2026-05-14 — joi
Sf. Mc. Isidor din Hios; Sf. Sfințit Mc. Terapont, episcopul Ciprului
Ap. Fapte 14, 20-28; 15, 1-4 · Ev. Ioan 9, 39-41; 10, 1-9 · glas 4
Apostolul — Fapte 14, 20-28; 15, 1-4
Faptele Apostolilor 14, 20-28
20Dar înconjurându-l ucenicii, el s-a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba către Derbe.
21Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia,
22Întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu.
23Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră.
24Și străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia.
25Și după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia.
26Și de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit.
27Și venind și adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei și că a deschis păgânilor ușa credinței.
28Și au petrecut acolo cu ucenicii nu puțină vreme.
Faptele Apostolilor 15, 1-4
1Și unii, coborându-se din Iudeea, învățau pe frați că: Dacă nu vă tăiați împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteți să vă mântuiți.
2Și făcându-se pentru ei împotrivire și discuție nu puțină cu Pavel și Barnaba, au rânduit ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să se suie la apostolii și la preoții din Ierusalim pentru această întrebare.
3Deci ei, trimiși fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia și prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor și făceau tuturor fraților mare bucurie.
4Și sosind ei la Ierusalim, au fost primiți de Biserică și de apostoli și de preoți și au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.
Evanghelia — Ioan 9, 39-41; 10, 1-9
Ioan 9, 39-41
39Și a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.
40Și au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, și I-au zis: Oare și noi suntem orbi?
41Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră.
Ioan 10, 1-9
1Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar.
2Iar cel ce intră prin ușă este păstorul oilor.
3Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară.
4Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui.
5Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
6Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui.
7A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor.
8Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
9Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
La Vecernie (miercuri seara), după Catisma de rând, la Doamne, strigat-am... se pun 6 Stihiri: 3 din Penticostar, glas 4, și 3 din Minei, Slavă..., Și acum... a Praznicului (a Samarinencei), glas 1: Venit-a la fântână... Stihoavna toată din Penticostar. După: Acum slobozește..., Troparul Învierii, glas 4: Propovăduirea Învierii..., Slavă..., al Mucenicului, glas 4: Mucenicul Tău, Doamne, Isidor..., Și acum..., al Născătoarei - al Învierii, glas 4; Ectenia întreită și Otpustul mare: Cel ce a înviat din morți, Hristos...
La Utrenie (joi dimineața), la Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparul Învierii, glas 4: Propovăduirea Învierii... (de două ori), Slavă..., al Mucenicului, glas 4, Și acum... al Născătoarei - al Învierii, același glas. Și se citesc două Catisme, urmate de Sedelnele din Penticostar. Învierea lui Hristos văzând... apoi Psalmul 50. Canoanele pe 12: al Samarinencei, cu Irmosul, pe 8, și al Mucenicului, pe 4. După Cântarea a 3-a, se pun Condacul și Sedealna dela Minei, Slavă..., Și acum..., Sedealna Praznicului (cea dintâi după Cântarea a 3-a din Duminica Samarinencei). După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul Samarinencei, apoi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a, se cântă: Ceea ce ești mai cinstită..., apoi Luminânda Praznicului (a Samarinencei), glas 2: În Samaria ai venit... (de două ori).
La Laude, se pun Stihirile din Penticostar. Doxologia zilelor de rând și Ectenia cererilor. Stihoavna toată din Penticostar. După: Bine este a ne mărturisi..., Troparul Învierii, glas 4: Propovăduirea Învierii... Slavă..., al Mucenicului, glas 4, Și acum..., al Născătoarei — al Învierii, același glas; Ectenia întreită și Otpustul mare.
La Liturghie, la Fericiri, se pune din Cântarea a 7-a a Canonului Samarinencei, pe 6. Apostolul și Evanghelia: de rând (joi în săptămâna a 5-a după Paști). Axionul Paștilor: Îngerul a strigat... Chinonic: Trupul lui Hristos...
SFÂRȘIT
Mineiul: 14 maiSursa: Mineiul pe mai, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale praznicului 3, și ale Sfântului 3.
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn...
Aprinzându-te de râvna bunei credințe, Isidore, cu fierbințeală ai intrat în priveliștea chinuirii, și ai primit darul biruinței, împotriva înșelăciunii, Mucenice, înfrumusețându-te cu învățăturile cele iubitoare de Dumnezeu. Și îngrădindu-te cu toată întrarmarea Crucii, ai surpat pe vrăjmașul tiran, arătându-te purtător de biruință.
Șuvițându-te cu bicele, te-ai dezbrăcat de hainele cele de piele ale omorârii, și îmbrăcându-te cu podoaba nestricăciunii, și cu haină luminoasă, degrab ai ajuns la lemnul vieții, culegând viața cea cu adevărat nestricăcioasă și fără de sfârșit. De care acum îndestulându-te, veselește pe cei ce te laudă pe tine, Mărite.
Luptele mucenicilor cu adevărat, au întrecut alcătuirea laudelor și înțelegerea cuvintelor, căci ca niște turnuri tari ale dumnezeieștii credințe, fiind aceștia îmbrăcați cu trup muritor și pătimitor, întocmai ca noi, au îndrăznit, și focul și rănile nu le-au băgat în seamă, ca și cum ar pătimi cu trup străin, măriții.
Slavă..., Și acum..., a praznicului.
STIHOAVNA Praznicului.
Tropar, glasul al 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului.
LA UTRENIE
CANOANELE
Al Praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos: Apa trecându-o...
Cu rugăciunile tale Mucenice al lui Hristos, Isidore, dă-mi mie lumină din Cer și dar ca să laud pomenirea ta cea cinstită, Fericite.
Cu totul ți-a fost către Dumnezeu inima și sufletul, Mucenice Isidore, căci ai avut și viață preacurată nevoindu-te ca un Mucenic.
Slavă...
Îndreptându-ți sufletul după lege, fericite Isidore, ca o avuție nerăpită ai ținut credința cea mântuitoare nestrămutată, Preafericite.
Și acum..., a Născătoarei:
Cu adevărat născând pe Dumnezeu cel din fire, chiar te numești Născătoare de Dumnezeu, purtând cu adevărat și numire de potriva dumnezeieștii nașteri, Preacurată.
Cântarea a 3-a,
Irmos: Tu ești întărirea...
Ocârmuindu-te cu socoteală mărite Mucenice al lui Hristos, ai întunecat pornirile patimilor cu nevoința bunătăților, purtătorule de chinuri.
Având pornirea sufletului neînfricoșată, Mărite, foarte cu bunăcredință ai păzit mărturisirea nevătămată.
Slavă...
Pe Judecătorul a toată lumea, fă-L prin rugăciunile tale Milostiv către cei ce laudă cu cucerire prăznuirea ta, purtătorule de chinuri.
Și acum..., a Născătoarei:
Omoară cugetul trupului nostru, Stăpână, și înviază sufletul celor ce te laudă cu credință pe tine, Fecioară.
Irmosul:
Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...
Îndreptător prea mare lumii, tu te-ai arătat, Sfinte, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Pentru aceasta te lăudăm pe tine astăzi Mucenice de Dumnezeu înțelepțite, Isidore mărite.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie: De frumusețea fecioriei tale...
Luptându-te împotriva șarpelui, ai ridicat semn de biruință, Mucenice Isidore, căci din Egipt ai răsărit luminător, strălucind tuturor buna-credință, făcându-ți mișcările către Cel ce a răsărit din Fecioară Fiica lui Dumnezeu. Pentru care junghiindu-te, purtătorule de chinuri, te-ai făcut jertfă bine-mirositoare.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului.
Cântarea a 4-a,
Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...
Făcând pe Cuvântul locuitor întru tine, Fericite, ca un ostaș nebiruit ai rușinat trufia cea tirănească, și dintru aceasta făcându-te purtător de biruință, pururea pomenite, ai primit cununi neveștejite de la Dumnezeu, Mucenice Isidore.
Ca un viteaz gonind pe vrăjmașii tăi, Isidore, i-ai sfărâmat pe dânșii, fiind îngrădit cu arma cea înfricoșată a Crucii, și încins cu putere, și pe cei ce te-au urât, i-ai pierdut, strigând: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Slavă...
Urmând patimilor Stăpânului, cu bunăvoie i-ai urmat Lui, suferind moarte de bunăvoie pentru El. Pentru aceea te-a învrednicit vieții celei nemuritoare Domnul slavei, întru ale Cărui mâini ai pus sufletul tău, preafericite Mucenice Isidore.
Și acum..., a Născătoarei:
Cela ce nu a părăsit sânurile cele Părintești, și a primit a Se sălășlui în pântecele tău, Preacurată, întrupându-Se înnoiește pe om, Cel ce pentru bogăția milostivirii de bunăvoie S-a sărăcit, și a îmbogățit lumea cu Dumnezeirea.
Cântarea a 5-a,
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Jertfă curată și desăvârșită te-ai adus Stăpânului tău Hristos, și jertfindu-te cu osârdie, și vărsându-ți sângele Isidore după vrednicie, te-ai făcut acum părtaș patimii, și împreună moștenitor Împărăției Lui.
Bunul biruitor Mucenic Isidor, întărindu-se cu puterea Ta cea atotputernică, Mântuitorule, a stins negura înșelăciunii, și tăindu-i-se capul, Ție, Dătătorului de viață și-a închinat sufletul cu bună laudă, Stăpâne.
Slavă...
Se înfrumusețează Biserica lui Hristos, Fericite, prin faptele tale cele alese, și se luminează cu împotrivirile luptelor tale, Mărite. Căci tu te-ai arătat stând împotriva păcatului tare până la sânge, Isidore.
Și acum..., a Născătoarei:
Fiind plină de spurcăciune firea omenească din călcarea poruncii mai-nainte, și cumplit stricată, și făcându-se muritoare o ai ridicat, ceea ce ai născut izvorul nemuririi celei mai presus de cuget, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână preacurată.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Având dragoste deplină către Dumnezeu, Cela ce este cu adevărat bunătate nemuritoare, ți-ai întunecat dragostea de către cele pământești, purtătorule de chinuri, Preafericite, și ai alergat, strigând: Lipitu-m-am pe urma Ta, Stăpâne.
Cu frumusețile cele mucenicești fiind împodobit ca un mire frumos, Isidore, te-ai suit către Cer bucurându-te, ca să stai înaintea Luminii celei făcătoare de frumusețe, rugându-te totdeauna pentru cei ce săvârșesc pomenirea ta.
Slavă...
Răbdat-ai a te junghia, pătimitorule, văzând mai-nainte slava cea veșnică, și ca un Mucenic nebiruit ai dobândit desfătarea cea cu adevărat veșnică împreună cu mucenicii, purtătorule de cunună preafericite Isidore.
Și acum..., a Născătoarei:
Marie ceea ce ești lăcaș Stăpânului, care ai strălucit cu razele cele luminoase ale fecioriei, ca un crin cu chip luminos în mijlocul tulburării celei spinoase. Ție mă rog celei bune, dă-mi mie iertare greșelilor.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad; și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Condacul și Icosul praznicului.
SINAXAR
Întru această lună în 14 zile, pomenirea Sfântului Mucenic Isidor.
Stih: Pe Isidor nădejdea cununii era mișcându-l,
Și la tăiere ca la pricinuitoarea cununii grăbindu-l,
Întru a patrusprezecea zi,
Sabia viața lui Isidor o răpi.
Acesta a fost în zilele împăratului Deciu, trăgându-se de neam din cetatea Alexandriei. Și mergând cu oastea, avea rânduiala ce se numea Option, și pogorându-se la ostrovul Hiului cu flota de oaste, peste care era începător Numerie, fu pârât de sutașul Iulie, zicând că crede în Hristos, și nu dă cinste dumnezeilor noștri. Iar Sfântul Isidor mărturisind de față pe Hristos, văzând Numerie neîntoarcerea gândului său, porunci de i s-a tăiat capul, și așa a luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Terapont.
Stih: Arătatu-te-ai Teraponte adică un jertfitor al Cuvântului.
Arătatu-te-ai slugă Părinte și prin vărsarea sângelui.
Acest sfânt de unde a fost și de unde se trăgea, și din care părinți s-a născut, sau în ce vreme a stătut, sau împotriva căror ostășindu-se a biruit, și a luat cununa muceniciei, nu putem spune, pomenirile cele pentru el pierzându-se cu vremea. Iar că a ales viața monahicească, îl arată icoanele lui prescriindu-le întru acest fel de chip și schimă, și că a stătut episcop ostrovului Ciprului, și că a fost adus lui Hristos prin sânge, și a săvârșit lupta nevoinței, aceasta am luat-o din povestire veche după predanisire, și fără scrisoare învățându-ne de la cei mai înainte, o credem. Iar cinstitele moaștele sale au fost aduse la Constantinopol, căci agarenii sfătuindu-se ca să năvălească asupra ostrovului Ciprului, însuși Sfântul prin descoperire porunci a fi mutat. Și acum acolo unde se află, izvorăște pururea râuri de minuni celor ce aleargă la el cu credință.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru cel din Conducheli.
Stih: Alexandru tăierea capului ca pe o corabie o a aflat,
Și cu grabnică înotare din viață s-a mutat.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici; Alexandru, Varvar și Acelut.
Stih: Capetele a trei nevoitori ce împreună s-au tăiat,
Treimea cu vrednice cununi le-a încununat.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Leontie Patriarhul Ierusalimului care la anul o mie o sută șaptezeci și cinci, cu pace s-a săvârșit.
Stih: Ca un leu oarecarele, o Leontie ai răsuflat.
Și pe satana ca pe un mic țânțar l-ai surpat.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Marcu Criteanul, care a mărturisit în Smirna, în anul o mie șase sute patruzeci și trei, de sabie s-a săvârșit.
Stih: Marcu Criteanul sabia întru nimic era socotind.
Căci fără abatere la cununa cea din sabie era privind.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ioan Bulgarul, care s-a nevoit în anul o mie opt sute doi, de sabie s-a săvârșit.
Stih: O Ioane! tu cela ce prin sabie te-ai săvârșit.
Roagă-te pentru noi ca să ne mântuim la sfârșit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos: Tinerii evreiești au călcat...
Luminându-te acum, de trei ori fericite, cu lumina Duhului, binevoiește să ne luminăm dimpreună cu tine, și noi cei ce te lăudăm, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...
O, cât sunt de bune nevoințele tale, prin care ai stricat înșelăciunea idolilor și pe tiranii cei cumpliți ai rușinat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Și acum..., a Născătoarei:
Preacurată Stăpână Fecioară, tămăduiește rănile greșelilor mele, cu untul-de-lemn al milostivirii tale, ca să strig: Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Stăpână.
Cântarea a 8-a,
Irmos: De șapte ori cuptorul...
Cu vicleșuguri socotea tiranul, ca să răpească către cugetul lui cel rău, tăria și bună întrarmarea vitejiei tale preafericite Isidore, iar tu cugetătorule de Dumnezeu strigai către Dumnezeu: Tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Întru bucuria muceniciei se arăta fața ta lină ca un soare cu chip luminos, căci junghiindu-te ca un miel fără prihană, te-ai adus lui Dumnezeu, Căruia ca unui Ziditor cu cântare strigai: Tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Trupul tău înconjurându-se de ceata îngerească, cu chip luminos se arăta celor ce-l pofteau, strălucind cu razele Darului, fiind și împodobit cu multe feluri de faceri de minuni, care dăruiește fiecăruia vindecări din-destul, și arătat răpește din valuri și din primejdii Isidore.
Și acum..., a Născătoarei:
Nu pot să te laude limbile ritorilor, o de Dumnezeu Născătoare Marie, Mireasă a lui Dumnezeu, căci din pântecele fecioresc neispitită de nuntă, ai născut pe Dumnezeu cel peste toate, Doamnă preacurată. Pe Care tinerii bine-L cuvintează, preoții Îl laudă, noroadele Îl preaînalță întru toți vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...
Cel ce S-a smerit, și S-a sărăcit pentru bogăția milostivirii, și a răbdat de bunăvoie Crucea și moartea ca un Bun pentru noi, văzându-te pe tine Isidore de trei ori fericite, că ai răbdat vitejește moarte pentru Dânsul, te-a făcut împreună moștenitor Împărăției Lui.
Izvoarele sângiurilor tale după lege vărsându-se pe pământ, Isidore, au roșit ție haină în ceruri, țesută frumos cu Darul; cu care acum fiind îmbrăcat, stai înaintea lui Hristos, Preafericite, în cămările de Mire cele cerești, purtătorule de cunună Mucenice mărite.
Slavă...
Ca unul ce ai îndrăzneală către Hristos, nu înceta a te ruga Isidore, să mântuiască de supărări, de valuri și de nevoi și de patimi pe cei ce săvârșesc după vrednicie, sfințită pomenirea ta; și cerșind mântuire sufletelor, învrednicește-i moștenirii, de trei ori fericite.
Și acum..., a Născătoarei:
Ca una ce ai născut pe Domnul și Mântuitorul, învrednicește-mă, Doamnă, să câștig izbăvire, dezlegând lanțul greșelilor mele prin rugăciunile tale Preacurată; căci toate precum voiești le și isprăvești, ca una ce porți în sânurile tale pe Împăratul tuturor, pe Cel neasemănat întru bunătate.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.
LUMINÂNDA și STIHOAVNA Praznicului.
Și cealaltă, slujbă a Utreniei după rânduiala pustului și Otpustul.
SFÂRȘIT