SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Sfântului Epifanie 3, și ale Sfântului Ghermano 3.

Stihirile Sfântului Epifanie, glasul al 4-lea:

Podobie:Dat-ai semn celor ce...

Legea cea din Scriptură, ți s-a făcut ție îndreptătoare către Hristos, Epifanie, arătându-ți strălucitul Dar al Mântuitorului, de cunoștința de Dumnezeu, scriindu-se mai-nainte tăinuit, și însemnându-se foarte arătat. Care o ai și vădit prin învățăturile tale, Prealăudate, scriind luminat dogmele cele de Dumnezeu insuflate.

Făcutu-te-ai vestitor legii Darului, descoperitorule de cele dumnezeiești, Fericite, luminând marginile pământului cu dumnezeieștile lumini ale dogmelor tale, și bârfelile eresurilor cu fierbințeală răzvrătindu-te, prea înțelepțește le-ai scos la iveală cu învățăturile tale, Preacuvioase, și ai arătat frumusețea cea fără prihană a credinței.

Viața cea dumnezeiască, potrivindu-se cu cugetul cel dreptslăvitor, te-a făcut pe tine a săvârși minuni, și a izgoni semeția dracilor, și a vindeca dureri de boli cumplite prin rugăciunile tale, Părinte; drept aceea te-a arătat împodobit cu Darul arhieriei Iisus Iubitorul de oameni, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Alte Stihiri ale Sfântului Ghermano, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cugetul lui Leon cel plin de rea credință, cu tărie l-ai surpat Ghermano, căci s-a lepădat ticălosul de închinăciunea cinstitelor icoane a lui Hristos, și a tuturor sfinților. Dar prin cuvintele tale s-a înfruntat și a rămas ca unul fără de minte și fără înțelegere, arătătorule de cele dumnezeiești.

Leon fiara cea fără de Dumnezeu, cel urât de Dumnezeu, mergătorul înaintea lui antihrist, lepădându-se de închinăciunea icoanei lui Hristos, s-a izgonit din ceata credincioșilor, Cuvioase. Pentru aceea, prin rugăciunile tale cele dumnezeiești, rugămu-ne ție Ghermano, liniștește această tulburare.

Dobândit-ai arătat dorirea cea poftită dedemult, descoperitorule de cele dumnezeiești, căci cu îndrăzneală, după cuviința sfințeniei ai mers acum la Stăpânul tău, fericite Ghermano; Căruia stând înainte, și îndulcindu-te de Dumnezeire, roagă-L pe Dânsul pentru pacea lumii.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Măcar că și erai plecat legilor lui Moise, fiind odraslă credinței iudaicești, însă Darul lui Hristos strălucind întru tine, Părinte Epifanie, te-a făcut arătat ucenic Evangheliei păcii. Drept aceea ca un isteț la minte luând în cuget sfârșitul amânduror testamentelor, te-ai mutat din robie la viața cea slobodă; pentru aceea roagă-te pentru noi să ne izbăvim din tirania vrăjmașului, și să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului:

STIHOAVNA Praznicului.

Slavă..., a Sfântului Ghermano, glasul al 8-lea.

Ghermano preafericite, vitejește ai stătut împotriva poruncii celei fărădelege, a împăratului celui cu nume de fiară, care se turbase asupra cinstitelor icoane a Mântuitorului Hristos și a sfinților Lui, tunând asupra lui fulgerele cuvintelor tale. Pentru aceasta păgânul nerăbdând îngrozirile tale, la închisori și izgoniri amare te-a osândit. Ci Dumnezeu, ca pe cela ce multe ai pătimit și te-ai nevoit pe pământ, te-a învrednicit în ceruri a afla bogată plată a ostenelilor tale, Căruia nu lipsi a te ruga pentru sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului.

Tropar, glasul al 4-lea.

Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului,

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Sfântului Epifanie.

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...

Viețuind cu credința în legea lui Moise cea din Scriptură, și plecându-te jugului Stăpânului Hristos, te-ai strălucit, Preafericite, și te-ai arătat luminător, luminând marginile pământului.

Fiind cuprins de dragostea legii celei dumnezeiești, și alegând dreptatea cea din lege din nedreptate, după închipuire, Părinte Epifanie, ai primit credința Treimii cea mântuitoare, ca dintr-o cunoștință dumnezeiască.

Doctor trupului și sufletului, ți s-a făcut ție omul cel cu chip dumnezeiesc, ucigând pornirea patimilor, împreună cu asinul tău, și tămăduind cugetul cel necredincios al sufletului tău.

A Născătoarei:

Cel văzut mai înainte în chipul lui Dumnezeu, luând tot chipul meu, cu totul l-a înnoit, sălășluindu-Se cu dumnezeiască cuviință în pântecele tău Preacurată. Pentru aceea toți credincioșii te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon al Sfântului Ghermano.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas și Irmos același.

Cu haina preoției și cu cuvântul Darului fiind înfrumusețat, ai viețuit, Fericite, și te-ai arătat doveditor de cele dumnezeiești, prin învățăturile tale luminând adunările cele cinstite ale credincioșilor.

Căruță ai fost faptelor celor bune, întru care șezând ai mers către Dumnezeu, părăsind frumusețea lumii, și mărirea cea stricăcioasă, făcându-te cu înțelepciunea ta tăinuitor ceresc.

Slavă...

De către pronia cea dumnezeiască cunoscându-te mai înainte, ca un preot glăsuitor de Dumnezeu fiind, Părinte, ai scăpat de uciderea spurcatului muncitor, Preacuvioase, păzindu-te pe tine Dumnezeu, cu dreapta cea atotțiitoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Ce cântare vrednică îți va aduce ție neputința noastră? Numai pe cea de bucurie, care ne-a învățat pe noi Gavriil: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maică nenuntită.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Însuți cela ce știi...

Văzând cu ochii trupului pe Cel ce a dat haina luminoasă celui ce a cerșit milă, l-ai văzut cu cuget pe acela îmbrăcându-se de sus cu haină strălucitoare, și cu Darul cel dumnezeiesc, te-ai luminat către credința cea curată.

Auzind cuvinte de bunăcredință, ai urât traiul cel materialnic, și ai poftit viața fără materie, iar luând și pe sora ta, ca una ce-ți era părtașă și cugetului tău, v-ați arătat pereche fericită.

Urând cugetele cele omorâtoare, preafericite Epifanie, și poftind a sluji lui Dumnezeu celui viu, ai alergat cu credință către călătoria cea dumnezeiască și ai luat semn luminat, căderea încălțămintelor tale celor moarte, Preafericite.

A Născătoarei:

Ceea ce ești sfințit lăcaș al sfințeniei, cu sfințenie ai născut pe Sfântul sfinților Hristos, Cel ce se odihnește întru sfinți, Căruia strigăm: Sfântă este Biserica cea însuflețită a slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni.

Alt Canon,

Irmos același.

Dumnezeu prin dumnezeiască cunoștință mai-nainte văzând cunoștința ta cea întinsă și bun neamul sufletului tău, de mâinile celor fărădelege a te omorî tu, i-a oprit, și prin înfrânare prea înțelepțește te-ai numărat în ceata feciorelnicilor.

Strălucirea cea înțelegătoare a dumnezeieștii îndumnezeiri, arătat dorind ca să o vezi, Fericite, arhieria ta o ai împodobit cu viață curată, și cu învățături înțelepte, îndreptând turma cu ortodoxia.

Slavă...

Suindu-te în scaunul cel mare, Părinte, plinirea Bisericii prea o ai luminat cu cântări de învățături, prealăudate Ghermano, Preacuvioase, sfințitorule și preacinstite luminătorule al lumii.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine Preacurată, a înflorit Floarea cea neveștejită, toată omenirea bine miresmându-o, cu dumnezeiesc mirul firii Sale, Cel împreună fără început cu Tatăl și cu Duhul, sub ani făcându-se din tine Fecioară preanevinovată.

Irmosul:

Însuți Cela ce știi neputința ființei omenești, și după milostivire Te-ai închipuit într-însa încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna Sfântului Epifanie, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și cuvântul.

Ca Moise lepădând încălțămintea picioarelor tale, în locul cel sfânt, tainele cele dumnezeiești ale Duhului te-ai învățat, și cu ostenelile pustniciei, omorându-ți trupul, făptura o ai umplut de preaslăvite minuni. Pentru aceasta și toate noimele cele neînțelese, ale Scripturii celei de Dumnezeu insuflate, le-ai descoperit de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Ierarhe Epifanie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a Sfântului Ghermano, asemenea.

Cu sfințită podoabă îmbrăcându-te, Fericite, te-ai arătat apărător Bisericii lui Hristos, și netemându-te de împăratul cel fărădelege, nu te-ai plecat poruncii lui celei fără de Dumnezeu, ci ai suferit pălmuiri, ocări și defăimări; pentru care vrăjmașul, înfierbântându-se de mânie, în pază te-a pus până la sfârșitul tău. Pentru aceasta strigăm către tine, Ghermano, Părintele nostru: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc, cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Munte umbrit cu Darul...

Rugător ca un rob venind către Botez te-ai făcut printr-însul fiu, și făcându-te moștenitor adevăratului Dumnezeu, te-ai făcut și împreună moștenitor cu Hristos, petrecând întru el cu cuviință dumnezeiască, Epifanie.

Păstorul a văzut fața ta negrăit mult luminată, și măritul tău cap mai presus de fire, încununat cu mărire și cu cunună cuvioasă, care erau semnele inimii tale celei curate, pururea pomenite.

Făcutu-te-ai lăcaș dumnezeiescului Dar, Cuvioase, și arătat ai risipit averea cea vremelnică pentru Hristos, și ca un judecător isteț la minte Părinte Epifanie, ai strâns bogăție veșnică în ceruri nefurată.

Cu ostenelile sihăstriei omorând toate patimile trupului, arătat ai primit strălucirea Dumnezeiescului Duh, făcând minuni, și tămăduind bolile celor bolnavi, care cu credință aleargă la tine, Preafericite.

A Născătoarei:

Sfânta Sfintelor, Născătoare de Dumnezeu pururea lăudată, nădejdea limbilor, și mântuirea credincioșilor, din tine a odrăslit, izbăvitorul și Dătătorul de viață și Domnul, spre mântuirea noastră celor ce te lăudăm pe tine.

Alt Canon,

Irmos același.

Zburdările trupului prea cu înțelepciune omorându-le sfințite tăinuitorule Ghermano, filosofia o ai limpezit cu luminarea minții, prin povățuirea cea duhovnicească tăinuit împodobindu-te, lui Hristos strigi: Slavă puterii Tale, Doamne.

De preacinstitele închipuirile lui Hristos, cumplitul păgân vrăjmaș, te silea pe tine să te lepezi căci întru nebunie aruncându-se, de învățăturile tale, Mărite, arătat a fost mustrat, dar bolind fără tămăduire, nesimțitor a rămas.

Slavă...

Mustrarea graiurilor tale văzând cel numit cu nume de fiară, cu minte închipuită de fiară, te-a surpat, Înțelepte, din scaunul cel sfințit, ci în locul acestuia te-ai îmbogățit cu sfințită lucrare cerească, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucurie arătat din Cer aducând ție Arhanghelul Gavriil, Preacurată, ți-a vestit zicând: Dumnezeu va ieși cu trup din tine, Fecioară preacurată, spre mântuirea celor ce cu dragoste te cântă pe tine.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cel ce ai luminat...

Cu cuviință ți-ai strâmtat pântecele cu pâine și cu apă, slujindu-te cu sare în loc de bucate, și ai biruit patimile trupului, râvnind în trup vieții celor fără de trup, Părinte Epifanie.

Milostivitu-te-ai spre cei topiți de sete în arșița soarelui, și cu bună-cuviință începând a face minuni, ai prefăcut vinul în apă ca o slugă prea-aleasă, asemănându-te Stăpânului tău, Fericite.

Fugit-ai de mărirea oamenilor cea deșartă, și ai locuit în pustiu ca Stăpânul tău, și în ispite ai încăput spre luptă stăpânească, nevăzut întărindu-ți-se slăbiciunea.

A Născătoarei:

Se bucură puterile cerurilor văzându-te, se veselește împreună cu dânsele mulțimea oamenilor, căci s-a unit prin Cel ce S-a născut din tine; pe Care după vrednicie Îl lăudăm, Fecioară Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos același.

Până în sfârșit iubind pe Hristos, primitorule de Dumnezeu, iubit ai fost de Dânsul după vrednicie, și ai primit adâncul darurilor; căci prin învățăturile tale, înțelepțește ai luminat Biserica.

Cu cântările cele de Dumnezeu insuflate, cetele credincioșilor și plinirile cele dumnezeiești le-ai luminat Ghermano, căci toată întărirea cea cuvioasă a inimii tale Părinte a luminat pe cei ortodocși.

Slavă...

Bucurându-te ai arătat pătimirile și biruințele mucenicilor, cu laudele și cu cuvintele cele alcătuite; și deîndată cu închipuirile cele lucrate din vopseli întru una, le-ai împreunat întru amândouă.

Și acum..., a Născătoarei:

Veselescu-se puterile cele cerești văzându-te pe tine, se bucură cu acelea și adunările oamenilor; căci prin nașterea ta s-au împreunat, Fecioară Născătoare de Dumnezeu. Drept aceea după vrednicie te slăvim, Preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Următorii dracilor, strănepoții Agarei te-au înconjurat pe tine, iar tu asemănându-te Stăpânului tău, ai făcut bine celui ce-ți făcea strâmbătate, și pe cel cu un ochi l-ai făcut cu două lumini, Părinte Epifanie.

Ziditorul tău odihnindu-Se întru tine, te-a arătat organ Duhului, și la locașurile arabilor, te-a făcut Dumnezeu ca pe Moise la Faraon, căci tu prea cu adevărat ți-ai arătat viețuirea râvnitoare lui Dumnezeu.

Cutremurat-a pe împăratul asirienilor, duhul izgonindu-se prin tine; dar s-a făcut vestitor bunătății tale și dumnezeiescului Dar, Părinte. Căci Dumnezeu știe a mări pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul.

A Născătoarei:

Se veselesc de tine Fecioară preacurată, strămoșii neamului, luând din nou Edenul, prin mijlocirea ta, care l-a pierdut din călcarea poruncii; căci tu ai fost curată și înaintea nașterii, și după naștere.

Alt Canon,

Irmos același.

Prin învățăturile și cuvintele tale preaînțelepte, se adapă Preoția cea împărătească și poporul cel sfințit al lui Hristos, cel chemat de Dumnezeu, și prin dojenirile tale se povățuiesc către Dumnezeu.

Pe cei ce te cântă pe tine, Preacuvioase, pomenește-i înaintea lui Dumnezeu stând acum, și plin de frumusețea cea dumnezeiască, și de podoaba cea nestricăcioasă; și prin rugăciunile tale povățuiește-i către viață.

Slavă...

Pus-ai suire traiului tău, Înțelepte, din slavă și din putere, către cerească slavă și tărie, trecând prin înfrânare, Mărite, până ce ai vorbit cu Hristos cel dorit, bucurându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Acum Preacurată, de toată înconjurarea și de întreitul val, și de viforul patimilor mântuiește pe robul tău, și-l povățuiește către limanul tău; căci tu îmi ești mie înainte stătătoare și îndreptare.

Irmosul:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt și nu este mântuitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuiește pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu ești celor neputincioși tărie și îndreptare.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Minunata însoțire a Ierarhilor, să o lăudăm credincioșilor, după datorie, împreună cu Ghermano, pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceștia au ars limbile celor fără de Dumnezeu, și dogme preaînțelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credință întru cântări laudă pururea, mare taina bunei credințe.

ICOS

Ca pe o podoabă a Proorocilor, și slavă a dreptcredincioșilor, pe această sfântă doime o cinstim după vrednicie, că aceștia s-au arătat nouă turnuri de întărire totdeauna asupra vrăjmașilor celor văzuți și nevăzuți, și credinței stâlpi neclintiți, și Bisericii dumnezeiască podoabă. Care purtându-o, drept îndreptează cu veselie strigând: Veselitu-s-a întru mine duhul meu cu adevărat, haina mea ca și întâi luând, pe care ereticii o au rupt, cei ce nu laudă mare taina bunei credințe.

SINAXAR

Întru această lună în 12 zile, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Epifanie arhiepiscopul Constandiei Ciprului.

Stih: Epifanie în Cipru, mare arătându-se,

Laudă mare de acolo are și mutându-se.

Moartea în a douăsprezecea zi,

Pe Epifanie îl răpi.

Marele acesta și minunatul Epifanie a fost din țara Feniciei din ținutul Eleterupoleos, din părinți meșteri. Și bine crescându-se în casă, micșoară, după cum este obiceiul la oamenii săraci și plugari, el străluci cu fapta bună cea către Dumnezeu și se sui la înălțimea cea desăvârșită a petrecerii celei binecredincioase. Căci părinții săi fiind evrei, au rămas în slujba și în umbra legii, și n-au putut să vadă lumina Darului. Iar el a alergat la credința cea adevărată a lui Hristos, aflând o mică pricină. Căci tămăduindu-i oarecarele creștin Cleovie rana ce pătimise la stinghie, căzând de pe un catâr ce încălecase, sărind catârul și murind, atunci Sfântul a luat îndoială în cugetul lui și nu foarte grijea de slujba legii. Și după aceea aflând pe oarecarele monah anume Luchian, îl văzu vorbind cu un sărac, care cerea milostenie, căruia i-a dat și acoperământul adică rasa, și îndată acel Luchian fu îmbrăcat de sus cu veștmânt alb. Care lucru văzând-ul Epifanie, s-a dat la credința creștinească. Și primi Sfântul Botez de la episcop. Iar minunile ce a făcut de atunci încoace, este cu anevoie a le povesti cineva pe amănuntul. Atâta numai trebuie să zicem: Că fiind foarte tânăr de vârstă, primind credința în Hristos, și îndată făcându-se cu cuviință monah, a întrecut pe toți cei de vârsta sa, cu răbdarea și cu trudele cele pustnicești. Și ajungând la plinirea Arhieriei, avea alcătuită și asemenea fapta, cu cea trecută a sa viață. Că în cele trecute făcea petrecere postnicească, și mulțime de minuni, și tămăduiri la mulți bolnavi. Iar în vremea cea de pe urmă după Preoție, asemenea acestora și mulțime de scripturi a făcut, și a învățat pe toți învățătură drept-măritoare, pentru care a avut multe bântuieli despre eretici. Deci trăind ani o sută cincisprezece și trei luni, precum însuși el a răspuns către Arcadie împăratul ce-l întrebase, și-a dat sufletul către Domnul. Însă nu în scaunul său, ci întorcându-se de la Constantinopol la Cipru, eparhia sa, după cum marele Ioan Hrisostom a scris către dânsul, adică că nu va ajunge la scaunul său, fiindcă din prostimea inimii, și Sfântul acesta se unise cu aceia ce au izgonit pe dumnezeiescul Hrisostom; deci a răspuns și dumnezeiescul Epifanie marelui Hrisostom cum că nici el va ajunge să meargă la locul unde îl vor izgoni. Pentru aceasta s-a și plinit proorociile amândurora. Și se face pomenirea lui în sfânta casă ce este înlăuntrul Sfântului Filimon.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Ghermano patriarhul Constantinopolului.

Stih: Ghermano cu bucurie scaunul și pământul a părăsit,

Și se bucură acum scaunul Ziditorului pământului văzându-I mijlocit.

Acest dintru sfinți Părintele nostru Ghermano a fost fiu lui Iustinian Patriciul, care era bărbat luminat și vestit în zilele împăratului Iraclie, ocârmuind multe domnii sub stăpânirea lui; și lăudându-l sfatul împărătesc pentru fapta bună cea desăvârșită a lui și buna-credință, fu zavistuit de nepotul lui Iraclie, adică de Constantin Pogonatul și omorât. Care nepot al lui Iraclie a scopit și pe feciorul lui pe Sfântul acesta Ghermano, fiind foarte mic, și l-a numărat în clerosul bisericii celei mari. Deci, acesta ținându-se cu aceea ce i s-a întâmplat ca o aflare folositoare, s-a dat la citirea dumnezeieștilor Scripturi. Și suindu-se și sporind spre multă cunoștință cu ascuțirea firii sale, și cu cele deapururea osteneli, și îndreptându-și bine viața sa, întâi adică fu hirotonit episcop bisericii Cizicului, neluând însă fieștecum treptele, ci suindu-se la cea desăvârșită cu tocmeală și cu orânduială. După aceea trebuind bisericilor ocârmuire înțeleaptă a vreunui om înțelept și procopsit în faptă și în cuvânt, fu suit din Cizic la scaunul cel mare al Constantinopolului, unde bine purtând cârma și îndreptând pe poporul lui Dumnezeu cu multe învățături, și tâlcuind cele mai adânci și cu nevoie pricepute părți ale Scripturii, și strălucind bisericile credincioșilor, cu prăznuitoare cuvinte și laude, și îmblânzind și îndulcind greutatea și asprimea privegherilor cu versuri și cu cântări. Iar Leon Isaurul, căci a ajuns precum zic, Sfântul până la împărăția lui, ținând împărăția creștinilor tirănește, începu întâi a huli asupra lui Dumnezeu, și se apucă a ocărî sfintele icoane, și nici a asculta cele mai bune dovediri ce i se făceau din Sfintele Scripturi, cum că trebuie a se da cinste și închinăciune sfintelor icoane, ci încă a ars și cărțile care erau scrise spre ajutorul sfintelor icoane. De care lucru cunoscând Sfântul că învăța pe un surd și fără de rușine, și nepriceput, punându-și omoforul pe sfânta masă, a ieșit din Patriarhie, și mergând la părinteasca sa casă ce se zicea a lui Platanie, acolo se liniștea. Și în bune bătrânețe viața și-a sfârșit, trecând peste nouăzeci de ani, iar sfintele lui moaște nu numai când le ducea la îngropare, a vindecat pe mulți de feluri de boli, ci și după îngropare izvorăsc totdeauna vindecări celor ce cu credință se apropie de dânsele. Deci le-a îngropat în sfânta mânăstire a orașului. Și se face praznicul lui în sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Ioan Vlahul (românul) care a mărturisit în Constantinopol la anul o mie șase sute șaizeci și doi, prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Întreg înțelept o Ioan Vlahule fiind,

Ales nevoitor al Domnului ești pentru dragostea lui murind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Pe tine Născătoare de Dumnezeu...

Primind Darul minunilor de la dreapta cea dumnezeiască, Părinte, tuturor celor ce cer la tine, dăruiești din-destul tămăduiri precum ți-a făgăduit Stăpânul, Dumnezeul părinților Cel lăudat și proslăvit.

Cade tăvălindu-se înaintea picioarelor tale împăratul asirienilor; că și tot vrăjmașul știe a cinsti bunătatea și a se supune acelora întru care locuind se odihnește Hristos, Dumnezeul părinților Cel lăudat și proslăvit.

Tace tot cuvântul neputând a spune, Preafericite, mulțimea isprăvilor tale și a minunilor, căci a covârșit nisipul mării. Pe care Hristos Dumnezeu cel lăudat al părinților ție ți-a dăruit.

Unime ceea ce ești Trei Lumini necuprinse, noianul Luminii cel nemărginit, uită-Te la cei ce Te laudă, Părinte Cel fără de început, Fiule și Duhule împreună vecuitor, Dumnezeul părinților Cel lăudat și proslăvit.

A Născătoarei:

Pe tine Născătoare de Dumnezeu, Iacov proorocește, te-a văzut, scară, căci prin tine S-a arătat om pe pământ Cel preaînălțat, și S-a amestecat cu oamenii precum bine a voit, Dumnezeul părinților Cel lăudat și proslăvit.

Alt Canon,

Irmos același.

Tot izvorul Duhului Sfânt s-a vărsat întru tine, Părinte, pentru că izvorăști ca un râu dogmele cele mântuitoare, și învățăturile cele de Dumnezeu înfrumusețate, vrednicule de minuni; pe prealăudatul Dumnezeu slăvindu-L întru toți vecii.

Cuvântând cântări cu bună credință, ai luminat praznicele cele stăpânești, cântând cu versuri, făcându-te îndumnezeit, și pe toți sfinții cu muzichiile tale îi îndemni către faptele cele bune cu înțelepciune, pe cei ce cântă cu credință: Dumnezeul cel lăudat al părinților și proslăvit.

Slavă...

Un început întru o Unime netăiat, în trei ipostasuri, cu de Dumnezeu cuvântată limbă strigând, tuturor ai propovăduit: Pe Tatăl cel fără început, și pe Unul-Născut Fiul, Cel împreună fără început, și pe Dumnezeiescul Duh, Cel de o Ființă arătat și de o fire.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru tine Născătoare de Dumnezeu preacurată, îmi pun toată nădejdea, și către tine scap totdeauna. Mântuiește-mă prea nevinovată, și prin rugăciunile tale mă scapă din gâlceava și tulburarea cumplitelor patimi, și de căderile care mă cuprind pe mine.

Cântarea a 8-a,

Irmos: În cuptor tinerii lui Israil...

Tu prin cuvânt înțelepțește ai înfruntat înșelăciunea eresurilor, și cu lumina bunei credințe o ai izgonit pe dânsa Epifanie, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Înălțatu-te-ai pe scaun înalt, căci împărățind peste patimi și biruindu-ți trupul, tu ai păstorit turma lui Hristos, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Să salte toată ființa cea înțelegătoare și cea cuvântătoare la praznicul Ierarhului și slugii lui Hristos, strigând cu credință: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântând tu Părinte după plăcerea lui Dumnezeu, ai lăsat teologia ta tuturor ca o întărire dogmelor, prin care cântăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Bucură-te scaun slăvit al lui Dumnezeu, bucură-te zidul credincioșilor, prin care a răsărit Hristos, Lumina celor dintru întuneric, care te fericesc pe tine, și strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos același.

Cu strălucirea razelor, cu făclia Luminii celei în trei strălucitoare, bucurându-te arătătorule de sfințenie, desfătându-te acum strigi: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fiind învrednicit de multă lumină și strălucire, Părinte, întru lăcașurile cele cerești, pomenește-ne pe noi care strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca unul ce cu vedere dumnezeiască ai păzit pe cea după chipul lui Dumnezeu, ai ridicat chipurile sfinților, Prealăudate, știind cum către Chipul Cel dintâi trece toată cinstea și slava, strigând: Pe Domnul lăudați și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin chip nou mai presus de fire Fecioară, zămislind pe Cuvântul Fiul cel împreună de o Ființă cu Tatăl, ai rămas Fecioară. Pentru aceasta toate lucrurile te cântăm pe tine, și te preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare cu podoaba bunei credințe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Chipul nașterii tale...

Viața ta și cuvintele tale, fericite Epifanie, au rămas norodului celui de Dumnezeu cugetător, cu adevărat hotar bunătăților și vedeniei. Pentru aceea după vrednicie lăudându-te, te fericim pururea pomenite.

Fii întru ajutor Miresei lui Hristos, Bisericii, mărite Epifanie, și prin rugăciunile tale liniștește viforul cel sălbatic, care se ridică împotriva ei, ca unul ce ai îndrăzneală către Stăpânul și Iubitorul de oameni.

Împărate al împăraților Preasfinte, Treime singură stăpânitoare, Ceea ce stăpânești toate, dă iertare greșelilor celor ce Te laudă pe Tine, și stare nesurpată a toată viața lor. Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Epifanie.

A Născătoarei:

Toată legea laudelor se biruiește de mărimea laudei tale, ci tu Stăpână Născătoare de Dumnezeu, primește cu bunăvoie de la nevrednicele tale slugi, lauda care din dragoste ți se aduce, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos același.

A lega și a dezlega păcatele primind stăpânire din ceruri, după lege ca un preot, Preafericite, prin rugăciunile tale dă iertare celor ce te cântă pe tine, Părinte, ca toți să te fericim.

Aflat-ai răsplătirea ostenelilor tale Ghermano preafericite, fericitul sfârșit cu sfințita arătare primind, și viața cea veșnică câștigând, neîncetat te desfătezi întru privirea cea dumnezeiască.

Slavă...

Cu totul pe sineți te-ai dat către Cuvântul, Văzătorul a toate, și frumoasă slujbă preoțească te-ai arătat Atotțiitorului, jertfă primită și bineplăcută Domnului aducând lauda ostenelilor tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Încetează cugetarea cea trupească, și-mi alină tulburarea patimilor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, celui ce alerg către acoperământul tău, și temei al mântuirii te am pe tine, și sunt îmbogățit cu dumnezeiască ocrotirea și apărarea ta.

Irmosul:

Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears, și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați glas...

Veniți credincioșii, cu cântări de laude să cinstim dumnezeiască și preasfințită împreunarea Ierarhilor, pe Ghermano, și pe dumnezeiescul Epifanie, care au risipit întunericul eresurilor, și cu raza bunei credințe au luminat toată făptura.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

STIHOAVNA Praznicului.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Dându-te pe sineți întru cugetarea dumnezeieștilor Scripturi, și cu razele cele de acolo strălucindu-ți mintea, vas curat și plin de lumină, al sfințitei ierarhii te-ai arătat, Ghermano Părintele nostru. Pentru aceasta și cu înțeleptele tale învățături ai povățuit turma lui Hristos la pășunea cea de viață purtătoare, și prin scrisori eresul luptătorilor de icoane arătat l-ai defăimat, apărător făcându-te ortodoxei credințe, și cu închisori și necazuri luptându-te. Și acum stând înaintea lui Hristos, roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

La Liturghie, slujba arhierească.

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Pomenirea Sfântului Noului Mucenic Ioan Valahul.

Vezi și indicațiile de la «Rânduiala de tipic», tipărită la sfârșitul acestei cărți.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 3-lea:

Podobie: Să se veselească...

Praznic luminos sosit-a astăzi bine-credincioșilor români, pomenirea purtătorului de chinuri, a Noului Mucenic Ioan. Că acesta lupta cea bună a luptat, cu curăția a strălucit, credința a păzit, și prin pătimire la viața cea fără de moarte s-a mutat. Pentru rugăciunile lui, Doamne, miluiește-ne pe noi.

Se bucură astăzi adunarea bine-credincioșilor creștini, prăznuind cu bună cinstire pomenirea ta cea de peste an, mărite Mucenice al Domnului. Că tu cu arma dreptei credințe și cu putere de sus ai biruit pe păgâni, iar acum împreună cu îngerii în ceruri te veselești. Roagă pe Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Ca un crin minunat ai răsărit în țarina părinților tăi drept-credincioși, Sfinte Mucenice Ioane. Și, precum odinioară Iosif între frații săi, așa străluceai și tu printre cei tineri, cu frumusețea chipului, cu virtutea trupului și cu înțelepciunea minții, mărind neîncetat pe Dumnezeu în dreapta credință.

Din fragedă tinerețe fost-ai smuls dintre frații tăi de neam și de credință, Mucenice Ioane. Și, fiind dus în cruntă robie printre păgâni, curăția trupului și dreapta credință bine ți-ai păzit, întărindu-te cu arma Crucii, cu care roagă-te să ne mântuim și noi de toate bântuielile vrăjmașului.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Cine nu se va minuna de darurile tale cele multe, Sfinte Mucenice Ioane? Căci cu frumusețea chipului, cu curăția trupului și cu înțelepciunea minții, ca un al doilea Iosif între frații tăi ai strălucit; cu tăria dreptei credințe următor Sfântului Dimitrie ai fost, iar cu răbdarea chinurilor te-ai făcut asemenea tuturor Mucenicilor. Pentru aceasta, împreună cu dânșii dănțuiești acum în ceruri. Cu care roagă-te lui Dumnezeu, Sfinte Mucenice, să izbăvească țara și poporul tău de toată urgia și primejdia, dăruindu-ne pace și mare milă.

Și acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Cine va spune chinurile tale de pe drumul cel amar al robiei, mărite Mucenice? Că oboseală, foame, golătate și frig a răbdat trupul tău cel tânăr, iar dorul de casă îți mistuia sufletul. Dar le-ai răbdat pe toate, înțelepte, cu puterea lui Hristos, Cel ce te întărea întru slăbiciune.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți (Ps. 91,12).

Robit ai fost cu trupul de păgâni, dar cu sufletul te-ai arătat râvnitor slobozeniei celei de sus, a fiilor lui Dumnezeu, fericite Ioane. Pentru aceasta, împotrivindu-te până la sânge celor ce te asupreau, ai câștigat prin moartea trupului viața cea fără de sfârșit a duhului, sălășluindu-te în cămările cerești.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67,36).

Doritu-te-a cu aprindere desfrânata agareancă din Țarigrad, ca oarecând femeia lui Putifar egipteanul pe Iosif cel preafrumos și înțelept. Dar tu, Ioane, asemenea aceluia, ai rămas neclintit în credință și în curăție, biruind ispitirile dulceților celor vătămătoare și trecătoare, și râvnind la fericirea cea de sus.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Rușinată rămânând ismaeliteanca cea păgână, înfuriatu-s-a ca oarecând Irodiada și a cerut capul tău, Ioane Mucenice, cel ce ai purtat cu vrednicie numele Mergătorului-înainte al Domnului; că asemenea aceluia te-ai făcut prin moarte, fericite purtătorule de chinuri. Și ca celălalt Ioan, cel cu gura de aur, și ca Ioan cel Nou de la Suceava, te-ai stins în pământ străin, dând pentru toate slavă lui Dumnezeu. Acestuia roagă-te, preamărite Mucenice, să ne mântuim noi toți.

Și acum..., a Praznicului. Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea:

Astăzi duhovnicește prăznuiește Biserica drept-credincioșilor români, și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de Mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor Noului Mucenic Ioan. Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bine primit, prin mucenicie. Iar acum, se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8: 3 ale Praznicului și 5 ale Mucenicului.

Stihirile Mucenicului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Mucenice de Dumnezeu iubitorule, Ioane! Tu, din părinți binecredincioși fiind născut și cu nădejde încredințat, intrând în lupta muceniciei, ai mărturisit cu îndrăzneală adevărul, care este Hristos Dumnezeu, și păgânătatea necredincioșilor vrăjmași o ai vădit. Pentru aceasta, și uneltirile diavolești pe toate le-ai biruit cu puterea Crucii (de două ori).

Mucenice de Dumnezeu înțelepțite, Ioane! Tu, cu ochii minții privind la bunătățile cele cerești, nicidecum nu te-ai îngrijit de cele pământești, ci cu dreaptă socoteală, ai adăugat podoaba cea sufletească frumuseții celei trupești. Pentru aceasta, din fragedă tinerețe înțelepciune bătrânească ai dobândit, bărbătește biruind, cu puterea Crucii, pe robitorii tăi, de Dumnezeu fericite.

Mucenice întru tot lăudate, Ioane! Tu, cu adevărat mintea mai presus decât cele ce se văd înălțându-ți, și cu mari nădejdi fiind întărit de Hristos, ai urât dulceața cea vătămătoare, și cu bucurie trupul ți-ai dat chinurilor. Pentru aceasta, ai și dobândit viața cea veșnică, desfătându-te întru slava cea cerească, laolaltă cu toți aleșii lui Dumnezeu, fericite.

Mucenice, noule pătimitor al lui Hristos, Ioane! Nici vârsta tinereților, nici amăgirile desfătărilor celor trecătoare, nici grozăvia chinurilor nu ți-au slăbit tăria sufletului, cu totul fiind aprins de dragostea cea către Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, ai și dobândit frumusețea cea mai presus de minte, a Sfintei Treimi, precum ai dorit.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 8-lea:

Mucenice purtătorule de chinuri, preaînțelepte Ioane, având mintea înălțată către Soarele Hristos, cu creștinească râvnă l-ai biruit pe înșelătorul închinător al lumii, pe agareanca cea desfrânată o ai rușinat, iar pe judecătorii cei păgâni și răi i-ai minunat cu tăria și îndrăzneala ta. Că nici ispitirile dulceților celor pieritoare, nici frica amenințărilor și nici groaza pătimirilor nu te-au înduplecat să-ți lepezi curăția trupească și credința creștinească. Ci, dându-te la nevoință mucenicească, ai biruit pe vrăjmașii cei văzuți și pe cei nevăzuți. Iar acum, sălășluiești întru locașurile cele cerești, dimpreună cu Mucenicii și cu toți Sfinții, rugându-te pentru pacea lumii și pentru mântuirea sufletelor noastre.

Și acum..., a Praznicului.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

Din Proorocia lui Isaia, citire:

(XLIII, 9-14)

Acestea zice Domnul: Neamurile toate laolaltă să se adune și să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de știre aceasta și ne-au făcut proorocii? Să-și aducă martorii și să dovedească, să audă toți și să zică: «Adevărat!». Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul, și Sluga pe care am ales-o, ca să știți, să credeți și să pricepeți că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu și nici după Mine nu va mai fi! Eu, Eu sunt Domnul, și nu este izbăvitor afară de Mine! Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit și Cel ce am prezis și nu sunt străin la voi. Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul. Eu sunt Dumnezeu din veșnicie și de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea și ceea ce fac Eu, cine poate strica? Așa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Și plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în fața oamenilor, ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfa de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi. Judeca-vor neamurile și stăpâni vor fi peste popoare și Domnul va împărați întru ei, în veci. Ei vor înțelege adevărul, ca unii care și-au pus încrederea în Domnul; cei credincioși vor petrece cu El în iubire, căci harul și îndurarea sunt partea aleșilor Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(V, 15-23; VI, 1-3)

Cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci Ei îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa și cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmașilor. Din dreptate El își va face platoșă și din judecata cea nefățarnică își va face coif. Din sfințenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuțită, și lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgețile fulgerului Său vor porni bine îndreptate și vor lovi în țintă, zburând din arcul bine încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praștie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâtă asupra lor și râurile u vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeiești se va ridica împotriva lor și ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ și răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultați deci, regilor, și înțelegeți, luați învățătură, voi, care judecați marginile pământului. Băgați în urechi, voi, cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă mândriți cu mulțimea popoarelor voastre. Pricepeți că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul și puterea de la Cel Preaînalt.

LA LITIE

Stihirile Mucenicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca un soare prealuminos ai răsărit în pământul țării tale, fericite, și prin sângele muceniciei, ca pe o căruță, de la împărăteasca cetate te-ai suit la împărățiile cele de sus. Și cu pătimirile cele prea grele ale luptelor tale, ai biruit pe vrăjmașul, prin moartea ta cea preacinstită, Ioane, de Dumnezeu înțelepțite.

Ca un crin ai fost răsădit în grădinile cerești ale Mucenicilor; ca un finic te-ai înălțat; ca un cedru preafrumos te-ai cunoscut, și ca un chiparos ales te-ai arătat, Ioane, răspândind buna mireasmă în inimile noastre. Și în curgerile sângiurilor tale înecând pe balaurul cel războinic, acum te-ai suit la ceruri și ai primit cununa biruinței.

Cu arma Crucii îngrădindu-te, te-ai întărit împotriva Dalilei celei nouă, și cu bărbăție răbdând durerile chinurilor celor cumplite, pentru dragostea lui Hristos, ai câștigat biruință strălucită asupra vrăjmașilor celor văzuți și celor nevăzuți. Și ca un miel, mărite, ai suferit spânzurare de la cei fără de lege, pătimitorule preaviteaz, Ioane, de trei ori fericite.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Praznic de bucurie strălucit-a astăzi, la care ne cheamă pe noi ostașul cel nebiruit al lui Hristos, Mucenicul Ioan cel de curând arătat, ca să gustăm din ospățul răsplătirii nevoințelor Iui. Căci dorind el Împărăția Cerurilor și lumina cea neînserată, a nesocotit frumusețea trupului celui stricăcios, și a lepădat amăgirea dulceții celei trecătoare a păcatului, supunându-se Ia chinuri, pentru viața cea veșnică. Iar acum, împodobit cu cununile cele neveștejite, se bucură neîncetat în ceruri, împreună cu cei Ură de trupuri și cu toate cetele Sfinților, rugându-se pururea să ne mântuim noi, cei ce cu dragoste prăznuim cinstită pomenirea lui.

Și acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNA Stihirile Mucenicului, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Păzind poruncile cele dumnezeiești, și neplecându-te chemărilor Dalilei celei nouă, ai fost închis în temniță ca un tâlhar, neprihănitule, Ioane; și răbdând chinuri cumplite și de multe feluri, ai zdrobit uneltirile asupritorilor păgâni, și ai deschis închinătorilor lui Hristos calea împărăției Iui Dumnezeu.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67,36).

Cu platoșa dreptei credințe întrarmându-te, ai biruit pe vrăjmașul cel ce cu multă măiestrie te ispitea, cu dulcețile cele stricătoare de suflet ale dezmierdării femeiești. Căci te-ai făcut vas cinstit al curăției, vrednicule de pomenire, lauda românilor, fericite Mucenice Ioane.

Stih: Sfinților celor din pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înșii (Ps. 15, 3).

După lege săvârșind sfințita luptă, după lege ai și fost încununat, mărite, de mâna Ziditorului a toate și Împăratului veacurilor, Mucenice Ioane, fericite. Că ai fost asemenea îngerilor la frumusețea chipului, și te-ai făcut ca ei prin neprihănirea trupului; iar acum, te bucuri împreună cu ei în locașurile cerești.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Cu credință și cu dragoste prăznuiește astăzi Biserica și patria ta pomenirea ta cea preacinstită, și mutarea ta la Iubitorul de oameni, Ioane preaminunate. Și bucurându-se, cununi de laudă îți împletește. Că pe tine te are ca pe un luceafăr luminos și zid nebiruit, ca cel ce stai înaintea scaunului măririlor, împreună cu toți Sfinții. Cu aceștia roagă, preasfinte Mucenice, pe milostivul Dumnezeu, să dăruiască țării tale bună pace și lumea întreagă să o izbăvească de groaza războiului, de moarte și de tot felul de primejdii.

Și acum..., a Praznicului.

TROPARUL Mucenicului, glasul al 4-lea:

Astăzi duhovnicește prăznuiește Biserica drept-credincioșilor români, și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de Mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor Noului Mucenic Ioan. Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bine primit, prin mucenicie. Iar acum, se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

Iar de este Litie, la binecuvântarea pâinilor cântăm troparul Sfântului Mucenic de două ori, apoi Născătoare de Dumnezeu..., o dată.

Și citire a cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (de două ori), Slavă..., al Mucenicului, Și acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Urmând curăției lui Iosif celui preafrumos, înțelepte Ioane, ai viețuit puțin în această lume, mutându-te la viața cea neîmbătrânitoare, Mucenice; căci ți-ai păzit neprihănirea trupului, nelăsâdu-te ademenit de uneltirile cele spre păcat; ci, ca un diamant nesfărâmat te-ai împotrivit, până la sânge. Pentru aceasta, prealăudate, roagă-L pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească de întinăciunea patimilor. (de două ori)

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

Cu îndrăzneală înfruntându-l pe tiran, Mucenice Ioane, nu cu pavăză și cu sabie te-ai întrarmat, ci cu platoșa credinței celei neclintite; și cu dragoste dumnezeiască ai râvnit să te dezlegi de jugul robiei celei de jos, ca să te sălășluiești în locașurile cele de sus; unde te rogi Atotțiitorului, ca să se păzească țara noastră de toată nevoia și primejdia. (de două ori)

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi...

Minunată a fost pătimirea ta, prealăudatule Mucenice, cea cu adevărat întru Domnul. Că ai strunit cu tărie poftele trupului celui tânăr, și ai rușinat păgânătatea vrăjmașilor, strigând cu mare glas: Robul lui Hristos sunt eu, și nicidecum nu mă voi depărta de credința părinților mei. (de două ori)

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67,36).

Stih: în biserici binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel (Ps. 67, 27).

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei (X, 16-22): Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi... (caută miercuri în Săptămâna a 3-a după Rusalii).

Psalmul 50 Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri, Ioan, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (Ps. 50, 1-2).

Stihira, glasul al 6-lea:

Astăzi ne-a sosit nouă pomenirea noului pătimitor, Ioan, care ca un soare de primăvară luminând și încălzind cu dumnezeieștile daruri, veselește sufletele credincioșilor. Că acesta și-a vădit podoaba cea dinlăuntru a sufletului, prin frumusețea cea din afară a chipului, pildă făcându-se pe sine iubitorilor de neprihănire. Și, însetat fiind după frumusețea cea fără asemănare a îngerilor, a lepădat dulcețile trupului și dezmierdările cele trecătoare, cu bucurie săvârșind calea muceniciei. Iar acum, stând înaintea Sfintei Treimi, se roagă pentru cei ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea lui.

CANOANELE

Se pune Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 8, și al Mucenicului, pe 6.

CANONUL Mucenicului

Cântarea I, glasul al 8-lea:

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...

Acum chem eu păcătosul darul Sfântului Duh, ca insuflându-mă minunat, să-mi izgonească întunericul necunoștinței, și cu bogăția înțelepciunii să mă lumineze, ca după vrednicie să împletesc cununi de laudă, noului pătimitor al lui Hristos, Ioan.

Negrăită și neînțeleasă este taina rânduielii lui Dumnezeu, Cel ce cunoaște cele ascunse și cearcă inimile și rărunchii; Care, în felurite chipuri, cheamă către cereasca împărăție pe aleșii Săi.

Slavă...

Văzând mai dinainte Dumnezeu buna rodire a sufletului tău, ți-a întărit inima cu neînfricată îndrăzneală, prin care ai biruit cursele vechiului vrăjmaș, fericite Ioane. Și cu putere de sus ai rușinat pe asupritorii cei păgâni.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Rogu-mă ție, Maica lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată, ceea ce ești grabnică ajutătoare a celor din nevoi și liman de izbăvire a celor înviforați, păzește-mă de uneltirile vicleanului și nu mă lăsa să cad în prăpastia pierzării.

Catavasiile Praznicului.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...

Având ochii sufletului luminați, înțelepte, te-ai arătat curățit de patimi, iar săgețile cele înveninate din arcul vrăjmașului celui pierzător de suflete nu te-au atins, luând ca pavăză puterea lui Hristos, Noule Mucenice Ioane.

Nici vârsta cea fragedă, nici înstrăinarea, și nici robia la cel de alt neam nu au izbutit a te îngrozi pe tine, mult-pătimitorule. Ci, precum este un stejar în mijlocul câmpiei, așa ai stat tu neclintit întru dragostea lui Hristos, fericite Ioane.

Slavă...

Cu sufletul bine zidit pe temelia cea neclintită a virtuții, pe care din pruncie o ai deprins de la fericiții tăi părinți, și fiind întărit cu dar de sus, mărite Ioane, nicidecum nu te-ai învoit la fapta cea vătămătoare de suflet a nelegiuitului agarean.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu dragoste și cu smerenie îngenunchind eu, care sunt cu totul netrebnic, la cinstită icoana ta, Preasfântă Fecioară, cu lacrimi mă rog, să nu mă lepezi de la fața ta, ci, te roagă Fiului tău, să mă izbăvească de toată vătămarea și primejdia.

CONDACUL Mucenicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Arătatu-s-a astăzi nouă, cel preaînfrumusețat cu curăția, tânărul ostaș al Mântuitorului, luminând pe toți care strigă: Bucură-te, Ioane, mare Mucenice al lui Hristos.

ICOS

Veniți toți iubitorilor de Mucenici, cei din România, ca adunându-ne împreună, să cinstim cu cântări luminate pe Ioan, Noul Mucenic al Domnului. Căci acesta, răsărind din pământul românesc, a dat rod însutit al credinței în cetatea lui Constantin, rușinându-i pe prigonitorii săi, și mărturisind credința cea ortodoxă, prin vărsarea sângelui. Iar acum, mijlocește în ceruri pentru noi cei care îi cântăm: Bucură-te, Ioane, mare Mucenice al lui Hristos.

Sedealna Mucenicului, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Dintre rudeniile tale fiind strămutat, mărite, și la împărăteasca cetate a Sfântului Constantin fiind dus, pe toți i-ai uimit cu frumusețea chipului, cu tăria sufletului și cu răbdarea cea prea tare întru necazuri. Căci, îmbogățindu-te cu rănile, ca și cu niște mărgăritare de mult preț, ai luat cu ele cununile cele neveștejite ale Mucenicilor; și ca într-o căruță te-ai suit la ceruri, prin preacurat sângele tău. Pentru aceasta, lui Hristos Dumnezeu roagă-te, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine, înțelepte Ioane.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne...

Cel ce te-ai născut din părinți de bun neam și binecredincioși, și te-ai deprins de la dânșii a păzi legea cea creștinească întru curăție, înțelepțește-mă și pe mine a fugi totdeauna de amăgirile vicleanului diavol, și a păzi cu tărie poruncile Ziditorului.

Iertare de greșeli cere de la Stăpânul tuturor, fericite Ioane, ca să ne dea nouă, celor ce cu dragoste ne-am adunat să prăznuim pomenirea ta cea vrednică de laudă.

Slavă...

Laudă și podoabă de mult preț ești, preaminunate Mucenice, Bisericii și neamului tău, căci, se bucură avându-te pe tine mijlocitor către Dumnezeu și tare folositor întru nevoi.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Născut-ai sub ani pe Fiul Cel Ură de ani, Preacurată Maică a lui Dumnezeu. Și, Fecioară ai rămas și după naștere, ca și înainte de naștere, ceea ce stai întru dumnezeiasca slavă de-a dreapta Fiului tău, rugându-te pururea pentru noi.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Dulceața cea vătămătoare a păcatului neprimind-o, o ai alungat departe de la cugetul tău, înțelepte Ioane, și ai rămas în afara mrejelor vechiului amăgitor. Și cu puterea Crucii întrarmându-te, l-ai biruit pe el.

Undiță a întins vicleanul vrăjmaș asupra ta, fericite Ioane. Dar tu, luminat fiind cu darul Sfântului Duh, ai rămas nevătămat de meșteșugirile lui, și pe toate le-ai destrămat cu îndelunga răbdare, cu tăria credinței și cu nădejdea mântuirii.

Slavă...

Robit fiind cu trupul de către cei de alt neam, mărite, ai rămas slobod cu duhul, Mucenice Ioane. Și păzindu-ți curăția trupului neîntinată, te-ai făcut vrednic sălaș al luminii celei de sus.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Curățește-mi întinăciunea, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, căci din pruncie mi-am întinat haina cea luminoasă a sufletului, și L-am mâniat pe Dumnezeu, pe Care fă-L mie milostiv.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule...

Arătatu-te-ai, preaînțelepte Ioane, tânăr și preafrumos ostaș al lui Hristos, și te-ai încununat cu diademă de mare preț, și cu porfira sângiurilor tale celor curate, care împodobește Biserica lui Dumnezeu și pe cei binecredincioși îi veselește.

Să dănțuiască acum adunarea bine-credincioșilor, prăznuind duhovnicește; că iată, ne cheamă Noul pătimitor Ioan, să ne ospătăm cu bucurie din masa răsplătirii nevoințelor lui, cu care hrănește spre mântuire pe cei ce cinstesc cu credință sfântă pomenirea lui.

Slavă...

Cu laude te mărim, Mucenice, că prin credință și prin neprihănita curăție te-ai făcut nouă pildă, câștigând cu robia cea pământească slobozenia cea cerească, cu înfrânarea și cu chinurile cele vremelnice, bucuria și desfătarea cea veșnică, iar cu moartea, viața cea neîmbătrânitoare.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, nădejdea mea cea neînfruntată, mă rog milostivirii tale și bunătății, să nu mă lași pe mine fără de a ta ocrotire nicio clipă, ci grăbind mă apără și mă izbăvește.

Condacul și Icosul Praznicului.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfântului Noului Mucenic Ioan Valahul (Românul).

Acest Sfânt Mucenic era din Țara Românească, născut din părinți de bun neam și binecredincioși, pe la anul 1644, adică în vremea stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab (1632-1654). La câțiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul, a urcat pe tronul Țării Românești, Mihail Radu, zis Mihnea al III-lea (1658-1659), care, ne mai putând prididi cu plata hameiului și a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii țărilor creștine din jur și să scape țara de sub robia turcească. Însă, sultanul Mahomed al IV-lea (1648-1687) a trimis împotriva lui oaste mare de turci și de tătari, care l-au biruit pe Mihnea și au făcut, ca și alte dăți, prăpăd și pustiire mare în biata țară, arzând, prădând și omorând, iar la ieșirea din țară au luat cu ei și o mare mulțime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre. Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiți atunci s-a aflat și un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinții lui, cărora nu li se știe nici numele și nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, și în iubirea de țară și de credința strămoșească. Pe deasupra, era voinic și chipeș; frumusețea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Țarigrad, un oștean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire și în vălmășeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou și dus la Țarigrad, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în fața vizirului să-l judece, și acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi. Stăpâna nu i-a luat capul tânărului, ci văzându-l voinic și bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându-l preafrumos la înfățișare, s-a aprins de diavolească poftă pentru el, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif cel preafrumos și înțelept. Dorindu-l cu înfocare, a încercat la început să-l ademenească cu tot felul de făgăduințe, spunându-i că îl va lua de soț dacă el s-ar lepăda de credința creștină și s-ar face mahomedan. Dar el s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi Dalile și a rămas nestrămutat în credința părinților lui și în curăția trupească. Iar ea văzând că nimic nu izbutește, s-a înfuriat și l-a dat eparhului (maimarelui cetății), ca să-l pedepsească pentru uciderea soțului ei. Acesta l-a azvârlit în temniță, supunându-l la înfricoșătoare chinuri; femeia venea zilnic la temniță, încercând necurmat să-l înduplece pe Ioan să-i facă voia, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră fărădelegile ei, vor face amenințările și chinurile. Dar viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit nici de grozăvia chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăție și cu ajutor de sus, rămânând până la sfârșit, ca un tare diamant, neclintit în credința creștină. Văzând, așadar, femeia și prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Și scoțându-l din temniță, călăii l-au dus spre o margine a Țarigradului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesteni (adică piața marelui bazar al neguțătorilor); aici i-au pus gâtul în ștreang și l-au înălțat în spânzurătoare, omorându-l, în ziua de 12 ale lunii mai, într-o vineri înainte de înălțarea Domnului, la anul 1662. Așa a trecut către veșnicele locașuri tânărul Mucenic român Ioan, în primăvara vieții sale, când avea numai 17 sau 18 ani. Trupul său feciorelnic va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creștini cucernici în vreun loc din jurul Țarigradului, unde numai Dumnezeu și Sfântul însuși știe. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieți a așternut-o în scris, marele învățat grec Ioan Cariofil din Țarigrad, care a trăit pe vremea Sfântului, fiind martor al pătimirilor lui.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii evrei au călcat...

Ușile cerești privindu-le cu mintea de mai înainte, înțelepte Ioane, ai fugit de ușile păcatului, care îți erau deschise. Iar acum bucurându-te, cânți Izbăvitorului: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri.

Celui ce te silea pe tine spre păcatul cel urât de Dumnezeu, nu te-ai plecat, neprihănitule tânăr; și nici dezmierdările stăpânei tale agarence nu te-au ademenit să-ți lepezi curăția și credința. Ci, ai rămas credincios lui Hristos, Căruia îi cânți: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri.

Slavă...

Fiind eu împuns de boldul păcatului, căzut-am în prăpastia ispitelor celor pierzătoare de suflet, și de porțile iadului m-am apropiat. Ci, tu, Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, să mă mântuiesc din cursele lui Veliar, și să cânt: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Înaintea ta cădem și cu umilință ne rugăm, Preasfântă Fecioară: Rănile sufletelor

Noastre le curățește cu puterea mijlocirilor tale, și te roagă Celui ce S-a răstignit pentru noi, ca mântuindu-ne prin sângele izvorât din rănile Lui, să cântăm cu bucurie: Bine ești cuvântată în veci, Preacurată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Ioane, mult-pătimitorule, stând cu îndrăznire înaintea păgânului judecător, ai mărturisit cu tărie adevărul celor grăite de pârâșii tăi. Iar acum, stând înaintea scaunului Judecătorului ceresc, răsplătire ai luat pentru adevăr, și împreună cu cetele Mucenicilor cânți: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Iertare de datorii dorind a câștiga, năzuim la a ta folosință, înțelepte Ioane; și cu credință te rugăm: Cu mijlocirile tale către Stăpânul a toate, ajută-ne să ne izbăvim de săgețile cele aprinse ale pierzătorului de suflete, ca să cântăm totdeauna: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Îngerul Domnului te-a călăuzit și te-a ocrotit când erai singur și în nevoi, între străini și păgâni, departe de frații tăi de sânge, Mucenice Ioane. Pentru aceasta, rămânând nebiruit, neîncetat cântai: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cel ce de bunăvoie S-a întrupat pentru noi și ne-a învățat pocăința, Emmanuel, din tine S-a arătat, Fecioară curată. Pe Acela roagă-L acum, Preasfântă Stăpână, ca să ne deschidă nouă ușile milostivirii și să ne mântuiască pe noi, cei ce cântăm:

Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-au de aceasta...

Armă nebiruită împotriva văzuților și a nevăzuților vrăjmași, luând Crucea lui Hristos, Mucenice înțelepte, ai sfărâmat toate înșelăciunile păgânătății, dorind să moștenești cele veșnice, Ioane.

Cercat-a noua Dalilă să te înduplece spre păcat, cu ispitirile farmecelor trupești și cu amenințările cumplitelor chinuri; dar tu, înțelepte, ai lepădat îndată amăgirile ei stăruitoare, dorind a fi încununat cu neveștejitele cununi, din mâna Ziditorului.

Slavă...

Grozave și cumplite chinuri fiind aduse asupra fragedului și curatului tău trup, Mucenice Ioane, nicidecum nu ți-au slăbit bărbăția sufletului; ci cu neclintire ai răbdat până la sfârșit. Iar acum, te veselești luminat în cămările cele cerești, împreună cu toți Sfinții.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Adu-ți aminte de mine nevrednicul, Preasfântă Stăpână, și nu mă lăsa să pier în râul cel de foc al balaurului. Ci, ca o Maică a Celui Milostiv, ajută-mă să intru în cămara Mirelui ceresc, împreună cu fecioarele cele înțelepte, ca să mă mântuiesc eu, ticălosul.

LUMINÂNDA Mucenicului, glasul al 3-lea:

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

Aprinzându-te de râvna celor cerești, Sfinte Mucenice Ioane, și de cele pământești lepădându-te, pe cei ce te-au robit i-ai biruit cu putere de sus, și la ceruri prin moarte te-ai mutat, veselindu-te împreună cu îngerii.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului Mucenic.

Stihirile Sfântului Mucenic, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Mucenicul cel minunat al lui Hristos, Ioan, ne cheamă pe noi astăzi, să săvârșim cinstită pomenirea lui cea de peste an. Pentru aceasta, adunându-ne cu grăbire, să-l lăudăm ca pe un plăcut al lui Dumnezeu; că mult a pătimit întru paza curăției și pentru mărturisirea credinței.

Astăzi îngerii lui Dumnezeu luminat dănțuiesc în ceruri, și împreună cu noi nevăzut prăznuiesc pomenirea pătimirilor tale, Sfinte Noule Mucenice Ioane. Pentru aceasta, roagă-te împreună cu ei lui Hristos, să izbăvească pe cei ce cu dragoste sărută cinstitul tău chip, și te laudă cu credință, purtătorule de chinuri.

Jertfitu-te-ai lui Hristos ca un miel fără prihană, cinstite Mucenice Ioane, în pământul robiei și al plângerii. Dar, mutându-te la locașurile cele cerești, ai aflat odihnă chinurilor tale celor cumplite, iar pomenirea ta rămâne din neam în neam, mărite.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Mucenice Ioane, prealăudate, tu prin grele nevoințe și prin moarte mucenicească, ai săvârșit alergarea cea bună întru credință. Și fiindu-ți îngropat cinstitul trup în pământ străin, ca un crin fără de vreme rupt din țarina în care a răsărit, îngerii ți-au primit sufletul cel curat și luminat prin credință, și sfințit prin nevoințele muceniciei. Pe care înălțându-l la ceruri, l-au sălășluit în latura Sfinților care au aflat izvorul vieții și ușa raiului. Cu care roagă-te, Sfinte, să se păzească țara și neamul tău de toată bântuiala vrăjmașului, iar lumea întreagă în pace să se așeze. Ca neîncetat să prăznuim cinstită pomenirea ta, și să-L slăvim pe Hristos, în veci.

Și acum..., a Praznicului

Doxologia mare, ecteniile și otpustul.

Ceasul întâi și otpustul deplin.

LA LITURGHIE

La Fericiri, se pune din Canonul Praznicului, Cântarea cea de rând, pe 4, și din Canonul Mucenicului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul Mucenicului, glasul al 7-lea: Prin Sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei (Ps. 15,3). Stih: Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin (Ps. 15, 8). Apostolul din Epistola către Romani (VIII, 28-39): Fraților, știm că Dumnezeu toate le lucrează spre binele... Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți (Ps. 91, 12). Stih: Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori (Ps. 91, 13). Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19): Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni pentru că își vor pune mâinile pe voi... (caută marți în Săptămâna a 29-a după Rusalii). CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul (Ps. 111,