2026-05-06 — MIERCURI
Înjumătățirea Cincizecimii; Sf. și Dreptul Iov, mult răbdătorul; Sf. Mc. Varvar
Ap. Fapte 14, 6-18 · Ev. Ioan 7, 14-30 · glas 3
Evanghelia Utreniei — Ioan 7, 14-30
Ioan 7, 14-30
14Iar la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu și învăța.
15Și iudeii se mirau zicând: Cum știe Acesta carte fără să fi învățat?
16Deci le-a răspuns Iisus și a zis: Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
17De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.
18Cel care vorbește de la sine își caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el.
19Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă ucideți?
20Și mulțimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să te ucidă?
21Iisus a răspuns și le-a zis: Un lucru am făcut și toți vă mirați.
22De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinți, și sâmbăta tăiați împrejur pe om.
23Dacă omul primește tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?
24Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă.
25Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L căutau să-L ucidă?
26Și iată că vorbește pe față și ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos?
27Dar pe Acesta Îl știm de unde este. Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu știe de unde este.
28Deci a strigat Iisus în templu, învățând și zicând: Și pe Mine Mă știți și știți de unde sunt; și Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine și pe Care voi nu-L știți.
29Eu Îl știu pe El, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine.
30Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.
Apostolul — Fapte 14, 6-18
Faptele Apostolilor 14, 6-18
6Înțelegând, au fugit în cetățile Licaoniei: la Listra și Derbe și în ținutul dimprejur.
7Și acolo propovăduiau Evanghelia.
8Și ședea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pântecele maicii sale și care nu umblase niciodată.
9Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el și văzând că are credință ca să se mântuiască,
10A zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale. Și el a sărit și umbla.
11Iar mulțimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi.
12Și numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului.
13Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetății, aducând la porți tauri și cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulțimile.
14Și auzind Apostolii Pavel și Barnaba, și-au rupt veșmintele, au sărit în mulțime, strigând,
15Și zicând: Bărbaților, de ce faceți acestea? Doar și noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt în ele,
16Și Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor,
17Deși El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplând de hrană și de bucurie inimile voastre.
18Și acestea zicând, abia au potolit mulțimile, ca să nu le aducă jertfă.
Evanghelia — Ioan 7, 14-30
Ioan 7, 14-30
14Iar la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu și învăța.
15Și iudeii se mirau zicând: Cum știe Acesta carte fără să fi învățat?
16Deci le-a răspuns Iisus și a zis: Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
17De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.
18Cel care vorbește de la sine își caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el.
19Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă ucideți?
20Și mulțimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să te ucidă?
21Iisus a răspuns și le-a zis: Un lucru am făcut și toți vă mirați.
22De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinți, și sâmbăta tăiați împrejur pe om.
23Dacă omul primește tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?
24Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă.
25Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L căutau să-L ucidă?
26Și iată că vorbește pe față și ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos?
27Dar pe Acesta Îl știm de unde este. Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu știe de unde este.
28Deci a strigat Iisus în templu, învățând și zicând: Și pe Mine Mă știți și știți de unde sunt; și Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine și pe Care voi nu-L știți.
29Eu Îl știu pe El, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine.
30Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Slujba Sfântului din Minei se va citi la Pavecerniță.
La Vecernie (marți seara), după Catisma de rând (a noua), la Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6, ale Înjumătățirii, din Penticostar, glas 4, Slavă..., Și acum..., glas 6: La înjumătățirea zilelor... Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei, Paremiile din Penticostar, Ectenia întreită, Învrednicește-ne, Doamne..., Ectenia cererilor și plecarea capetelor. Stihoavna din Penticostar. După: Acum slobozește..., Troparul Înjumătățirii, glas 8: Înjumătățindu-se Praznicul... (o dată) și Otpustul mare: Cel ce a înviat din morți, Hristos...
La Pavecerniță, se citește Canonul din 6 mai, din Minei, și 3 Stihiri ale Vecerniei. După Cuvine-se cu adevărat... Condacul Înjumătățirii numai.
La Miezonoptică se zice, după cel dintâi Sfinte Dumnezeule... Troparul Praznicului Înjumătățirii; după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul Praznicului Înjumătățirii; apoi Doamne miluiește (de 12 ori) și Otpustul mic. Troparele și rugăciunile pentru cei adormiți nu se citesc.
La Utrenie (miercuri diumineața), la Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparul Înjumătățirii, glas 8: Înjumătățindu-se Praznicul... (de trei ori). Și se citesc două Catisme, urmate de Ectenii mici și de sSedelnele din Penticostar. Apoi Învierea lui Hristos văzând..., și Psalmul 50. Canoanele pe 14, din Penticostar, primul cu Irmosul pe 6 și al doilea pe 8, fără Irmos. Catavasiile Înjumătățirii, din Penticostar, glas 8: Marea ai împreunat-o... După Cântarea a 3-a, se pune Sedealna Praznicului, Slavă..., Și acum..., alta a Praznicului. După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul Praznicului, apoi Sinaxarul din Minei (din 10 mai) și din Penticostar. La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită... ci Troparele Cântării a 9-a, apoi Ectenia mică și Luminânda Praznicului, glas 3: Cel ce ții paharul... (de trei ori).
La Laude, se pun Stihirile pe 4 (trei Stihiri, repetându-se cea dintâi), glas 4, Slavă..., Și acum..., a Praznicului, același glas: Luminându-ne, fraților... Doxologia mare, Troparul Înjumătățirii, Ecteniile și Otpustul.
La Liturghie, Fericirile pe 8: din întâiul Canon al Praznicului, Cântarea a 3-a, pe 4, iar din al doilea Canon, Cântarea a 6-a, pe 4. După Vohod, se cântă Troparul Înjumătățirii, Slavă..., Și acum... Condacul Înjumătățirii. Prochimenul, Apostolul, Aliluia și Evanghelia: ale Înjumătățirii (miercuri în săptămâna a 4-a după Paști). Axionul Înjumătățirii: Străin lucru este mamelor fecioria... (pe care îl cântăm și la Odovania Înjumătățirii; iar în celelalte zile cântăm, după Tipicul Mare, Îngerul a strigat... Luminează-te, luminează-te..., până la Odovania Învierii). Chinonicul: Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru el, a zis Domnul. Aliluia. La masă se dă dezlegare la pește, untdelemn și vin. Să se știe: Praznicul acesta se prăznuiește opt zile. i Ca -i- ară
SFÂRȘIT
Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America
Înjumătățirea Praznicului.
Urmează Penticostarul.
Vecernie Mare: Hristos a înviat… (de trei ori). La Doamne, strigat-am…, Stihirele pe 6, ale Înjumătățirii Praznicului, Slavă…, Și acum…, a Praznicului. Vohod. Prochimenul zilei. Paremii.
Utrenie: Hristos a înviat… (de trei ori). La Dumnezeu este Domnul…, Troparul Praznicului (de trei ori). Ev. Ioan 7,14-30. La Catavasii se pu Irmoasele Canonului al doilea: Marea o ai închegat.... La Cântarea a 9-a nu se cântă Ceea ce ești mai cinstită…, ci Irmoasele fiecărui Canon ale Cântării a 9-a, de câte două ori, per urmă Irmosul Canonului al doilea: Străin lucru este maicilor fecioria.... După Cântarea a 9-a, Luminânda Praznicului (de trei ori). Laude. Doxologie Mare.
Liturghie: Antifoane obișnuite. După Vohod, Troparul Praznicului, Slavă..., Și acum..., Condacul. Sfinte Dumnezeule.... Prochimenul, glasul al 3-lea: Mare este Dumnezeul nostru și mare este tăria Lui, și priceperii Lui nu este număr.... Ap. Fapte 14,6-18 și al morților, de miercuri (2 Corinteni 5,1-10). Ev. Ioan 7,14-30 și a morților, de miercuri (Ioan 6,35-39).
Axionul Paștilor. Chinonicul: Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Săngele Meu întru Mine petrece și Eu întru dânsul, a zis Domnul..., Aliluia.
SFÂRȘIT
Mineiul: 6 maiSursa: Mineiul pe mai, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, pe 6, ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3, glasul al 4-lea
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn...
Dat-ai pildă de răbdare, și de bărbăție preabunule, pe dreptul Iov cel mult pătimitor, cu bunătăți și cu cuvinte, și cu lucruri dumnezeiești, și pe cei trufași cu adevărat îi înțelepțești cu întâmplările cele rele. Pentru aceea slăvim rânduiala ta cea fără de asemănare, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.
Drept și fără de răutate, adevărat și fără prihană, și credincios, ferit de tot lucrul rău, te-ai cunoscut fericite Iove, împodobit cu adevărat cu bunătățile, și luminat întru bunăcredință. Pentru aceea te fericim, și prăznuim astăzi sfântă și cinstită pomenirea ta, veselindu-ne.
Iove cel fără prihană, împodobindu-te cu buna-credință, ca cu o bogăție, și ca cu o porfiră de mult preț, și îmbrăcându-te cu milostivirea și cu dreptatea ca cu o cunună dumnezeiască, ai împărățit peste patimile cele ce tirănesc. Pentru aceea te-ai suit la curțile împărătești cele înțelegătoare, și stai înaintea Împăratului celui veșnic, pururea pomenite.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Păzindu-ți viața întru bunătate desăvârșit, nu ai greșit întru ale legii, căci având de la Dumnezeu bună numirea cea lăudată, ca un ostaș foarte viteaz, te-ai dezbrăcat către nevoința bunătății, și luptându-te cu rănile puroioase cele nesuferite, ai biruit pe cel ce fără de măsură se lăuda. Drept aceea încununându-te cu daruri de biruință de la Hristos, roagă-L pe Dânsul pentru sufletele noastre.
Și acum..., a praznicului.
STIHOAVNA Praznicului.
Troparul Sfântului, glasul 1.
Bogăția bunătăților lui Iov văzându-o vrăjmașul drepților, s-a meșteșugit a o fura, și rupând turnul trupului, vistieria duhului nu o a furat; căci a aflat întrarmat sufletul celui fără prihană, iar pe mine și golindu-mă m-a robit. Deci mai-nainte de sfârșit întâmpinându-mă, izbăvește-mă de cel viclean, Mântuitorule, și mă mântuiește.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului.
LA UTRENIE
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4,
CANONUL Sfântului
Facere a lui Cosma Monahul.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos: Cetele Israelitenești...
Văzând Biserica lui Hristos cu ochii cei înțelegători pe diamantul cel suferitor, împodobit cu cununa răbdării, prăznuiește cu veselie, cântând: Să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a proslăvit.
Nici limba înțelepților, nici cugetul omenesc nu va putea a ajunge laudele tale, pentru că limba cea nezidită a zis că ești cinstitor de Dumnezeu, fără de prihană, și adevărat. Pentru aceea împreună cu tine, dintr-un glas strigăm: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a proslăvit.
Slavă...
Gândind vrăjmașul pentru dreptul că este îngrădit cu bogăție, și lepădându-se cu dânsul îl va surpa, i-a cerut ca prin luptă să-l surpe, și luptându-se în silă cu dânsul gol, s-a surpat. Căci prin răbdare striga: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a proslăvit.
Și acum..., a Născătoarei:
Adunarea Proorocilor te laudă, Curată, și cetele celor fără de trup te cinstesc pe tine, căci văzând pe Ziditorul tuturor că negrăit a ieșit din pântecele tău, cu netăcere îi strigau: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a proslăvit.
Cântarea a 3-a,
Irmos: Arcul celor puternici...
Lipsindu-te de iubiții tăi fii și de averea ta, ai rămas cu cugetul neînduplecat, cântând: Bine este cuvântat numele Domnului meu.
Bogăția și sărăcia le-ai făcut materie bunătății, căci prin mijlocirea amândurora arzându-te ca aurul de șapte ori, te-ai arătat prea-lămurit.
Slavă...
Cu graiul femeii a năvălit la tine începătorul înșelăciunii șarpele, ca la cel dintâi zidit, dar nu s-a folosit la vicleșugul lui, acela ce s-a lăudat peste măsură.
Și acum..., a Născătoarei:
Bucură-te Maică neispitită de nuntă, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul, și L-ai născut întrupat, ca pe Dumnezeu împreună și om.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit și cei neputincioși sau încins cu putere, pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
CONDAC, glasul al 8-lea.
Podobie: Ca niște pârgă a firii...
Ca un adevărat și drept, de Dumnezeu cinstitor și fără prihană și sfințit arătându-te, Preamărite, sluga lui Dumnezeu cea adevărată ai luminat lumea cu răbdarea ta, prea-răbdătorule și prea-viteazule; pentru aceasta toți, de Dumnezeu înțelepțite Iove, lăudăm pomenirea ta.
ICOS
Dumnezeul și Domnul tuturor, Cel ce împărățește împreună cu Fiul și cu Duhul întru o Dumnezeire a strălucit, și pe cei credincioși, bine cinstitori i-a făcut. Acesta și pe Iov l-a mărturisit, limba cea fără de răutate, cinstitor de Dumnezeu și drept, depărtat de toate răutățile. Pentru aceea cinstindu-te pe tine Iove, cu cântări lăudăm pomenirea ta.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie: De frumusețea fecioriei tale...
Pe Iov cel fără prihană și curat, care s-a făcut întru Duhul stâlp întărit și nestrămutat de măiestriile vrăjmașului, toți să-l fericim, și cu credință să-l lăudăm, ca pe cel ce a fost mare slugă a lui Hristos, și neîncetat se roagă Lui să mântuiască de primejdii sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a praznicului.
Cântarea a 4-a,
Irmos: Auzit-am slăvită rânduiala...
Prea îndestulată pildă și stâlp însuflețit, și icoană bunătăților, ni s-a arătat nouă înțeleptul și fără prihană Iov; căruia fă-ne râvnitori pe noi care strigăm Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.
Împlinitorul bunătăților, loc de nevoințe a pus ție pătimitorule, descoperind deodată la toți strălucirea bunătăților tale, care strigai: Neprihănite Iove preafericite.
Puitorul de nevoințe care este tămăduitor greșalei lui Adam, tămăduia și răbdarea și tăria sufletului tău celui fără de răutate, când erai în gunoi, Iove preafericite.
Slavă...
Luminându-te cu adevărat cu faptele cele bune, din zavistia vrăjmașului celui începător de rele, te-ai lipsit de toată averea, dând slavă Ziditorului tău Iove.
Și acum..., a Născătoarei:
Pe tine te lăudăm preaslăvită Mireasă a lui Dumnezeu cea neispitită de nuntă, care ai născut cu trup pe Mântuitorul, și întru adevăr fără tăcere strigăm ție: Bucură-te părtinitoarea și lauda robilor tăi.
Cântarea a 5-a,
Irmos: Cela ce ai răsărit lumina...
Mângâietorii întâmplărilor tale celor rele, adăugând odinioară rănilor și durerilor tale, ți-au împletit ție mai multe cununi, mărite Iove.
La întâmplările tale cele rele, vitejește te-ai arătat nebiruit, și întru bunătățile tale nu te-ai înduplecat la trufia cea fără rânduială, mărite Iove.
Slavă...
Zidindu-ți cetățuia sufletului tău nerăzvrătită, vitejește ai suferit viforul cel cumplit al vrăjmașului, mărite Iove.
Și acum..., a Născătoarei:
Glasul îngerului fără tăcere ți-l aduce ție zidirea Fecioară: Bucură-te Maică preacurată, a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Însemnând mai-nainte...
Se minunează auzirea îndulcindu-se de cuvintele tale, căci te-ai arătat gura plină de taina Celui ce te-a făcut, și te-a învățat pe tine cu Dumnezeiescul Duh.
Ca să vindeci durerea inimii celei întristate, vărsai din ochii tăi lacrimi de milostivire, părtinind săracilor și văduvelor, mărite Iove.
Slavă...
Viața ta a fost cu bunăcredință și iubitoare de Dumnezeu, pentru aceea și moartea ta s-a arătat ție odihnă, și te-ai mutat către veselia cea fără de sfârșit, fericite Iove.
Și acum..., a Născătoarei:
Rugămu-ne Născătoare de Dumnezeu preacurată, roagă pentru slugile tale pe Cel ce S-a întrupat din tine, căci pe tine singură te știm că ești nouă părtinitoare.
Irmosul:
Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăvește, Iisuse Împărate al puterilor.
Condacul și Icosul Praznicului.
SINAXAR
Întru această lună în 6 zile, pomenirea Sfântului și dreptului și mult pătimitorului Proorocului Iov.
Stih: Dacă și murind ești neuitată piatră a bărbăției.
Cum și eu te voi ascunde Iove sub piatra uitării.
Pe Iov cel mult pătimitor în a șasea zi.
Norul morții sub pământ îl acoperi.
Acesta a fost din țara Avsitidei, din hotarele Idumeei și Arabiei, fiu din fiii lui Isav, de era el al cincilea de la Avraam. Pe tatăl său îl chema Zaret și pe mamă-sa Vosora. Însă mai-nainte se numea Iovav, și a proorocit patruzeci și cinci de ani, și a apucat înainte de venirea lui Hristos o mie nouă sute douăzeci și cinci de ani. Pe acesta l-a ispitit diavolul, mărturisit fiind de Domnul, drept și fără prihană, și întrecând pe toți cei de pe pământ și despuindu-l de toată averea lui, și chinuindu-l cu îngrozite și nemângâiate răni, fugi și se duse de la dânsul rușinat, arătându-se dreptul neînduplecat și neîntors la pornirile năpastelor lui. Pe acesta l-a mărturisit de sus Dumnezeu, la sfârșitul nevoințelor sale, și i-a întors îndoite toate câte i s-au luat, precum arată cu amănuntul istoria lui. Și a trăit după rană o sută șaptezeci de ani, de s-a făcut toată vremea vieții lui două sute patruzeci și opt de ani.
Tot în această zi, Cuvioșii Mamant, Pahomie și Ilarion, cu pace s-au săvârșit.
Stih: Ilarion și Pahomie cu Mamant,
Împreună călătoria cea bună au alergat.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Dimitrion, săgetându-se s-a săvârșit.
Stih: Săgețile care de moarte trupul rănesc,
Dimitrion la socotea, săgeți de joc copilăresc.
Tot în această zi, Sfinții Mucenici Danax, Mesir și Terinos, de sabie s-au săvârșit.
Stih: Între doi care prin tăierea capetelor s-au nevoit.
Mesir lipsit de cap în mijloc a stătut.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Donat, care săgetat s-a săvârșit.
Stih: Donat altul străin oarecarele soare mi s-a ivit
De săgeți ca de niște raze fiind împodobit.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Varvar de sabie s-a săvârșit.
Stih: Tu viteazule la noi după numire Varvar ești chemat.
Însă este cu inima barbar, cel ce te-a tăiat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos: Cel ce ai mântuit în foc...
Fiind neînvățat de cuvintele legilor, dar făcând împlinirea Proorocilor și a legii Iove, prin dragoste ai plăcut lui Dumnezeu, cântând: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.
Ne-strângând comoară pe pământ, ci având nădejde în ceruri, ai lepădat la pământ aurul, cu bucurie lui Dumnezeu strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Lovindu-te cu rană cumplită, și de avere despuindu-te vrăjmașul drepților, nu a plecat tăria sufletului tău a nu striga: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.
Slavă...
Foarte te-ai mărit Iove, arătându-te neplecat la măiestriile și năpădirile satanei; drept aceea ți s-a arătat Domnul vindecând rănile tale, și dăruindu-ți avere îndoită.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu fără sămânță și mai presus de fire, care a ieșit din tine și a vorbit cu oamenii, pentru milostivire, cu bunăcredință te lăudăm pe tine în veci, ca pe o Maică a Celui Preaînalt.
Cântarea a 8-a,
Irmos: Pe cel ce s-a văzut...
Toată ceata celor ce prăznuiesc cântând împreună cu dumnezeiescul Iov, prăznuiește întru înălțime. Pentru aceea strigă: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.
Puitorul de nevoințe ți-a îndoit ție cununile pe pământ și în Cer, cugetătorule de Dumnezeu Iove. Pentru aceea strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.
Puroaiele trupului tău, Fericite, izvorăsc tămăduiri sufletelor și trupurilor celor ce cântă: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Suferind vitejește rănile cele înfricoșate, ai primit după lovire, de la puitorul de nevoințe darurile biruinței, avere îndoită pe pământ, și moștenirea Cerului, fericite Iove.
Și acum..., a Născătoarei:
Pe ceea ce mai presus de fire negrăit a zămislit, și a născut bucuria lumii, pe Hristos Dumnezeu, tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cel ce S-a văzut în chip de înger în cuptorul cel cu foc la cuvântătorii de cântare, pe Hristos Dumnezeu lăudați-L tineri, preoți bine-L cuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Eva adică prin boala...
Iov cu strălucirea răbdării după vrednicie s-a încununat; iar tu te jelești și ești posomorât satano, nesuferind cununa dreptului; căci în deșert nădăjduindu-te, te-ai rușinat. Care tuturor celor drepți singur tu ești prea vrăjmaș.
Văzând Iov slava Ta cea nevăzută, pe cât se poate omului a o vedea, cuprinzându-se de frică și de buna cucernicie a strigat foarte îngrozit: Cenușă sunt și pământ, iar Tu Domn. Pentru aceea toți Te slăvim.
Slavă...
După vrednicie te-a primit pe tine cartea vieții, și jitnițele cele cerești, ca pe niște grâu copt adunat, și plin de zile dintru ale Duhului, Iove sluga Domnului, Fericite. Pentru aceea toți te fericim.
Și acum..., a Născătoarei:
Arătatu-te-ai mai presus de gând lăcaș și scaun însuflețit, și ușă înțelepciunii celei mai bune preacurată Fecioară. Pentru aceea ca pe o împărăteasă te-au iubit fecioarele pe tine Fecioară, aducându-se pe urma ta ție fiicei lui Dumnezeu.
Irmosul:
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.
LUMINÂNDA și STIHOAVNA Penticostarului
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
LA LITURGHIE
Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului... Stih: Ce vom răsplăti Domnului... Apostolul către Galateni: Fraților, roada Duhului... Aliluia, glasul al 6-lea. Fericit bărbatul care se teme de Domnul... Stih: Puternică pe pământ va fi sămânța lui... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul, toate îmi sunt date mie de Tatăl meu... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul...
SFÂRȘIT