SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3. Iar de va fi în postul Apostolilor să se zică 3 Stihiri din Octoih, Apoi Stihirile; sfințitului Mucenic, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Dumnezeiască pătrime a Ierarhilor, s-a arătat ca o mulțime de stâlpi nemișcați ai lui Hristos, pe a căror întărire își înalță înțelepciunea casa. Jertfele dogmelor le pune înaintea tuturor, vinul cel veselitor îl toarnă în pahar de cinste, dă desfătare și Dar celor ce cu credință săvârșesc pomenirea Ierarhilor, și a pătimitorilor lui Hristos.

Păziți lumea ucenici și slugi ale lui Hristos, și sfințiți dumnezeiești Mucenici, mare Patrichie, dimpreună cu Acachie, prea Sfințite Menandre, fericite Poliene, ceata de potriva minților celor cu patru fețe. Ca unii ce împliniți ceată dumnezeiască, și stați înaintea Scaunului lui Dumnezeu, păziți pe cei ce vă cinstesc pe voi cu credință.

Dorind cu adevărat, o Patrichie, de Cel ce negrăit a întemeiat pământul pe mări, și l-a gătit pe el cu râuri, înveți prin dumnezeieștile tale graiuri, taina cea preaminunată a apelor celor fierbinți. Dintru ale Căruia daruri dumnezeiești, dă-ne și nouă de sus acum apele cele mântuitoare, prin rugăciunile tale.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

Iar de va fi afară de Praznic, să se cânte aceasta a Născătoarei, asemenea.

Necazurile și asuprelile cele rele, și feluri de patimi viforăsc pe smeritul meu suflet, Fecioară neispitită de nuntă, Maica lui Hristos Dumnezeu, arată-te mie ocârmuitoare în marea vieții, și încetează viforul ce-mi stă asupră-mi, la limanul cel lin al pocăinței și al răsuflării, povățuindu-mă pe mine cel ce alerg la acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Multe dureri suferind întru răstignirea Fiului și Dumnezeului tău, Preacurată, suspinând, lăcrimai și strigai: Vai mie preadulcele meu Fiu, cum pătimești fără dreptate, vrând să mântuiești pe pământenii cei din Adam? Pentru aceasta Preacurată Fecioară, ție cu credință ne rugăm: Fă nouă pe Acela, Milostiv.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Ale Praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfinților pe 4. Iar de va fi în post. Canonul din Octoih și al Sfinților.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Teofan

Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,

Irmos:

Pe Faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cela ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, și despărțind marea, și pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Toți fiind îmbrăcați măriților cu veșminte de preoție, împodobite cu tot felul de daruri, și iarăși înfrumusețate cu vopselile sângelui mucenicesc, tari părtinitori v-ați arătat dreptei credințe.

Hristos puitorul de nevoințe acum își întinde dreapta sa la toți pătimitorii și deschizând podvigul nevoințelor, a adunat ceată de patru Mucenici alcătuită după cuviință, care Îl slăvește pe Dânsul cu cântări.

Slavă...

Făcându-te mai mare Bisericii, Patrichie, ca un păstor bun ți-ai pus sufletul tău pentru dânsa, Fericite, având întru ajutor pe înțelepțitul Menandru, și pe dumnezeiescul Polien, împreună cu Acachie, pururea înălțând lui Dumnezeu cântare.

Și acum..., a Născătoarei:

Grăitorii de Dumnezeu Mucenici urmând graiurile dumnezeieștilor Prooroci, au mărturisit pe Cuvântul lui Dumnezeu că a luat trup din Preacurata Fecioară; pe care văzându-o că este Născătoare de Dumnezeu, pururea cu cântări o fericim.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cel ce ai întărit din început...

Să fericim credincioșii pe cei ce bărbătește au umblat pe calea muceniciei, și au săvârșit călătoria cea preabună, ca pe niște Mucenici purtători de biruință, și încununați dumnezeiește și Ierarhi cugetători de Dumnezeu.

Grăitorul de Dumnezeu înfierbântându-se de râvna bunei credințe, a veștejit văpaia înșelăciunii, grăind fără sminteală ritoricește dogmele cuvântării de Dumnezeu și cu adevărat înțelepțind pe toți către cunoștință dumnezeiască.

Slavă...

Văzând Patrichie pe cumplitul dregător omorât de beția necredinței, a sărit strigând cuvinte de cunoștința Dumnezeirii, și semănând la toți dumnezeiescul cuvânt al credinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Neispitită de nuntă ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu; pe Care mucenicii lui Dumnezeu bărbătește l-au mărturisit, ca niște ostași ce au fost ai Lui, și s-au făcut încununați.

Irmosul:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întărește; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea...

Să cinstim cu cântări pe Acachie cel înțelept, și pe Polien cel sfințit întru credință, și pe marele Patrichie dimpreună cu Menandru. Căci fiind aceștia preoți lui Dumnezeu Atotțiitorul, bine i-au plăcut Lui. Pentru aceea se și veselesc împreună cu îngerii și cu dânșii s-au unit prin credință; cărora cu dragoste să strigăm: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de este post a Născătoarei:

Pe ceea ce este ușă cerească și sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm; scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, și vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, și iertarea greșelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, să dăruiască iertare greșelilor celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce fără dreptate ridicat, plângând, cu amar striga: Lumea se bucură luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără păcat. Căreia cu credință să-i strigăm: Milostivire arată Fecioară spre noi, și iertare de păcate dăruiește celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea, Doamne, și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, tu bucuria mea, Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părintești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Cu puterea lui Hristos te-ai îmbrăcat Patrichie, căci ai ajuns a fi preot al Lui, și arătat urmând după urmele Lui, prin munci te-ai adus prinos însuși Făcătorului de bine, cu bunăcredință strigându-i Lui: Slavă puterii Tale, Doamne.

Preot dumnezeiesc te-ai arătat Părinte Acachie, umplându-te de dumnezeiasca lumină, și arătându-te mărturie adevărată lui Hristos, ai defăimat înșelăciunea idolilor. Pentru aceea și cu cuget vesel strigi: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Dănțuind și veselindu-se Menandru împreună cu ceata mucenicilor Tăi, Hristoase, strălucește acum cu razele Tale și înfrumusețându-se cu vărsare de lumină frumoasă acolo; Ție Stăpânului cu veselie strigă: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Slavă...

Părintele Polien Mucenic arătându-se, s-a învrednicit a se număra în ceata cea sfințită ca un nebiruit. Pentru aceasta acum și de lumina cea nestricăcioasă umplându-se după vrednicie, strigă Ție Stăpânului tuturor și Ziditorului: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Și acum..., a Născătoarei:

Mucenicii cei înțelepți având armă pe Preacurata ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, au biruit măiestriile înșelăciunii, și îmbunările tiranilor arătat le-au risipit, și acum arătându-se purtători de cununi, strigă: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești Lumină neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Prin ostenelile sihăstriei omorându-vă lumii, cugetătorilor de Dumnezeu Mucenici cu osârdie v-ați adus pe sine-vă lui Hristos jertfe desăvârșite, junghiindu-vă ca niște miei, fiind plecați dumnezeieștilor porunci ale Stăpânului.

Gânditor petrecând acum împreună cu îngerii, fericite Patrichie, pomenește către Stăpânul, pe cei ce săvârșesc cinstită prăznuirea ta prealăudate, rugându-te întru rugăciunile tale să se mântuiască de primejdii.

Slavă...

Nevoindu-vă după lege prealăudaților Mucenici v-ați încununat, căci răbdând amarele dureri și răni de la călcătorii de lege, v-ați învrednicit a vă desfăta în ceruri viața cea nestricăcioasă.

Și acum..., a Născătoarei:

Toți măriții Mucenici cunoscându-te pe tine adevărata Născătoare de Dumnezeu, au propovăduit pe Cel născut din tine, știind pe Dumnezeu Cuvântul, vitejește stând împotriva păcatului până la moarte, Doamnă și Fecioară prealăudată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Adâncul păcatelor...

Noi poporul cel credincios, luminat cu bună-cuviință, adunând acum cete, după vrednicie să lăudăm cu bucurie adunarea cea de chinuri, ce este alcătuită de patru Mucenici și Ierarhi.

Pătimitorii potolesc durerile bolilor celor trupești, prin izvoarele cele de sineși ale apelor celor fierbinți; și cu dumnezeieștile rugăciuni, de patimile cele sufletești mântuiesc, pe cei ce cu credință aleargă către dânșii.

Slavă...

Rugând acum pe Mântuitorul Hristos, fericite Patrichie, răsare-mi prin rugăciunile tale zorile cele înțelegătoare, mie celuia ce zac întru întunericul greșelilor, și dintru aceasta îmi petrec viața întru răutate.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează-mi sufletul meu ceea ce ai născut strălucirea slavei Tatălui, Fecioară Născătoare de Dumnezeu prealăudată. Căci pătimitorii având Darul tău, au defăimat limbuțiile cele rele ale tiranilor.

Irmosul:

Adâncul păcatelor și viforul greșelilor mă tulbură, și întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci îmi întinde și mie mâna Ta cea tare ca lui Petru, o Îndreptătorule! și mă mântuiește.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Iar de va fi în post zicem al Sfântului.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ca o sfințită vistierie a lui Iisus, Patrichie, Biserica primind trupul tău, bucurându-se strigă ție: Prin tine toată lumea în pace adâncă se ține, și se acoperă de tot eresul nevătămată ca o nebiruită.

SINAXAR

Întru această lună în 19 zile, prăznuirea Sfântului sfințitului Mucenic Patrichie, episcopul Prusiei, și cei împreună cu dânsul: Acachie, Menandru și Polien.

Stih: Patrichie fiind tăiat, a aflat laudă,

Decât a tuturor Patrichiilor pământești mai înaltă.

Lui Patrichie în a nouăsprezecea zi,

Sabia viața îi răpi.

Însă dintru aceștia Patrichie episcopul Prusiei, fiind pârât pentru că credea în Hristos, a stătut de față înaintea eparhului Iulie, și silindu-se el ca să-l plece în tot chipul, a adus la mijloc de zicea și aceasta: Că izvorârea apelor celor fierbinți se înfierbântă din îngrijirea dumnezeilor, și se varsă pentru binele oamenilor. Iar Sfântul Mucenic i-a răspuns împotrivă, că cu adevărat că pentru binele oamenilor izbucnesc apele cele fierbinți, însă cu puterea Domnului nostru Iisus, care a rânduit două locuri: unul plin de bunătăți, în care se odihnesc drepții, iar celălalt plin de întuneric și de foc, unde se vor osândi păcătoșii după învierea cea din morți; și cum că Dumnezeu a pus foc în toată zidirea, și este adică deasupra tăriei, foc și apă; este încă și dedesubtul pământului, de unde izbucnesc în sus de ies izvoarele, și cele ce se apropie de foc, sunt fierbinți, cele ce se depărtează de foc sunt reci; și cum că focul cel de desubtul pământului este muncitor sufletelor celor necurați și necredincioși. Iar cea de mai jos apă ce este înghețată ca cristalul, se numește tartar, unde s-a ales a locui dumnezeii elinilor, și zicând și alte multe ca acestea, porunci guvernatorul de-l aruncară în mijlocul izbucnirilor apelor fierbinți, care lui nimica nu-i stricară, ci mai vârtos acelora ce l-au băgat, și ieșind Sfântul sănătos, și luându-și răspunsul cel de sabie, i s-a tăiat capul împreună cu Acachie și Menandru și Polien. Și se face soborul lor în casa preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Memnon, făcătorul de minuni.

Stih: Dormitează spre puțin ceva după cea mai după urmă răpire.

Așteptând Memnon, a lui Dumnezeu întâlnire.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Acolot.

Stih: Mucenicul Acolot ca spre cămară de mire,

Urma celor ce-l duceau spre a focului ardere.

Tot în această zi, Sfânta Chiriachi, prin foc s-a săvârșit.

Stih: Chiriachi cu înțelepciune de focul cel veșnic fugea,

Și cu dulceață spre cel vremelnic năzuia.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Teotimi, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Teotimei Dumnezeu îi este cinstea.

Pe care cinstită Muceniță o arată sabia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Lăudații Mucenici fiind împodobiți cu podoaba preoției, cu sângiurile lor o au făcut pe dânsa mai sfințită, și dănțuind întru vederea lui Dumnezeu cântau: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Luminându-te cu lumină dumnezeiască, fericite Patrichie ai defăimat învățăturile cele grele ale ritorilor, căci ca într-un cuptor fiind în apele cele fierbinți, de care nu te-ai ars, strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Ighemonul, neîmpăcatul vrăjmaș n-a suferit Patrichie înțeleptele cuvinte ale tale, cu care ai biruit pe spurcații mincinoși, numiți dumnezei, pe care scuipându-i strigai cu bucurie: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată acum s-a plinit dumnezeiasca proorocie a dumnezeiescului David, căci pătrimea mucenicilor cu dragoste cinstește fața ta, Preacurată Fecioară, strigând Celui ce S-a întrupat din tine: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Veniți credincioșilor cu veselie să cinstim pe mucenicii cei purtători de cununi, pe ierarhii cei cugetători de Dumnezeu, slăvind pe Hristos cel ce le-a dat lor putere, să nu se teamă de chinurile vrăjmașilor. Pe care tinerii bine-L cuvintează, preoții Îl laudă, noroadele Îl preaînalță întru toți vecii.

Cu ungerea preoției și cu sângele muceniciei, se împodobește pătrimea bunilor biruitori Mucenici, și strălucește cu minunile, foarte luminând pe fiecare din cei ce cântă Făcătorului și Mântuitorului: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca cei ce ați biruit taberele dracilor, și nu v-ați spăimântat de îngrozirile tiranilor, ați primit cununi de la Hristos, ca niște purtători de biruință, cântând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Să se veselească Menandru, să se laude Acachie, și luminatul Patrichie, împreună cu Polien, care adunându-se ceată, ca cei ce s-au arătat preoți, să laude neîncetat pe Cuvântul Tatălui, Care S-a întrupat din pântece fecioresc neispitit de nuntă, preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului a strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Văzând tiranii pe Mucenici că li se tăiau capetele, și își dau sufletele cu dragoste vitejește, s-au spăimântat. Iar Hristos i-a primit pe ei odihnindu-i întru sineși, prin care și tămăduiri ca dintr-un izvor, neîncetat izvorăște celor ce aleargă către dânșii.

Sârguindu-vă Ierarhilor și Mucenicilor, a vedea izvorul doririlor în ceruri, părăsind toate cele bune de pe pământ, v-ați înălțat la vârful cel preaînalt al dumnezeieștii împărății, învrednicindu-vă desfătării celei fericite mai presus de cuget.

Slavă...

Trecut-a-ți apa supărărilor și focul chinurilor, și arătat ați primit acum repausul cel veșnic în locașurile cele cerești, întru care dănțuind neîncetat, purtând cununi, mântuiți-ne pe noi de primejdii, pătimitorilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pomenirea Mucenicilor, ca soarele luminează pe credincioși cu minunile lor, căci Dumnezeu cel născut din tine Preacurată Fecioară, pe Care cu bunăcredință L-au propovăduit, arătat i-a luminat pe ei, slăvind precum S-a făgăduit, pe cei ce cu credință au cinstit venirea Lui.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cecurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

Stihoavna Praznicului sau a Octoihului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.