TIPIC

LMaMiJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

2026-05-20 — miercuri

Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Lidia din Filipi

Ap. Fapte 18, 22-28 · Ev. Ioan 12, 36-47 · glas 5

Apostolul — Fapte 18, 22-28

Faptele Apostolilor 18, 22-28

22Și coborându-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim) și, îmbrățișând Biserica, s-a coborât la Antiohia.

23Și stând acolo câtva timp, a plecat, străbătând pe rând ținutul Galatiei și Frigia, întărind pe toți ucenicii.

24Iar un iudeu, cu numele Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, puternic fiind în Scripturi, a sosit la Efes.

25Acesta era învățat în calea Domnului și, arzând cu duhul, grăia și învăța drept cele despre Iisus, cunoscând numai botezul lui Ioan.

26Și el a început să vorbească, fără sfială, în sinagogă. Auzindu-l, Priscila și Acvila l-au luat cu ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul calea lui Dumnezeu.

27Și voind el să treacă în Ahaia, l-au îndemnat frații și au scris ucenicilor să-l primească. Și sosind (în Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezuseră;

28Căci cu tărie și în fața tuturor, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.

Evanghelia — Ioan 12, 36-47

Ioan 12, 36-47

36Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei.

37Și, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El,

38Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?"

39De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia:

40Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă și Eu să-i vindec

41Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui și a grăit despre El.

42Totuși și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă;

43Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.

44Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

45Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

46Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric.

47Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.

TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026

Slujba din Minei se citește la Pavecerniță, întrucât astăzi este Odovania Învierii Domnului.

Să se știe: Cu privire la Odovania Paștilor există două rânduieli tipiconale, pe care le vom înfățișa mai jos:

I. Potrivit Tipicelor românești aprobate de Sfântul Sinod și tipărite în anii 1907, 1918 și 1925, precum și Tipicului grecesc, Slujba Orbului se consideră odovăită marți, iar Canonul Înainte-prăznuirii (de la Utrenia din această miercuri) se pune în însăși ziua Înălțării, alături de celelalte Canoane, sau într-una din zilele următoare. Astăzi se pun toate ale Praznicului Învierii, ca în Săptămâna Luminată, Vecernia și Utrenia fără Psalmi, cu Stihirile Învierii glas 1, Canonul Învierii numai, cu Catavasiile lui, Ceasurile pascale și Liturghia ca în ziua de Paști, astfel:

Marți seara, se citește Ceasul al nouălea după rânduiala obișnuită, cu cei trei psalmi. Și se pune Troparul Învierii, glas 5 și Condacul Orbului. La sfârșitul Ceasului se deschid ușile împărătești, pentru a se începe Vecernia. Preotul, îmbrăcat cu epitrahil și felon, dă binecuvântarea din fața Sfintei Mese (Slavă Sfintei...), apoi se cântă Hristos a înviat..., cu Stihurile Paștilor și se cădește împrejurul Sfintei Mese. Urmează Ectenia mare și Doamne strigat-am... (fără Stihurile: Pune, Doamne...) cu 6 Stihiri ale Învierii, glas 1, din Octoih (Rugăciunile noastre cele de seară..., și celelalte), Slavă..., a șaptea Stihiră a Învierii, glas 1, Și acum..., Dogmatica glasului 1. Vohod cu cădelnița, Lumină lină..., Prochimenul zilei, Ectenia întreită, Învrednicește-ne, Doamne... Ectenia cererilor și plecarea capetelor. La Stihoavnă: prima Stihiră a Învierii de la Stihoavna glasului 1 (Cu Pătimirea Ta, Hristoase...) apoi Stihirile Paștilor cu Stihurile lor, Slavă..., Și acum..., Ziua Învierii..., Hristos a înviat... (de trei ori) și Otpustul pascal, cu Crucea și lumânarea.

În locul Pavecerniței, a Miezonopticii și a Ceasurilor se zic Ceasurile Paștilor, ca în Săptămâna Luminată.

La Utrenie (miercuri dimineața), binecuvântarea: Slavă Sfintei..., Hristos a înviat..., cu Stihurile și cădirea Sfintei Mese, Ectenia mare și Canonul Paștilor cu Ectenii. Nu cântăm Ceea ce ești mai cinstită... ci Cântarea a 9-a. Luminânda Paștilor, de trei ori.

La Laude punem 4 stihiri ale Învierii, glas 1, apoi Stihirile Paștilor, cu Stihurile lor, Slavă..., Și acum..., Ziua Învierii..., Hristos a înviat... (de trei ori), Ecteniile și Otpustul pascal, cu Crucea și lumânarea.

La Liturghie, după binecuvântare se cântă Hristos a înviat..., cu Stihurile și cădirea Sfintei Mese, Ectenia mare și Antifoanele Paștilor. Sfinte Dumnezeule..., Prochimenul și Aliluia din Duminica Paștilor. Apostolul și Evanghelia: de rând (miercuri în săptămâna a șasea după Paști). Axionul și Chinonicul Paștilor. Otpustul pascal, cu Crucea și lumânarea.

La masă se face dezlegare la pește, vin și untdelemn.

Seara se face Ceasul pascal (în locul Ceasului al nouălea), la sfârșitul căruia se ia de la iconostas icoana Învierii.

II. După Tipicul Mare și tradiția slavă, Slujba se face însă astfel:

La Vecernie (marți seara), preotul, purtând epitrahil și felon, deschide ușile împărătești apoi, ținând în mâna dreaptă cădelnița, iar în cea stângă făclie și cruce, dă binecuvântarea: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., și se cântă Hristos a înviat..., cu Stihurile Paștilor, întocmai ca în Săptămâna Luminată. Apoi se citește Psalmul 103, Ectenia mare și Catisma de rând. La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile, pe 6, din Penticostar, Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glas 8: Cine va spune... Nu se face Vohod. La Stihoavnă, se cântă Stihira Învierii, glas 5, apoi Stihirile Paștilor, cu Stihurile lor: Paștile cele sfinte..., Slavă..., Și acum... glas 5: Ziua Învierii... Hristos a înviat... (o dată), Acum slobozește..., Sfinte Dumnezeule..., și, după Tatăl nostru..., se cântă Troparul Învierii: Pe Cu vântul cel împreună fără de început... Slavă..., Și i acum... al Născătoarei de Dumnezeu-al Învierii, același glas: Bucură-te, ușa Domnului..., Ectenia întreită și Otpustul mare, fără Cruce, pomenind și pe Sfinții zilei.

La Pavecerniță, după Sfinte Dumnezeule..., și Tatăl nostru..., se pune Condacul Orbului, Slavă..., Și acum..., Condacul Paștilor: Deși Te-ai pogorât în mormânt...

Miezonoptica cu Catisma după obicei. După Sfinte Dumnezeule..., cel dintâi, se pune Troparul Învierii: Pe Cuvântul cel împreună fără de început... Slavă..., Și acumm..., al Născătoarei de Dumnezeu - al Învierii, același glas. După al doilea Sfinte Dumnezeule... se pune Condacul Paștilor: Deși Te-ai pogorât... Doamne miluiește (de 12 ori) și Otpustul mic. Iar rugăciunea: Pomenește Doamne pe cei ce întru nădejdea..., nu o mai citim.

La Utrenie (miercuri dimineața), preotul face începutul după obicei: Slavă Sfintei și Celei de o ființă..., și se cântă Hristos a înviat... cu Stihurile lui, ca în Săptămâna Luminată, și apoi se citesc cei șase Psalmi. La Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparul Învierii: Pe Cuvântul cel împreună fără de început... (de două ori), Slavă..., Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu-al Învierii, același glas: Bucură-te, ușa Domnului... Și se citesc două Catisme, urmate de Sedelnele din Penticostar. Apoi Învierea lui Hristos văzând..., și Psalmul 50. Canoanele pe 14: al Paștilor, cu Irmosul, pe 6, al Orbului, pe 4, și al Înainte-prăznuirii Înălțării, pe 4. Catavasiile Paștilor: Ziua Învierii... (după Penticostar) sau Catavasiile: Mântuitorului Dumnezeu... (adică Irmoasele Canonului Orbului, după Tipicul Mare). După Cântarea a 3-a, se pun Condacul și Icosul Orbului, și Sedealna Orbului, Slavă..., Și acum..., tot a Orbului. După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul Paștilor, apoi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită... ci se cântă Cântarea a 9-a. Apoi Luminânda Paștilor, glas 3 (de două ori), Slavă..., Și acum... a Orbului, același glas.

La Laude, se pun 4 Stihiri ale Orbului, apoi ale Paștilor, cu Stihurile lor, Slavă..., Și acum... Ziua Învierii... Apoi Hristos a înviat... (o dată); Doxologia mare și Troparul Învierii: Pe Cuvântul cel împreună fără de început..., Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu-al Învierii, același glas: Bucură-te, ușa Domnului..., Ecteniile și Otpustul mare, fără Cruce, pomenind și pe Sfinții din Minei.

La Ceasuri se pun Troparul Învierii și Condacul Duminicii Orbului.

La Liturghie, preotul dă binecuvântarea, apoi, având în mâini Sfânta Cruce, lumânarea aprinsă și cădelnița, cântă Hristos a înviat..., zice Stihurile Paștilor, cădind în jurul Sfintei Mese, întocmai ca în ziua de Paști. Fericirile pe 8: din Cântarea a 3-a și a 6-a din Canonul Paștilor. După Vohod, se pune Troparul Învierii, Slavă..., Condacul Orbului, Și acum..., Condacul Paștilor; Prochimenul și Aliluia - ale Paștilor. Apostolul și Evanghelia: de rând (miercuri în săptămâna a 6-a după Paști). Chinonicul: Trupul lui Hristos primiți..., și se face Otpustul cu crucea, ca în ziua de Paști.

La masă se face dezlegare la pește, untdelemn și vin.

Seara, după Tipicul Mare, la Ceasul al 9-lea după binecuvântarea preotului citețul zice: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., și Tatăl nostru... (și până la Duminica Cincizecimii, la tot începutul cântării bisericești se face așa). Apoi citim cei trei Psalmi obișnuiți, Troparul Învierii glas 5 și Condacul Paștilor și celelalte.

Anuar liturgic și tipiconal 2026Pag. 299–302

Mineiul: 20 maiSursa: Mineiul pe mai, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului sau ale Octoihului 3, și ale Sfântului glasul al 4-lea,

Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Cu ploile sângiurilor tale, mare Mucenice Talaleu, dumnezeiește ai stins cuptorul nedumnezeirii, și acum cu râurile minunilor gonești multe feluri de boli, și credincioșilor le dai sănătate prin dumnezeiescul Dar. Pentru aceasta cu bucurie prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, și țărâna trupului tău cu cinste o îmbrățișăm.

Cunoscându-te odraslă roditoare de măslin dumnezeiesc, purtătorule de chinuri Talalee, cu untul-de-lemn al ostenelilor și minunilor tale celor mai presus de fire, cu adevărat ne alinăm, slăvind pe Dumnezeul tuturor, Care mult te-a mărit pe tine cel ce te-ai chinuit pentru Dânsul, și de tot ai pierdut trufia înșelăciunii.

Aruncându-te în mare, și înfășurându-te cu râurile și șuvițându-te foarte tare, ai rămas neplecat, întărindu-te pe tine Hristos, Fericite, ca pe unul ce te luptai cu cuget prea-viteaz împotriva zavistiei celei prea-cumplite. Talalee fericite, cela ce ești întocmai la cinste cu îngerii, și împreună vorbitor cu purtătorii de chinuri; roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei, aceasta, glas și podobie aceeași.

De o mie de ori am făgăduit ca să fac pocăință pentru greșelile mele, Preacurată, dar nu mă lasă pe mine obiceiul cel iubit al răutăților mele. Pentru aceasta strig ție, și cad rugându-mă: Tu Stăpână mă scoate dintru această muncire, îndreptându-mă, către cele mai bune și către cele ce duc aproape de mântuire.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe tine Mielușelul și Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn Mielușeaua ceea ce Te-a născut, se tânguia ca o Maică strigând către Tine: Fiule preaiubite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii îndelung-răbdătorule, cum s-au pironit mâinile și picioarele Tale, Cuvinte, de cei fărădelege, și Ți-ai vărsat sângele Tău, Stăpâne?

Troparul, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, sau a Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, sau ale Octoihului, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Cela ce a bătut Egiptul și pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie pe poporul cel ce cântă ca Moise, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Cela ce te luminezi pururea cu razele cele prealuminoase ale Duhului Celui atoatefăcător, luminează pe cei ce săvârșesc totdeauna pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ca cu credință să te mărească, Mucenice Talalee.

Întărindu-te cu buna-credință, și împuternicindu-te cu Darul prea îndurătorului Dumnezeu, cu cuget viteaz ai mers către lupte Talalee, și ai stricat întăririle vrăjmașului, ridicând biruințe.

Slavă...

Fiind tânăr de trup și întreg la minte ca soarele ai strălucit cunoștința de Dumnezeu cea adevărată, arătat gonind negura deșertăciunii idolești, Mucenice Talaleu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce ai născut pe Domnul, lauda celor cu buna-credință, bucuria îngerilor, mântuitoarea creștinilor, iertarea păcătoșilor, podul care treci pe credincioși de pe pământ la Cer, mântuiește pe robii tăi.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce întărești tunetul...

Minunate minuni ai făcut în vremea chinuirii tale, Preafericite, căci hotărând tiranul să te chinuiască, fără de milă, mâinile lui s-au arătat uscate și nelucrătoare.

Privind numai către Stăpânul, Cel ce-ți da ție biruință, nu te-ai abătut de la mărturisirea cea adevărată, ci ai rămas nemișcat, spăimântând și pe cei fără de minți, pătimitorule.

Slavă...

Cu cuvântul vieții, și cu arătarea faptelor ai vânat pe Alexandru și pe Asterie, pătimitorule, și i-ai adus Mucenici prealăudați înaintea lui Dumnezeu, Făcătorului de bine, Mucenice Talaleu.

Și acum..., a Născătoarei:

Strălucește-mi mie lumină de pocăință, Fecioară, căci zac întru întunericul păcatului cu mințile stricate, și-mi dă mie dezlegare greșelilor ca să te slăvesc pe tine Preacurată.

Irmosul:

Cela ce întărești tunetul și zidești duhul, întărește-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, și să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Arătându-te purtător de chinuri, cu chip luminos, ai gonit întunericul nedumnezeirii, și ai alergat către chinuri și la moarte; pentru aceea isprăvindu-ți nevoințele cele vitejești ai primit mare moștenire și slavă, care nicicum nu se trece, viteazule pătimitorule Talaleu mărite.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va ți în post, să se zică a Născătoarei aceasta, asemenea.

După Dumnezeu către acoperământul tău cel dumnezeiesc alerg eu smeritul, și căzând mă rog: Miluiește-mă Preacurată Născătoare de Dumnezeu. Căci păcatele au covârșit capul meu, și mă tem de muncă, și mă cutremur Stăpână, fă rugăciune Preacurată către Fiul tău, ca să mă mântuiesc de acestea.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe tine Cel ce Te-ai născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te, Hristoase, ceea ce fără dureri Te-a născut cu trup, spânzurat pe Cruce, striga: Vai mie preaiubite Fiule Iisuse, cum Te-ai răstignit de bunăvoie acum de oamenii cei fărădelege, Cel ce ești slăvit de îngeri ca un Dumnezeu? Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău, și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat, Doamne, că este plin pământul de lauda Ta.

Fiind aruncat în mare nu te-ai cufundat, prin putere dumnezeiască, iar pe cei fărădelege i-ai înecat întru adâncimea sfintelor tale sângiuri, înțelepte Mucenice Talaleu.

Strălucind cu dumnezeieștile vărsări de lumină, te-ai arătat judecătorului cu haină luminoasă, arătat mustrând credința lui cea rea și întunecoasă, Mucenice mărite.

Slavă...

Preasfințit lăcaș și casă a slavei Celei în trei Sori am cunoscut că te-ai făcut, Fericite, sfărâmând capiștile și idolii viclenilor draci.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfinții Prooroci au glăsuit odinioară mai-nainte de nașterea ta, numindu-te munte mare și umbros, și ușă, prin care singur Domnul a trecut una Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Răsare-mi mie Doamne lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, și te laudă pe Tine; că Tu ești Dumnezeul nostru, și la Tine scap, Împăratul păcii.

Ostenelile tale, Fericite, sau adus prinos Făcătorului de bine, ca o tămâie cu bun miros. Pentru aceasta moștenești împărăția și viața cea fără durere împreună cu toți aleșii, Sfinte Talaleu.

Fiind plin de apele cele dumnezeiești ale Duhului, ai răcorit suflete arse de văpaia necredinței, și arătat le-ai îndreptat către apa odihnei, Mărite.

Slavă...

Ca un măslin prea-roditor te-ai sădit în casa Dumnezeului nostru, Mucenice Talaleu, care îmbunează pururea inimile și fețele tuturor cu untul-de-lemn al bunei credințe, preaînțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Fii luminii ai arătat pe cei întunecați de patimi, ceea ce ai născut raza Tatălui pe Hristos dătătorul de lumină, Preasfântă Stăpână. Pentru aceea cu dragoste te fericim pururea.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Viforul gândurilor...

Având ajutor pe sfinții îngeri, ai biruit taberele dracilor în vremea muncilor tale. Prin care arătându-te purtător de cunună, ai dobândit slava, înțelepte Talaleu.

Firea cea necuvântătoare cunoscându-te pe tine mărturisitor Cuvântului, a fugit de pornirea cea necuvântătoare, și te-a cinstit pe tine întru cuvântare de bunăcredință, când te luptai în mijlocul priveliștei, mărite Talaleu.

Slavă...

Norodul cel fărădelege, văzând că minunat se făceau la tine mari minuni, s-a biruit de suflarea dumnezeiască și a primit lumina cunoștinței de Dumnezeu, Talalee.

Și acum..., a Născătoarei:

Dezlegatu-m-ai din legăturile păcatului, născând pe Domnul, Care a stricat împărățiile iadului, și pe toți ia legat spre a Sa cunoștință, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul:

Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greșelilor celor nemăsurate mă trage. Ci Tu cârmuitorule bune, mai înainte apucând cârmuiește-mă, ca pe Proorocul și mă mântuiește.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 3-lea,

Podobie: Fecioara astăzi...

Împreună cu mucenicii arătându-te pătimitor, te-ai făcut ostaș întrarmat ales Împăratului slavei, prin munci și prin chinuri, călcând trufia închinătorilor la idoli. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta, înțelepte Talaleu.

ICOS

Pe slujitorul cel viteaz al adevărului lui Hristos, ca pe un tare pătimitor și propovăduitor credinței, ca pe unul ce a surpat înșelăciunea vrăjmașului, și a înfruntat toată iuțimea cea pierzătoare de suflete a idolilor, cu cântări și cu laude, și cu bunăcredință să-l lăudăm acum, căci ca un miel stând în mijlocul lupilor celor fărădelege, cu bunăcredință a propovăduit legea Domnului. A căruia pomenire cu un cuget săvârșind, cântăm cinstită pomenirea preaînțeleptului Talaleu.

SINAXAR

Întru această lună în în 20 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Talaleu.

Stih: Lui Talaleu doctorului care a suferit tăiere,

Dumnezeu îi trimite doctorie spre a patimii vindecare.

Lui Talaleu în a douăzecea zi,

Sabia capul îi răpi.

Acesta a fost în zilele împăratului Numerian, de la Liban. Pe tatăl său l-a chemat Veruchie și pe maică-sa Romilia. Și se nevoi de învăță meșteșugul doctoriei și fu prins la Azarvon, ce este al doilea ținut al Chilichilor, ascuns fiind într-un măsliniș și fu adus înaintea guvernatorului Teodor, care neputându-l pleca să facă jertfă la idoli, porunci să i se pătrundă gleznele, și să bage ștreang să-l spânzure cu capul în jos; după aceea slugilor părându-li-se că fac așa, luându-li-se mintea de oarecare putere dumnezeiască ei sfredeliră un trunchiu de lemn, ca și cum ar fi fost Sfântul, și-l spânzurară. Care pentru aceasta au fost bătuți, ca și cum și-ar fi bătut joc de boierul. Iar doi din aceste slugi: Alexandru și Asterie, văzând acea preaslăvită minune, crezură în Hristos, și li s-au tăiat capetele. După aceea porunci să-l arunce în mare, dintru care ieși sănătos îmbrăcat cu un veștmânt alb. Apoi fu trimis să se lupte cu fiarele, și iarăși rămânând nevătămat, i s-a tăiat capul la Edesa, cetatea egheilor.

Tot în această zi, ostașii cei ce au crezut prin Sfântul Talaleu, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Asterie prin a capului tăiere,

S-a făcut stea povățuitoare lui Alexandru spre tăiere.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ascla.

Stih: Egiptean cu limba Ascla suferă ardere de foc,

Pentru dumnezeiasca propovăduire limbilor celor de foc.

Tot în această zi, Sfinții trei Cuvioși și purtători de Dumnezeu părinți: Nichita, Ioan și Iosif, ctitorii Sfintei și împărăteștei mânăstiri cea nouă din Mio, cu pace s-au săvârșit.

Stih: Împreună cu nematerialnicii îngeri acum Sfintei Treimi s-au înfățișat,

Acești trei cuvioși, care uniți s-au aflat.

Tot în această zi, scoaterea și mutarea moaștelor celui dintru Sfinți Părintelui nostru Nicolae din Mira Lichiei, făcătorul de minuni.

Stih: Luminând moaștele tale de Dumnezeu cugetătorule răsăritul.

Au luminat cu chip străin iarăși și apusul.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Talasie, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Talasie și locuind în mormânt,

Izvorăște râuri de daruri din mormânt.

Tot în această zi, Cuviosul Marcu postnicul, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Hristos cel ce a aflat dedemult grădina spre îngropare,

Dă lui Marcu grădina Edenului cea mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat, cu laude, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Stătut-ai în mijlocul văpăii supărărilor ca cei trei tineri, arătat primind dumnezeiasca rouă dintru înălțime, și slavoslovind pe Dumnezeul tuturor, mărite Talaleu.

Ca un alt nou Daniil ai fost aruncat în mijlocul leilor și prin dumnezeiescul Dar nicicum împărtășindu-te de vătămarea acelora, Mucenice purtătorule de nevoință Talaleu.

Slavă...

Cu facerile de minuni mântuiești pe credincioși de tot felul de boli, și dezlegându-i de supărări, gonești taberele dracilor prin rugăciunile tale, cela ce ești podoaba mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine arătat te rugăm Doamnă de Dumnezeu dăruită, scoală-te întru ajutorul nostru, și ne mântuiește pe noi de supărări veșnice, și de toată îngrozirea.

Cântarea a 8-a,

Irmos: În văpaie de foc stând tinerii...

Cu bunăcredință propovăduind o fire, o voire și un sfat și o putere a Dumnezeieștii Treimi, cu înțelepciune ai surpat bârfirea mulțimii dumnezeilor. Și răbdând multe dureri, foarte mult te-ai lăudat, mărite Talaleu.

Prin tăiere de sabie, ca o jertfă curată și sfântă te-ai adus Mielului Celui ce S-a jertfit, și ai ucis pe șarpele, cel ce mai-nainte a omorât în rai pe Adam și pe Eva cu moartea neascultării.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Întru pomenirea ta pătimitorule, dănțuiesc împreună cu credincioșii cuvioasele cete ale îngerilor, ale Apostolilor și ale Proorocilor. Cu care împreună moștenind lăcașurile cele cerești, nu înceta a te ruga pentru noi toți purtătorule de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă, Preacurată, cere-mi mie iertare greșelilor și dă-mi mână de ajutor mie care sunt înviforat cumplit în noianul răutăților, ca să te fericesc, și cu credință să propovăduiesc ajutorința ta cea adevărată.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

În văpaie de foc stau Ție înainte Heruvimii și Serafimii, Doamne, și toată făptura laudă frumoasă cântă Ție: Lăudați, binecuvântați noroade, preaînălțați pe Unul Făcătorul, Hristos, întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Făcut-a tărie cu brațul său...

Astăzi te lăudăm pe tine înțelepte, ca pe un surpător înșelăciunii, ca pe un dumnezeiesc lăcaș al Dumnezeiescului Duh, cinstind trudele tale cele fericite, și rănile cele cinstite, sărutând și țărâna moaștelor tale.

Patimile trupului nostru și rănile cele nevindecate ale sufletului, vindecă-le Mucenice al lui Hristos, ca cel ce ești îmbogățit cu Darul tămăduirilor; și roagă pe Iubitorul de oameni, ca să se mântuiască de veșnica muncă, cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă...

Pământul a primit cinstitul tău sânge care s-a vărsat și s-a făcut izvor de tămăduiri, la care alergând credincioșii, se mântuiesc de rele, slăvind pe Hristos, și cinstindu-te pe tine cu un glas te fericesc, Talalee.

Și acum..., a Născătoarei:

Primitoare de lumină te-ai făcut Fecioară, și scaun Împăratului tuturor, pe care șezând ne-a ridicat pe toți din căderea cea dedemult, și nea cinstit cu împreună șederea cea dumnezeiască, pe noi care cu credință și cu dragoste te slăvim, Preacurată.

Irmosul:

Făcut-a tărie cu brațul său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune și a înălțat pe cei smeriți Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălțime, și ne-a îndreptat pe calea păcii.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.


Versiunea: 0.4.4 · 75ad3a5 / 07.10.2026 - 09:23