SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6. Ale cinstitei Cruci.

Stihirile Crucii, glasul al 4-lea:

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Astăzi se bucură dumnezeiască mulțimea credincioșilor, căci se arată Cruce cerească pe la marginile pământului. Crucea luminează Cerul cu lumină neapropiată, văzduhul strălucește și fața pământului se înfrumusețează. Biserica lui Hristos cântă cântări dumnezeiești și crede, cinstind Crucea cea dumnezeiască și minunată, care o păzește pe ea de sus; de a căreia putere întărindu-ne, să ne apropiem către Stăpânul strigând, ca să împace lumea, și să lumineze sufletele noastre.

Ca o scară preacinstită s-a văzut astăzi Crucea cea preacinstită și mărită, care mută de la pământ către cele cerești, pe cei ce o cinstesc pe dânsa cu credință neîndoită. Se bucură toate limbile și alergând cu îndrăzneală la Botez se veselesc, și chipul Bisericii cel dumnezeiesc se împodobește ca o mireasă. Căci Crucea pe care se nevoiau Iudeii să o ascundă, strălucește de la înălțime deasupra, și mântuiește pe cei ce cu credință aleargă către dânsa.

Să se veselească zidirea și să salte, căci astăzi a strălucit Crucea la marginile pământului, luminând din Cer pe cele de pe pământ, și arătând împreunate cele neîmpreunate. Astăzi se bucură oamenii cu cetele îngerești, căci zidul cel din mijloc care despărțea, ridicându-se prin Cruce, arătat a adunat toate întru una. Pentru aceea mai mult decât soarele, luminează toată zidirea cu Darul, și înfrumusețează și mântuiește pe cei ce cu credință o cinstesc pe dânsa.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Vestit-au cerurile slava Ta, Doamne, și tot pământul cu frică s-a închinat la înfricoșat semnul Crucii Tale, iar noi slavoslovind; și lăudându-te strigăm: Fiind Dumnezeu nepătimitor, de bunăvoie ai primit a pătimi pentru noi cu trupul, pentru aceea mântuiește poporul Tău cel ce l-ai câștigat cu scump sângele Tău.

Și acum..., a Praznicului, STIHOAVNA Praznicului.

Troparul Crucii, glasul al 8-lea:

Chipul Crucii Tale acum mai mult decât soarele a strălucit care de la Sfântul munte până la locul Căpățânii o ai întins, și într-însa a ta putere Mântuitorule ai luminat, printr-însa întărind și pe binecredincioșii împărați, pe care îi și mântuiește totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase Mântuitorule, mântuiește-ne și pe noi.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

VEZI: Iar slujba Sfântului Mucenic Acachie s-a așezat să se cânte întru această seară la Pavecerniță.

LA PAVECERNIȚĂ

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Împodobindu-te cu frumusețea nerăutății, cu îndrăzneală ai stătut înaintea Izvorului bunătăților, pe care acum prin rugăciunile tale fă-L nouă binevoitor.

Acachie rugătorul cel adevărat, cu înaltă propovăduire strigând, ne cheamă pe noi astăzi la ospăț; să alergăm dar cu osârdie și cu veselie iubitorilor de Mucenici.

Împărtășindu-te prin Botez apelor iertării, punerea de fii ai primit prin darul cel dumnezeiesc, și botezului al doilea al muceniciei te-ai învrednicit prin sânge, Preafericite.

Slavă...

Nesuferind a vedea fărădelegea înălțată, arătat ai propovăduit Dumnezeirea lui Hristos înaintea divanului, mărite Acachie, ca unul ce ești numit cu numele nerăutății.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru tine cea cu bucurie dăruită, Preacurată, s-au văzut căile lui Dumnezeu mai-nainte arătat, Care te-a păzit Fecioară, și după naștere nestricată te-a ferit pe tine Care L-ai născut.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Fiind împodobit cu dumnezeiască înțelegere și cu înțelepciune și cu cuvânt, împleticirile înțelepților cele neînțelese le-ai risipit; pentru aceasta cinstim sfântă pomenirea ta.

Strălucind tu cu cuget bărbătesc și întărit, răzvrătirea păgânilor și oștirea o ai biruit, și zidurile înșelăciunii le-ai risipit.

Fiind întărit cu puterea lui Dumnezeu Atotțiitorului, putrejunea și neputința nedumnezeirii o ai înfruntat; pentru aceasta te vestim pe tine Mucenice purtătorule de biruință Acachie.

Slavă...

Din băutura cea noroioasă și amăgitoare și din tină, ai scăpat, strălucindu-ți mintea cu luminarea bunei credințe, și cu strălucirile cele cu raze luminoase, Mucenice Acachie.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpânirea morții o ai încetat, și osândirea blestemului celui dedemult, zămislind viața, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea cinstim nașterea ta Preacurată.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Cela ce șade în slavă...

Ca un turn neclintit ai petrecut cu credința, și nici de norii chinurilor, nici de înmulțirea rănilor, nici de vânturile bătăilor, nu te-ai strămutat, ci cu mare glas strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cu vetreala și cu suflarea Preasfântului Duh fiind ocârmuit, Preafericite, întru limanul cel lin te-ai odihnit, și de repezirile valurilor, și ale vânturilor, nu te-ai înfricoșat, Mucenice al lui Hristos, Preacinstite.

Nebiruitei stăpâniri celei dumnezeiești rugându-te, toată puterea cea potrivnică o ai biruit, și toată arma lor o ai luat bucurându-te, ca un biruitor, vrednicule de mărire.

Slavă...

Sfârșitul călătoriei fiindu-ți povățuit de arătarea cea dumnezeiască, cetatea Împăratului o ai aflat, căreia te-ai făcut cetățean, Preafericite, toată năvălirea barbarilor abătându-o.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe mine care sunt omorât, și ținut de nescăpatele legături ale păcatului, singură Maică lui Dumnezeu Fecioară, ridică-mă ceea ce ai zămislit Viața cea veșnică, care dă mântuire tuturor credincioșilor.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Necredincioșii nu vor vedea...

Purtând Crucea pe umeri, neabătut ai urmat lui Hristos, Cel ce întru viața cea nestricăcioasă, te-a adus pe tine, și la lumina cea neapusă te-a băgat, prea-bogate.

Rănile cele amare ale trupului și tăierea membrelor ți-a pricinuit ție hrana cea fără sfârșit, Preafericite, și cunună mucenicească și bucuria îngerilor.

Slavă...

Tânăr fără de răutate și întreg la minte și blând, și tare asupra patimilor celor trupești, și asupra demonilor aspru, și necredincioșilor neapropiat te-ai arătat, întrutot pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Dumnezeul cel adevărat născându-L nouă cu trupul, pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu preacurată te numim pe tine, nașterii tale glasul împreună alcătuindu-L.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Întru flămânzire te-au osândit pe tine Mucenice, cei ce flămânzeau de Darul cel dumnezeiesc, care pururea te hrănești cu darurile cele cerești, și ai hrana cea fără sfârșit.

Întărâtarea nedumnezeirii tiranilor rușinându-o, și pe șarpele începătorul răutății înecându-l întru luciul sângiuirilor tale, ai zburat la ceruri purtătorule de biruință Acachie.

Slavă...

Asemănându-te cu moartea morții Stăpânului, Preafericite, împărățești în veci împreună cu Dânsul, îndestulându-te de vederea și de bucuria Lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Stricat-ai osânda morții, și blestemul legii, Preacurată, născând pe Hristos risipitorul morții, și care a izvorât tuturor binecuvântare.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

În pâraiele sângiurilor tale, Mucenice Acachie, ai înecat pe vrăjmașul rușinând toate oștirile tiranilor; și ajungând la cetele cele fără trupuri ale îngerilor, ai primit cununa cea neveștejită a neputrejunii. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, mântuiește-ne pe noi din primejdii.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Cel ce ai mântuit în foc...

Tăindu-ți-se capul ai zburat către Capul cel înțelegător al Bisericii, fiind înfrumusețat cu cununa biruinței, preabogate, strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Număratu-te-ai prin răbdare împreună cu mucenicii lui Hristos, ca un prea-adevărat Mucenic, pe tiranii cei fără Dumnezeu, biruindu-i Acachie și strigând: Prea-cântate Doamne, Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Întraripându-ți cugetul către nădejdea cea fericită, care se păstrează credincioșilor, intrând la Divanul cel mucenicesc, prin duhul cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Graiurile Proorocilor și însemnările cele dedemult, arătat mai-nainte au închipuit, cinstită nașterea ta Fecioară, Maica lui Dumnezeu, pe care cântându-te strigăm: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Cu adevărat înțelepte te-ai sălășluit în mitropolia cea de sus, care împărățește, pe care o a zidit Domnul și mai-nainte o a gătit sfinților celor ce nădăjduiesc într-însul și cu credință strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu dragoste ai suferit truda chinurilor și topindu-te de foame prea-alesule, ți-ai adus aminte de desfătarea cea pururea fiitoare și de hrana și bucuria cea netrecătoare a celor ce strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Lesne și foarte degrabă te-ai luptat asupra luptătorilor celor împotriva ta luptător nebiruit, ajutor și apărător și împreună pătimitor pe Hristos având, preabogate, Căruia Îi și strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Fiind mai-nainte numit Acachie fericite, viață neînrăutățită și fără prihană ai avut, împodobită cu sângele pătimirii prealăudate și cu muceniceștile fapte cele bune fiind înfrumusețat, strigi: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Taină străină cu adevărat singură ai arătat sub soare, căci pe Dumnezeu ai născut Preacurată, pe Cel nevăzut și fără de început și neîncăput de toate, și neajuns. Căruia îi strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva cu adevărat...

Împotrivirea cea mucenicească avându-o strălucită din biruință fericită, ai stătut înaintea scaunului Stăpânului, împreună cu oștile îngerești dănțuind și tuturor cerșind mântuire, celor ce fericesc pomenirea ta.

Luminoasă este biruitoare vitejia ta cea asupra vrăjmașilor, Preafericite, și mult mai multă cinste ți-a dat ție puitorul tău de nevoințe și umplerea de dumnezeiască revărsarea de lumină; pentru aceasta toți te fericim pe tine.

Slavă...

Aproape ai fost de Hristos prea-viteazule, căci ai suferit patimă și scârbe, pentru aceea te-a învrednicit pe tine vederii și vedeniei celei dumnezeiești, a căror pricinuire ți-ai agonisit pe pământ, de departe pe acestea sărutându-le.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai frumos cu podoaba s-a arătat Rodul tău, Preacurată, mai mult decât toți căci cu razele a înfrumusețat făptura cu podoaba faptelor celor bune. pe Care cu dinadinsul roagă-L, ca să mântuiască pe cei ce neîncetat te slăvesc pe tine.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

Stihirile Sfântului cele de la Vecernie glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Numai împotriva șarpelui slujindu-te cu mânie și încingându-te cu puterea lui Hristos cea neînfrântă și nebiruită, de Dumnezeu cugetătorule Acachie, ai surpat la pământ pe izvoditorul răutăților, surpându-i puternicia cea trufașă și pe slugile cele de ajutorul lui, foarte tare le-ai rușinat.

Cugetând dintru început depărtarea de cele rele și unire cu cele bune, cu fapta te-ai făcut ceea ce te-ai numit mai-nainte, Acachie preaînțelepte și mai ales te-ai numit mai-nainte ceea ce te-ai arătat pe urmă; pentru că pronia, pune mai-nainte de departe negrăit și întru adânc săvârșirile lucrurilor celor mari.

Altă Stihiră, a Sfântului Codrat, glasul al 5-lea.

Podobie: Preacuvioase Părinte...

Mucenice Codrate purtătorule de chinuri, pururea pomenite, având tu suflet plin de ape pururea vii și fiind cuprins de setea muceniciei, de sineți chemat ai venit către războiul vrăjmașilor, cu adevărat înecând mările lor cele sărate ale necredinței cu izvorul cuvintelor tale celor curgătoare de miere, și cu vărsarea sângelui de Dumnezeu fericite, cu care se adapă Biserica lui Hristos. Pe Dânsul roagă-L, Lui te cucerește Sfinte, să dăruiască lumii, unire, pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine de Dumnezeu Născătoare Fecioară și te slăvim credincioșii după datorie, ceea ce ești cetate neclintită, zid nebiruit, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Potolește durerea sufletului meu celui mult necăjit, a strigat către Hristos cea fără de prihană tânguindu-se. Că deșii mântuiești pe oameni cu patima ta, dar rănești sufletul meu, Cuvinte, Tu ești lumina mea cea prea-dulce, Tu Fiul și Făcătorul meu, laud îndelungă răbdarea Ta.

Și cealaltă slujbă a Pavecerniței după rânduială și Otpustul.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 6, și al Crucii pe 6.

CANONUL cinstitei Cruci.

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Armele lui Faraon...

Arătat-ai pe pământ razele Crucii, cu care surpând pe diavolul, ai mântuit neamul omenesc, Doamne; pentru aceea lăudăm slava Ta.

Viclenia cugetului celui neplecat o a risipit cu Crucea Mântuitorul, prin bunăvoirea Tatălui; să-i cântăm Lui cântare nouă, că cu slavă S-a proslăvit.

Slavă...

Sceptru făcător de biruință ai sădit, Hristoase, ca și în Eden lemn de viață, preacurată Crucea Ta, care a strălucit în chip de lumină pe muntele cel sfânt.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu preacurată Maică Fecioară, pe tine care mai-nainte te-a văzut ceata Proorocilor, ca pe o ușă cerească și rug nears, te cunoaștem.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Arcul celor puternici...

Ca cu o pavăză ne îngrădim cu semnul nebiruitei Crucii Tale, Stăpâne, care nesuferindu-o mulțimea cea uricioasă a dracilor fuge.

Crucea Ta a veselit pe toți cei ce Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu răstignit, care luminând a strălucit cu frumusețe neapropiată.

Slavă...

Bucură-te, o Cruce Preasfântă, că chipul tău mai presus decât soarele a strălucit și gonind toată înșelăciunea ne-a luminat pe noi credincioșii.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Maică neispitită de nuntă, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău și L-ai născut întrupat, ca pe un Dumnezeu și om.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit și cei neputincioși s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Condacul și Icosul praznicului.

Sedealna Crucii, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Crucea cea preacurată care a deschis cerurile fiind închise, arătându-se acum în ceruri și-a răsărit razele pe pământ; pentru aceea cei ce am primit strălucirea lucrării ei, ne povățuim către lumină neapusă și în războaie o avem pe dânsa armă de pace, semn de biruință nebiruit. De două ori.

Slavă... Și acum..., a praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne auzul tău...

În taină mai-nainte, iar astăzi de față, ai luminat, Hristoase, semnul Crucii Tale.

Îndrăzneala cea fărădelege a ucigașilor de Dumnezeu, o ai înfruntat, Îndurate, cu lumină, în chip de Crucea Ta Mântuitorule

Slavă...

Întărit-ai credința creștinilor, cu lumina Ta cea fără materie, însemnându-ne nouă Crucea, Hristoase.

Și acum..., a Născătoarei:

Maică preacurată, binecuvântată Stăpână, prin rugăciunile tale îmblânzește-ne nouă pe Dumnezeu pe Care L-ai născut.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cela ce ai osebit lumina...

Lemnul cel din rai s-a arătat prin făcătorul de rele, aducător de moarte celor izgoniți din Eden; iar Crucea Ta, Hristoase, s-a arătat aducătoare de viață, făcând pe Adam iar locuitor într-însul.

Tatăl cel ce a zidit cu cuvântul Lui lumina cea întâi zidită, însemnează acum Crucea cea luminoasă, Celui răstignit ca unui Fiu mărturisindu-i Dumnezeirea.

Slavă...

În lumina cea neapusă, pe Lumina cea mai presus, întru Tatăl o vom vedea prin credință, Hristoase, pe tine Fiul și pe Duhul tău strălucind sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Când ai născut Fecioară, nu ai știut de durerile maicilor, căci mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea toți cu bunăcredință te slăvim.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Când m-am necăjit...

Crucea Ta o strălucești la toate marginile, Hristoase Dumnezeule, și printr-însa ai luminat pe cei ce Te laudă.

Cei fărădelege să-și acopere acum ochii, căci nu vor suferi frumusețea ce strălucește de la Cruce.

Slavă...

Cei ce cunosc pe Dumnezeu pe Cel ce S-a pironit cu trupul pe lemn, să se îndestuleze acum de strălucirea preacuratei Cruci.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară neispitită de nuntă, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, să nu încetezi a te ruga Fiului tău pentru noi.

Irmosul:

Când m-am necăjit, am strigat către Domnul și m-a auzit Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

O de trei ori fericită și preacinstită Cruce, pe tine lăudându-te și închinându-mă ție, acum mă sfințesc; pe care Hristos înălțându-Se, a mântuit lumea. Deci întâmpină și mă mântuiește cu puterea ta și din toate nevoile mă slobozește, ca să strig ție: Bucură-te lemn fericit.

ICOS

Deschide-mi gura, Împărate al veacurilor, luminează-mi mintea și cugetul, și-mi sfințește sufletul, ca să laud Cuvinte cinstitul Tău lemn. Trimite-mi Duhul Tău și mă învață, ca cu dragoste să strig: Bucură-te Cruce slava lumii; bucură-te Cruce puterea Bisericii; bucură-te turnul preoților cel neclintit; bucură-te coroana cea scumpă a împăraților; bucură-te sceptrul Împăratului tuturor și Ziditorului a toate, bucură-te, că ai primit a se pironi pe Tine Hristos; bucură-te mângâierea cea mare a celor necăjiți; bucură-te arma cea nebiruită în războaie; bucură-te Cruce buna podoaba îngerilor; bucură-te Cruce ajutătoarea credincioșilor; bucură-te prin care s-a sorbit iadul; bucură-te prin care am înviat toți; bucură-te lemn fericit.

SINAXAR

Întru această lună, în 7 zile, prăznuim pomenirea semnului cinstitei Cruci, ce s-a arătat pe Cer în zilele împăratului Constantie fiul marelui Constantin și Chiril arhiepiscopul Ierusalimului.

Stih: Crucea înfingându-se dedemult, pământul s-a sfințit,

Și acum arătându-se, și Cerul l-a sfințit.

În luna lui Mai în a șaptea zi,

Chipul Crucii pe Cer se prea lății.

În zilele sfintei Cincizecimi, adică. Rusalii, în șapte zile ale lunii lui Mai, la ora trei din zi s-a arătat cinstita și de viață făcătoarea Cruce, luminoasă, văzându-o tot poporul, deasupra Sfântului loc Golgota, întinsă până la Sfântul munte al Eleonului, care cu strălucirea ei a acoperit razele soarelui. Pentru care a alergat la Biserică toată vârsta de bătrâni și de tineri, cu copiii și cu sugătorii prunci, și au dat slavă și mulțumire lui Dumnezeu, cu nespusă bucurie și cu fierbinte umilință pentru acea preamărită vedere.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Acachie.

Stih: Mai mult decât oricare altul în ceata mucenicilor s-a numărat,

Preabunul Acachie capul fiindu-i tăiat.

Acesta a fost în zilele lui Maximian împăratul, capadocian de neam, din numărul Martisionilor. Deci aducându-l înaintea stăpânitorului Firmu, mărturisind numele lui Hristos, și muncindu-l foarte, îl trimise la alt judecător Vilian, care îl duse și cu alți legați la Vizantia. Și chinuindu-l cu cumplite bătăi și munci l-a băgat în temniță, unde arătându-i-se îngerii îl făcură sănătos. După aceea fiind trimis la alt judecător Falchian, porunci de-i tăiară capul. Și se face soborul lui într-a sa sfântă mucenicie ce este în Eptascalon.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Codrat, și a celor împreună cu dânsul.

Stih: Pentru dragostea lui Dumnezeu Codrat către sabie alerga,

Și pe Codratul cel mai de pe urmă voind a-l da.

Acesta a fost în cetatea Nicomidiei în zilele lui Deciu și Valerian. Și pentru credința în Hristos fiind prins cu alți mulți elini, i-au dat pe seama antipatului cetății, și mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos, îl puseră jos de-l bătură cu vine de bou uscate. Și umplând pământul de sânge, l-a dat la legătură în temniță. Deci aducându-l Antipatul la Niceea, fu muncit iarăși, și văzând pe oarecari ce erau cu dânsul, că vrea să jertfească de frica muncilor, le-a adus aminte de frica lui Dumnezeu și i-a întărit, pe care i-a ars antipatul. Iar Sfântul Codrat intrând în capiștea idolilor, a sfărâmat pe toți idolii ce erau într-însa. Drept aceea îl spânzurară și-l strujiră, și băgându-l într-un sac fu bătut cu vine de bou. Atuncea Satornin și Rufin, crezând în Hristos, au fost spânzurați, strujiți, și cu capetele tăiate. Deci mergând antipatul la Apolonida, traseră și pe Sfântul, și amestecând sare cu oțet, îi turnau peste răni, și-l frecau cu târsâni de păr, arzându-l pe coaste și cu fiare arse. Deci trecând locul ce se numește Rundacul, și sosind la Ermupoli, purtă și pe Sfântul într-un car, neputând să umble. Unde întinzându-l peste un grătar ars, îi turnă deasupra untdelemn și smoală, de aceea i-au tăiat capul, și așa i s-a săvârșit mucenicia.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici cei mai sus ziși: Rufin și Satornin de sabie s-au săvârșit.

Stih: Doi împreună pătimitori, tăiere de sabie au îndrăznit,

Căci credința Domnului întărindu-se o au mărturisit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și mărturisitorul Ioan Psihaitul.

Stih: Având tu numai îngrijirea sufletului Părinte,

Psihait te-ai numit, cu drept cuvânt Fericite.

Acest fericit din tinerețe urmând obiceiurilor lui Ioan și Ilie, și îndreptându-și viața spre aspră petrecere, a biruit războaiele dracilor prea bărbătește, curățindu-și mai-nainte sufletul, cu curgerile lacrimilor, și îmblânzind pe Dumnezeu cu privegherile cele de toată noaptea, și vărsând curgeri de lacrimi, a uscat râurile eresurilor, închinându-se asemănării lui Hristos ca celei cinstite. Iar sfaturile păgânilor surpându-le a ridicat biruință, suferind cu tărie amare izgoniri și închisori, și apărând legile și predaniile părintești, a scuipat legile împărătești. Pentru care și nevoindu-se cu tărie, aceeași luptă cu sfinții, asemenea și cunună a luat, vindecând trupurile și sufletele celor bolnavi, ca cel ce a luat de la Dumnezeu Darul minunilor.

Tot în această zi, pătimirea Sfântului Mucenic Maxim.

Stih: Călcând pe pietre Maxim cel cu mintea mare.

Spre lățimea Cerului bucurându-se a făcut alergare.

Acest fericit propovăduind pe Hristos în priveliște, și pe mulți povățuind spre dreapta credință și feluri de chinuri suferind, în sfârșit fiind împroșcat cu pietre, și ca încununându-se de acelea, s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Cel ce ai mântuit...

Soare Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce; pe care văzându-Te soarele cel simțitor pe amiazăzi, și-a ascuns razele. Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cela ce ai vorbit odinioară cu văzătorul de Dumnezeu prin foc și prin nor, și astăzi te slăvești ca un Dumnezeu prin strălucire în chip de Cruce, prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Tu Lumina, ceea ce strălucești din lumină, și din veac ești împreună întru lumină, și ai slăvit cu lumina Ta cea curată semnul Crucii Tale, prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce fără sămânță a primit în pântece și mai presus de fire pe Dumnezeu cel neschimbat, Care din milostivire S-a numărat cu oamenii, cu bunăcredință să o lăudăm în veci, ca pe o Maică a Celui Preaînalt.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Cel ce S-a arătat în chip...

Pe Cel ce S-a văzut pe scaunul slavei și S-a pironit pe lemnul Crucii după ființa trupului, tineri lăudați-L, preoți bine-L cuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Pe Crucea ceea ce s-a închipuit întru lumină preacurată în locul Căpățânii până la muntele cel sfânt, și strălucește lumină împreună în veac, tineri binecuvântați-o, preoți lăudați-o, noroade preaînălțați-o întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Slavoslovind pe Unul din Treime, Care a luminat lumea cu strălucirea Crucii, tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce negrăit și fără sămânță a zămislit, și a născut lumii pe Hristos Dumnezeu, tineri binecuvântați-o, preoți lăudați-o, popoare preaînălțați-o întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Cela ce S-a văzut în chip de înger în cuptorul cel cu foc la cuvântătorii de cântare; pe Hristos Dumnezeu lăudați-L tineri, preoți bine-L cuvântați, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Cela ce odinioară ai pus lege prin foc și prin nori poporului celui neplecat, acum ai însemnat poporului celui prea credincios chipul Crucii Tale, care strălucește mai mult decât luminătorii, pe care după vrednicie o mărim.

Jelit-a zidirea cu întunecare îndrăzneala celor ce Te-au răstignit, iar acum strălucind cu lumină preafrumoasă Crucea Ta, Hristoase, cea purtătoare de lumină, a arătat frumusețea Bisericii cea ascunsă.

Slavă...

La Tine punându-și nădejdile poporul Tău cel ales, către Tine spre rugăciune pune înainte Crucea, și înfricoșatul Tău sânge; ci cu blândețe Te uită spre noi Împărate al tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează-ne pe noi Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată; umple-ne de veselie și de bucurie și de dumnezeiască cunoștință, pe noi care cu inimă curată întru bunăcredință te fericim.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA Crucii.

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraților, Crucea întărirea credincioșilor, Crucea mărirea îngerilor, și dracilor rană. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Prochimen glasul al 7-lea: Domnul a împărățit... Apostolul către Corinteni: Fraților cuvântul Crucii.,. Aliluia, glasul 1. Adu-ți aminte de adunarea ta... Stih: Iar Dumnezeu împăratul nostru... Evanghelia de la Ioan: În vremea aceea, sfat au făcut Arhiereii și bătrânii asupra lui Iisus... CHINONICUL: Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale...