SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale praznicului, 3 și ale Sfintei 3, glasul al 4-lea.

Stihirile Sfintei, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Prin ostenelile chinurilor tale te-ai logodit cu Stăpânul strălucind cu frumusețile fecioriei; și ca o zestre ai adus lui tăierea mădularelor și moartea cea silnică, pururea pomenită. Pentru aceea ai câștigat cămările de Mire cele cerești Glicheria, rugându-te să se mântuiască cei ce cu credință te fericesc pe tine.

Cugetarea și împotrivirea sufletului tău mărită, s-a arătat foarte bărbătească și vitează; căci întru slăbiciunea trupului, cu duh osârduitor ai călcat pe vrăjmașul începătorul de rele, strigând: Tu Doamne ești puterea și lauda robilor Tăi, Cela ce cu puterea nebiruită ai biruit pe cel puternic.

Nici foamea, nici nevoia, nici lungimea durerilor, nici închisoarea cea silnică, nici cuptorul focului, nici așternutul pietrelor, nu au putut să te despartă de dragostea lui Hristos, pururea pomenită. Pentru aceasta ai primit de la Dumnezeu dumnezeiasca rouă, și te-ai mutat de pe pământ și din cele pământești, către viață, lăudată Glicheria.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

STIHOAVNA Praznicului.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfintei pe 4.

CANONUL Sfintei

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos: Veniți noroadelor...

Mucenița Glicheria, umplând astăzi paharul cel de taină de bunătăți și de minunile ei, cheamă pe toți credincioșii la băutură de veselie.

Fiind luminată cu strălucirile muceniciei, stai înaintea Mirelui tău, Celui curat Muceniță, cerând să se izbăvească de greșelile pierzătoare de suflet, cei ce te laudă pe tine.

Slavă...

Către chinuri, către dureri, către bătăi de multe feluri, fără frică ai mers Muceniță; căci ai avut ajutor și împreună lucrător Darul Duhului.

Și acum..., a Născătoarei:

Toți ne-am îmbogățit de cunoștința lui Dumnezeu, cei ce te cunoaștem și te cinstim, Stăpână, pe tine Maica lui Dumnezeu și Doamnă, întărind cu cuvintele, și cu faptele pecetluind.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărește-ne pe noi întru tine...

Aducându-ți sângiurile ca niște aromate și mir lui Hristos, purtătoare de chinuri, te-ai adus Lui bună mireasmă, revărsând tuturor tămăduiri, Muceniță.

Veselitu-s-a prin gând Stăpânul întru chinurile tale, ceea ce ești podoaba mucenicilor. Pentru aceea te-a dat pe tine dumnezeiască veselie în inimile credincioșilor.

Slavă...

Prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu mântuiește-mă de amărăciunea patimilor, Glicheria, ca să cânt și să laud nevoințele tale cele vitejești.

Și acum..., a Născătoarei:

S-a rupt zidul cel din mijloc al blestemului celui dedemult, și vrajba s-a pierdut prin nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu dăruită, și noi oamenii ne-am unit cu îngerii.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Pe Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea Maria iubind, ți-ai păzit fecioria ta nestricată, și din dragostea cea către Domnul îndemnându-te, cu bărbătesc cuget ai pătimit până la moarte. Pentru aceasta, Glicherio, cu îndoită cunună, te-a încununat, pe tine Hristos Dumnezeu.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Văzând mai-nainte veselia celor înțelegătoare, și defăimând nestatornicia celor văzute, ți-ai întărit gândul întru nădejdile cele dumnezeiești. Drept aceea cu bucurie ai alergat către priveliștea pătimirii, și ai surpat pe șarpele, și ți-ai împletit cunună de biruință frumoasă și neveștejită, o Glicherio.

Slavă..., Și acum... a praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne...

Ucigând fiarele cele nevăzute ale patimilor, Glicheria, de fiarele cele văzute nu te-ai spăimântat.

Văzând înaintea ochilor pe Domnul pe Care Îl propovăduiai, purtătoare de nevoințe, ai trecut cu vederea toate cele simțitoare.

Slavă...

Cu picăturile sângiurilor, tale s-a stins focul deșertăciunii, și pâraiele mulțimii dumnezeilor s-au înecat, Preafericită.

Și acum..., a Născătoarei:

Cei ce cu bunăcredință te au pe tine părtinitoare și nădejde sufletului, nu se vor rușina Fecioară Stăpână.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Lumina celor dintru...

Primind înlăuntrul cugetului frica lui Dumnezeu, ai născut duhul mântuirii de mărturisire și de mucenicie, ceea ce ești cu cuget viteaz, chinuindu-te minunat cu tărie, și biruind începătoriile cele potrivnice.

Ceea ce s-a unit cu tine prin curăție, râvnind patimii tale celei cinstite și fericite, cu osârdie a pătimit aruncându-se în foc, Dătătorule de viață, Hristoase, strigând: Afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știu.

Slavă...

Scoțând din izvorul mântuirii tămăduire pururea vie, te-ai aprins de setea muceniciei, și cu grăbire ai alergat, și bând te-ai odihnit prin dorirea dragostei celei desăvârșite, Mireasă a lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești nor luminos al Soarelui, strălucește-mi lumină, ca să-mi risipească întunericul păcatului. Dă-mi mână și mă ridică pe mine care zac în noroiul patimilor, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce singură ești chemarea cea de iznoavă a lui Adam celui căzut.

Cântarea a 6-a,

Irmos: De adâncul greșelilor...

Luminându-te cu strălucirile Duhului, și cu frumusețile curăței fiind împodobită, stai acum înaintea Stăpânului Hristos, Preamărită.

Săvârșind chinuirea cea cu adevărat bună, și isprăvind călătoria bunei credințe, ai primit de la Dumnezeu cununa dreptății cea după vrednicie.

Slavă...

Strălucind Muceniță ca un soare de la apus, prin Dar luminează inimile credincioșilor, și cu razele pătimirii arde taberele dracilor celor întunecați.

Și acum..., a Născătoarei:

Știindu-te pe tine veselie de cunoștință, Fecioară, lepăd acoperământul necunoștinței patimilor, prin rugăciunile tale, Stăpână. Slavă puterniciei tale, Preacurată.

Irmosul:

Întru adâncul greșalelor, fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună în 13 zile, pomenirea Sfintei Mucenițe Glicheria.

Stih: Glicheriei amara încolțire a fiarei ce o a mușcat,

Îi era mai dulce decât mierea cu adevărat.

Glicheria în a treisprezecea zi,

Prin mușcarea fiarei se săvârși.

Aceasta a fost în zilele împăratului Antonin și a Guvernatorului Sabin, în cetatea Traianopolei. Și făcând jertfă guvernatorul idolilor în cetate, iar Sfânta scrise cinstita cruce în fruntea ei, și merse la guvernatorul, numindu-se pe ea creștină și roaba lui Hristos. Și îndemnându-o guvernatorul ca să jertfească, a intrat în capiște și făcând rugăciune către Dumnezeu, surpă jos idolul lui dia și-l zdrobi. Iar elinii ce erau acolo aruncând cu pietre asupra ei, nu o ajungeau. Deci o spânzurară de cosițe și o strujiră și punându-o în temniță, a dat poruncă să nu-i dea mâncare multe zile. Dar ea primind hrană prin înger, nici un rău n-a pătimit; și se îngrozi guvernatorul și cei ce erau cu dânsul, căci intrând la dânsa în temniță și găsind o strachină și pâine și lapte și apă, măcar că era bine încuiată temnița. După acestea o aruncă într-un cuptor de foc și pogorându-se de sus rouă, se stinse focul și ieși nevătămată. Apoi îi despuiară capul până la frunte, și-i legară mâinile și picioarele, și așternându-i pietre o aruncară în temniță. Și fu dezlegată de înger din legături, însănătoșindu-o și la cap. Pentru aceasta se cutremură Laodichie temnicerul și îndată mărturisind pe Hristos i s-a tăiat capul. Iar Mucenița aducându-se la guvernatorul, fu dată la fiare. Dintre care atingându-se una de dânsa atât de puțin cât nici rană nu s-a văzut, nici încolțitură, fără cât mușcătură numai, și-a dat sufletul la Dumnezeu, și se îngropară sfintele ei moaște în Iraclia Traciei.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Laodichie, păzitorul temniței de sabie s-a săvârșit.

Stih: Cuvinte în mijlocul popoarelor Laodichie cel cinstit,

Dumnezeu numindu-te, la moarte de sabie s-a osândit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Serghie mărturisitorul.

Stih: Serghie cinstind icoana lui Dumnezeu ocări a suferit,

Și întreagă pe cea după chip o a păzit.

Acesta fiind de neam slăvit și mare, și după suflet s-a cunoscut mare. Deci stând înaintea împăratului Teofil cel prigonitor și fără de Dumnezeu, pentru că se închina sfintelor icoane, și legându-i-se grumazii cu o funie, a fost purtat și înconjurat prin mijlocul uliței celei pline de popor, scuipări și ocări suferind și luându-i-se toată averea, și în temniță ticăloșindu-se și cu toată casa sa tot odată cu femeia și cu copiii fiind izgonit. Și de necazurile străinătății îndestulându-se, și luptându-se cu feluri de scârbe, a fost chemat de Dumnezeu, și s-a dus ca să câștige vrednice răsplătiri de la puitorul de nevoință Hristos.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Pavsicacos, Episcopul Sinadei.

Stih: Pavsicacos, odihnă vieții a aflat

Pe contenirea răutăților vieții cu adevărat,

Acest fericit avea patrie cetatea Apamiei, și părinți din cei aleși și de bun neam, și hrăniți cu adevărata credință creștinească. Iar el tânăr încă fiind, se înfrâna pe sine cu postul, cu întinsa rugăciune și cealaltă aspră petrecere. Pentru care s-a și supus vieții sihăstrești și se hrănea cu puțină pâine și apă; și întrebuințând meșteșugul doctoricesc, vindecând împreună trupurile și sufletele, se ostășea și asupra dracilor, și-i izgonea, slăbănogirile le vindeca, gheboșările îndrepta, și alte preaslăvite minuni săvârșea. Iar prin vădirea celui ce pe toate le face arătate făcându-se cunoscut Patriarhului Constantinopolului, care era fericitul Chiriac, și de el hirotonisit fiind, s-a trimis la biserica Sinadelor. Aici îndată cu praștia cuvântului a izgonit pe lupii cei gânditori, și cu cuvântul cel ascuțit tăindu-i ca pe niște mădulare putrede, i-a scos afară, ca să nu pricinuiască vreo vătămare părții celei sănătoase. Așa turmelor sale dând netemere împreună și vindecare, s-a dus la Constantinopol, și întâlnind pe împăratul Mavrichie, și vindecându-l de patima de care era stăpânit, l-a plecat ca prin hrisov să dăruiască cetății sale dajdia cea de peste an, care era o litră de aur. Așa întorcându-se spre Sinada, și ajungând la locul ce se numește Solun, prin singură rugăciunea a făcut să izvorască apă ca să mângâie setea celor ce călătoreau. Deci, așa bine și plăcut lui Dumnezeu viețuind, și la mulți făcându-se pricină de mântuire, și-a schimbat viața și s-a mutat către cele dorite.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Alexandru, episcopul Tiberianilor de sabie s-a săvârșit.

Stih: Capul sfințitului bărbat sabia l-a tăiat,

Și nevoința cu preoția a împreunat.

Tot în această zi, Cuviosul Nichifor presbiterul mânăstirii Efesului cu pace s-a săvârșit.

Stih: Nichifor taberele dracilor a surpat,

Și prin faptă purtător de biruință la Dumnezeu s-a mutat.

Tot în această zi, se săvârșesc înnoirile cinstitei și dumnezeieștii Biserici a Preasfintei Stăpânei noastre Împărătesei a toate, care se află în ostrovul Sfintei Glicheria.

Tot în această zi. Cuviosul Eftimie cel nou ctitorul mânăstirii Ivirilor din Aton, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Curată jertfă Eftimie a jertfit,

Și ca soarele în Aton a strălucit.

Tot în această zi, Cuviosul Ioan Iviritul tatăl pomenitului Eftimie cu pace s-a săvârșit.

Stih: De cele veselitoare ale vieții, o Ioane te depărtezi,

Și acum întru bunătățile Domnului te desfătezi.

Tot în această zi, Cuviosul Gheorghie Iviritul, rudenie pomenitului Eftimie, cu pace s a săvârșit.

Stih: Acolo locuiește unde este neamul rudenie,

Lauda cuvioșilor drept cugetătorule Gheorghie.

Tot în această zi, Cuviosul Gavriil Iviritul care a auzit dumnezeiesc glas, și a scos din mare, icoana cea făcătoare de minuni a Maicii Domnului ce se zice Portărița, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Icoana Preacuratei, tu Gavriile cu străin chip o ai primit,

O de trei ori fericite! de cât Dar te-ai împărtășit.

Tot în această zi, monahii cuvioși Mucenici Iviriți, care au înfruntat pe latino-cugetătorii; pe împăratul zis Mihail și pe patriarhul Ioan Becul, în mare fiind aruncați s-au săvârșit.

Stih: La înecare pentru dogmele părintești v-ați dat.

Și la limanurile cele cinstite v-ați așezat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Chipul cel de aur...

Văzând frumusețea lui Hristos ca într-o oglindă înțelegătoare a curăției, dumnezeiește ai dorit de dânsa, pururea pomenită; și prin chinuire alergând după Dânsul, cântai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fiind îmbrăcată cu podoabă frumoasă, împestrită cu vopselile sângiurilor, ai arătat podoaba bunei credințe purtătoare de chinuri, tuturor celor ce laudă cu credință și cântă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Aruncându-te în cuptor, nu ai ars, căci Cel ce a mântuit în Babilon pe cei trei tineri, a schimbat focul în rouă, Preamărită.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată Preacurată, că te slavoslovește toată firea pământenilor, foarte minunându-se de taina nașterii tale, Preacurată, și cu bucurie strigând Celui ce a răsărit din tine: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe cel ce s-a pogorât...

Având iubit pe Hristos Mirele cel înțelegător al curăției te-ai împodobit pe sineți cu curăția cugetului și cu osteneli dumnezeiești, și cu Dânsul te-ai logodit prin mucenicie, purtătoare de chinuri, Glicheria.

Zdrobirea membrelor tale înțeleaptă, a subțiat măiestriile vrăjmașilor, și curgerea sângiurilor a uscat pâraiele cele rele ale nedumnezeirii, arătând nouă noian de minuni.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Tu te-ai arătat cu adevărat via cea cu mult rod a Săditorului făpturii, Glicheria, purtând strugurii ce s-au stors în linurile muceniciei, și varsă vinul umilinței, celor ce cu credință lui Hristos strigă: Tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește-ne și te milostivește spre noi, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Milostivul Dumnezeu, ridicând din mijloc văpăile gândurilor, și arșița patimilor, prin rugăciunile tale preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Ridicându-te mai presus de toată dorirea trupească, pentru dragostea Mirelui tău, Cinstită, ai poftit viață fără de trup. Pentru aceea dimpreună cu îngerii văzând după înțeles pe Hristos iubitul tău Îl slăvești, ca pe unul mai iubit decât toate.

După muncile cele multe, curatul tău duh ți-ai dat Domnului, la a căruia suire s-au veselit cetele cerești și Hristos te-a încununat cu dreapta Lui cea preaputernică, căci după lege te-ai nevoit, Muceniță Glicheria.

Slavă...

Dănțuiești acum bucurându-te, împreună cu îngerii înaintea feței Ziditorului tău, luminându-te cu razele ce pururea curg de acolo; adu-ți aminte dar și de noi cei ce cu credință săvârșim mărită pomenirea ta, Glicheria, purtătoare de chinuri, prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce te pleci glasurilor celor ce cu fierbințeală ți se roagă, care ești scăparea credincioșilor, izbăvește, milostivește-te, Stăpână, păzește de vătămare și de toată viclenia vrăjmașilor pe cei ce cu credință și cu dragoste te slăvesc pururea.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se, pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.