SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale praznicului 3, și ale Sfintei 3, glasul 1.

Stihirile Muceniței, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cu porfiră luminată din sângele tău, fiind îmbrăcată preacinstită, ai alergat către Cel ce ai dorit, Împăratul, Ziditorul și Domnul a toată lumea, și de la Dânsul adevărat ai primit cununa biruinței, împărățind acum împreună cu Dânsul, ca o fecioară și Muceniță mult pătimitoare.

Pornirea focului celui arzător, și toate sfâșieturile trupului le-ai suferit prealăudată, uitându-te la răsplătirile cele de acolo, pe care singur Iisus le-a gătit mai-nainte, celor ce l-au iubit, și cu fierbințeală au dorit spre Dânsul, ca spre un Mire preafrumos al sufletelor.

Rănitu-te-ai de dragostea lui Hristos, și ai urât pe dumnezeii, și pe idolii cei fără suflet ai păgânilor, mărită Irino, și te-ai ridicat pe sineți stâlp de cunoștință lui Dumnezeu, prea-arătat la cei ce te vedeau, ca una ce te-ai chinuit, și călătoria o ai săvârșit, și credința fără prihană o ai păzit.

Slavă..., Și acum..., a praznicului:

STIHOAVNA Penticostarului.

Troparul Muceniței, glasul al 4-lea:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Irina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului:

LA UTRENIE

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfintei pe 4.

CANONUL Sfintei

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Cânt ție Doamne Dumnezeul meu...

Cunună fiind apărătoarei de chinuri, Hristoase, dăruiește cu rugăciunile ei pace lumii, și slava cea neveștejită, celor ce Te laudă pe Tine.

Strălucind cu lumina muceniciei, și împodobindu-te cu frumusețea fecioriei tale, Irino, ceea ce ești cu nume mare, stai înaintea Mirelui tău.

Slavă...

Roagă-te Mirelui tău Irino, cugetătoare de Dumnezeu, să fie milostiv Bisericii, și să dea iertare de greșeli celor ce te laudă pe tine.

Și acum... a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, născut-ai negrăit pe Dumnezeu Cuvântul, Care S-a făcut trup, și s-a arătat asemenea cu noi, mai presus de cuvânt și de cuget.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Arcul celor puternici...

Primind simțirea Mirului ce S-a deșertat, Care a umplut lumea de bun miros cu Darul, te-ai întraripat către dragostea Lui, Mărită.

Avut-ai pe Dumnezeu ajutor și părtinitor întru luptele tale preaînțeleaptă; pentru aceea încununându-te, ai biruit pe tirani.

Slavă...

Făcutu-te-ai turn nemișcat al bunătăților, și lăcaș cinstirii de Dumnezeu, și sălășluire bărbăției și curăției, Prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Până la tine moartea a încetat întâmpinându-se cu Cel ce S-a născut din tine Preacurată; pentru aceea te numim pe tine pârga nemuririi.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit și cei neputincioși s-au încins cu putere: pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobit: Fecioara astăzi...

Fiind împestrită cu frumusețile fecioriei, fecioară, și încununându-te cu stema mucenicilor Irino, și stropită fiind cu sângele muceniciei, și strălucită cu minunile tămăduirilor, cu bunăcredință Muceniță ai primit Darul de biruință pentru chinuirea ta.

ICOS

Din pruncie aprinzându-te de dragostea Mirelui tău Hristos, preaslăvită cinstită, ca o căprioară însetată ai alergat la izvoarele cele pururea curgătoare. Și prin chinuri păzindu-te pe tine, ai intrat cu adevărat ca o mireasă lăudată în cămara de mire cea nestricată a Ziditorului tău, Mărită, fiind împodobită și împestrită ca o aleasă, văzându-te purtând cununa care ai primit ca de aur, de la cămara de mire cea nestricăcioasă, Darul de biruință pentru chinuirea ta.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

De frumusețea ta, Hristoase, rănindu-se fecioara, a părăsit degrab toate cele ce se văd, și toată frumusețea trupului o a dat muncilor și amarelor chinuri ca să se strice. Pe care o ai adus în frumoasele cămări de mire, Stăpâne.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Venirii tale pe pământ...

Cela ce-ți da ție pacea, ceea ce ești cu nume de pace, văzându-te că te lupți pentru Dânsul, te-a umplut de cuget bărbătesc și de putere, Muceniță.

Cu osârdie neîncetată ai întrecut slăbiciunea femeiască, Preafericită, și cu tărie ai înfruntat pe cei ce slujeau înșelăciunii, Muceniță.

Prea-îndumnezeită răbdare ai arătat, și semeția tiranilor o ai surpat, strigând Mirelui tău: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Arătatu-ți-a ție Domnul prin vis chinurile și muncile și semne de biruințe, frumoasă fecioară, precum Apelian ți-a tâlcuit.

Și acum..., a Născătoarei:

Glas de bucurie veselindu-ne, Preacurată, strigăm ție, cei ce prin tine ne-am mântuit: Bucură-te Fecioară preacinstită; bucură-te Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Lumina ta Doamne...

Cu cuget foarte bărbătesc arătat ai mărturisit pe Hristos Dumnezeul tuturor, și cu cuvânt întărit ai rușinat pe vrăjmași, tu purtătoare de chinuri, Mărită.

Dorit-ai a urma patimii lui Hristos și cu fierbințeală urmând, cu nevoință te-ai chinuit pentru Stăpânul, Preafericită.

Slavă...

Ceată de Mucenici ai adus lui Hristos, Mărită, cu înțelepciunea ta și cu binecuvântarea, învățându-i pe ei întru adevăr, și cu cuvântul Darului.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind învățați taina zămislirii și nașterii tale celei negrăite și dumnezeiești, acum cu toată buna cinstire te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea lăudată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Strigat-a mai-nainte...

Îndreptat-ai căderea strămoașei Eva, ceea ce ești purtătoare de chinuri, surpând puterea vrăjmașului, și doborând sprânceana aceluia cu dumnezeiescul Dar.

Având cugetul viteaz Irino, ai stătut împotriva tiranilor, cu vitejie sufletească, și te-ai încununat de la Hristos Dumnezeu cu cununa biruinței.

Slavă...

Cu sângele chinuirii Muceniță, ai făcut mai luminoasă frumusețea firii cea curată, cu tărie suferind nevoințe vitejești, frumoasă fecioară.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătat-a taina nașterii tale, văzătorul de Dumnezeu, văzând că arde rugul și nu se pârjolește, Născătoare de Dumnezeu curată, pururea Fecioară.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea ta cea de trei zile Proorocul Iona, în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuiește, Iisuse Împărate al puterilor.

Condacul și Icosul praznicului.

SINAXAR

Întru această lună în 5 zile, pomenirea Sfintei marei Mucenițe Irina.

Stih: Prin tăierea sabiei murind și cu chip străin înviind.

Irino cu pace iarăși ești adormind,

Irina tăiată fiind s-a sculat,

Și iarăși în a cincea zi a răposat.

Acesta a fost fiică singură născută lui Licinie împăratul și Liciniei maică-sa, din cetatea ce se cheamă Maghedon. Căreia mai-nainte îi era numele de la părinți, Penelopi. Deci strălucind la frumusețea trupului, cât întrecea pe vârstnicele ei, se află într-un turn înalt ce i-l zidise tatăl său, cu treisprezece fecioare frumoase, având multă avere spre slujba ei. Și scaun, masă și sfeșnic, toate făcute de aur, și era când a pus-o acolo de șase ani, învățată de oarecare bătrân anume Apelian, pe care îl rânduise Licinie să intre la dânsa. Deci ea văzu într-una din zile, că veni o porumbiță aducând o ramură de măslin, și o puse pe masă, și un vultur aducând o cunună făcută de flori și o puse și aceea pe masă. Apoi văzu că veni pe altă fereastră un corb și puse un șarpe pe masă. De care mirându-se ea, și cugetând ce pot să însemneze acelea ce a văzut. Iar bătrânul Apelian i le dezleagă, zicând: Că porumbița este nevoința gândului ei; iar ramura cea de măslin este pecetea lucrurilor și deschiderea Botezului; iar vulturul, care este împărat celorlalte pasări, prin cunună îi însemnă biruința spre cele alese bunătăți; iar corbul cu șarpele, îi însemnă necazul și reaua pătimire. Și în scurt să zicem, i-a tâlcuit și i-a arătat și nevoința muceniciei ce era să săvârșească pentru Hristos. Și alte preamărite pe rând toate pentru dânsa se spun. Că spun că i s-a dat numele prin chemare de înger, în loc de Penelopi, numindu-se Irina, Și cum că de acel înger fu învățată credința lui Hristos. Și că mai-nainte i-a spus că se vor mântui întunerece de suflete printr-însa. Și cum că va veni la dânsa Timotei ucenicul lui Pavel, de o va boteza. Deci acestea făcându-se, zdrobind idolii tatălui său, i-a lepădat jos. Și dar mai întâi fu cercetată de tatăl său, care porunci să o dea să o calce caii. Din care unul în loc să-i facă ei vreun rău, se repezi asupra tatălui său, și-l surpă jos de-i sfărâmă mâna dreaptă, și-l și omorî, și ferici pe sfânta cu glas omenesc. Iar ea îndată se eliberă din legături, și rugând-o poporul, făcu rugăciune, și a înviat pe tatăl ei, care a crezut în Mântuitorul Hristos cu trei mii de oameni, și cu femeia sa dimpreună, și primi Botezul, și lăsând împărăția, își petrecu viața în turnul ce zidise pentru fiica sa. După aceea luând împărăția sa Sedechie, iarăși fu Sfânta silită ca să jertfească la idoli. Și neplecându-se fu aruncată cu capul în jos într-o groapă adâncă, în care era de tot felul de târâtoare înveninate și fu nevătămată de acelea. După aceea trecând patru zile, și scoțându-o de acolo îi tăiară picioarele cu fierăstrăul, și iarăși se făcu sănătoasă de înger. După aceea fu legată la o roată, și oprindu-se apa ce pornea roata, rămase Sfânta nevătămată și de acolo. Pentru care minune veniră la credința lui Hristos opt mii de suflete omenești. Deci după ce căzuse Sedechie din împărăție, se ridică Savorie, fiul său, cu oaste asupra acelui ce-l scosese pe tatăl său din împărăție. Și atunci întâmpinându-l pe Savorie sfânta Irina înaintea cetății, orbi și pe el și pe oastea lui cu rugăciunea, și-i lovi cu nevederea și iarăși cu rugăciunile îi făcu cu vedere. Pentru aceasta nemulțumitorii îi bătură piroane prin tălpile picioarelor, și-i puseră în spinare un sac plin de nisip, și o luară în goană, de o purtară vreo trei mile de loc. Și desfăcându-se pământul înghiți pe slugile tiranului, și pe zece mii de bărbați din cei necredincioși. Iar către Hristos veniră alți treizeci de mii. Și rămânând tiranul încă tot în necredință, a venit îngerul Domnului și lovindu-l l-a ucis. Și fiind Sfânta slobodă, umbla prin cetate de făcea multe și mari minuni. Și mergând la turnul unde se afla tată-său într-însul, cu Timotei preotul, aduse către credința lui Hristos cinci mii de suflete, care năzuise la învățătura ei. Și împreună cu dânșii cei treizeci și trei de bărbați ce erau puși de pază turnului. De aceea sosind în cetatea ce se cheamă Calinicon, unde era Numerian împărat, și stând de față înaintea lui, și mărturisind pe Hristos, fu băgată în trei boi de aramă înfocați, mutând-o dintr-unul în altul. Și cu minune pornindu-se al treilea bou, în care era. Sfânta, și umblând, a crăpat, și ieși Sfânta sănătoasă și nearsă, deci veniră către Hristos de crezură o sută de mii de oameni. După aceea murind împăratul, porunci eparhului să nu o lase, ci să o muncească, care băgând-o în legături de fier într-un foc, rămase Sfânta nestricată și sănătoasă, stingându-se focul de dumnezeiescul înger, care rupse și legăturile deasupra ei, cât mirându-se foarte eparhul, crezu și el împreună cu însoțitorii lui, și veniră către Hristos. Deci ducându-se vestea ei în toate părțile, iar Savorie împăratul perșilor porunci de-i tăiară capul, și o băgară într-un mormânt, și iarăși de îngeri fu înviată, care fericindu-o căci s-a nevoit pentru Hristos, a fericit și pe cei ce au crezut prin nevoința ei, și pe cei ce vor face pomenirea întru anii cei viitori. Apoi și după tăierea capului ei, și după învierea din morți spun că având în mâna ei o stâlpare de măslin, a mers în cetatea ce se numește Mesimvria de s-a arătat la împăratul, și cum o a văzut, a crezut și el în Hristos, și s-a botezat de preotul Timotei, cu mulțime de popoare. De aceea a mers Sfânta la Maghedon la cetatea ei, către părinții ei, și a plâns pe tatăl său care era mort, și s-a întâlnit cu maică-sa. Apoi ridicându-o un nor, o duse la Efes, și rămase acolo făcând multe minuni. Și se numește adevărat tocmai ca un Apostol. După aceea mergând la Apelian pe care i-l dăduse tată-său dascăl să o învețe carte în turn, și strângând pe cei din Efes, luă numai șase cu dânsa, și pe Apelian, și merse la un mormânt nou, în care încă nu fusese nimenea îngropat, și adormi într-însul, învățând să nu miște nimenea piatra ce a pus-o dascălul ei Apelian peste dânsa până la patru zile, și trecând două zile, mergând la mormânt Apelian, o minune! se află piatra ridicată și trupul Sfintei asemenea. Acestea dar după gândurile omenești, pot a se părea necrezute la unii, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință cele ce la oameni sunt cu neputință. Deci a fost adusă Sfânta la judecată, mai întâi adică de tată-său Licinie, iar a doua oară de Sedechie și Savorie și Numerian fiul lui Sevastian și de eparhul Vavdon, și Savorie împăratul perșilor, iar cetățile în care a mărturisit sunt acestea: Maghedon patria ei, Calinicon, Constantina și Mesimvria. Iar pomenirea muceniciei ei s-a scris de Apelian dascălul său.

Tot în această zi, chinuirea Sfinților Mucenici Neofit, Gaie și Gaian. Și se face prăznuirea lor în sfânta și cinstita Biserică a Sfinților măriților și de minuni făcători fără de argint Cosma și Damian, care este întru ale lui Darie.

Stih: Trei Mucenici prea cu bărbăție moarte au suferit.

Pentru Sfânta Treime pe care ei o au cinstit.

Tot în această zi, târnosirea Bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru ale lui Chir.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Muceniță purtătoare de cunună, care stai înaintea scaunului Stăpânului tău, păzește pe cei ce strigă cu credință: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

În corturile cele cerești, te-ai învrednicit a dănțui Muceniță vrednică de minune Irino, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Dorind să afli frumusețea doritului tău, ai suferit durerile chinurilor Irino strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Urmând graiul buzelor tale, cu credință te fericim pe tine Maica lui Dumnezeu, strigând Celui ce S-a născut din tine: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Chinuitu-te-ai cu bună vitejie preafericită Irino, și ai surpat pe tirani, având împreună lucrătoare și ajutătoare puterea cea nebiruită a Stăpânului tău, strigând: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Tânără Irino preamărită, fiind tu rănită de dragoste, ai mers pe urma Mirelui tău, fiind rănită de dragostea Lui, purtând în trupul tău patimile Lui și cântând: Pe Domnul lucrurile lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Răbdarea ta cea întru chinuri Irino purtătoare de cunună, și-a râs de cei ce părtineau deșertăciunii și nedumnezeirii, și cu credință cântai, Mărită: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Înțelepciunea lui Dumnezeu meștera tuturor lucrurilor, sălășluindu-se în pântecele tău Maica lui Dumnezeu, și-a zidit eiși casă înțelegătoare și însuflețită, și a mântuit lumea care striga: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atuncea fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva cu adevărat...

Dănțuind la cele dintru înălțime, împrejur pe lângă doritul tău frumoasă fecioară, cere lumii pace și iertare greșalelor Irino, celor ce cu credință săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină și preasfințită.

Înlăuntrul cămării celei de mire te-a sălășluit Hristos, pe tine ca pe o Muceniță și fecioară, unde te veselești împreună cu cetele fecioarelor și ale mucenicilor, Irino purtătoare de cunună. Pentru aceea toți te fericim prealăudată.

Slavă...

Însuși Împăratul tuturor și ocârmuitorul dreptății, deschizând ușile cerurilor, a primit sufletul tău cel preacurat, Irino, ceea ce ești numită cu numele dumnezeieștii păci; pentru aceea toți te fericim.

Și acum..., a Născătoarei:

Având îndrăzneală nerușinată către Fiul tău Preacurată, roagă-L pe Dânsul Preasfântă, să dea lumii pace, și tuturor bisericilor unire, ca cu toții să te slăvim.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați...

Întărindu-te cu Crucea Domnului tău frumoasă fecioară Muceniță, și nevoindu-te vitejește ai pierdut semeția tiranilor. Și de la Hristos ai primit daruri de biruință, preaînțeleaptă Irino, cea cu nume mare, rugându-te pentru noi, care te cinstim cu dragoste.

STIHOAVNA praznicului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.