SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului sau ale Octoihului 3, și ale Sfântului glasul al 4-lea,

Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Cu ploile sângiurilor tale, mare Mucenice Talaleu, dumnezeiește ai stins cuptorul nedumnezeirii, și acum cu râurile minunilor gonești multe feluri de boli, și credincioșilor le dai sănătate prin dumnezeiescul Dar. Pentru aceasta cu bucurie prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, și țărâna trupului tău cu cinste o îmbrățișăm.

Cunoscându-te odraslă roditoare de măslin dumnezeiesc, purtătorule de chinuri Talalee, cu untul-de-lemn al ostenelilor și minunilor tale celor mai presus de fire, cu adevărat ne alinăm, slăvind pe Dumnezeul tuturor, Care mult te-a mărit pe tine cel ce te-ai chinuit pentru Dânsul, și de tot ai pierdut trufia înșelăciunii.

Aruncându-te în mare, și înfășurându-te cu râurile și șuvițându-te foarte tare, ai rămas neplecat, întărindu-te pe tine Hristos, Fericite, ca pe unul ce te luptai cu cuget prea-viteaz împotriva zavistiei celei prea-cumplite. Talalee fericite, cela ce ești întocmai la cinste cu îngerii, și împreună vorbitor cu purtătorii de chinuri; roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei, aceasta, glas și podobie aceeași.

De o mie de ori am făgăduit ca să fac pocăință pentru greșelile mele, Preacurată, dar nu mă lasă pe mine obiceiul cel iubit al răutăților mele. Pentru aceasta strig ție, și cad rugându-mă: Tu Stăpână mă scoate dintru această muncire, îndreptându-mă, către cele mai bune și către cele ce duc aproape de mântuire.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe tine Mielușelul și Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn Mielușeaua ceea ce Te-a născut, se tânguia ca o Maică strigând către Tine: Fiule preaiubite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii îndelung-răbdătorule, cum s-au pironit mâinile și picioarele Tale, Cuvinte, de cei fărădelege, și Ți-ai vărsat sângele Tău, Stăpâne?

Troparul, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, sau a Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, sau ale Octoihului, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Cela ce a bătut Egiptul și pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie pe poporul cel ce cântă ca Moise, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Cela ce te luminezi pururea cu razele cele prealuminoase ale Duhului Celui atoatefăcător, luminează pe cei ce săvârșesc totdeauna pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ca cu credință să te mărească, Mucenice Talalee.

Întărindu-te cu buna-credință, și împuternicindu-te cu Darul prea îndurătorului Dumnezeu, cu cuget viteaz ai mers către lupte Talalee, și ai stricat întăririle vrăjmașului, ridicând biruințe.

Slavă...

Fiind tânăr de trup și întreg la minte ca soarele ai strălucit cunoștința de Dumnezeu cea adevărată, arătat gonind negura deșertăciunii idolești, Mucenice Talaleu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce ai născut pe Domnul, lauda celor cu buna-credință, bucuria îngerilor, mântuitoarea creștinilor, iertarea păcătoșilor, podul care treci pe credincioși de pe pământ la Cer, mântuiește pe robii tăi.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce întărești tunetul...

Minunate minuni ai făcut în vremea chinuirii tale, Preafericite, căci hotărând tiranul să te chinuiască, fără de milă, mâinile lui s-au arătat uscate și nelucrătoare.

Privind numai către Stăpânul, Cel ce-ți da ție biruință, nu te-ai abătut de la mărturisirea cea adevărată, ci ai rămas nemișcat, spăimântând și pe cei fără de minți, pătimitorule.

Slavă...

Cu cuvântul vieții, și cu arătarea faptelor ai vânat pe Alexandru și pe Asterie, pătimitorule, și i-ai adus Mucenici prealăudați înaintea lui Dumnezeu, Făcătorului de bine, Mucenice Talaleu.

Și acum..., a Născătoarei:

Strălucește-mi mie lumină de pocăință, Fecioară, căci zac întru întunericul păcatului cu mințile stricate, și-mi dă mie dezlegare greșelilor ca să te slăvesc pe tine Preacurată.

Irmosul:

Cela ce întărești tunetul și zidești duhul, întărește-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, și să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Arătându-te purtător de chinuri, cu chip luminos, ai gonit întunericul nedumnezeirii, și ai alergat către chinuri și la moarte; pentru aceea isprăvindu-ți nevoințele cele vitejești ai primit mare moștenire și slavă, care nicicum nu se trece, viteazule pătimitorule Talaleu mărite.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va ți în post, să se zică a Născătoarei aceasta, asemenea.

După Dumnezeu către acoperământul tău cel dumnezeiesc alerg eu smeritul, și căzând mă rog: Miluiește-mă Preacurată Născătoare de Dumnezeu. Căci păcatele au covârșit capul meu, și mă tem de muncă, și mă cutremur Stăpână, fă rugăciune Preacurată către Fiul tău, ca să mă mântuiesc de acestea.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe tine Cel ce Te-ai născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te, Hristoase, ceea ce fără dureri Te-a născut cu trup, spânzurat pe Cruce, striga: Vai mie preaiubite Fiule Iisuse, cum Te-ai răstignit de bunăvoie acum de oamenii cei fărădelege, Cel ce ești slăvit de îngeri ca un Dumnezeu? Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău, și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat, Doamne, că este plin pământul de lauda Ta.

Fiind aruncat în mare nu te-ai cufundat, prin putere dumnezeiască, iar pe cei fărădelege i-ai înecat întru adâncimea sfintelor tale sângiuri, înțelepte Mucenice Talaleu.

Strălucind cu dumnezeieștile vărsări de lumină, te-ai arătat judecătorului cu haină luminoasă, arătat mustrând credința lui cea rea și întunecoasă, Mucenice mărite.

Slavă...

Preasfințit lăcaș și casă a slavei Celei în trei Sori am cunoscut că te-ai făcut, Fericite, sfărâmând capiștile și idolii viclenilor draci.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfinții Prooroci au glăsuit odinioară mai-nainte de nașterea ta, numindu-te munte mare și umbros, și ușă, prin care singur Domnul a trecut una Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Răsare-mi mie Doamne lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, și te laudă pe Tine; că Tu ești Dumnezeul nostru, și la Tine scap, Împăratul păcii.

Ostenelile tale, Fericite, sau adus prinos Făcătorului de bine, ca o tămâie cu bun miros. Pentru aceasta moștenești împărăția și viața cea fără durere împreună cu toți aleșii, Sfinte Talaleu.

Fiind plin de apele cele dumnezeiești ale Duhului, ai răcorit suflete arse de văpaia necredinței, și arătat le-ai îndreptat către apa odihnei, Mărite.

Slavă...

Ca un măslin prea-roditor te-ai sădit în casa Dumnezeului nostru, Mucenice Talaleu, care îmbunează pururea inimile și fețele tuturor cu untul-de-lemn al bunei credințe, preaînțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Fii luminii ai arătat pe cei întunecați de patimi, ceea ce ai născut raza Tatălui pe Hristos dătătorul de lumină, Preasfântă Stăpână. Pentru aceea cu dragoste te fericim pururea.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Viforul gândurilor...

Având ajutor pe sfinții îngeri, ai biruit taberele dracilor în vremea muncilor tale. Prin care arătându-te purtător de cunună, ai dobândit slava, înțelepte Talaleu.

Firea cea necuvântătoare cunoscându-te pe tine mărturisitor Cuvântului, a fugit de pornirea cea necuvântătoare, și te-a cinstit pe tine întru cuvântare de bunăcredință, când te luptai în mijlocul priveliștei, mărite Talaleu.

Slavă...

Norodul cel fărădelege, văzând că minunat se făceau la tine mari minuni, s-a biruit de suflarea dumnezeiască și a primit lumina cunoștinței de Dumnezeu, Talalee.

Și acum..., a Născătoarei:

Dezlegatu-m-ai din legăturile păcatului, născând pe Domnul, Care a stricat împărățiile iadului, și pe toți ia legat spre a Sa cunoștință, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul:

Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greșelilor celor nemăsurate mă trage. Ci Tu cârmuitorule bune, mai înainte apucând cârmuiește-mă, ca pe Proorocul și mă mântuiește.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 3-lea,

Podobie: Fecioara astăzi...

Împreună cu mucenicii arătându-te pătimitor, te-ai făcut ostaș întrarmat ales Împăratului slavei, prin munci și prin chinuri, călcând trufia închinătorilor la idoli. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta, înțelepte Talaleu.

ICOS

Pe slujitorul cel viteaz al adevărului lui Hristos, ca pe un tare pătimitor și propovăduitor credinței, ca pe unul ce a surpat înșelăciunea vrăjmașului, și a înfruntat toată iuțimea cea pierzătoare de suflete a idolilor, cu cântări și cu laude, și cu bunăcredință să-l lăudăm acum, căci ca un miel stând în mijlocul lupilor celor fărădelege, cu bunăcredință a propovăduit legea Domnului. A căruia pomenire cu un cuget săvârșind, cântăm cinstită pomenirea preaînțeleptului Talaleu.

SINAXAR

Întru această lună în în 20 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Talaleu.

Stih: Lui Talaleu doctorului care a suferit tăiere,

Dumnezeu îi trimite doctorie spre a patimii vindecare.

Lui Talaleu în a douăzecea zi,

Sabia capul îi răpi.

Acesta a fost în zilele împăratului Numerian, de la Liban. Pe tatăl său l-a chemat Veruchie și pe maică-sa Romilia. Și se nevoi de învăță meșteșugul doctoriei și fu prins la Azarvon, ce este al doilea ținut al Chilichilor, ascuns fiind într-un măsliniș și fu adus înaintea guvernatorului Teodor, care neputându-l pleca să facă jertfă la idoli, porunci să i se pătrundă gleznele, și să bage ștreang să-l spânzure cu capul în jos; după aceea slugilor părându-li-se că fac așa, luându-li-se mintea de oarecare putere dumnezeiască ei sfredeliră un trunchiu de lemn, ca și cum ar fi fost Sfântul, și-l spânzurară. Care pentru aceasta au fost bătuți, ca și cum și-ar fi bătut joc de boierul. Iar doi din aceste slugi: Alexandru și Asterie, văzând acea preaslăvită minune, crezură în Hristos, și li s-au tăiat capetele. După aceea porunci să-l arunce în mare, dintru care ieși sănătos îmbrăcat cu un veștmânt alb. Apoi fu trimis să se lupte cu fiarele, și iarăși rămânând nevătămat, i s-a tăiat capul la Edesa, cetatea egheilor.

Tot în această zi, ostașii cei ce au crezut prin Sfântul Talaleu, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Asterie prin a capului tăiere,

S-a făcut stea povățuitoare lui Alexandru spre tăiere.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ascla.

Stih: Egiptean cu limba Ascla suferă ardere de foc,

Pentru dumnezeiasca propovăduire limbilor celor de foc.

Tot în această zi, Sfinții trei Cuvioși și purtători de Dumnezeu părinți: Nichita, Ioan și Iosif, ctitorii Sfintei și împărăteștei mânăstiri cea nouă din Mio, cu pace s-au săvârșit.

Stih: Împreună cu nematerialnicii îngeri acum Sfintei Treimi s-au înfățișat,

Acești trei cuvioși, care uniți s-au aflat.

Tot în această zi, scoaterea și mutarea moaștelor celui dintru Sfinți Părintelui nostru Nicolae din Mira Lichiei, făcătorul de minuni.

Stih: Luminând moaștele tale de Dumnezeu cugetătorule răsăritul.

Au luminat cu chip străin iarăși și apusul.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Talasie, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Talasie și locuind în mormânt,

Izvorăște râuri de daruri din mormânt.

Tot în această zi, Cuviosul Marcu postnicul, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Hristos cel ce a aflat dedemult grădina spre îngropare,

Dă lui Marcu grădina Edenului cea mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat, cu laude, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Stătut-ai în mijlocul văpăii supărărilor ca cei trei tineri, arătat primind dumnezeiasca rouă dintru înălțime, și slavoslovind pe Dumnezeul tuturor, mărite Talaleu.

Ca un alt nou Daniil ai fost aruncat în mijlocul leilor și prin dumnezeiescul Dar nicicum împărtășindu-te de vătămarea acelora, Mucenice purtătorule de nevoință Talaleu.

Slavă...

Cu facerile de minuni mântuiești pe credincioși de tot felul de boli, și dezlegându-i de supărări, gonești taberele dracilor prin rugăciunile tale, cela ce ești podoaba mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine arătat te rugăm Doamnă de Dumnezeu dăruită, scoală-te întru ajutorul nostru, și ne mântuiește pe noi de supărări veșnice, și de toată îngrozirea.

Cântarea a 8-a,

Irmos: În văpaie de foc stând tinerii...

Cu bunăcredință propovăduind o fire, o voire și un sfat și o putere a Dumnezeieștii Treimi, cu înțelepciune ai surpat bârfirea mulțimii dumnezeilor. Și răbdând multe dureri, foarte mult te-ai lăudat, mărite Talaleu.

Prin tăiere de sabie, ca o jertfă curată și sfântă te-ai adus Mielului Celui ce S-a jertfit, și ai ucis pe șarpele, cel ce mai-nainte a omorât în rai pe Adam și pe Eva cu moartea neascultării.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Întru pomenirea ta pătimitorule, dănțuiesc împreună cu credincioșii cuvioasele cete ale îngerilor, ale Apostolilor și ale Proorocilor. Cu care împreună moștenind lăcașurile cele cerești, nu înceta a te ruga pentru noi toți purtătorule de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă, Preacurată, cere-mi mie iertare greșelilor și dă-mi mână de ajutor mie care sunt înviforat cumplit în noianul răutăților, ca să te fericesc, și cu credință să propovăduiesc ajutorința ta cea adevărată.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

În văpaie de foc stau Ție înainte Heruvimii și Serafimii, Doamne, și toată făptura laudă frumoasă cântă Ție: Lăudați, binecuvântați noroade, preaînălțați pe Unul Făcătorul, Hristos, întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Făcut-a tărie cu brațul său...

Astăzi te lăudăm pe tine înțelepte, ca pe un surpător înșelăciunii, ca pe un dumnezeiesc lăcaș al Dumnezeiescului Duh, cinstind trudele tale cele fericite, și rănile cele cinstite, sărutând și țărâna moaștelor tale.

Patimile trupului nostru și rănile cele nevindecate ale sufletului, vindecă-le Mucenice al lui Hristos, ca cel ce ești îmbogățit cu Darul tămăduirilor; și roagă pe Iubitorul de oameni, ca să se mântuiască de veșnica muncă, cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă...

Pământul a primit cinstitul tău sânge care s-a vărsat și s-a făcut izvor de tămăduiri, la care alergând credincioșii, se mântuiesc de rele, slăvind pe Hristos, și cinstindu-te pe tine cu un glas te fericesc, Talalee.

Și acum..., a Născătoarei:

Primitoare de lumină te-ai făcut Fecioară, și scaun Împăratului tuturor, pe care șezând ne-a ridicat pe toți din căderea cea dedemult, și nea cinstit cu împreună șederea cea dumnezeiască, pe noi care cu credință și cu dragoste te slăvim, Preacurată.

Irmosul:

Făcut-a tărie cu brațul său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune și a înălțat pe cei smeriți Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălțime, și ne-a îndreptat pe calea păcii.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.