SFÂNTUL ILIE

SĂ SE ȘTIE: Unde va fi hramul Sfântului Ierarh Nicolae, să se cânte tot Serviciul de la Mineiul lunii lui Decembrie în 6 decembrie.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6: 3 ale Proorocului și 3 ale Mucenicului.

Stihirile Proorocului, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Isaia cel mare și slăvit, curățindu-se prin jăratecul Dumnezeirii cel întrupat, i s-a încredințat proorocia, și vedea slava cea dumnezeiască, pentru multa prisosire a bunătății, și pentru curăție; și s-a ales a fi propovăduitor, și vestește mai-nainte mântuirea ce va să fie limbilor, și arătarea cea dumnezeiască.

Curățindu-ți-se cugetul și mintea minunate Isaie, te-ai făcut organ bine tocmit al Duhului, lovindu-te pururea de lucrările Lui, și potrivindu-te de insuflările Lui prin cuget dumnezeiesc, pururea pomenite, ai văzut pe Cel ce ședea pe Scaun Înalt, și te-ai învățat cele dumnezeiești.

Văzând, Fericite, pe dumnezeieștii Serafimi, că slăvesc cu gând neîncetat, o domnie a Dumnezeirii în trei Ipostasuri întreit Sfinte, și învățându-te prin taină, ți s-a încredințat Darul cel proorocesc minunate; pentru aceasta săvârșind pomenirea ta cea preasfântă, te aducem pe tine rugător prea-tare către Hristos.

Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Veniți să cinstim chinuirile lui Hristos, prin care ne izvorăște nouă Darul cel pururea curgător al lui Hristos dătătorului de viață, că biruind pe vrăjmași foarte tare, a primit putere asupra patimilor și a dracilor și a durerilor.

Țărâna moaștelor tale, izvorăște izvoare de minuni, izbăvire de trăsnet, și dăruiește mântuire de boli grele de moarte; pentru aceeași acum Hristofore mult pătimitorule, se roagă poporul tău ca să se mântuiască pururea prin rugăciunile tale de stricăciunea acelora.

Pomenirea ta Mucenice și patimile cele mult pătimitoare ale luptelor tale pătimitorule, arătat mirosesc ca niște trandafiri de primăvară, prin care cei neputincioși, și cei cu patimi, și cei bolnavi, luându-și sănătate prin rugăciunile tale, laudă pe Hristos dătătorul.

Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul.

Cu roșala sângelui muceniciei tale, împodobindu-se Biserica lui Dumnezeu, trimite raze de soare, Hristofore mult pătimitorule. Căci întrarmându-te pe sineți cu Crucea, și alegând mai cu voie a muri pentru Hristos, vitejește ai stătut împotriva celui străin întru război, și rușinând toate cugetele celor fărădelege, te-ai arătat ostaș biruitor al lui Hristos. Pentru aceea te rugăm ca pe unul ce ai îndrăzneală: Podoaba mucenicilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

Stihoavna Praznicului, Slavă... glasul al 4-lea, a lui Anatolie.

Veniți adunarea credincioșilor, să adunăm ceată duhovnicească, și pe pătimitorul lui Hristos Dumnezeu, să-l cinstim cu cântări, pe măritul Hristofor. Căci astăzi a răsărit ca un luceafăr, și luminează mințile credincioșilor celor ce cu credință și cu dragoste, săvârșesc pomenirea lui cea cinstită.

Și acum..., a Praznicului.

Troparul Proorocului, glasul al 2-lea,

Proorocului Tău Isaia, pomenirea Doamne prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea.

Cu haine din sângiuri împodobindu-te stai înaintea Domnului, Împăratul puterilor, Hristofore pururea mărite, unde cu cetele celor fără de trupuri și ale mucenicilor cânți dulce cântare întreit sfântă și înfricoșată; pentru aceasta prin rugăciunile tale mântuiește turma ta.

Troparul Sfântului Ierarh Nicolae, glasul al 4-lea.

Nepărăsind cu duhul patria ta, cetatea Mira Lichiei, în cetatea Bari cea prea liniștită, preamărit te-ai adus cu trupul arhiereule Nicolae, și prin venirea ta ai veselit mulțimea oamenilor celor de acolo, și pe cei neputincioși ai tămăduit. Pentru aceasta te rugăm Sfinte Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

CONDACUL Sfântului Nicolae, glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Ca o stea de la răsărit până la apus a răsărit moaștele tale sfințite Nicolae, și marea s-a sfințit prin trecerea ta, iar cetatea Bari te primește pe tine dar, căci pentru noi te-ai arătat făcător de minuni ales, preaminunat și preamilostiv, mare Ierarhe Nicolae.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților pe 8.

CANONUL Proorocului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmosul: Cânta-voi ție Doamne Dumnezeule...

Luminează-mă, Doamne Dumnezeul meu, și mă îndreptează luminat a lăuda mărită și cinstită prăznuirea dumnezeiescului Prooroc.

Răsărind pe pământ trâmbița cu glas dumnezeiesc a Isaiei Proorocului, a chemat pe cei hrăniți de Biserică să prăznuiască pomenirea lui.

Supunând patimile trupului cu tăria sufletului, te-ai învrednicit a vedea slava Atotțiitorului, purtătorule de Dumnezeu.

Alt Canon al Mucenicului,

Glasul și Irmosul același.

Veniți toți purtătorii de Hristos, cu cuget dumnezeiesc și cu bunăcredință să lăudăm astăzi pomenirea lui Hristofor mărturisitorul adevărului.

Slavă...

Cu bărbăție te-ai luptat împotriva înșelăciunii, și a îngrozirii tiranilor, și întărindu-te cu putere, ai călcat pe vrăjmașul, Mucenice purtătorule de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Isaia cel mărit văzându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te-a vestit toiag, iar floare pe Cuvântul cel ce S-a întrupat din tine Preacurată.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Arcul celor puternici...

Primind toată lumina Duhului, Mărite, ai proorocit taina cea negrăită a rânduielii Cuvântului.

Ridicatu-te-ai către înălțimea cerească și ai arătat lumina bunei credințe, și deșertăciunea idolilor și slăbiciunea lor o ai rușinat.

Isaia proorocea de Stăpânul, piatră din Sion preacinstită, care va să se pună la marginea unghiului, ca să împreune lumea întru una.

Al Mucenicului.

Întărindu-te cu arma Crucii, Mucenice purtătorule de chinuri, ai răbdat durerile, desfătându-te și veselindu-te cu Cel dorit totdeauna.

Slavă...

Trupul ți se tăia cu chinurile, iar sufletul tău cel iubitor de Dumnezeu se hrănea cu dragoste, cugetând la desfătarea împărăției Hristofore.

Și acum..., a Născătoarei:

Adevărat s-a plinit glasul Isaiei, căci Fecioara a născut întrupat pe Dătătorul de viață, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit, și cei neputincioși s-au încins cu putere; pentru a ceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Și Condacul Mucenicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Săvârșind nevoința muceniciei, ai primit de la Dumnezeu cununa biruinței fericite Hristofore; pe Care roagă-L, din nevoi să ne mântuim noi.

Sedealna Proorocului glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Învrednicitu-te-ai dumnezeiescului Dar, căci ai auzit glasul Domnului, Isaie Proorocule preamărite; propovăduit-ai mai-nainte graiurile adevărului, și pe tiranii cei nelegiuiți i-ai înfruntat. Pentru aceea s-au pus pe tine de te-au făcut în două cu fierăstrăul de lemn; ci roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Apucând în cuget cunoștința bunei credințe și lepădând întunericul necunoștinței Mucenice, ai călcat pe șarpele cel începător de rele. Căci aprinzându-ți-se cugetul de dragostea cea dumnezeiască ai stins trufia cea neîndumnezeită a idolilor. Pentru aceasta după vrednicie ai primit cununa, răsplătirea chinuirilor tale, și dăruiești tămăduiri, Hristofore mult pătimitorule; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli celor ce cu credință prăznuiesc pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Venirii tale celei pe pământ...

Înălțându-te către bunătatea cea desăvârșită, și învrednicindu-te a vorbi curat cu Cel dorit, cu veselie ai cântat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Darul proorociei ți s-a încredințat Isaie, și te-ai arătat dumnezeiesc lăcaș al lui Dumnezeu, și te-ai învrednicit slavei celei nepieritoare în lăcașurile cele cerești.

Făcându-te învățător tainelor, zis-ai să se înnoiască ostroavele, însemnând prin aceea bisericile limbilor cele ce vreau să se umple de Dumnezeiescul Duh, Preamărite.

Al Mucenicului:

Moștenirea cerurilor ai primit Mucenice, căci pe pământ te-ai chinuit pentru Hristos, și rătăcirea idolilor cea cu credință drăcească, bărbătește o ai stins.

Slavă...

Ispită cu femei ți-a adus ție Mucenice, ca șarpele odinioară strămoșului Adam; dar biruindu-se, s-a rușinat tiranul, meșteșugindu-și împotriva sa lațuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Prunc ni s-a dat nouă din proorocită, Maica lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut fără durere. A Căruia stăpânire este pe umărul Său, precum dumnezeiescul Isaia a propovăduit.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Lumina ta Doamne...

Văzând taina cea ascunsă de la început și sfatul cel dedemult al Celui Preaînalt, pentru rânduiala Sa către noi, L-ai vestit, grăitorule de cele dumnezeiești.

Izvorul patimilor Tale, Doamne, cel pururea curgător ne spală pe noi de patimi; căci ai venit Mântuitor precum ne-a învățat Proorocul Isaia.

Isaie cel binecredincios fiind trimis de la Dumnezeu celor ce nu știau, ai propovăduit pe Tatăl, și Cuvântul și pe Preasfântul Duh, o Treime întru o fire.

Al Mucenicului.

Cu lumina Darului ai vânat noroade, și nebunia tiranilor celor fără de Dumnezeu o ai pierdut, împotriva înțelepciunii celei de pe pământ îmbrăcându-te cu putere de sus.

Slavă...

Dacă ai ales arătat desfătarea cerurilor mai bună decât cea de pe pământ, înțelepte Hristofore, cu tărie ai suferit durerile muncilor, întărindu-te cu Crucea.

Și acum..., al Născătoarei:

Isaia arătat Te-a văzut pe Tine Doamne, șezând pe nor, pe preacurată și prealăudată Maica Ta cea pururea Fecioara, surpând idolii egiptenilor.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Strigat-a mai-nainte...

Însemnând Isaia cu duhul a văzut strălucind domnia pe scaunul slavei, binecuvântându-Se Cel întreit numărat, cu glas întreit Sfinte.

Apucând Serafimul cu cleștele cărbunele aprins, cu frică l-a adus la gura ta Isaie, și prin taină te-a săvârșit Prooroc al lui Dumnezeu, Preasfințite.

Isaia văzând luminat împlinirea Proorocilor, cu gândul se veselește împreună cu îngerii, și săltând slăvește pe Cel ce a împlinit propovăduirile lui.

Al Mucenicului:

Ridicând război, nu către sânge, nici către trup, Hristofor biruia începătoriile potrivnicilor și pe draci, întărindu-se cu puterea cea nevăzută a Fiului lui Dumnezeu.

Slavă...

Iubind purtătorule de chinuri cu bună-cuviință dorirea cea desăvârșită, nu simțeai durerile șuvițându-te, pururea întărindu-ți cugetul de Stăpânul tău.

Și acum..., a Născătoarei:

Măritul Isaia văzând pe Fecioara că a luat în pântece, și a născut întrupat pe Cuvântul și Fiul lui Dumnezeu, precum a zis, acum se veselește.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuiește, Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Primind Darul proorociei, Proorocule și Mucenice Isaie, de Dumnezeu propovăduitorule, tuturor de față ai arătat omenirea Domnului, la toate marginile pământului cu glas mare strigând: Iată Fecioara în pântece va lua.

ICOS.

Fiind eu cu totul omorât și având buze necurate, cum îți voi aduce Hristoase laudă după vrednicie? Însă cunoscând a ta milostivire, că mântuiești pe cei ce vin la Tine cu credință; ca și văduva oarecând acei doi fileri, aduc și eu cuvinte din buze întinate, și căzând strig către Tine: Luminează-mi mintea mea Stăpâne, ca să zic cu Proorocul Tău: Iată Fecioara în pântece va lua.

SINAXAR

Întru această lună în 9 zile, pomenirea Sfântului slăvitului Prooroc Isaia.

Stih: Precum fără sămânță mai-nainte a văzut pe Maica fiu născând,

Fierăstruindu-se acum vede pe Fiul Cel fără de început cu Tatăl șezând.

Pe Isaia cel ce pe cele viitoare vedea,

Întru a noua zi cu fierăstrăul îl tăia.

Sfântul acesta Prooroc Isaia marele glăsuitor, era din Ierusalim, pe vremile împăratului Manase fiul lui Ezechie, de către care s-a și fierăstruit, și cu sfârșit mucenicesc și-a săvârșit viața sa, îngropându-se dedesubt la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe care le-a stricat împăratul Ezechie, de le-a afundat. Și Dumnezeu a făcut spre semn de a izvorât iarăși acest izvor al Siloamului pentru acest Prooroc. Pentru că mai-nainte până a nu muri, leșinând de sete, se rugă lui Dumnezeu, și-l ascultă, și îndată îi trimise Dumnezeu apă vie din izvorul Siloamului. Drept aceea se numi izvorul acesta Siloam, care se tâlcuiește trimis. Și în vremea Ezechiei până a nu face puțurile și fântânile, pentru rugăciunea Isaiei a ieșit puțină apă, când era cetatea închisă de vrăjmași, ca să nu piară cetatea neavând apă, fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau vrăjmașii de unde aveau iudeii apă să bea, și înștiințându-se că din izvorul Siloamului, îngrădi cetatea de o închiseră și străjuia Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa. Drept aceea și până astăzi fără de veste izvorăște. Și tot într-acea oră mergea Proorocul cu iudeii, ca să se arate aceasta spre pomenirea acestei vechi minuni. Și de vreme ce s-a făcut aceasta prin rugăciunea Proorocului Isaia, pentru aceasta spre pomenirea lui, și poporul l-a îngropat cu osârdie și cu cinste aproape de Siloam, ca să aibă și după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor sale îndulcirea apei. Se află însă mormântul acestui Prooroc aproape de mormintele împăraților, din dosul mormintelor preoților, spre partea cea despre amiazăzi a Ierusalimului. Căci împăratul Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Și a făcut cale șovăită într-o parte și într-alta, care are intrare neștiută de mulți. Și până astăzi este neștiută atât de cei mai mulți din preoți, cum și de tot poporul, căci acolo își ținea împăratul aurul ce-i venea de la Etiopia, și aromatele adică miresmele cele scumpe. Și de vreme ce împăratul Ezechie a arătat taina lui David și a lui Solomon, babilonienilor, care văzând minunea ce s-a făcut la boala lui, adică că s-a întors soarele înapoi zece ceasuri, și minunându-se pentru aceasta a mers ca să vadă. De vreme ce, zic, a făcut aceasta Ezechie, de a spurcat oasele părinților săi, drept aceia a blestemat Dumnezeu să fie sămânța sa spre robie vrăjmașilor săi. Și îl făcu fără de rod din ziua aceea. Deci era Proorocul Isaia la statul trupului într-acest chip, adică: Avea barba lungă și ascuțită, și se apropia a ajunge cu vârsta la bătrânețe. Și se face pomenirea lui în Biserica Sfântului Mucenic Lavrentie, unde s-au așezat mai pe urmă și moaștele lui, după ce mai întâi s-au adus în Constantinopol.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hristofor.

Stih: Pe tine Hristofore te știu eu Hristofor cel ce de un nume cu tine sunt,

Că tu pentru dragostea lui Hristos Dumnezeu prin sabie te-ai jertfit.

Sfântul acesta Hristofor era pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute cincizeci. Se spune de dânsul niște lucruri minunate, și preamărite, adică, cum că a fost căpcăun, trăgându-se cu neamul din țara oamenilor celor ce mănâncă pe oameni. Și cum că a fost prins în război de oarecarele Comit, și neputând să grăiască omenește, se rugă lui Dumnezeu, și se trimise la dânsul îngerul Domnului, zicându-i: Repreve, îmbărbătează-te (căci așa i-a fost numele mai-nainte) și cum a atins îngerul buzele lui, îl făcu de grăi slobod, și intrând în cetate înfruntă pe cei ce goneau pe creștini, care erau rătăciți pentru cele deșarte, de socoteau că cele fără de suflet sunt dumnezei. Drept aceea fu bătut pentru aceasta de oarecarele Vachie, către care răspunzând zise, că de porunca lui Hristos smerindu-se este ținut; iar de și-ar da pornirea mâniei, nu i-ar sta înainte nici Vachie, nici puterea împăratului lui, ca o nimica și putredă fiind. Deci a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, pentru groaznicul și înfricoșat chipul lui, și cea nesupusă și nebiruita lui putere. Care îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune dumnezeiască a odrăslit, și mergând la împăratul, pe cale împuținându-se pâinile slujitorilor, rugându-se lui Dumnezeu le-a adaos și altele, de care minune mare, slujitorii spăimântându-se crezură în Hristos, și mergând la Antiohia se botezară împreună cu Sfântul Hristofor, de către Sfântul sfințitul Mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, unde în loc de Reprev, s-a numit Hristofor. Deci stând înaintea judecății împăratului, și văzându-l împăratul, și îngrozindu-se, căzu înapoi cu fața în sus. Și iarăși venindu-și în fire, socoti să-l amăgească cu vicleșug, și să-l îmblânzească cu momeli, și pe încet să-l facă să se despartă de Hristos, însă nu de față. Pentru aceea îi aduse înaintea lui două femei frumoase la față, însă curve și gata spre corupție și foarte știute a înfierbânta și a invita și a întărâta porniri și pofte neoprite și turbate de bărbați tineri; dintru care una se chemă Calinica și cealaltă Achilina, și le porunci să intre la dânsul, și să se meșteșugească în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul, și să le îndrăgească cât să-l despartă de credința lui Hristos, și să aducă jertfă la idoli. Pe care Sfântul învățându-le, le scoase din slujirea idolească. Și stând ele de față înaintea împăratului și zicând că sunt creștine, fură date la cumplite munci, care răbdându-le luară cununa muceniciei. După aceea aprinzându-se împăratul cu mânie mare, și ocărând pe Sfântul pentru chipul feței lui cel ciudat, iar el răspunzând i-a zis, vas primitor de lucrările diavolului, pentru că aceasta înseamnă numele lui Deciu. Deci împăratul a dat răspunsul cel desăvârșit asupra celor două sute de slujitori ce au fost trimiși să prindă pe Sfântul și s-au botezat împreună cu dânsul, care venind înainte și închinându-se Sfântului, tuturor li s-au tăiat capetele. Iar pe Sfântul Hristofor porunci de-l țintuiră cu piroane, pe o măiestrie de muncă făcută de aramă, și dedesubtul ei aprinseră foc mare din care fu nevătămat, nu numai nimic pătimind de foc, ci încă și cu piroanele ce-i bătuse ca și cum s-ar fi aflat în repaus. Era povestind niște lucruri minunate, la mulți necrezute, iar la cei credincioși crezute și bine primite, zicând că vedea pe oarecarele om, foarte mare și prea înfrumusețat, îmbrăcat în veșminte albe, încât acoperea și soarele cu strălucirile sale, într-al căruia cap era o cunună foarte strălucită, și că erau împrejurul lui ostași purtători de foc, cu care niște negri și grozavi bătându-se se vedea că-i biruia și-i înfrângea. Pe urmă însă boierul acela înfricoșat cu mânie întorcându-se, a biruit și a călcat toată puterea vrăjmașului și luă izbândă. Iar noroadele auzind acestea și văzând și pe Sfântul, că fu păzit nevătămat de focul acela ce ardea sub dânsul, crezură și veniră către Hristos, și scoaseră pe Sfântul din foc. Ci însă și aceștia au fost tăiați de slugile împăratului, iar Sfântului Hristofor îi legară o piatră de grumaz și-l aruncară într-un puț. Apoi fiind scos și de acolo de Îngeri, fu băgat într-o îmbrăcăminte de aramă arsă, și mai pe urmă de toate îi tăiară capul. Și se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de Sfântul Mucenic Polieuct, și la Sfântul marele Mucenic Gheorghie ce se află la locul numit Chiparisio.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor două femei Mucenițe, ce au crezut prin Sfântul Mucenic Hristofor, străpunse fiind cu frigări de la picioare până în umeri, s-au săvârșit.

Stih: Satana masă nouă iarăși este având,

Căci înșelătorii pe două femei cu frigări pătrund.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Epimah Gordian.

Stih: Pe pătimitorul Epimah sabia l-a omorât.

Pe dumnezeiescul luptător cel ce împotriva înșelăciunii a stătut.

Stih: Nicicum Gordian de sabie se temea,

Căci sufletul îndrăzneț spre a se încununa avea.

Sfinții aceștia mai sus arătați, Epimah și Gordian erau cu neamul din Roma. Fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, pentru aceasta prinzându-se și silindu-se de către stăpânitorul ca să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor, nu s-au înduplecat; și muncindu-se cu feluri de munci, la sfârșit li s-au tăiat capetele, și așa au luat cununile nevoinței; și se săvârșește soborul lor în biserica Sfântului Mucenic Stratonic.

Tot în această zi, Sfântul Cuviosul Mucenic Nicolae cel nou din Vunena, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: O Nicolae îndoită cunună cerească ai luat,

Ca un cuvios și Mucenic al Domnului, cu adevărat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Văzând Isaia izbăvirea Mântuitorului care vrea să vină la noi, a strigat: Va veni! Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Și Dar de proorocie și cunună de mucenicie a primit pe sineși Isaia, strigând: Puterea mea și lauda, Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Cu limba ta cea purtătoare de Dumnezeu, Proorocule dumnezeiescule, ai pus hotare credinței celei bune, și legi petrecerii, strigând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Al Mucenicului.

Alergând Hristofor pe calea muceniciei cu răbdarea, locuiește în lăcașurile cele cerești, strigând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Slavă...

Văpaia necredinței cu roua bunei credințe o a stins Hristofor, și cu cântări striga: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Isaia văzând nașterea Fecioarei cea mai presus de fire, și strălucirea curăției, striga: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Tinerii cei din Babilon...

Fiind îmbrăcat măritul Isaia cu haină de veselie, în chip de mire se veselește acum cu bucurie, și îndestulându-se de dumnezeiască desfătare, cu îngerii împreună strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cei ce s-au despărțit acum de Dumnezeu, amăgindu-se de cuvintele dracilor, cu dreptate se ridică din pământul cel sfânt ticăloșii, după urmarea cuvintelor Proorocului, și pot să cânte: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Mulțimea limbilor părăsind înșelăciunea, a alergat către lumina cea dumnezeiască, și s-a alcătuit cu Biserica lui Hristos, precum odinioară a zis Isaia, și acum cu laudă cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Al Mucenicului.

Valul nebuniei idolești care lovea cu semeție, s-a sfărâmat de împotrivirile cele vârtoase, cu tărie ale mucenicilor, celor ce au primit primejdii pentru Hristos, și cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Îmbrăcându-te frumos cu haină mohorâtă împărătească, vopsită din sângiurile tale Mucenice Hristofore nebiruite, dănțuiești împreună cu cetele îngerilor, și Ziditorului tău îi cânți: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioara Maica prunca, ține în brațe ca pe un prunc pe Cuvântul cel ce dă viață tuturor, și toate le-a făcut, precum mai-nainte a zis Isaia, care cu bucurie strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Tinerii în Babilon, cu dumnezeiască râvnă fiind aprinși, îngrozirea tiranului și a văpăii bărbătește o au călcat, și în mijlocul focului fiind aruncați, rourându-se au cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva adică prin boala...

Stând luminat înaintea scaunului Stăpânului puterilor, cuprinsule de Dumnezeu, și de slava Lui te veselești, culegând rodurile credinței tale celei bune, Preafericite. Pentru aceea toți te fericim pururea pomenite.

Veniți acum cei ce poftiți, de luați din Darul luminii celei proorocești, să ne apropiem cu osârdie și cu poftă necurmată, la cartea Isaiei cea plină de dumnezeiască cunoștință, și să ne umplem de dumnezeiască lumină.

Cu insuflare înțelepțitoare arătat luminându-te Isaie, de Dumnezeu purtătorule, luminezi pe toți cei ce săvârșesc pomenirea ta, rugându-te să afle ei mântuire și bucuria cea veselitoare.

Al Mucenicului,

Primind luminată cunună, ca un biruitor Hristofore pururea pomenite, împărățești împreună cu Stăpânul, Cel ce te-a întărit pe tine în munci, și ți-a tins ție mână purtătoare de viață, ca să biruiești pe începătorul răutății.

Slavă...

Spălându-te frumos cu sângele muceniciei te-ai luminat, Preamărite, și acum cu bucurie ai intrat în cămara fecioarelor împreună cu Mirele; deci nu înceta a cere lumii pace, Mucenice slăvite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Jăratecul cel înțelegător pe Care L-a văzut Isaia, porți în brațele tale preacurată mireasă a lui Hristos Dumnezeu, unindu-Se cu chipul nostru, și dăruind lumii mântuire; pentru acea toți te fericim.

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.