SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului, una a înnoirii și 2 ale Mucenicului.

Stihira înnoirii, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Împărăteasa cetăților, își închină acum întărirea ei la Doamna făpturii, căci printr-însa se și întărește, și pe neamurile cele potrivnice, și pe vrăjmașii cei cu grumazii înalți, îi supune sub picioarele credincioșilor ei împărați, strigând: Tu Fecioară, ești întărirea și coroanei și sceptrurilor și împăraților.

Ale Mucenicului, asemenea.

Ca soarele cel luminos ai răsărit de către apus, luminând toată lumea cea de sub soare, cu fulgerele chinuirii, cugetătorule de Dumnezeu, Fericite, frumusețea pătimitorilor, podoaba preoților, întru o stare cu sfinții îngeri, cel ce ai pierdut puterea înșelăciunii, de Dumnezeu fericite Mochie.

Înfierbântându-te de buna-credință, și ascuțindu-te cu chinuirea, și cu bărbăția îngrășându-te Mochie, te-ai făcut ca o sabie ferecată din Cer, care pierzi de tot taberele vrăjmașilor, pururea pomenite. Pentru aceea astăzi prăznuim cu dragoste sfântă și purtătoare de lumină pomenirea ta, lauda și slava Mucenicilor.

Și cu roate zdrobindu-te, și de foc topindu-te, și cu fiarele luptându-te, Fericite, și cu mutarea chinuindu-te și de sabie tăindu-te, nu te-ai lepădat de Hristos, nu ai jertfit idolilor. Pentru aceea ai primit cununile biruinței, și te-ai unit cu cetele celor fără de trup, rugându-te pentru lume.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

STIHOAVNA Praznicului.

Troparul Praznicului, Slavă...

Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea:

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Și acum... Troparul înnoirii, glasul același.

Cetatea Născătoarei de Dumnezeu cu cuviință își închină întărirea ei, la Născătoarea de Dumnezeu; căci întru dânsa s-a întărit să vecuiască, și printr-însa se păzește și se întărește, strigând către dânsa: Bucură-te nădejdea tuturor marginilor pământului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, și al Mucenicului pe 4.

CANONUL Mucenicului

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Păzește Stăpâne cetatea Ta, care o ai întărit cu turnuri, și o ocrotește pe dânsa de vrăjmașii de alt neam, și de războaie dintre neamul ce este întru dânsa, de sabie, și nemișcată de cutremur; și o ferește de moarte și de foc, și de foamete.

Îndreptează-mi Fericite, slăbiciunea cugetului meu, către lățimea laudelor tale, și trimite lumină inimii mele, ca să laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină și mărită, Mucenice prealăudate.

Cu fierul șuvițându-te și de foc topindu-ți-se grăsimea, te-ai făcut mai lămurit decât aurul, și pecete patimilor lui Hristos, și credinței ajutor, de Dumnezeu fericite Mochie.

Ca pe o stea mult-luminoasă te cunoaște pe tine Biserica, ca pe unul ce cu lumina patimilor tale luminezi temeiul ei fericite Mochie preaînțelepte, podoaba mucenicilor.

Slavă...

Cu sângiurile tale ai înecat nedumnezeirea, și cu nevoințele tale cele de luptă ai rănit pe vrăjmașul, și arzându-te de foc, ai ars toată deșertăciunea necredincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pricină de bucurie te-ai arătat nouă Preacurată, ca una ce ai primit toată plinirea Dumnezeirii; pentru aceea toți dintr-un glas strigăm ție împreună cu îngerul: Bucură-te ceea ce ești de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Cetatea ta Stăpâne, împărăteasa cetăților lăudându-se întru Tine, Ție Împăratului și Dumnezeului Ți-a închinat ziua ei cea mântuitoare.

Cu puterea Crucii întărindu-ți slăbiciunea ta Mochie, fără îndoială ai mers către chinuri și către lupte. Pentru aceea ai surpat pe șarpele cel cu laudă mare.

Prin moartea cea vremelnică ai câștigat laudă nemuritoare, prin durerile trupului ai aflat desfătarea cea veșnică precum ai poftit, Mucenice nebiruite.

Slavă...

Prin dragostea cea desăvârșită de la stricăciune către nestricăciune te-ai mutat, și ai încăput bucurându-te, făcându-te părtaș îngerilor Mochie.

Și acum..., a Născătoarei:

Înțelepciunea lui Dumnezeu aflându-te pe tine lăcaș preacurat, S-a întrupat din preacurate sângiuirile tale, și după naștere te-a arătat nestricată.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Condacul și Icosul Praznicului.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Stea ai răsărit de la apusuri pătimitorule și ai luminat toată lumea cu lucirea dumnezeieștilor tale chinuri, și ajungând legat la împărăteasa cetăților, te-ai dezlegat prin sabie, Fericite, și te-ai suit către cetatea cea de sus, ca să fii cu Hristos, mărite Mochie.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Cela ce șade în slavă...

Întărindu-se cu sceptrul împărăției cetatea ta, la tine și-a pus acum toată nădejdea Mântuitorule. Pe care păzește-o Împărate a toate, și o mântuiește din nevoi; și de la vrăjmașii cei răi.

Strujindu-ți-se trupul peste tot, te-ai dezbrăcat de hainele cele de piele ale omorârii celei dedemult, și te-ai îmbrăcat cu podoaba nestricăciunii, și te desfătezi de lemnul vieții veselindu-te.

Adâncimea nedumnezeirii nicicum nu te-a înecat, căci Ziditorul cu mâna Lui cea tare te-a mântuit pe tine. Râurile chinurilor nu au mișcat turnul sufletului tău cel nestrămutat înțelepte Mochie.

Slavă...

Împodobindu-te cu vederea cea bună a bunătăților, Preamărite, te-ai luminat cu durerile pătimirii celei făcătoare de bunătăți, și răbdând sfărâmări și răni te-ai asemănat îngerilor, ca un fără de trup.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce a zidit toate cu voirea Lui, Și-a zidit luiși trup din sângiuirile tale, și Unul în două firi se naște, Maică Fecioară, mântuindu-ne pe noi cu bunătatea Sa.

Cântarea a 5-a.

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Cetatea Ta avându-te pe Tine, Hristoase, scăpare tare, la Tine se pleacă, și întărindu-se cu credința Ta, se împuternicește pururea.

Cu sângiurile tale s-a sfințit pământul, Fericite, cu rănile tale s-a rănit mulțimea dracilor, cugetătorule de Dumnezeu, vrednicule de laudă.

Cinstita Biserică avându-te pe tine mărgăritar luminos și cinstit, în stema sa se înfrumusețează, Preafericite.

Slavă...

Mucenicul tău câștigându-te pe tine puterea cea țiitoare asupra vrăjmașului celui nevăzut, a acestuia puterea cea fără tărie o a surpat Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Lumina cea mai presus de ani, pe strălucirea Tatălui ne-ai născut nouă mai presus de cuvânt, făcându-Se om, din bogăția bunătății, preacurată Fecioară.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Cetatea împărăteasa cetăților, astăzi, și-a închinat Ție, Mântuitorule, toată întărirea ei, pe care să o păzești nevătămată de tot felul de răutate.

Cu dragoste și cu nădejde și cu credință, puitorul Cel mare de nevoințe a întrarmat pe ostașul cel tare al bunei credințe; pentru aceasta a surpat tăria înșelăciunii.

Despărțitu-ți-ai cugetul de dragostea cea către trup, și cu voire necurmată uitându-te la frumusețea Mirelui, întru nimica ai socotit muncile, Prealăudate.

Slavă...

Adâncul muceniciei neudat ai trecut, și către limanurile cele bune și cele de sus cu toată avuția ai ajuns, primind cununa biruinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe Hristos cel ce este adâncimea milostivirii, scoate-mă din adâncimea păcatelor, ca una ce singură ești milostivă; și mă mântuiește de vătămarea cugetelor celor potrivnice.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pe întărirea bunei credințe...

Întrarmându-te cu pavăza bunei credințe, taberele necredincioșilor le-ai sfărâmat sfințite Mucenice, și cunună de la Domnul ai primit Mochie; pentru aceasta și cu îngerii bucurându-te, mântuiește de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

ICOS

Având suflet spurcat și trup învăluit de nenumărate ispite și de tulburarea cea cumplită, nu îndrăznesc, nici pot a grăi laudele tale preafericite sfințite Mucenice; ci ca unul ce ești izvor, spală greșelile mele cele multe, și te roagă ca să mi se dea cuvânt spre a deschide gura, ca unul ce te rogi neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în 11 zile, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Mochie.

Stih: Pe tine cel ce de nebuneasca înșelăciune joc ți-ai bătut,

Mochie necredincioșii cu sabia te-au omorât,

Bine cugetătorul Mochie în a unsprezecea zi, tăierea capului primi.

Acesta a fost în zilele împăratului Dioclețian și ale lui Laodichie antipatul Europei. Și era preot al sfintei bisericii lui Dumnezeu celei din Amfipol. Părinții lui se numeau Eufratie și Eustatia, trăgându-se din Roma cea veche, de bun neam și bogați. Iar Sfântul Mochie se nevoia pururea la învățătură și propovăduia pe Hristos, și poruncea tuturor, și-i sfătuia, să se apere de rătăcirea idolilor. Deci făcând antipatul jertfă la mincinosul dumnezeu dionis, și adunându-se închinătorii de idoli, iar Sfântul apropiindu-se, a răsturnat jertfelnicul, și prinzându-l mărturisi pe Hristos, Dumnezeu adevărat; și mai întâi spânzurându-l, apoi l-a strujit pe tâmple și peste fălci și pe coaste. După acestea aprinzând un cuptor cu smoală și cu câlți și cu vițe atâta cât se înălță, văpaia ca la șapte coți, îl băgară în mijlocul focului. Și cuprinzându-l focul, l-a păzit sănătos, și se vedea cum că umblă Sfântul în cuptor și cu alți trei bărbați slăviți, dintru care fața unuia strălucea mai mult decât razele soarelui. Și a ieșit Sfântul nears și sănătos, neatingându-se focul nici măcar de părul lui, care foc vărsându-se afară, a ars de tot pe antipatul și pe nouă bărbați dintr-acei ce erau cu dânsul, atâta cât nu s-a aflat nici măcar o mică parte din trupurile lor după ce s-a potolit focul. Deci, după ce a ieșit Sfântul nevătămat din cuptor, atunci a fost băgat în temniță de Talasie prințul; după aceea sosind antipatul Maxim, fu scos la întrebare, și nesupunându-se ca să se lepede de Hristos, ci mai vârtos aievea mărturisindu-l, a fost legat de două roți, de care fu călcat și zdrobit, și izbăvindu-se dintr-acele roți prea minunat, fu dat la fiare dar nici acelea nu-i stricară nimic. Pentru aceasta tot poporul a strigat ca să-l slobozească și fu trimis către stăpânitorul Filipisie la Pesintupol cetatea Traciei, care acum se cheamă Iraclia. Și de acolo se trimise la Vizantia unde și capul i s-a tăiat. Și atunci fu îngropat cu o milă de loc de la cetate în laturi. Iar după aceea zidindu-i marele Constantin o biserică înfrumusețată și de mult preț, fu mutat Sfântul într-însa. Și se face soborul lui în cinstita și preasfânta sa mucenicie.

Tot în această zi, săvârșim pomenirea facerii adică a înnoirii de Dumnezeu păzitei și de Dumnezeu măritei cetăți a Constantinopolului, mai ales a dăruirii sau a închinării ei la păzirea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria, și ocrotirii celei de către dânsa.

Stih: Ziua înnoirilor tale mi se cuvine a o cinsti,

O cetate! căci întru tine nașterea mea mi se întâmplă a fi.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Dioscor cel nou.

Stih: Basnă era cum că Dioscorii într-o zi erau viețuind și în alta murind,

Iar Mucenicul Dioscor pururea viețuiește tăiat fiind.

Acesta era de neam din Mitropolia Smirnelor, și pentru credința lui Hristos aducându-se înaintea mai-marelui cetății, și mărturisind aievea că este creștin, a fost legat și băgat în temniță. Apoi iarăși aducându-se la întrebare și stând tare în credință, a fost omorât din porunca aceluiași judecător.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Arghiros Tesnionichennul, care s-a nevoit la anul o mie opt sute șase.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Cel ce a mântuit în foc...

Această cetate a Ta, Hristoase, care o ai întărit cu turnuri, păzește-o de foamete și de moarte și de toate războaiele și de necazuri, ca cu mulțumire să strige Ție: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Aruncându-te în cuptor, ai aflat răcoritor pe Cuvântul cel ce a mântuit pe cei trei tineri în chip îngeresc, strigând, Preafericite: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Împotriva săbiilor și a focului și a uneltelor celor fierăstruitoare, ai stătut bărbătește, Mucenice, întărindu-te cu putere dumnezeiască, și cu veselie strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Cu râurile sângiurilor tale ai stins văpaia înșelăciunii, iar cu focul răbdării ai ars uscăciunile cele aprinse ale idolilor, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine pururea Fecioară izvorul cel nemuritor, ca pe una ce ai născut nouă apa cea de iertare, pe Iisus Hristos, te lăudăm strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Cetatea cea ce stăpânește acum toate cetățile, și-a închinat întărirea ei puterii Tale, Stăpâne, pe care o și păzește nevătămată pururea de nădejdile tuturor limbilor, căci strigă Ție cu credință Îndurătorule, și bine te cuvintează pe Tine Hristoase în veci.

Roșind porfira din sângiurile tale, și îmbrăcându-te cu dânsa, în loc de sceptru purtând arma cea nebiruită, Mochie, împărățești împreună cu Împăratul a toată lumea, strigând: Pe Domnul Iăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Ca soarele astăzi a răsărit în lume pomenirea chinuirii tale, luminând pe toți, bolile izgonind, și ferindu-ne de răutatea dracilor, întru care cu bucurie te lăudăm, Mochie mărite, lăudând pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pro Tatăl...

Cu sângele pătimirii tale alcătuindu-ți căruța, de Dumnezeu înțelepțite, te-ai ridicat către cele cerești, și ai ajuns către cetele puterilor celor înțelegătoare, și către cetele răbdătorilor; cu care împreună stând înaintea Treimii, roagă-te pururea pentru cei ce te laudă pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru tine s-au văzut cărările Împăratului puterilor Celui mare, ușă cerească, Fecioară neispitită de nuntă, ceea ce ai ridicat de pe pământ frământătura oamenilor. Pentru aceea pe tine Fecioară te lăudăm, și te preaînălțăm în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu ia mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva adică prin boala...

Păzește cetatea ta, Mântuitorule, izbăvindu-o de toate întâmplările, dând conducătorilor biruințe, supunând trufia vrăjmașilor, prin rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire și ale sfinților Tăi, Multmilostive.

Făcându-te fericit și plin de lumină, și cinstindu-te cu patima, ai încăput înlăuntrul cămării celei de Mire, veselindu-te împreună cu fecioarele cele înțelepte, și privești frumusețea cea neasemănată, ale Căruia arătări le-ai avut mai dinainte.

Pătimind mai-nainte într-alte cetăți, ai ajuns la cetatea Vizantia, Mucenice pururea pomenite, întru care ai primit sfârșitul nevoințelor tale și cununa biruinței, ca un pătimitor nebiruit; pe care păzește-o prin rugăciunile tale.

Slavă...

Aflat-ai împărăția cea nemișcată ca o răsplătire după adevăr a durerilor tale, și întărindu-te cu dorirea te-ai apropiat către pomul vieții, Preafericite, făcându-te părtaș lui Dumnezeu Mucenice, vrednicule de minuni Mochie.

Și acum..., a Născătoarei:

Urmând cuvintelor tale totdeauna te slăvim pe tine, o Fecioară, căci pe Cuvântul care a strălucit din Tatăl mai-nainte de veci, L-ai născut nouă negrăit, precum bine a voit; pe care după vrednicie Îl slăvim.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toți te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului, Prochimenul Sfântului, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule rugăciunea mea.., Apostolul către Timotei: Fiule Timotei, întărește-te... Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul: Precum m-a iubit pe mine Tatăl... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...