SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul Psalm, citim Fericit bărbatul... Antifonul dintâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 10: ale Praznicului 3, ale Apostolului 4 și ale Cuviosului 3.

Stihirile Apostolului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Vezi: De se va întâmpla în Miercurea înjumătățirii, punem Stihirile pe 8, și cântăm Stihirile Praznicului pe 4, și ale Sfântului pe 4. Slavă..., a Sfântului, Și acum..., a Praznicului. Iar de se va întâmplă Miercuri înaintea înălțării punem Stihirile pe 10, și cântăm 6 ale Orbului, glasul al 2-lea, singur glasul, și 4 ale Sfântului. Slavă..., a Sfântului, Și acum..., a Orbului: Cine va spune puterile tale... Asemenea de se va întâmpla și la Praznicul înălțării, punem pe 6 ale Praznicului și 4 ale Sfântului. Slavă... a Sfântului, Și acum..., a Praznicului. Iar de se va întâmpla într-una din Duminici, adică a Mironosițelor sau a Slăbănogului sau a Orbului; caută învățătură pe larg la Penticostar.

Stihirile Apostolului, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Văzătorul descoperirilor celor negrăite, și tâlcuitorul tainelor lui Dumnezeu celor de sus, fiul lui Zevedei, cel ce ne-a scris nouă Evanghelia lui Hristos, Dumnezeu a numi pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, ne-a învățat. De două ori.

Limba cea de Dumnezeu mișcată a cereștilor cântări, scriitorul de taină acesta, gura cea de Dumnezeu scriitoare, cântarea cântărilor, cântă cu dulceață, mișcându-și buzele ca niște strune, și limba ca pe un arc, se roagă să ne mântuim noi.

Cu limba ta cea cu glas de tunet, vestind Cuvântul cel ascuns al înțelepciunii lui Dumnezeu, iubite de Dumnezeu, deschizându-ți buzele adesea, strigi pururea: Întru început era Cuvântul, și înveți pe tot omul spre cunoștința de Dumnezeu.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Părinte de Dumnezeu cugetătorule Arsenie, cu izvoarele lacrimilor, luminându-ți gândul, cu Dumnezeu ai vorbit, prin curățeniile cele neîncetate și strălucirea, stâlp cu totul luminos și ca focul strălucit al dumnezeieștii credințe te-ai arătat, Fericite, lauda călugărilor. Și acum pe noi pe toți păzește-ne cu rugăciunile tale.

Cuvioase Părinte Arsenie, tu căutând pe Dumnezeu, și cu bunăcredință dorind a te lumina, cu strălucirile cele cu raze luminoase, toată strălucirea măririi și curțile împărătești ai lăsat, și moștenirea cea nemuritoare ai luat, împreună cu Hristos acum sălășluindu-te, de Dumnezeu fericite.

Arătându-te plin de cuvânt și de înțelepciune, mai mult decât toți, și cu faptele bune împodobit fiind, plin te-ai făcut de toată mărirea cea de acolo, încă și cu dumnezeiască râvnă aprins fiind, și de cele negrăite dorind, ai fugit în Egipt, unde viață călugărească ai viețuit, schimbând mărirea pe greutate negrăită.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.

Pe fiul tunetului, pe temeiul cuvintelor celor dumnezeiești, pe începătorul cuvântării de Dumnezeu, și întâiul propovăduitor al dogmelor adevăratei înțelepciunii lui Dumnezeu, pe iubitul Ioan, și păzitorul de feciorie, neamul omenesc după datorie să-l lăudăm; că acesta având întru sine neîncetat lucru dumnezeiesc, întru început, a zis, era Cuvântul; și îndată și nedespărțirea cea de Tatăl, și după acestea întocmirea Ființei cu Tatăl, arătându-ne nouă prin sine dreapta slăvire a Sfintei Treimi, și Făcător a fi împreună cu Tatăl și purtător de viață și Lumină adevărată, pe Acesta L-a arătat nouă. O minune înfricoșată, și lucru înțelept! Că plin fiind de dragoste, plin s-a făcut și de învățătură, cu mărirea și cu cinstea și cu credința, întemeietor fiind curatei noastre credințe, prin care vom dobândi veșnicele bunătăți în ziua judecății.

Și acum..., al Praznicului.

IEȘIRE: Lumina lină...

Prochimenul zilei, și Paremiile.

Din Soborniceasca întâia carte a Sfântului Apostol Ioan citire:

Cap. 3, Vers 21.

Iubiților, de nu ne va arăta nouă vina inima noastră, îndrăznire avem către Dumnezeu, și orice vom cere vom lua de la Dânsul, căci poruncile Lui păzim, și cele plăcute înaintea Lui facem, și aceasta este porunca Lui: Ca să credem în numele Fiului Său, Iisus Hristos, și să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat nouă poruncă, și cela ce păzește poruncile Lui, într-însul locuiește, și Acesta întru el. Și întru aceasta cunoaștem că locuiește întru noi, din Duhul care ne-a dat nouă. Iubiților, nu pe tot duhul credeți, ci ispitiți duhurile de sunt de la Dumnezeu, că mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. Întru aceasta să cunoașteți Duhul Dumnezeu. Tot duhul care mărturisește pe Iisus Hristos că a venit în trup, de la Dumnezeu este. Și tot duhul care nu mărturisește pe Iisus Hristos că a venit în trup, de la Dumnezeu nu este, și acesta este al lui antihrist, care ați auzit că vine, și acuma în lume este. Voi de la Dumnezeu sunteți fiilor, și ați biruit pe acela, că mai mare este Cela ce este întru voi, decât cela ce este în lume. Aceștia din lume sunt, pentru aceasta din lume grăiesc, și lumea de dânșii ascultă. Noi de la Dumnezeu suntem. Cela ce știe pe Dumnezeu ascultă de noi, iar care nu este de la Dumnezeu, nu ascultă de noi.

Din Soborniceasca întâia carte, a Sfântului Apostol Ioan citire:

Cap. 4, Vers 11.

Iubiților, dacă ne-a iubit așa Dumnezeu pe noi, și noi datori suntem unul pe altul să iubim. Pe Dumnezeu nimenea nici odinioară nu L-a văzut. De vom iubi unul pe altul, Dumnezeu întru noi petrece, și dragostea Lui desăvârșită este întru noi. Întru aceasta cunoaștem, că locuim într-însul, și El întru noi, că din Duhul său ne-a dat nouă. Și noi am văzut, și mărturisim, că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor lumii. Oricare va mărturisi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu întru dânsul petrece, și acela întru Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea care are Dumnezeu întru noi. Dumnezeu dragoste este, și cela ce petrece în dragoste, întru Dumnezeu petrece, și Dumnezeu întru dânsul.

Din Soborniceasca întâia carte a Sfântului Apostol Ioan citire:

Cap. 4, Vers 20.

Iubiților, de ar zice cineva că iubește pe Dumnezeu, și pe fratele său urăște, mincinos este; căci cel ce nu iubește pe fratele său pe care vede, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? Și această poruncă avem de la el, ca cela ce iubește pe Dumnezeu, să iubească și pe fratele său. Tot cel ce crede că Iisus este Hristos, de la Dumnezeu este născut. Și tot cela ce iubește pe cel ce a născut, iubește și pe cel născut dintr-însul. Întru aceasta cunoaștem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, când iubim pe Dumnezeu, și poruncile Lui păzim. Că aceasta este dragostea lui Dumnezeu ca poruncile Lui să păzim, și poruncile Lui grele nu sunt. Că tot cel născut de la Dumnezeu biruiește lumea; și aceasta este biruința ceea ce biruiește lumea, credința noastră. Cine este cela ce biruiește lumea? Numai cela ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu.

LA LITIE

Stihira hramului sau a Praznicului.

Apoi a Apostolului, glas 1, a lui Ghermano

Râuri de Dumnezeu cuvântătoare, au izvorât din cinstită gura ta Apostole; din care adăpându-se Biserica lui Dumnezeu, cu dreaptă mărire se închină Treimii Celei de o Ființă. Căreia și acum roagă-te Ioane de Dumnezeu cuvântătorule, să se întărească și să se mântuiască sufletele noastre.

A lui Andrei Pirul, glasul același.

Sadul curăției, mirul bunei miresme iarăși ne-a răsărit nouă, întru acest praznic de acum. Să strigăm către dânsul: Cel ce te-ai rezemat pe pieptul Stăpânului, și ai rourat lumii pe Cuvântul, Ioane Apostole, cela ce pe Fecioara o ai păzit ca lumina ochiului, cere nouă de la Hristos mare milă.

Ca un însuți văzător tainelor celor negrăite, ai strigat glăsuind, că Cuvântul cel preaveșnic, întru început era la Dumnezeu, și El era Dumnezeu, Ioane Apostole, cel ce te-ai rezemat pe pieptul lui Hristos, și prietene de aproape, și dulceața Treimii, întărirea Efesului și a Patmosului cea neclintită, și ajutorul nostru, roagă-te de Dumnezeu cuvântătorule, Preafericite, de vrăjmașii cei păgâni, de cei trupești și de cei netrupești, să se mântuiască poporul cel ce săvârșește pomenirea ta pururea cu credință.

Glasul al 2-lea.

Pe cel ales din Apostoli trâmbița cuvântării de Dumnezeu, pe duhovnicescul mai marele ostaș, pe cel ce a supus lui Dumnezeu lumea, veniți credincioșii să fericim, pe Ioan pururea măritul, pe cel ce de pe pământ s-a mutat și de pământ nu s-a depărtat, ci viază și așteaptă a doua venire a Stăpânului cea înfricoșată. Care fără de osândă ca să o întâmpinăm roagă-te, prietene cel de taină, cela ce te-ai rezemat pe pieptul lui Hristos, pentru noi cei ce săvârșim cu dragoste pomenirea ta.

A Cuviosului, glasul al 6-lea.

Cuvioase Părinte Arsenie, în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut; cetele îngerești ai ajuns. A căror viață fără prihană ai urmat, îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea, al lui Vizantie.

Rezemându-te pe pieptul învățătorului tău Hristos la cina Domnului, iubite Ucenice, de acolo ai cunoscut cele negrăite, și cerescul glas tuturor ai tunat: Întru început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul ce vine în lume, Hristos Dumnezeu, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Și acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Veniți credincioșilor astăzi să încununăm cu cântări dumnezeiești adâncimea înțelepciunii, pe scriitorul dogmelor celor ortodoxe, pe măritul și iubitul Ioan. Căci acesta a tunat: La început era Cuvântul. Pentru aceea s-a arătat cu glas de tunet, ca unul ce a strălucit în lume, Evanghelia, cu multă înțelepciune pururea pomenitul.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Cu adevărat tu te-ai arătat prieten adevărat mare de pe pieptul lui Hristos învățătorului, căci ai căzut pe pieptul Lui. Pentru aceea ai scos de la Dânsul dogmele înțelepciunii, cu care îmbogățești toate marginile pământului, ca un propovăduitor al lui Dumnezeu. Drept aceea ținându-le pe dânsele Biserica lui Hristos cea de veselie, acum bucurându-se, se veselește de dânsa.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Bucură-te de Dumnezeu cuvântătorule adevărate, bucură-te fiule al Maicii Domnului preaiubite, căci tu stând aproape de Crucea lui Hristos, ai auzit dumnezeiescul glas al Stăpânului, care a strigat către tine: Iată acum Maica ta. Pentru aceea ca pe un dumnezeiesc Apostol al lui Hristos, și iubit, toți după vrednicie te fericim.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.

Apostole al lui Hristos, Evangheliste Ioane de Dumnezeu cuvântătorule, făcându-te învățător celor tainice, ne-ai tunat nouă dogmele înțelepciunii celei negrăite, arătat descoperind credincioșilor cuvântul care zice, dintru început era Cuvântul și lepădând cuvântul care zice, că nu a fost, ai izgonit cuvintele ereticilor, arătându-te rezemător pe piept și prieten iubit, ca Isaia prea mare glăsuitorul, și ca Moise de Dumnezeu văzătorul, îndrăzneală având către Dumnezeu, cu dinadinsul roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

Troparul Apostolului, glasul al 2-lea,

Apostole a lui Hristos Dumnezeu iubite, grăbește de mântuiește pe poporul cel fără de răspuns. Că te primește când cazi către Dânsul, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-i; pe Care roagă-L de Dumnezeu cuvântătorule, și norul păgânilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace și mare milă. De două ori.

Și, Născătoare de Dumnezeu Fecioară... odată. Și binecuvântarea pâinilor și citire.

Iar de nu va fi priveghere, Troparul Apostolului, Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Arsenie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului și al Apostolului, Slavă..., al Cuviosului.

Și acum..., al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Rezemându-te pe pieptul lui Iisus, îndrăzneală ai dobândit ca un ucenic întrebând: Cine este cela ce va să Te vândă Doamne? Iubit foarte fiind prealăudate. Prin pâine ți s-a arătat ție acela de față, pentru aceasta și ca unul ce ai fost ucenic celor negrăite, înveți marginile întrupării Cuvântului, de Dumnezeu cuvântătorule Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce cu dragoste săvârșesc sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Toți să lăudăm cu cântări și cu laude sfințite pe Apostolul și ucenicul lui Hristos, pe preacinstitul Ioan, care a propovăduit tuturor nașterea cea dumnezeiască cea din Tatăl a Mântuitorului și Împăratului Hristos, căci neîncetat se roagă să se mântuiască sufletele noastre. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Pomenirea Apostolului să cinstim credincioșilor, căci astăzi a sosit la toate marginile lumii luminând pe toți, acesta adevăratul cuvântător de Dumnezeu, întru Evanghelie s-a arătat prieten Domnului; pentru aceasta celor ce-l cinstesc pe dânsul, le izvorăște tămăduiri. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Antifonul dintâi al glasului al patrulea

Prochimen, glasul al 4-lea.

În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan C. 21, V. 15.: În vremea aceea, arătatu-s-a Iisus ucenicilor Săi după ce S-a sculat din morți... Psalmul 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Apostolului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Apoi Stihira, glasul al 2-lea:

De Dumnezeu cuvântătorule iubitorule de feciorie, ucenice al Mântuitorului, prin rugăciunile tale, rugămu-ne, mântuiește-ne pe noi de toată vătămarea, căci a ta turmă suntem.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 4, și al Apostolului pe 6, și al Cuviosului pe 4.

CANONUL Apostolului.

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Ca un curat iubit ai fost luminii celei preacurate, și pe pieptul Lui odihnindu-te, cu suflet îndrăzneț din adâncul înțelepciunii ai scos lumina cunoștinței, fericite Ioane Apostole.

Mai presus de fire, de Dumnezeu grăind ai tunat, iubitule al lui Dumnezeu: Cuvântul era întru început, și întru început era Cuvântul viu și ipostatnic la Părintele Său, și Dumnezeu era Cuvântul, și trup Cuvântul S-a făcut, și Dumnezeu a rămas neschimbat.

A Născătoarei:

Sub acoperământul tău Preacurată scăpând, ne păzim de toată năvala ispitelor Preacurată, pentru aceasta și acum ne rugăm, scoate pe cei căzuți din adâncul greșelilor, Curată, cu dumnezeieștile tale rugăciuni.

Alt Canon al Cuviosului,

Glasul și Irmosul același.

Poruncii Stăpânului celei dumnezeiești plecându-te Arsenie, mărirea bogăției împărătești ai lăsat, ca și dătătorul de lege Moise, și fugind de la oameni, locuitor cu îngerii te-ai făcut, împreună cu dânșii veselindu-te.

Slavă...

Tu din valuri fugind Arsenie, ca din izvoarele păcatului, limba cu tăcere ți-ai înfrânat; pentru aceasta întru liniște fără tulburare mintea ți-ai păzit, făcându-te după vrednicie cuvios locaș Dumnezeiescului Duh.

Și acum..., a Născătoarei.

Lucruri preaslăvite s-au grăit pentru tine în neamurile neamurilor, pe Dumnezeu Cuvântul în pântece încăpându-L, și curată rămânând de Dumnezeu Născătoare Marie. Pentru aceasta toți te cinstim pe tine, cea după Dumnezeu folositoarea noastră.

Catavasia Praznicului.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cel ce ai întărit Cerurile...

Din pescar, vânător de oameni și cuvântător de Dumnezeu te-ai făcut înțelepte Ioane, neuitându-te la dragostea părintească și lumească și Stăpânului Cuvântului cu dumnezeiasca dragoste urmând.

Curățit fiind la ochiul sufletului, o de Dumnezeu Cuvântătorule, ai văzut slava cea negrăită a Unuia-Născut din Tatăl, a Cuvântului și Fiul lui Dumnezeu; prin care înțelepțește toate s-au făcut cu Dumnezeiescul Duh.

A Născătoarei:

Sub mântuitoare scăparea ta alergând, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, mă izbăvesc de toată năvălirea vrăjmașului, și mă mântuiesc cu rugăciunile tale; încă și de munca ce va să fie mă izbăvesc, Curată.

Al Cuviosului.

Părinte Arsenie, cu îmbrăcămintea aspră și proastă a sărăciei tale celei de Hristos următoare, ai acoperit haina dintâi cea mărită, care ți-a câștigat ție îmbrăcămintea slavei celei negrăite.

Slavă...

Năvălirile vrăjmașilor și ale duhurilor celor falnice, de la Dumnezeu luând ajutor, le-ai surpat cu inimă umilită Arsenie, purtător de biruință Părinte, cu smerenia făcându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Decât Heruvimii și Serafimii te-ai arătat mai înaltă, Născătoare de Dumnezeu; că tu una ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, nespurcată. Pentru aceasta toți credincioșii cu cântări pe tine te fericim, Curată.

Condacul Cuviosului, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

De la Roma ca un soare mare ai strălucit, și ai ajuns către cetatea împărătească, Preafericite, luminându-o pe aceasta cu cuvintele și cu faptele tale, și izgonind întunericul neînțelepciunii. Pentru aceasta te cinstim pe tine Preacuvioase Arsenie, lauda părinților.

ICOS

Auzind glasul Domnului, Preacuvioase, și lepădându-te de frumusețile lumii, te-ai sihăstrit râvnind vieții celei îngerești, de Dumnezeu, înțelepțite. Drept aceasta te-ai și arătat cu totul schimbat ca un înger în trup, aducând lui Hristos postire și lacrimi și rugăciune curată, și stare de peste toată noaptea, pentru care te-ai și făcut locaș Treimii, chip călugărilor, și îndreptător bunătăților, și pururea călduros rugător pentru cei ce te cinstesc pe tine. Pentru aceasta te cinstim pe tine Arsenie, lauda părinților.

Sedealna Apostolului, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Pe pieptul înțelepciunii rezemându-te, și cunoștinței celor ce sunt învățându-te, dumnezeiește ai tunat: Întru început era Cuvântul; bine scriind tu întâi nașterea cea fără început, și ai propovăduit tuturor întruparea Cuvântului. Pentru aceasta și cu limba ca cu o mreajă vânând neamurile, cu Darul Duhului înveți marginile. De Dumnezeu cuvântătorule Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a Cuviosului, glas și podobie asemenea.

Din valurile lumești fugind, și viață fără gâlceavă săvârșind, ai omorât patimile, și mintea ți-ai ridicat către Dumnezeu, și stâlp de foc te-ai făcut, și luminător tuturor credincioșilor celor ce te cinstesc pe tine. Și cu ploile lacrimilor adăpându-te, te-ai arătat ca un pom roditor, de Dumnezeu purtătorule Arsenie. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Pe tine fiu al tunetului Domnul te-a numit și te-a învrednicit, a tuna cu Duhul dumnezeiască și necuprinsă nașterea Lui din Tatăl cea negrăită. Pentru aceasta de Dumnezeu cuvântătorule, pomenirea ta cea cu totul prăznuită, cu cântări după vrednicie o slăvim.

Tu la înălțimea faptelor bune te-ai suit Apostole, tu ai văzut pe Cuvântul Unul-Născut, Cel fără de început strălucind cu slavă în trup, pe Cela ce șade în sânurile Părintești, și te-ai învrednicit a auzi glasul părintesc, mărturisind a Lui fiască Ființă.

A Născătoarei:

Sub a ta sprijineală acum scap eu netrebnicul robul tău, ceea ce ești cu totul fără prihană, să nu mă rușinez, că pe tine te am către Dumnezeu folositoare și zid nebiruit. Rogu-mă ca să dobândesc pentru tine și liniștea ce va să fie, și dumnezeiască viață.

Al Cuviosului:

Tu silitor firii te-ai arătat Arsenie, tu patimile, Părinte, le-ai supus minții celei stăpânitoare, ca unei slugi poruncind somnului. Pentru aceasta și întru privegherile de noapte ai strigat: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Slavă...

Tu pe Dumnezeu Cuvioase cu dragoste L-ai căutat, tu de Cel ce S-a arătat mai mult ai dorit, și pentru curățenie dumnezeiesc tot făcându-te, cu Cel dorit ai vorbit, și prin unire ai cunoscut pe Cel ce este mai presus decât toată cuprinderea, Părinte Arsenie.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu ești lauda credincioșilor ceea ce nu știi de mire, tu folositoarea, tu și scăparea creștinilor, zid și liman. Căci către Fiul tău duci rugăciunile, ceea ce ești cu totul fără prihană, și mântuiești din primejdii pe cei ce cu credință și cu dragoste te cunosc pe tine de Dumnezeu Născătoare Curată.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Văzând lumina cea fără de ani care a strălucit întru întunericul lumii, și amestecând cu dânsa prin dragoste, și luminător creștinătății făcându-te, neamurile păgânilor cele de multe seminții, cu lumina învățăturii Ioane le-ai luminat.

Cunoscând că legea cea umbroasă prin Moise s-a dat, iar dumnezeiescul Dar prin Hristos Dumnezeul nostru s-a făcut, cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare fiule al tunetului iubite, bine ai vestit Dumnezeirea Lui.

A Născătoarei:

Tu ești acoperământul meu și putere, Preacurată, și tărie și zid nemișcat, și pe tine te chem noaptea și ziua, păzește-mă de toată vătămarea lui veliar ce-mi vine asupra, ca cu credință și cu dragoste să te slăvesc.

Al Cuviosului:

Pe silitorul călcării de poruncă celei dintâi a lui Adam celui întâi zidit, Părinte ca un binecredincios l-ai gonit, bine văzând măiestriile vrăjmașului. Pentru aceasta în livada desfătării cea preacurată dănțuind, pe Stăpânul Hristos roagă-L.

Slavă...

De tine însuți te-ai lepădat, toată patima dulceții lepădând, și pe umeri Crucea purtându-ți Arsenie, și pe Hristos dorind, în ceruri împreună moștenitor cu Dânsul după vrednicie te-ai făcut.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o Maică îndrăzneală către Fiul tău câștigând Preacurată, purtarea ta de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece cu vederea, rugămu-ne; că pe tine una către Stăpânul, creștinii rugătoare milostivă te punem.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Adâncul păcatelor...

Cărbunele dumnezeiescului foc mai-nainte l-a văzut Isaia cu închipuire, și curățindu-și buzele s-a învrednicit proorociei, iar tu te-ai arătat rezemător pe pieptul Cuvântului lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat, fericite Ioane.

Cuvântul Unul-Născut, Cel ce șade în sânurile Tatălui, întrupat S-a văzut, Ioane fericite, și ca unui tăinuitor iubit ție ți-a arătat; că pe Dumnezeu cel fără de trup, nimenea nu poate să-L vadă nici odinioară.

A Născătoarei:

Luminează sufletul meu ceea ce ai născut Raza slavei Tatălui Fecioară, de Dumnezeu Născătoare prealăudată; că al tău Dar având adunările cele adevărate, hulele au biruit.

Al Cuviosului:

Înțelepciunea trupească prin nepătimire omorându-o ca un binecredincios, nu ai iubit moștenirea pământească, Cuvioase, dorind de desfătarea moștenirii celei cu Hristos întru înălțime, Părinte Arsenie.

Slavă...

Soarele răsărind a mântuit starea ta cea de toată noaptea Arsenie, mai-nainte vestind strălucirea cea neasemănată a Soarelui celui înțelegător, care era să-ți lumineze ție după ostenelile tale cele din noaptea vieții.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai milostivire, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel iubitor de bine, mântuiește-ne pe noi de primejdia cea iute și cumplită; că pe tine una preacurată Stăpână, folositoare nebiruită credincioșii te-am agonisit.

Condacul Apostolului, glasul al 2-lea.

Măririle tale iubitorule de feciorie, cine le va spune? Că verși minuni și izvorăști tămăduiri, și te rogi pentru sufletele noastre, ca un cuvântător de Dumnezeu, și prieten al lui Hristos.

ICOS

Înălțimile cerești a le ști, și adâncurile mării a le ispiti, îndrăzneț lucru este și necuprins, că precum stelele a le număra și nisipul mării, nu este cu putință nicicum, așa nici ale cuvântătorului de Dumnezeu a le spune nu este lucru îndestulat; cu atâtea cununi Hristos a încununat pe acesta pe care a iubit, Căruia și pe piept S-a rezemat și la cina cea de taină cu Dânsul a mâncat, ca un cuvântător de Dumnezeu și prieten al lui Hristos.

SINAXAR

Întru această lună în 8 zile, pomenirea Sfântului măritului Apostol și Evanghelistului cel de pe piept iubit și iubitorul de feciorie; Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, adică adunarea sfintei pulberi ce iese din mormântul său, ce-i zic mană.

Stih: Nu hrană ci întărire oamenilor împărțește.

Ucenice al Domnului, mana ceea ce din mormântul tău izvorăște.

În a opta zi săvârșim cu adevărat.

Înflorirea fiului tunetului celui lăudat.

Preabunul Dumnezeu și Iubitorul de oameni Domnul nostru, pe cei ce s-au nevoit cu osârdie pentru dânsul, pe sfinții săi ucenici și Apostoli, Prooroci și Mucenici, și pe toți cei ce bine au plăcut Sfinției sale, nu i-a învrednicit numai împărăției cerurilor și veșnicelor bunătăți, ci și locurile întru care au strălucit și s-au îngropat, le-a luminat cu multe minuni, arătându-le pline de daruri. Că și mormântul întru care se îngropase marele Apostol și Evanghelistul Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, când vru să se mute către Domnul, în toți anii izvorăște și izbucnește afară fără de veste întru a opta zi a lunii lui Mai, din suflarea Sfântului Duh, praf și pulbere sfântă, pe care locuitorii de acolo o numesc mană. Și aceasta luând-o cei ce vin acolo, o au de mântuirea tuturor bolilor, spre tămăduirea sufletelor și sănătatea trupului, slăvind pe Dumnezeu și pe sluga sa Ioan cinstindu-l.

Din cuvântul de laudă a lui Sofronie patriarhul Ierusalimului.

Se cuvine a ști, că tatăl cuvântătorului de Dumnezeu era Zevedei, iar Maica sa Salomi, fiica lui Iosif logodnicul Născătoarei de Dumnezeu. Pentru că Iosif a avut patru feciori: Pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda și pe Iosif, și trei fiice: Pe Estir, pe Marta și pe Salomi care era femeie lui Zevedei și Maică lui Ioan cuvântătorul de Dumnezeu. Deci Mântuitorul era unchiul lui Ioan, ca un frate ce era Salomiei fiicei lui Iosif. Deci se cuvine să știm, că în vremea când s-a vândut Domnul nostru Iudeilor și s-a răstignit, fugind toți, Ioan ca un iubit s-a aflat de față la vânzarea sa, și la răstignire, și a venit și la mormânt cu Petru. Luat-a și pe Născătoarea de Dumnezeu întru ale sale. Și a avut trei maici pe pământ, întâi pe Salomi, dintru care s-a născut; a doua că s-a numit fiul tunetului, și a treia pe preasfânta de Dumnezeu Născătoarea, precum s-a zis de Domnul: Iată Maica Ta. Și a îngrijit-o Ioan pe dânsa până la adormirea sa, apoi a venit la Efes, și a surpat jos prin rugăciunea sa capiștea Artemidei, și a mântuit din rătăcire patru sute de mii de bărbați și femei ce slujeau Artemidei, și i-a adus la lumină. Și se numește Livaton muntele în care stă biserica cuvântătorului de Dumnezeu, și despre apus zace Sfântul Timotei. Iar Maria Magdalena, și cei șapte coconi sunt în muntele ce se apropie de se cheamă Eleon. Iar sfânta Ermion fiica lui Filip unuia din cei șapte diaconi, din cele patru Proorocițe fiice ale lui, zace la acel munte aproape. Și Adeuct Mucenicul și fiica sa Calistena, și alți Mucenici ce au fost episcopi: Ariston, Tiranos, Aristobul și Pavel cetățeanul pustiului. Și se face prăznuirea lui în cinstita sa Apostolească biserică, ce este la locul ce se numește Evdomon.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Arsenic cel mare.

Stih: Arsenie dorea a se tăinui în viață fiind.

Carele nu este cu totul neștiut și din viață ieșind.

Acesta a fost din marea cetate a Romei născut și crescut, păzit fiind din pruncie vas curat lui Dumnezeu, și plin de toată bunătatea și înțelepciunea dumnezeiască și omenească, pentru aceasta s-a hirotonit și diacon. Și ocârmuind atunci împărăția Romanilor Marele Teodosie, și punând multă nevoință, și căutând om duhovnicesc și cuvântăreț, ca să dea procopseală, și să-i învețe pe fiii săi la învățături, și mai vârtos la aceea cu care se cinstește Dumnezeu, află de acesta, și scrise la împăratul Gratian, și la Papa Inochentie, și abia a putut dobândi ceea ce pofti. Deci purcezând Arsenie de la Roma și sosind la Constantinopol stătu înaintea lui Teodosie, și-l văzu la față și la fire om cinstit și căutătura cu bună rânduială, gândul smerit, și împodobit cu toată bunătatea. Și umplându-se de multă bucurie și dulceață, de atunci îl cinstea ca pe Părintele său, și i se smerea ca unui dascăl. Și boierii sfatului văzându-l ca pe un odor mare, se mirau. Iar el urând mărirea și iubind pe Dumnezeu, socotea mărirea ca o pleavă, și dorind de viața monahicească, în toate zilele se ruga lui Dumnezeu să-i plinească dorința. Și îndată auzi un glas dumnezeiesc de sus, care zicea: Arsenie, fugi de la oameni și te mântuiește. Deci el nezăbovind, ci schimbându-și portul, se duse și sosi la Alexandria. Și călugărindu-se merse la Schit, dându-se spre toată petrecerea cea rea și cu nevoie, și rugându-se lui Dumnezeu, iarăși se făcu glas dumnezeiesc către dânsul: Arsenie, fugi, taci, liniștește-te și te mântuiește. Pe marele acesta îl întrebă oarecând Teofil Papa Alexandriei, suindu-se și cu alții către dânsul: Spune-ne o Părinte cuvânt de folos; și el zise: Dacă îl voi spune, ținea-l-veți? Iar ei ziseră: Așa adevărat. Și zise: Ori unde veți auzi de Arsenie, nu vă apropiați acolo. Și iarăși spun de acesta, că lucrând în toată vremea vieții sale, avea un petec de rasă în sân de-și sprijinea lacrimile. Și era la trup minunat și cuvios, peste tot cărunt, uscat și lung, măcar că era puțin gârbov de bătrânețe, îi era barba până la pântece, chipul îngeresc ca al lui Iacov. Drept aceea nici vrea să se arate cuiva de față. Priveghea mult, stând în picioare și rugându-se și neplecându-și genunchii nicidecum de cu seară până la răsăritul soarelui. Drept aceea cu vărsarea lacrimilor a stins focul cel stricător de suflet. Și vrând el ca să se despartă de la trup, ajungând la adânci bătrânețe, că era aproape de o sută de ani, îl întrebară ucenicii lui, unde și cum se cade să-l îngroape. Iar el zise: Dar nu știți, să puneți o funie în picioarele mele, și să mă ridicați în munte? Și iar le zise: Vedeți fiii mei, în câtă frică mă aflu vrând a ieși din trup? Și ei ziseră: Vedem. Iar el zise: De când m-am făcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta. Și îndată și-a dat cu pace sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, Cuviosul Mil făcătorul de cântări, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pe Mil făcătorul de cântări cel ce din viață s-a mutat,

Prin cuvântul a-l lăuda cu cuvinte, cuviincios lucru este cu adevărat.

Tot în această zi, întreaga mulțime (adică ceata) ostașilor, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Taie-se capetele cetei celei de Hristos cugetătoare

Ceia ce n-au urmat cetei celei de Hristos ucigătoare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Cu toată voința ai ieșit din legătura trupului, o, preafericite, ca un stătător de față înaintea lui Dumnezeu, și fiind vestitor învățăturii celei de Dumnezeu insuflate, ai învățat a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ca niște iarbă ai socotit aurul și bogăția, o, preafericite, și iarba în aur s-a prefăcut ție, prin lucrare dumnezeiască, celui ce Dumnezeu cuvântai pe ziditorul și cântai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Pe Duhul Sfânt cel ce purcede din Tatăl Cel fără de început, și se socotește a fi de tine nedespărțit, Cuvinte al lui Dumnezeu, Unule-Născut, Apostolilor l-ai vestit, ca să strige: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Biserică și cămară Împăratului Hristos te-ai făcut, tu una, și pat al lui Solomon, pe care precum zice Scriptura, îl înconjură șaizeci de puternici, care acum strigă ție Fecioară și cântă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Al Cuviosului:

Tămăduind stricăciunea miresmelor celor dedemult, Părinte Arsenie, ai suferit răul miros, și bună mireasmă lui Hristos făcându-te prin mijlocirea Darului, ai zis: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Întru dumnezeiescul nor cu trupul intrând, Părinte Arsenie, și întru Hristos învățându-te cunoștința Tatălui Celui fără de început și a Duhului, Unimea în Treime ai lăudat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Pe Tine Domnul tuturor, Tatăl Unul al Unuia-Născut Fiului, Te vestim cu dreaptă mărturisire, Dumnezeu numindu-Te și pe Unul, Duhul cel drept de o Ființă și împreună veșnic, Care din Tine iese știind.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin negrăită nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu, ne-ai făcut vrednici de lucruri înfricoșătoare și negrăite. Pentru aceasta, izbăvește-mă de osânda cea înfricoșătoare și mă învrednicește de bucuria cea negrăită, ca pururea să te laud pe tine, cea mult lăudată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori muncitorii...

Preaslăvită pomenirea ta, Evanghelistule al Dumnezeirii lui Iisus, ca o Cuvioasă și binevestită, dumnezeiește a strălucit, de mireasmă umplând Biserica; pentru aceasta bucurându-ne credincioșii, cântăm: Tinerii binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Pe cuvântătorul de Dumnezeu avându-l începător de cete, pe tine Hristoase, Cel binecuvântat de dânsul, Dumnezeu te vestim, împreună cu Tatăl și cu Duhul și psalmicește cântând, strigăm: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

A Născătoarei:

Pe Dumnezeu Cuvântul întrupat L-ai născut Preacurată, pe Acesta roagă-L să mă izbăvească de foc, că iată viața mea toată s-a cheltuit, toată s-a robit de păcate cumplite; pentru aceasta la tine Fecioară alerg eu ticălosul, și pe tine te chem cea cu Dar dăruită.

Al Cuviosului:

Aprinderea dulceților cea stricătoare de suflet Arsenie, și arderea gheenei cea muncitoare, înțelepțește o ai stins cu curgerile lacrimilor. Deci ca și pe noi de amândouă să ne mântuiască, nu înceta rugând pe Mântuitorul lumii Hristos, pe Care bine-L cuvântăm întru toți vecii.

De șapte ori Cuvioase cuptorul Babilonului umilinței ție însuți l-ai ars, întru care fiind rourat cu luminarea Darului, Făcătorului și Mântuitorului ai strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

O Dumnezeire întreit luminătoare, Care arată o rază dintr-o fire cu trei ipostasuri, pe Tatăl Cel fără de început, și pe Cuvântul cel de o fire cu Tatăl, și pe Duhul cel de o Ființă, și împreună împărățitor: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce ești vița care ai născut Strugurul cel copt, cu băutura umilinței adapă-mă pe mine acum, ridicându-mi beția patimilor mele.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a Cerul...

Înaintea Crucii Stăpânului stând ucenicul cel iubit, și organul cel curat al învățăturii, Fecioara și Curata de Dumnezeu Născătoarea ca unui feciorelnic i s-a încredințat, și păzitor Născătoarei de Dumnezeu celei fără prihană fiind, acum după vrednicie se fericește.

După vrednicie iubind Cel Curat, cinstită și curată viața ta, pe tine cel ce ai viețuit îngerește pe pământ, frate te-a primit fericite Ioane, Maicii Sale de Dumnezeu Născătoarei fiu a fi vestindu-te, cu care pe tine toți te fericim.

A Născătoarei:

Turn de mântuire fii mie Preacurată, taberele dracilor oprind, și mulțimea ispitelor și a primejdiilor gonind, și năvălirea patimilor departe împrăștiind, Curată, mântuire dându-mi, și bogăția dumnezeieștilor daruri dăruindu-mi.

Al Cuviosului:

Minunat s-a făcut Moise învrednicindu-se a vedea nașterea Fecioarei cu închipuire, rugul cel închipuit cu vedere de foc; iar tu cu Dumnezeiescul Duh prin adâncă gândire tot unindu-te, în chipul focului te-ai văzut. Pentru aceasta după vrednicie te fericim pe tine Arsenie.

Slavă...

Răsăritu-ți-a ție Hristos lumina cea neapusă, și veselia te-a primit în ceruri; că cu pomenirea morții cea deapururea ți-ai agonisit ție cu osârdie viață nespurcată; pentru aceasta și după vrednicie ai luat rodurile ostenelilor, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai, o Fecioară Maică lui Dumnezeu, mai presus de fire născând cu trup pe Cuvântul cel Bun, pe Care din inima Sa, Tatăl L-a răspuns mai-nainte de toți vecii ca un Bun; pe Care acum și mai presus de trupuri Îl cunoaștem, măcar că și în trup S-a îmbrăcat.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

De Dumnezeu grăind, ai tunat aceasta: Întru început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, Apostole Ioane; că rezemându-te pe pieptul lui Hristos, și de acolo umplându-te de bogoslovie, și izvor de viață scoțând, învățătorule, făptura toată adăpi, care te și cinstește pe tine.

Slavă..., a Cuviosului.

Podobie: Femei auziți glas...

De patimile lumii, ca de spurcăciune depărtându-te, și veștejindu-ți trupul cu nemâncarea, ai înnoit tăria sufletului și te-ai îmbogățit cu mărirea cea cerească, Preacuvioase Arsenie; pentru aceasta nu înceta a te ruga Domnului pentru noi.

Și acum..., a Praznicului,

LA LAUDE

Stihirile pe 6, ale Praznicului, 3, și ale Apostolului 3, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Fericite Ioane preaînțelepte, cu îndestulată căldura dragostei lui Hristos, mai mult decât toți ucenicii iubit ai fost Cuvântului Celui atotvăzător, Celui ce și judecă cu drepte cumpene toată lumea; cu frumusețile curăției și ale fecioriei strălucind fiind la trup și la gând, de Dumnezeu fericite.

Înflorirea fecioriei, locașul cel primitor de cinstite fapte, organul înțelepciunii, Biserica Duhului, gura darului cea purtătoare de lumină, ochiul Bisericii cel prealuminat, pe preacinstitul Ioan cu cântări duhovnicești acum să-l lăudăm, ca pe un slujitor al lui Hristos.

Pe pieptul Înțelepciunii rezemându-te, apele cuvântării de Dumnezeu ai scos, și ai adăpat lumea, Ioane Preacuvioase; cu cunoștința Treimii marea nedumnezeirii o ai uscat, stâlp fiind și nor însuflețit, povățuindu-ne pe noi la cereasca moștenire.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Apoi această Stihiră a Cuviosului, glas și Podobie aceiași.

Părinte de Dumnezeu înțelepțite Arsenie, din valul lumesc osebindu-te, la înălțimea cea mai presus de lume te-ai suit, de singur izvorul bunătăților dorind, la singură dorirea cea adevărată ai ajuns. Cu ale căreia străluciri, Fericite, luminat fiind, din negura păcatelor cu rugăciunile tale, scoate-ne pe noi.

Slavă..., glasul ul 8-lea.

Evanghelistule Ioane, cela ce ești întocmai cu îngerii, iubitorule de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorule cel de Dumnezeu învățat, cu dreapta credință lumii preacurata coastă, și sângele și apa ce au curs le-ai propovăduit, întru care viața veșnică dobândim sufletelor noastre.

Și acum..., a Praznicului.

SLAVOSLOVIA cea mare. Ecteniile și Otpustul Ceas întâi și Otpustul desăvârșit.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului din Cântarea cea de rând pe 4, și ale Apostolului Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, glasul al 8-lea: În tot pământul a ieșit vestirea lor... Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Apostolul din Soborniceasca Carte a lui Ioan: Care am auzit din început, care am văzut cu ochii noștri... Aliluia glasul 1: Mărturisi-vor cerurile minunile Tale, Doamne... Evanghelia de la Ioan: În vremea aceea sta lângă Crucea lui Iisus... CHINONICUL: În tot pământul a ieșit...