2026-05-15 — vineri
†) Sf. Ier. Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Pahomie cel Mare
Ap. Fapte 15, 5-12 · Ev. Ioan 10, 17-28 · glas 4
Apostolul — Fapte 15, 5-12
Faptele Apostolilor 15, 5-12
5Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credință, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur și să le poruncească a păzi Legea lui Moise.
6Și apostolii și preoții s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt.
7Și făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru și le-a zis: Bărbați frați, voi știți că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.
8Și Dumnezeu, Cel ce cunoaște inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca și nouă.
9Și nimic n-a deosebit între noi și ei, curățind inimile lor prin credință.
10Acum deci, de ce ispitiți pe Dumnezeu și vreți să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm?
11Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în același chip ca și aceia.
12Și a tăcut toată mulțimea și asculta pe Barnaba și pe Pavel, care istoriseau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
Evanghelia — Ioan 10, 17-28
Ioan 10, 17-28
17Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau.
18Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
19Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.
20Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și este nebun. De ce să-L ascultați?
21Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor?
22Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului și era iarnă.
23Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24Deci L-au împresurat iudeii și Îi ziceau: Până când ne scoți sufletul? Dacă Tu ești Hristosul, spune-o nouă pe față.
25Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.
26Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele.
27Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele, și ele vin după Mine.
28Și Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veac, și din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Slujba Sf. Ier. Iacob Putneanul se va cânta împreună cu a Sf. Pahomie** și cu cea din Penticostar, după cum urmează:
Dacă se face Priveghere, la Vecernia mică (joi seara), se pun doar Stihirile Sf. Iacob, și Slavele lui, iar la Și acum... se pun idiomelele din Duminica Samarinencei (Lângă fântâna lui Iacov... și Când Te-ai arătat pe pământ...). La final, Troparul Învierii, glas 4, Slavă..., al Sfântului Iacob, Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu - al Învierii, pe glasul Troparului Sfântului; Ectenia întreită scurtă și Otpustul mic.
La Vecernia mare (joi seara), după Psalmul 103, cântăm Fericit bărbatul... La: Doamne strigat-am..., 8 Stihiri: 5 ale Sfântului Iacob și 3 ale Sf. Pahomie, Slavă..., a Sf. Iacob, Și acum..., din Penticostar, glas 6: Lângă fântâna lui Iacov... Vohod, Lumină lină... Prochimenul și 3 Paremii ale Ierarhului. Litia cu Stihirile Ierarhului, punând Și acum..., a Samarinencei, glas 8: Când Te-ai arătat în trup... (vezi la Stihoavna Utreniei, în Penticostar). La Stihoavnă, se cântă Stihirile Praznicului, glas 4 (cele de la Doamne, strigat-am..., din Penticostar, care au rămas necântate), cu Stihurile de la Stihoavna Utreniei, din Penticostar, Slavă..., a Sf. Pahomie, glas 6, Și acum... din Penticostar, glas 6: Acestea zice Domnul.
La binecuvântarea pâinilor: Troparul Ierarhului (de două ori), apoi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (o dată); iar, dacă nu este binecuvântarea pâinilor, Troparele: al Învierii, glas 4; al Sf. Iacob, Slavă..., al Sf. Pahomie, glas 8: Arătatu-te-ai mai mare..., Și acum..., al Născătoarei - al Învierii pe același glas; apoi Otpustul mare: Cel ce a înviat din morți...
La Utrenie (vineri dimineața), la: Dumnezeu este Domnul..., Troparele: al Învierii glas 4, apoi al Ierarhului, Slavă..., Troparul Cuviosului, glas 8, Și acum..., Și acum..., al Născătoarei - al Învierii pe același glas. După întâia Catismă, se cântă Sedealna Ierarhului (de două ori), Slavă..., Și acum..., a Învierii, glas 4: Înviat-ai din mormânt ca un nemuritor... (din Penticostar). După a doua Catismă, se cântă Sedealna Ierarhului (de două ori), Slavă..., Și acum..., a Samarinencei, glas 4: Venind samarineanca... (din Penticostar). Apoi: Polieleul (Robii Domnului...), Mărimurile Sfântului Iacob, Ectenie mică, Sedealna Ierarhului (de două ori), Slavă..., Și acum..., a Samarinencei, glas 6: Precum ai deschis... (al doilea rând de Sedeln de la Utrenia de ieri din Penticostar); Antifonul întâi al glasului 4, Prochimenul și Evanghelia Ierarhului, Învierea lui Hristos văzând..., (o dată) și Psalmul 50. Apoi: Slavă..., Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Iacob..., Și acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei..., și Stihira Ierarhului. Canoanele pe 14: Canonul Samarinencei, cu Irmosul pe 6, al Sf. Pahomie pe 4 și al Sf. Iacob pe 4. După Cântarea a 3-a, Condacul și Icosul Sf. Pahomie, prima Sedealnă a Sf. Pahomie, Slavă..., a Sf. Iacob, Și acum..., a Samarinencei. După Cântarea a 6-a, Condacul și Icosul Ierarhului, și Sinaxarul din Minei. După Cântarea a 9-a, Ectenia mică, apoi Luminândele, glas 3: a Sf. Iacob, Slavă... a Sf. Pahomie, Și acum..., a Samarinencei (de duminica trecută).
La Laude, se pun Stihirile pe 6: 3 din Penticostar, glas 4 (cele de la Stihoavna Utreniei) și 3 ale Sf. Iacob, Slavă..., a Sf. Iacob, glas 4: Cu minte de bătrân împodobindu-te..., Și acum..., a Samarinencei, glas 6: Izvorul începutului vieții... Doxologia mare, Troparele: al Învierii, glas 4; al Sf. Iacob, Slavă..., al Sf. Pahomie, glas 8, Și acum..., al Născătoarei — al Învierii pe același glas; Ecteniile și Otpustul mare.
La Liturghie, Fericirile pe 12: din Cântarea a 8-a a Samarinencei, pe 4; din Cântarea a 3-a a Sf. Iacob, pe 4; și din Cântarea a 6-a a Sf. Pahomie, pe 4. Apostolul și Evanghelia: 1. de rând (vineri în săptămâna a 5-a după Paști); 2. ale Sf. Iacob Putneanul; 3. ale Sf. Cuv. Pahomie cel Mare. Axionul Paștilor; Chinonic: Întru pomenire veșnică...
La masă se face dezlegare la pește, untdelemn și vin.
SFÂRȘIT
Mineiul: 15 maiSursa: Mineiul pe mai, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Cuviosului 3.
Stihirile Cuviosului, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea...
Întinzându-ți toată dragostea către Dumnezeu, ai părăsit toată veselia cea lumească ca o trecătoare, și cu totul te-ai dat pe sineți lui Hristos, fiind curățit în tot chipul prin sihăstrie, și arătând împotrivire cu tărie către ațâțările patimilor, preaînțelepte Pahomie, și cu cugetul răbdând mucenicia, ca un purtător de biruință, ai primit cununa cea neveștejită, de Dumnezeu cugetătorule.
Ție celui ce ai trecut prin nebăgare de seamă, acoperământul cel gras al trupului, și ai rupt patima cea trupească, ți s-a dat acum prin vedenie lucrătoare, a te uni cu Dumnezeu, strălucindu-te cu luminile și cu darurile cele de acolo, și îndumnezeindu-te cu dumnezeieștile raze și cu insuflări și cu înălțările cele către Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, Fericite; și acum mergând către Hristos, roagă-L cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.
Ridicându-te mai presus de toată simțirea, curat te-ai unit cu Stăpânul, făcându-te afară din trup, Preacinstite, biruind patimile cu socotință aleasă, răsturnând și călcând trufiile dracilor, Pahomie. Și acum petrecând în lăcașurile cele cerești, adu-ți aminte de toți cei ce cinstesc pomenirea ta, cu îndrăzneală rugându-te lui Hristos pentru sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Ca pe un crin te-a înflorit pustiul pe tine, Părinte, bine mirosind tuturor, din lucrarea bunătăților, și veselind pe toți cu înțelepciunea cea din socotință, ca un vrednic despre amândouă părțile, și cu bună câștigarea săvârșirii, ai luat soarta cea mai aleasă, atât din cuvânt și din viețuirea ta, cât și din fapte și din credință, bine ai plăcut lui Hristos Dumnezeu. Pe Dânsul roagă-L Pahomie dumnezeiescule, ca și noi bine să-i plăcem Lui, și împreună cu tine să dobândim moștenirea cea de sus.
Și acum..., a Praznicului.
STIHOAVNA Praznicului.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea.
Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără de prihană ai urmat; îndrăzneală având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
Și acum..., a praznicului.
Tropar, glasul al 8-lea.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Pahomie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Sau acesta, glasul al 8-lea.
Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului Celui mare, îndreptând turmele sihaștrilor la staulul cel ceresc, Părinte Pahomie, și schima cea de acolo, Cuvioase, postnicilor deprinzând, și pe aceasta iarăși o ai învățat; și acum împreună cu aceia te bucuri, și te veselești în cereștile lăcașuri.
Slavă..., Și acum... a praznicului:
LA UTRENIE
CANOANELE
Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și al Sfântului pe 6.
CANONUL Sfântului
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
Irmos: Întru adânc a așternut...
Nădăjduindu-mă bunătății obiceiurilor tale, prea cu osârdie precum se cade cânt cântare; ci tu dumnezeiescule luminează cugetul meu cu străluciri dătătoare de lumină, prin rugăciunile tale, prea-alesule Pahomie.
Cuprinzându-te Părinte cu fierbințeală de dragostea nepătimirii, ai veștejit pricinuirile cele materialnice ale patimilor, Pahomie, și întraripându-te prin dragoste, ai apucat toată lumina cea din izvorul Dumnezeirii, Preafericite.
Slavă...
De multă bucurie ai umplut cetele cele cerești, cunoscând pe Ziditorul a toată făptura; căci fiind prins în temniță, ai cunoscut puterea Lui cea negrăită, învățându-te dogma credinței, purtătorule de Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei:
Mai aleasă ești, Preacurată, decât toată zidirea cea văzută și cea nevăzută, căci ai născut pe Ziditorul pururea Fecioară, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău; Căruia roagă-te cu îndrăzneală să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a,
Irmos: Înflorit-a pustiul...
Ca cerbul ai alergat către apă, Cuvioase, și stropindu-te cu Botezul cel sfânt, ai primit rouă, prin care ți s-a îndulcit inima.
Cetele vrăjmașilor nesuferind ați vedea neîncetarea nevoinței tale, purtătorule de Dumnezeu, ți-au meșteșugit ție multe feluri de supărări.
Slavă...
Ca unul ce ai avut viețuire sfințită, te-ai făcut puitor de lege, și povățuitor sihaștrilor, aducându-i pe ei lui Hristos, Pahomie, pururea pomenite.
Și acum..., a Născătoarei:
Spăimântatu-s-au cetele îngerilor și s-au înfricoșat inimile oamenilor de nașterea ta Preacurată. Pentru aceea cu credință te cinstim pe tine, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
CONDACUL și ICOSUL Praznicului.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie: Pe înțelepciunea...
Adăpându-ți sufletul din-destul, cu ploile lacrimilor tale Părinte înțelepte, ai secerat spicul bunătăților tale cu multă roadă, și făcându-te păstor oilor celor cuvântătoare, le-ai hrănit pe dânsele la verdeața sihăstriei. Pentru aceea dezlegându-te din viață cu mărire, te-ai numărat împreună cu cetele părinților, Pahomie. Drept aceea strigăm ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta. De două ori.
Slave, Și acum..., a praznicului.
Cântarea a 4-a,
Irmos: Venit-ai din Fecioară...
Făcutu-te-ai Pahomie, foarte ales ocârmuitor adunării sihaștrilor, căci prin vedenie ți s-a dat poruncă să ridici locașuri de învățătura bunătății, preaînțelepte Părinte.
Primind lumina Preasfântului Duh, te-ai făcut stea foarte luminoasă, cu Darul luminând pe toți câți i-ai îndreptat la limanul mântuirii prin învățăturile tale, Cuvioase.
Viața ta, purtătorule de Dumnezeu preafericite Pahomie, s-a făcut îndreptare prea iscusită sihaștrilor, după care viețuiesc acum cei ce urmează dogmelor tale celor dumnezeiești, Părinte.
Slavă...
Împungându-te de dragostea Stăpânului, ai stins bună pătimirea trupului, prin înfrânare, Pahomie, și toată viața ta ai afierosit Lui, ca o jertfă foarte de bună mireasmă.
Și acum... a Născătoarei:
Pe tine Stăpână Născătoare de Dumnezeu, toți credincioșii te știm liman de mântuire, și zid nemișcat; căci tu prin rugăciunile tale izbăvești din primejdii sufletele noastre.
Cântarea a 5-a,
Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...
Pentru dragostea lui Dumnezeu, ai vorbit cu învățăturile Duhului, din care luminându-te, ai ajuns la săvârșirea bunătății, slobozind starea sufletului de patimi.
Rugător aducem Ție, Stăpâne, pe sihastrul Tău, cerând printr-însul lumina Darului și a cunoștinței, și să fim păziți pururea cu toată întrarmarea Ta.
Slavă...
Întărindu-ți mintea cu paza poruncilor, Pahomie, ai veștejit săltările trupului, prin înfrânarea ta, și te-ai arătat păstor adunării celei iubitoare de Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei:
Roagă pe Fiul tău și Domnul, Fecioară preacurată, ca să dăruiască celor robiți izbăvire pașnică, care nădăjduiesc la tine, de primejdie potrivnică.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Întru adâncul păcatelor...
Măiestriile duhurilor celor pierzătoare le-ai călcat, Părinte, fiind îmbrăcat cu puterea Stăpânului tău, și îngrădit cu cinstita Cruce.
Înțelepțește ai ales cele veșnice, decât cele vremelnice, petrecând întru ostenelile sihăstriei, Cuvioase, și făcându-te purtător de grija sufletelor.
Slavă...
Prin Duhul de bunăvoie sărăcindu-te, Părinte, ai primit desfătarea cea nemuritoare și neschimbată în ceruri, și bogăția cea negrăită.
Și acum..., a Născătoarei:
Fără de ispită de bărbat ai născut Fecioară, și în veac rămâi Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului și Dumnezeului tău.
Irmosul:
Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie: Cele de sus căutând...
Luminător luminos te-ai arătat marginilor, și pustiul cetății l-ai făcut cu mulțime de călugări. Pe tine însuți te-ai răstignit, Crucea ta pe umeri luându-ți, și cu înfrânarea trupul ți-ai topit, rugându-te neîncetat pentru noi toți.
ICOS
Pomenirea cea prealuminoasă a fericitului, prin lumina înfrânării s-a arătat nouă zi de mântuire, gonind, noaptea cea adâncă a patimilor, și prin lucrarea faptelor celor bune luminat strălucind, întru care ca o stea luminoasă s-a arătat dumnezeiescul Pahomie; căruia cu credință să-i aducem cântări cu veselie, căci privind dintru înălțime ne luminează pe noi, și dă pace îndestulată, rugându-se neîncetat pentru noi toți.
SINAXAR
Întru această lună în 15 zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Pahomie Tavenisiotul.
Stih: Pahomie grăsimea trupului subțiind,
Mai-nainte de mutare, tărie în suflet era adunând.
Pahomie grăsimea trupului mai-nainte o a lepădat,
Și cu schima și cu faptele îngerilor a urmat,
Pahomie în a cinsprezecea zi cu adevărat.
Din cele de aici s-a mutat,
Acesta a fost din Egiptul Tebaidei celei de jos, în vremile lui Constantin marele împărat, și avea părinți închinători de idoli. Cu care mergând odată în capiștea idolilor, a auzit pe cel ce slujea capiștei, zicând către părinții lui: Scoateți de aici pe vrăjmașul dumnezeilor și-l goniți. Și încă bând Preacuviosul și din vinul acela al jertfei a vărsat. Și ajungând mai la vârstă, se puse la rânduiala ostașilor, și peste puțină vreme lăsând slujba ostășească, se sui la Tebaida cea de sus, și primi Botezul lui Hristos, și se făcu monah, și se duse în pustiu, unde făcu o mânăstire într-un loc al Tavenisiei, venindu-i glas de sus, care arătă lui, lesnirea locului și mulțimea celor ce erau să se strângă acolo. După aceea adunându-se mulți, cu vremea veni și Teodor sfințitul, care i se făcu ucenic și râvnitor vieții și faptelor celor bune și la minuni a strălucit cu dânsul. Și la atâta înălțime de cunoștință dumnezeiască se suiră cu nepătimirea, cât vedea cu gândul și suirile fericitelor suflete, și vedea și cele de departe ca și cele de față, și proorocea de cele ce erau să se întâmple. Iar mai-nainte de a se săvârși din viața aceasta Sfântul, numărând mulțimea monahilor ce veniseră către dânsul, s-a aflat o mie patru sute de bărbați. Și se vede dintru aceasta că a fost dumnezeiesc bărbat, și desăvârșit în buna faptă. Căci cei ce se duceau de la casele lor, nu mergeau pentru desfătare și pentru trupeasca dulce pătimire, întru care se bucură cei mulți, ci pentru înfrânarea poftelor, și trudele cele pustnicești, mirându-se de obiceiurile Sfântului, și urmând viața și petrecerea sa cea îngerească. Deci săvârșindu-se în Hristos, fu îngropat întru a sa mânăstire.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ahilie episcopul Larisei.
Stih: Larisa povestește îmbunătățirile tale cu străin chip, cinstite.
Pomenind de tine și după moartea ta, Părinte.
Acesta era pe vremea împărăției lui Constantin cel mare, născut și crescut din părinți binecredincioși, de la care fu învățat religiozitatea și cinstirea de Dumnezeu, împreună cu învățăturile cele dinafară, și cu filosofia cea mai înaltă, și împodobindu-se pe sine cu toate bunătățile cele după Dumnezeu, fu ales arhiereu Larisei, celei ce se află în a doua Tesalie de către toți cei ce locuiau în Elada, și mergând la Sinodul cel mare din Niceea și împreună ostenindu-se și luptându-se cu părinții până în sfârșit, și caterisind pe Arie cu cei împreună cu el, și dându-i anatemei, iarăși s-a întors în Larisa, și surpând multe capiști idolești, și draci din oameni izgonind, și alte prea multe minuni lucrând, și-a sfârșit viața cu pace, după ce a ridicat din temelie case de rugăciune, și cu tot felul le-a împodobit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Varvar izvorâtorul de mir.
Stih: Nu Varvar, ci de bun a fi este arătându-te.
Izvorârea mirelui din mormântul tău Părinte.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos: Porunca tiranului cea...
Fiind îmbrăcat cu puterea Stăpânului, ai călcat ca pe o țărână pătimirea cea dulce a vieții, rănindu-te de dragostea vieții celei nestricăcioase, căreia te-ai și împărtășit acum, sălășluindu-te cu cetele îngerilor, Părinte Pahomie.
Câștigând inimă foarte curată te-ai învrednicit a vedea pe Cel nevăzut tuturor; drept aceea te-ai fericit, Părinte, precum este făgăduința, lăudând pe Făcătorul de bine Cel preaslăvit.
Slavă...
Dobândind tu cuget ortodox, ai propovăduit o Unime în trei numiri, pe Treimea Cea de o Ființă, și ai învățat întruparea cea înfricoșată a Cuvântului, lăudând pe Născătoarea de Dumnezeu cea pururea Fecioară, Preafericite.
Și acum..., a Născătoarei:
Sfânta Sfintelor te înțelegem pe tine, ca pe una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită, căci tuturor credincioșilor ai izvorât nestricăciune prin dumnezeiasca naștere.
Cântarea a 8-a,
Irmos: Cuptorul cel cu foc...
Învățăturile cele înțelepte ale sihaștrilor te-ai învățat de la înger, din porunca dumnezeiască, Înțelepte. Cu care acum hrănindu-ne noi cei crescuți întru buna-credință, strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Viețuirea sihăstriei tale preaînțelepte, strălucind ca un fulger, lumină prea mare a răsărit tuturor celor ce cu credință strigă Ziditorului: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pahomie cel mărit slăvindu-Te pe Tine Cel mai presus de gând, născut mai-nainte de veci din Tatăl Cel nenăscut Te-a propovăduit, Hristoase, și pe Duhul Cel Preasfânt, cunoscând o fire, și o Dumnezeire a Treimii.
Și acum..., a Născătoarei:
Noi cei binecredincioși te numim pe tine ușă Luminii, preacurată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care mai presus de fire ai născut strălucirea Tatălui, Care S-a unit cu grosimea trupului. Pe Care Îl lăudăm toate lucrurile ca pe Domnul.
Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărțit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioși răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Fiul Părintelui...
Cu luminile Darului luminându-te, Pahomie, și învrednicindu-te a te desfăta întru slava cea nepieritoare, ca o slugă credincioasă, stai înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta.
Împletitu-ți-s-a cunună ca unui biruitor cu dreapta cea purtătoare de viață, și atotțiitoare, fericite Pahomie, și acum învrednicește pe cei ce laudă pomenirea ta cea mărită, să dobândească iertare de greșeli pururea pomenite.
Slavă...
Culegând acum roadele ostenelilor tale, Pahomie, te îndestulezi de bucuria cea mai presus de cuget, ci dar acum nu înceta a te ruga lui Hristos, să se mântuiască ucenicii tăi cei ce acum te laudă pe tine, și te cinstesc, vrednicule de minune.
Și acum..., a Născătoarei:
Ca lâna primind în pântece ploaia cea cerească, ne-ai născut pe Cel ce ne dă nouă băutură dumnezeiască, celor ce cu bunăcredință Îl lăudăm pe El, și te vestim pe tine preacurată, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie: Cela ce ai împodobit...
Dorind de viața cea îngerească te-ai depărtat în pustietăți, și supunând patimile cele trupești, te-ai arătat întocmai cu îngerii, purtătorule de Dumnezeu, Pahomie. De două ori.
Slavă..., Și acum..., a praznicului.
STIHOAVNA Praznicului.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.
Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Pahomie, Părintele nostru; căci prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut, fericit ești că lui Hristos ai slujit, și puterea vrăjmașului ai biruit. Cela ce ești cu îngerii împreună vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună locuitor; cu care roagă-te Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
Și acum..., a Praznicului.
LUMINÂNDA și STIHOAVNA Praznicului.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
LA LITURGHIE.
Fericirile praznicului, Cântarea cea de rând pe 4. Și ale Sfântului, Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui... Stih: Ce vom răsplăti Domnului... Apostolul către Corinteni: Fraților, Dumnezeu care a zis dintru întuneric să strălucească lumina... Aliluia, glasul al 6-lea: Fericit bărbatul care se teme de Domnul... Stih: Puternică pe pământ va fi sămânța lui... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, mergeau după Iisus noroade multe... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul.
SFÂRȘIT