticostar. Doxologia zilelor de rând (citită) și Ectenia cererilor. Stihoavna toată din Penticostar. După: Bine este a ne mărturisi..., Troparul Învierii, glas 3: Să se veselească..., Slavă..., al Muceniței, glas 4, Și acum..., al Născătoarei -— al Învierii, glas 4: Taina cea din veac..., Ectenia și Otpustul mare.
La Liturghie, Fericirile pe 6: din Cântarea întâi a Slăbănogului. Apostolul și Evanghelia: de rând (luni, în săptămâna a 4-a după Paști). Axionul și Chinonicul Paștilor.
SFÂRȘIT
Mineiul: 4 maiSursa: Mineiul pe mai, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Muceniței 3, glasul al 4-lea
Stihirile Muceniței, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce...
Dorind Botezul cel preacinstit și sfințit, și mântuitor Pelaghia Muceniță, cu osârdie l-ai căutat și aflând pe cel ce te-a învățat taina, degrab cu veselie și cu bucurie, ai alergat către Cela ce ai dorit, și te-ai învrednicit vedeniilor celor străine, vrednică de minune, și ca o tânără ai alergat după Mirele tău.
Părăsind lumea cea de pe pământ, ca pe o vremelnică și stricăcioasă și lesne veștejitoare, cu toată osârdia te-ai vânat, după dumnezeiască buna cuviință, ca ceea ce este pururea stătătoare, și ca una ce are bucurie totdeauna și veselie și curăție, și ai avut și fecioria, lauda mucenicilor, strălucind întru amândouă.
Necuprins și negrăit, este noianul minunilor tale Pelaghie prealăudată; căci poftind pe Hristos, cu inimă curată și prea întreagă, ai defăimat chinurile și arderile focului, și muncile. Pentru aceea ca pe una ce ești cu suflet viteaz, te-a făcut pe tine locuitoare în cămara cea cerească, mirele Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă..., Și acum... a praznicului.
STIHOAVNA Penticostarului.
Troparul Muceniței, glasul al 4-lea.
Mielușeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a praznicului.
LA UTRENIE
CANOANELE
Al praznicului, cu Irmosul, pe 8, și al sfintei pe 4.
CANONUL sfintei
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos: Adâncul Mării Roșii...
Înotând eu în noianul minunilor tale, dă-mi mie acum vânt al Duhului Muceniță a lui Hristos Pelaghia prealăudată, și mă îndreptează către limanul cel lin al laudelor tale.
Fiind dată din pruncie Ziditorului tău, după conștiința cea mai dinainte, te-ai lepădat de dragostea celor stricăcioase, Pelaghia preaslăvită; și bărbătește ai călcat patimile cu putere dumnezeiască cinstită.
Slavă...
Poftind să primești baia cea dumnezeiască a Botezului, și aflând pe lucrătorul de cele sfinte al lui Hristos, ai alergat către dânsul, și împărtășindu-te băii, te-ai făcut plină de dumnezeiască lumină, Muceniță Pelaghia.
Și acum..., a Născătoarei:
Mai sfântă decât cele sfinte te-ai arătat Fecioară preacurată, căci ai purtat în brațe pe Sfântul sfinților, pe Hristos, Care cuprinde toată zidirea, cu puterile cele dumnezeiești.
Cântarea a 3-a,
Irmos: Se veselește de tine Biserica...
Ca un pământ bun ce ai primit semințe cuvântătoare, Muceniță a lui Hristos preaînțeleaptă, acelea le-ai lucrat cu îndestulare.
Slavă...
Sârguindu-te ca o aleasă, te-ai îndreptat către Stăpânul și Dumnezeu, Muceniță a lui Hristos slăvită, întărindu-te cu dumnezeieștile învățături.
Și acum..., a Născătoarei:
Ridicat-ai o cinstită, chipul meu cel căzut, născând pe Cela ce arătat este pricinuitor ridicării celei mai presus de ființă.
Irmosul:
Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.
CONDACUL Sfintei, glasul al 3-lea.
Podobie: Fecioara astăzi...
Urând cele vremelnice, și împărtășindu-te bunătăților celor cerești, pentru chinuire ai primit cunună, Pelaghia preacinstită, și pâraiele sângiurilor ca un dar ai adus Stăpânului Hristos. Roagă-te să ne mântuiască pe noi din nevoi, cei ce cinstim pomenirea ta.
Sedealna, glasul 1.
Podobie: Mormântul tău...
Înfierbântându-ți-se sufletul de dragostea lui Hristos, vitejește ai intrat în arama cea lucrată, care era arsă foarte tare, de Dumnezeu cugetătoare Pelaghia, și te-ai făcut Stăpânului tău jertfă cu bun miros. Pentru aceasta astăzi luminat prăznuim preasfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului.
Cântarea a 4-a,
Irmos: Ridicat pe cruce...
Fiind îmbrăcată cu porfira Stăpânului, prin baia nașterii celei de a doua, Preamărită, te-ai dezbrăcat de toată porfira cea veselitoare a vieții, Muceniță Pelaghia, preacinstită.
Pofta frumuseților celor cerești, a întunecat poftele cele de pe pământ, purtătoare de chinuri. Pentru aceea te-ai întraripat, strigând către Hristos și zicând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...
Părăsind credința cea necurată, ai alergat către credința lui Hristos înțelepțește, Muceniță Pelaghia pururea pomenită, călcând toată înșelăciunea idolilor, ceea ce ești cuprinsă de Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei:
Neispitită de nuntă ai născut, o Fecioară, și după naștere iarăși te-ai arătat Fecioară. Pentru aceea cu glasuri neîncetate, și cu credință neîndoită strigăm ție: Stăpână bucură-te.
Cântarea a 5-a,
Irmos: Tu Doamne lumina mea...
Ai putut să strici trufia vrăjmașului, prealăudată Pelaghia, întărindu-te cu Crucea și cu Darul Stăpânului.
Slavă...
Acum te bucuri cu adevărat, căci te-ai împreunat cu Mirele tău, ținând făcliile muceniciei și ale fecioriei, prealuminată.
Și acum..., a Născătoarei:
Domnul S-a sălășluit întru tine Maica lui Dumnezeu, zidind din nou pe om, care a căzut la stricăciune din înșelăciunea șarpelui.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...
După lege logodindu-te cu Hristos, ai alergat pe calea muceniciei, urmând după Mirele tău, și ai năzuit la limanul cel prealin.
Slavă...
Cunună preafrumoasă a dreptății și s-a împletit creștetului tău, cugetătoare de Dumnezeu Pelaghia Muceniță purtătoare de cunună, căci ai păzit credința nevătămată până la sfârșitul tău Muceniță.
Și acum..., a Născătoarei:
Mai întâi a vărsat șarpele cel preaviclean otrava în urechile Evei, iar tu numai singură o ai scuturat Maica lui Dumnezeu, născând pe omorâtorul lui.
Irmosul:
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDACUL și ICOSUL Praznicului.
SINAXAR
În această lună în 4 zile, pomenirea Sfintei Mucenițe Pelaghia cea din Tars.
Stih: Pelaghia luciul nevoinței înotând,
Ca o corabie în liman, cu trupul în cuptor ars intrând.
În a patra zi cu adevărat,
Pe Pelaghia în bou de aramă ars o a aruncat.
Aceasta a fost din Tars, pe vremile împăratului Dioclețian, de aceea auzind de credința în Hristos, și dorind ca să afle care era, văzu în vis pe episcopul botezând. Apoi cerând voie de la Maica sa ca să meargă la o doică a ei, ea se duse la episcopul, care fiind pornit din dumnezeiasca rânduială, o primi și o boteză. De care înțelegând fiul împăratului, care era logodit cu dânsa, și venind la multă întristare de dragostea ce avea spre dânsa, se omorî singur. Iar Dioclețian trimițând și aducând pe fecioară, și neputând să o întoarcă de la credința lui Hristos, a ars un bou de aramă, și aruncă pe Sfânta într-însul, în care și-a luat și sfârșitul și cununa mărturisirii.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ilarion făcătorul de minuni.
Stih: Cunoscut-am pe Ilarion cu firească blândă așezare.
Carele face minuni și după a sa în mormânt mutare.
Acesta din tinerețe, Crucea Domnului pe umeri ridicând a urmat Stăpânului celui răstignit, și patimile trupești supunându-le duhului a primit bogat Dar de minuni de la Dumnezeu: Adică a vindeca feluri de boli și a izgoni dracii. Căci închizându-se pe sine într-o mică căsuță, și aflându-se afară de toată tulburarea și strălucit fiind cu toată nepătimirea, a primit dumnezeiescul Dar al preoției, întru mulți ani răbdând aspra petrecere, și de toți fiind minunat pentru nenumăratele lui minuni. Căci certa vietățile ce stricau semințele odrăslite, și rana grindinei o a oprit, și pământul cel însetat l-a adăpat cu curgeri de ploaie, și repejunea râului, ca Elisei o a despărțit și a trecut. Și pe mâna cea uscată a oarecăruia creștin o a vindecat, și orbilor vedere a dăruit, și picioarele șchiopilor și slăbănogilor le-a îndreptat, și altele preamulte minuni făcând spre slava adevăratului nostru Dumnezeu. Așa și-a dat cinstitul său suflet, făcătorului său.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nichifor egumenul Mânăstirii Midichiei cu pace s-a săvârșit.
Stih: Dumnezeiască cunună de bunătate a luat,
Dumnezeiescul Nichifor, din viață fiind mutat.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Nichifor cel ce s-a liniștit în cele mai pustii locuri ale muntelui Atonului și a scris preaînțeleptul meșteșug, pentru rugăciunea minții, ce se află la Filocalie pag. 889, cu pace s-a săvârșit.
Stih: Ție o Părinte Nichifore, datorăm a mulțumi cu adevărat,
Pentru meșteșugul rugăciunii, ce în viață ne-ai lăsat.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Atanasie episcopul Corintului, care a adormit pe vremile împărăției lui Vasile și a lui Constantin, la anii nouă sute cincizeci și șapte.
Stih: Cuviincios este lui Atanasie laudă aducând.
Căci bunătatea vrednică de laudă a fost alegând.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Părinți: Afrodisie, Leontie, Antonie, Mei, Valerian și Macrovie și a mulțimii celor ce împreună cu ei, au mărturisit în Schitopoli. Și se săvârșește soborul lor în cinstita biserică a Sfântului și prealăudatului Apostol Iacov, fratele Domnului, care se află înlăuntrul cinstitului locaș al preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, la Halcopratie.
La Afrodisie:
Stih: Cine este acesta ce a întins grumazul la sabie,
Afrodisie însuși, zice Afrodisie.
La Leontie, Antonie și Mei:
Stih: Leontie și doi împreună nevoitori,
Au alergat la sabie ca leii cei alergători.
La Valerian și Macrovie.
Stih: Peste capetele a doi Mucenici focul s-a ridicat,
Și acoperământ lor spre nevoință le-a închegat.
Tot în această zi, pomenirea scoaterii moaștelor Sfântului Lazăr, prietenul lui Hristos, și a purtătoarei de mir Mariei Magdalena, care această scoatere a fost pe vremea lui Leon Filosoful și iubitorul de Hristos, la anul opt sute nouăzeci. Și se face soborul lor în preacinstita mânăstire făcută de acest împărat pe numele Sfântului Lazăr. Și se prăznuiește împreună și târnosirea Sfintei Biserici din această mânăstire.
La Magdalena:
Stih: Tu și moartă viețuiești deși în cetate ești tăcând,
Mario, căci ca și mai-nainte oarecare uimire se pare a fi având.
La așezarea moaștelor aceleiași Sfinte Mariei Magdalena în Constantinopol.
Stih: Maria lui Hristos iarăși, Rabuni, îi zice grăind,
Iar Hristos zice: Ce? Cetatea mă acoperă în al său mormânt.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos: Tinerii lui Avraam...
Arzându-te de dumnezeiescul sângele lui Hristos, și răbdând organul cel ars ca un cuptor, Muceniță strigai: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă...
Cel ce îmbracă Cerul cu nori, te-a împodobit cu dumnezeiască haină pe tine, Mărită, ceea ce ai fost dezbrăcată, Muceniță, care cântai: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ești locaș sfințit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria Născătoare de Dumnezeu celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, ceea ce ești Preacurată.
Cântarea a 8-a,
Irmos: Mâinile întinzându-și...
Ca o Muceniță preafrumoasă și adevărată a lui Hristos, ai teologhisit puterea Lui, învățând cu dumnezeiesc cuget pe toți prealăudată, și ai tras către buna-credință noroade care cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Logodindu-te arătat cu Hristos, ai stins toată pornirea tiranului, izvorând noian de înțelepciune Pelaghia preacinstită; și cu două diademe te-ai împodobit Muceniță, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei:
Pe Fiul din Tatăl cel fără început, și pe Duhul Sfânt mărturisim noi credincioșii, zicând, că S-a întrupat din tine Preacurată, Cuvântul cel singur născut, Care este împreună fără de început cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Duh, și strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...
Nu poate cuvântul să spună laudele tale Pelaghia, căci izvorăști noian de minuni cu puterea și cu Darul Mirelui tău. Pe Care și acuma roagă-L, să se mântuiască toți cei ce te laudă pe tine.
Ai încetat de a dori, mireasă purtătoare de cunună, învrednicindu-te a sta înaintea doririi celei desăvârșite Muceniță Pelaghia; și ai dobândit deplin desfătarea îndulcirii celei veșnice.
Slavă...
Roagă pe Mirele tău să se dea lumii pace, Muceniță Pelaghia cugetătoare de Dumnezeu, păzind Biserica de supărări, și luminând cu Darul pe cei ce te laudă.
Și acum..., a Născătoarei:
Arătatu-te-ai Fecioară și Maică, mai presus de fire Născătoare de Dumnezeu, căci ai zămislit pe Cuvântul lui Dumnezeu, născându-L pe Dânsul întrupat, prin Care acum mântuindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
LUMINÂNDA și STIHOAVNA Praznicului.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT