SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi, iar de se va întâmpla Duminica, se citește Catisma întreagă. La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 8, ale Praznicului 3, și ale Sfinților 3, făcându-le pe 5; iar de se va întâmpla afară de praznic cântăm numai ale Sfinților aceste trei Stihiri. Făcându-le pe 8, glasul al 4-lea.

Stihirile Sfinților împărați, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Armă prea tare împăratului nostru ai dat cinstită Crucea Ta, prin care a împărățit pe pământ cu dreptate, strălucind cu buna-credință, și împărăției cerurilor s-a învrednicit prin milostivirea Ta. Cu care slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Dat-ai Iubitorule de oameni binecredincioasei slugii Tale înțelepciunea lui Solomon, blândețile lui David și dreapta credință a Apostolilor, ca un Împărat al împăraților și Domn al tuturor celor ce domnesc. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Întâi tu ți-ai supus porfira de bunăvoie lui Hristos pururea pomenile împărate, pe Dânsul cunoscându-l Dumnezeu și Împărat peste toate, tuturor Făcător de bine, de biruință dătător, și mai înalt decât toată stăpânia și puterea. Pentru aceasta ție iubitorule de Hristos, împărăția ți-a îndreptat, Iisus Iubitorul de oameni și Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Vizantie.

Darurile cele bogate și mai bune primind de la Dumnezeu, împărate preaputernice, mare Constantine, bine întru dânsele ai sporit. Că luminându-te cu razele Preasfântului Duh, de la sfințitul Silvestru, prin Botez, între împărați te-ai arătat nebiruit, lumea ca un dar o ai dăruit Făcătorului tău, și împărăteasca cetatea cea de Dumnezeu cinstitoare. Pentru aceasta nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, ca cel ce ai îndrăzneală, să dăruiască tuturor celor ce săvârșesc pomenirea ta, iertare de păcate și mare milă.

Și acum..., a praznicului.

Iar de este în post, să se zică dogmatica învierii.

Trecut-a umbra legii și Darul a venit, căci precum rugul n-a ars fiind aprins, așa Fecioară ai născut, și Fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei.

VEZI: Dese va întâmpla întru aceste două praznice, în ziua înălțării, sau în ziua Duminicii a Cincizeci de zile, zicem întâi Paremiile Praznicului, apoi ale sfinților împărați.

De la a treia Carte a împăraților citire:

Cap. 8, vers 22.

Stătut-a Solomon înaintea feței Jertfelnicului Domnului, în preajma a toată adunarea lui Israil, și și-a tins mâinile sale la Cer și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israil, nu este Dumnezeu precum Tu în Cer sus, și pe pământ jos. De vreme ce Cerul, și Cerul Cerului nu sunt destul Ție, în ce chip casa aceasta, care o am zidit întru numele Tău! Deci caută și spre rugăciunea mea, Doamne Dumnezeul lui Israil ca să auzi cererea și rugăciunea, cu care se roagă robul Tău înaintea Ta către Tine astăzi. Să fie ochii Tăi deschiși spre casa aceasta ziua și noaptea, spre locul acesta de care ai zis, fi-va numele Meu acolo. Ca să auzi rugăciunea cu care se roagă robul Tău în locul acesta ziua și noaptea și să asculți cererea robului Tău, și a norodului Tău Israil, ori câte vor cere în locul acesta, și Tu să-i auzi în locul locuinței Tale în Cer. Și să faci, și Milostiv să le fii lor.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 61, vers. 10-11; Cap. 62, vers. 1-5

Să se bucure sufletul meu de Domnul, că m-a îmbrăcat în haina mântuirii, și cu veșmântul veseliei m-a acoperit, ca unui mire mi-a pus mie cunună, și ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoaba. Și ca un pământ ce-i crește floarea lui, și ca o grădină ce-i răsar semințele ei, așa va arăta Domnul dreptatea și bucuria înaintea tuturor limbilor. Pentru Sion nu voi tăcea, și pentru Ierusalim nu voi înceta. Până când va ieși ca o lumină dreptatea mea, și mântuirea mea ca o făclie se va aprinde. Și vor vedea noroadele dreptatea ta, și toți împărații pământului slava ta, și te vor chema pe tine cu nume nou pe care îl va numi Domnul. Și vei fi cununa frumuseții în mâna Domnului, și stema împărăției în mâna Dumnezeului tău. Și nu te vei mai chema părăsită. Și pământul tău nu se va mai numi pustiu, că întru tine se va chema numele Meu nou și pământul tău de locuit, că va plăcea Domnului întru tine, și pământul tău de locuință va fi. Și în ce chip locuiește tânărul cu fata, așa vor locui feciorii tăi cu tine, pentru că va fi în ce chip se veselește mirele de mireasă, așa se va veseli Domnul de tine.

Din Proorocia lui Isaia citire:

Cap. 60, vers I,

Luminează-te luminează-te Ierusalime, căci a venit lumina ta, și slava Domnului peste tine a răsărit. Că iată întuneric va acoperi pământul, și negură peste limbi, iar peste tine se va arăta Domnul, și slava Lui întru tine se va vedea, și vor merge împărați întru lumina ta, și neamuri întru strălucirea răsăritului tău. Ridică împrejur ochii tăi și vezi, adună-ți pe feciorii tăi întru tine veni-vor toți feciorii tăi de departe, și fetele tale pe umeri se vor ridica. Atuncea vei vedea și te vei bucura și te vei teme, și te vei înfricoșa cu inima, că se va întoarce la tine bogăția mării, și noroadele păgânilor. Și-ți vor veni ție cirezi de cămile, și te vor acoperi cămile de la Madiam și de la Ghefar, toți de la Sava vor veni aducându-ți ție aur și tămâie vor aduce ție, și piatră scumpă, și mântuire de la Domnul vor spune, și toate oile Chedarului se vor aduna la tine, și berbecii Navaotului vor veni la tine. Și se vor înălța cele plăcute pe altarul Meu, și casa rugii Mele se va mări. Iar oarecari ca norii zboară, și ca porumbii cu puii săi. Întru mine este Sionul. Pe mine Ostroavele m-au așteptat și corăbiile de la Tarsis întâi, ca să aduc pe feciorii tăi de departe, și aurul și argintul lor cu dânșii, pentru numele Domnului cel sfânt și ca să se slăvească Sfântul lui Israil; și vor zidi feciorii celor străini zidurile tale, și împărații limbilor vor sta înaintea ta, că pentru mânia Mea te-am bătut, și pentru mila Mea te-am iubit. Și se vor deschide porțile tale pururea, ziua și noaptea nu se vor închide, ca să se aducă la tine facerea limbilor, și împărații lor să se aducă. Că neamurile și împărații care nu vor sluji ție, vor pieri, și limbile cu pustiire se vor pustii. Și slava Libanului la tine va veni cu chiparos și cu pin și cu cedru, împreună să cinstească locul cel sfânt al Meu, și locul picioarelor Mele îl voi mări. Și vor veni la tine temându-se feciorii celor ce te-au supus și te-au mâniat pe tine; și se vor închina la urmele picioarelor tale toți cei ce te-au întărâtat pe tine. Și te vei chema cetate a Domnului, Sion al Sfântului lui Israil. Pentru că ai fost tu părăsită și urâtă, și nu era cine să-ți ajute ție. Și te voi pune spre bucurie veșnică, și spre veselie în neam și în neam. Și vei suge laptele noroadelor și bogăția împăraților vei mânca. Și vei cunoaște că Eu sunt Domnul cel ce te mântuiesc pe tine, și Mântuitorul tău Dumnezeul lui Israil.

LA LITIE

Stihirile, de se va întâmpla în ziua Înălțării sau a Pogorârii Preasfântului Duh, să se zică întâi ale Praznicului, apoi ale Sfinților, glasul 1.

După datorie săvârșim pomenirea ta, Constantine, cela ce ești întocmai cu Apostolii, temeiul tuturor împăraților și lauda. Că luminat fiind cu razele Duhului, toată Biserica lui Hristos o ai luminat, soboare de credincioși de pretutindenea ai adunat, în luminată cetatea niceienilor, unde întărâtarea celor răi credincioși s-a stins, și limbile ereticilor au slăbit, și au înnebunit; iar cununa ortodocșilor s-a înălțat, arătându-se credința. Pentru aceasta de dânșii te-ai lăudat ca un prea drept credincios, și te-ai propovăduit a fi Părinte tuturor împăraților, ca cel ce întâi ai luat porfira de la Dumnezeu. Pentru aceasta te rugăm cei ce săvârșim pomenirea ta cu credință: Cere curățire de păcate sufletelor noastre.

Nu de la oameni ai luat chemarea, ci ca dumnezeiescul Pavel, o ai avut aceasta mai vârtos de sus, lăudate Constantine, cela ce ești întocmai cu Apostolii, de la Hristos Dumnezeu. Că semnul Crucii pe Cer văzând, și cu acesta vânându-te ca un bun vânat, întru acesta și biruitor neînvins împotriva văzuților și nevăzuților vrăjmași te-ai arătat. Pentru aceasta te rugăm pe tine ca pe un prea-călduros rugător, noi cești pământești după vrednicie prăznuirea ta cinstind, ca cu îndrăzneală să ne ceri nouă luminare, curățire și mare milă.

Glasul al 2-lea, a lui Vizantie.

Pomenirea binecredinciosului Constantin, ca niște mir deșertat astăzi a răsărit, că pe Hristos dorind, idolii a urât, Biserică a ridicat pe pământ Celui ce S-a răstignit pentru noi, și în ceruri a luat cununa nădejdii.

Glasul al 3-lea.

Vârstă de tinerețe purtând ca și dumnezeiescul Pavel, de sus ai luat dumnezeiescul Dar, și semeția cumplitului oștitor cu toată arma Crucii o ai surpat, lauda împăraților, Constantine cela ce ești întocmai cu Apostolii, roagă-te pentru noi către Domnul, să se mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4-lea.

Laudă lui Dumnezeu din buze de lut să cântăm, întru dumnezeiască pomenirea ta, Constantine prealăudate, căci tu te-ai arătat curat ostaș al Cuvântului credinței, batjocorind în priveliște chipurile idolilor, și acum te-ai socotit întru lumina Treimii, luminând gândurile noastre cu rugăciunile tale.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Biserica astăzi împodobindu-se, cu stăpânia ta împărate, cu taină se veselește, și preacinstită pomenirea ta după vrednicie cu laude o cinstește, strigând: Bucură-te cela ce lui Pavel ai râvnit, și Crucea lui Hristos o ai ridicat, și cursele celui împotrivă luptător le-ai sfărâmat. Bucură-te cela ce ești mai ales între împărați, și cu Apostolii întocmai cinstit. Bucură-te întărirea credincioșilor, Constantine fericite, nu înceta rugându-te pentru noi către Domnul, ca cela ce ai îndrăznire, podoaba împăraților.

Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi afară de praznice, să se zică a Născătoarei aceasta, asemenea.

Fecioară Preacurată, proorociile cele pentru tine s-au plinit, pentru că unul din Prooroci, ușă te-a numit pe tine în Eden căutând spre răsărituri, prin care nimenea n-a trecut fără numai Ziditorul tău și a toată lumea; iar altul, rug arzând cu foc, căci întru tine S-a sălășluit Focul Dumnezeirii, și ai rămas nearsă; altul munte sfânt dintru care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului fără de mâini omenești, și a lovit capul lui Nabucodonosor cel netrupesc. Cu adevărat mare și preaslăvită taină este cea întru tine. Pentru aceasta te slăvim, căci prin tine s-a făcut mântuirea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

De se va întâmpla praznicul Înălțării sau a cincizeci de zile, zicem Stihirile Praznicului, iar de nu, cântăm:

Stihirile sfinților, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Întâi tu împărat a fi creștinilor, de la Dumnezeu ai primit sceptrul Constantine; căci ție ți s-a arătat semnul cel de mântuire, cel ce era ascuns în pământ. Cu care și pe toți păgânii i-ai supus sub picioarele romanilor, armă nebiruită având de viață făcătoarea Cruce, Fericite, prin care te-ai și adus Dumnezeului nostru.

Stih: Înălțat-am pe cel ales din poporul Meu; aflat-am pe David sluga Mea, cu untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.

Cu adevărat, fericit este sânul și sfințitul pântece care te-a purtat, împărate al lumii dorite, bucuria creștinilor, Constantine de Dumnezeu încununate, mărirea romanilor, bogăția și scutitorule al săracilor și al văduvelor, acoperământule al celor smeriți, și al celor ce nu se pricep; îndreptătorule după adevăr al celor necăjiți, și mântuirea celor robiți.

Stih: Pentru aceasta te-a uns pe Tine Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untuldelemn al bucuriei mai mult decât pe părtașii Tăi.

Cu dorul și cu dragostea lui Hristos, rănită fiind Maica odraslei celei preadulci, grăbindu-se a venit la Sfântul Sion, la locul cel sfânt, întru care S-a răstignit voind Mântuitorul nostru, ca să ne mântuiască pe noi; unde Crucea ridicând, bucurându-se a strigat: Slavă Celui ce mi-a dăruit mie aceea de care aveam nădejde.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Lumina cea prealuminoasă, luceafărul cel de seară, din necredință la credința Dumnezeirii venind, te-ai adus să sfințești pe norod și cetatea. Și chipul Crucii pe Cer văzându-l, ai auzit de acolo: Întru aceasta biruiește pe vrăjmașii tăi; de unde luând cunoștința Duhului, preot te-ai uns și împărat, cu untdelemn, întărind Biserica lui Dumnezeu, Părinte al ortodocșilor împărați, al căruia și sicriul izvorăște tămăduiri, Constantine cel ce ești întocmai cu Apostolii, roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

Iar de este în post, a Născătoarei învierii.

Fecioară nenuntită care negrăit ai zămislit pe Dumnezeu cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le ceea ce ești cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curățire de greșeli. Acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.

Tropar, glasul al 8-lea.

Chipul Crucii Tale pe Cer văzându-l, și ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împărați Apostolul Tău Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care mântuiește-o totdeauna în pace pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

Iar de va fi afară de Praznice, al Născătoarei învierii:

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut și se roagă pentru noi, și mântuiește, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.

Și Otpustul.

LA UTRENIE

La Dumnezeu asta Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfinților, Și acum..., al Praznicului; iar de este afară de Praznice, Troparul Sfinților de 2 ori și al Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă. Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Nou David te-ai făcut cu obiceiurile, Dar de sus primind al împărăției pe creștetul tău, că cu untdelemn prin Duhul te-a uns pe tine, Mărite, Cuvântul cel ce este mai presus înființat și Domnul. De unde ai luat și sceptrul împărătesc înțelepte, cerându-ne nouă mare milă. De două ori.

Slavă..., Și acum... a praznicului.

Iar de va li în post, să se zică a Născătoarei însăți Podobia.

De frumusețea fecioriei tale și de prealuminată curăția ta, Gavriil mirându-se a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție, sau ce te voi numi pe tine, nu mă pricep și mă minunez. Pentru aceasta precum mi s-a poruncit, strig ție: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.

Podobie: Puterile îngerești...

Rănit fiind pe Cruce, Făcătorul soarelui și al făpturii, pe tine ca pe o stea luminoasă, din Cer prin stele te-a tras, căruia întâi și stăpânia împărătească ți-a dat. Pentru aceasta pe tine te lăudăm Constantine împărate prea credinciosule, împreună cu Elena Maica ta cea de Dumnezeu înțelepțită. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de este afară de praznice a Născătoarei aceasta:

Mai-nainte a spus Ghedeon zămislirea și a vestit David nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu, că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău, și ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce ești plină de Dar.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Pomenirea ta cea bine-vestită, arătându-se nouă, luminează marginile cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, Constantine de Dumnezeu insuflate. Că tu între împărați, cu bunăcredință te-ai arătat, legea Împăratului ceresc păzind. Pentru aceasta cu rugăciunile tale mântuiește-ne pe noi de ispite. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Iar de va fi în post să se zică a Născătoarei aceasta:

Pe Dumnezeu cel mai presus de vremi și mai înainte de veci, sub vremi L-ai născut cu trup mai presus de fire, pe Dumnezeu Omul, Preacurată. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare după adevăr și drept toți mărturisindu-te, cu osârdie ție strigăm: Slavei celei veșnice pe toți îi învrednicește.

Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen glasul al 4-lea.

Înălțat-am pe cel ales din poporul Meu; aflat-am pe David sluga Mea, cu untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.

Stih: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untuldelemn al bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul: Eu sunt ușa, prin Mine de va intra cineva...

Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile de Dumnezeu încoronaților împărați, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Apoi Stihira, glasul al 2-lea.

Pomenirea binecredinciosului Constantin, ca niște mir deșertat astăzi a răsărit, că pe Hristos dorind, pe idoli a defăimat, și Biserică a ridicat pe pământ Celui ce S-a răstignit pentru noi, și în ceruri a luat cununa nădejdii.

Iar de se va întâmpla în ziua praznicului înălțării, sau a Pogorârii Preasfântului Duh, sau în vreo Duminică să se zică Evanghelia Praznicului sau a Duminicii.

CANOANELE

De se va întâmpla în ziua înălțării, sau a Pogorârii Preasfântului Duh, cântăm Canonul Praznicului, cu Irmoasele pe 10, și al Sfântului pe 4. Catavasia Praznicului; După Cântarea a 3-a, Condacul și Icosul Praznicului, și la Cântarea a 9-a, nu cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Iar de se va întâmpla într-altă zi, cântăm Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 6 și al Sfinților pe 8. Catavasia Praznicului; după a 3 Cântare, Condacul și Icosul Praznicului; după Cântarea a 6-a. Condacul și Icosul Sfinților. La a 9-a Cântare cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Iar de se va întâmpla afară de toate Praznicele adică în postul Apostolilor, cântăm Canonul Născătoare de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, și al Sfinților pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu, caută-l înainte întru această lună în 25 de zile.

CANONUL Sfinților împărați.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat...

Unule Împărate ceresc, din păcatul cel ce împărățește acum întru mine, pentru rugăciunile slugilor Tale, mântuiește-mi smeritul meu suflet.

Râvnitor fiind de împărăția cea de sus, fericite Constantine, Împăratului și Stăpânului tuturor cu minte curată crezând ai slujit.

Slavă...

Cu lumina cea dumnezeiește stăpânitoare luminându-te, întunericul necunoștinței ai lăsat cu adevărat, de Dumnezeu înțelepțită Eleno, și după adevăr Împăratului veacurilor ai slujit.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești ușa a dumnezeiescului răsărit, deschide-mi ușile pocăinței, și din ușile păcatului celui de moarte purtător cu mijlocirea ta, mântuiește-mă Stăpână.

Catavasia Praznicului, iar de este în post, Catavasia: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Doamne, Cela ce ai făcut...

Răsplătirile cele cerești a dobândi te-ai nevoit, pentru aceasta Celui ce te-a chemat de Dumnezeu înțelepțite ai urmat, și întunericul și înșelăciunea dată ție de la părinți ai lăsat și luminător întru Dumnezeiescul Duh, te-ai făcut.

De Hristos lipindu-te, și întru Dânsul toată nădejdea punându-ți preacinstită, la sfințitele Lui locuri ai ajuns. Întru care preacinstitele patimi întrupându-Se le-a răbdat Cel Bun.

Slavă...

Arma cea de mântuire, biruința cea nestricată, nădejdea creștinilor, cinstita Cruce cea ascunsă prin pizmă, tu o ai arătat, cu dumnezeiască dragoste fiind aprinsă, de Dumnezeu fericită.

Și acum..., a Născătoarei:

Din sfințita petrecere căzând eu Preacurată, m-am lipit lângă animale, și osândit tot m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, de toată judecata cea de istov scapă-mă și mă mântuiește.

Sedealna, glasul al 8-lea,

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Simțirile întinzându-ți spre Cer, și semuind podoaba stelelor, și dintr-însele cunoscând pe Domnul tuturor, arma Crucii în mijloc a strălucit, scriind: Întru aceasta vei birui și puternic vei fi. De unde deschizându-ți ochiul sufletului tău, Scriptura ai citit, și acea închipuire ai cunoscut Constantine preacinstite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

De va fi în post, a Născătoarei:

Pe ceea ce este ușă cerească și sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, mântuirea Evei, și visterie mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, și iertarea greșelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, să dăruiască iertare greșelilor, celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Din Cer ca și Pavel dedemult te-a vânat Hristos Domnul, Constantine învățându-te, să-L cinstești pe Acest Împărat, Unul.

Cu prealuminat semn din stele, Fericite, Hristos Soarele te-a luminat, și luminător pe tine celor întunecați te-a arătat.

Și după deprinderi și după dumnezeieștile fapte ai fost iubitoare de Dumnezeu și vrednică de minune, Fericită. Pentru aceasta cu credință pe tine te mărim.

Slavă...

Arătat-ai acum dumnezeiasca biruință a Crucii cea ascunsă de mulți ani; prin care ne-am mântuit, și din înșelăciunea drăcească ne-am izbăvit.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează sufletul meu cel întunecat cu greșelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptății, pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Mânecând strigăm ție...

Mânecând la Soarele cel neapus și Stăpânul împărate de Dumnezeu înțelepțite, de lumină plin te-ai făcut.

Împreunatu-te-ai Eleno cu cetele celor fără de trupuri, lui Dumnezeu slujind cu faptele tale cele îmbunătățite.

Slavă...

Dragostea și milostivirea cea desăvârșită, ca o porfiră purtând, te-ai sălășluit acum întru împărăția cea de sus.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel prin îndemnarea șarpelui întinat cu desfătări trupești, curățește-l Fecioară Preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Adunat-ai Fericite, Sobor de părinți de Dumnezeu purtători cu preamărire, și printr-înșii Constantine, inimile tuturor cele înviforate le-ai întărit să slăvească pe Cuvântul întocmai cinstit cu Cel ce L-a născut, și pe un scaun șezător.

Crezând întru Domnul cel viu, care a dat tuturor ființa, de slujbele cele de moarte făcătoare ale idolilor celor urâți și deșerți te-ai lepădat, și ai luat cu bucurie Eleno, Împărăția Cerului.

Slavă...

Cu palma Ta fiind îndreptați, Cuvinte, întunericul necunoștinței cel prea-adânc, și viforul cumplitei nedumnezeirii au părăsit cei ce au împărățit prin tine, și s-au adus la limanurile cele line ale bunei credințe, bucurându-se.

Și acum..., a Născătoarei:

Vindecă inima mea cea bolnavă fără vindecare, și rănită cumplit cu mușcarea celui viclean, Fecioară, și mă învrednicește vindecării celei de la tine, și mă mântuiește pe mine cel ce nădăjduiesc întru tine, cu rugăciunile tale Preacurată.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Constantin astăzi, cu Maica sa Elena, Crucea a arătat, lemnul cel preacinstit, care este rușinarea tuturor Iudeilor, și armă credincioșilor împărați asupra celor potrivnici. Că pentru noi s-a arătat semn mare, și în războaie înfricoșător.

ICOS

Pe Constantin credincioșii, împreună cu Maica sa Elena să-l cinstim, căci aceștia auzind cuvintele Isaiei Proorocului ce zice: Pe Crucea cea întreit alcătuită, din cedru și din pin și din chiparos au cunoscut; prin care mântuitoarea ei patimă au urmat, și pe toți Iudeii i-au adus înainte, ca să se gătească să arate popoarelor îndreptarea cea mare, cea ascunsă prin pizma și clevetirea lor; și aceasta aflând-o o au arătat ei. Pentru aceasta tuturor s-au arătat purtători de biruință, arma cea nebiruită purtând semnul cel mare și în războaie înfricoșător.

SINAXAR

Întru această lună în 21 de zile, pomenirea Sfinților măriților de Dumnezeu încoronaților, și întocmai cu Apostolii, marilor împărați Constantin și Elena.

Stih: Precum amândoi împărații au avut stema pământului.

Asemenea amândoi au și coroana Cerului,

S-au îngropat Constantin cu Maica,

La Mai în douăzeci și una.

Marele acesta între împărați fericitul și pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constantin care se numea Cloru, și al cinstitei Elenei. Iar Consta a fost nepot de fiică lui Claudie celui ce a împărățit în Roma mai înainte de împărăția lui Dioclețian și a lui Carinie. Acest Consta după ce s-a primit de Dioclețian și de Maximian Erculie ca să fie părtaș al împărăției lor, când Maximian Galerie dimpreună cu alți prigonitori, cu tărie au ridicat goană asupra tuturor creștinilor, singur acest bărbat întrebuințând blândețea și împreună pătimirea, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credința lui Hristos, îi întrebuința sfetnici și părtași ai slujbelor împărătești. Acesta învățând buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâi împărat al creștinilor, l-a lăsat diadoh al împărăției sale, în ostroavele Britaniei. Carele după ce s-a înștiințat de lucrurile cele necinstite, desfrânate, pierzătoare și proaste, care se făceau în Roma de Maxentie fiul lui Erculie, mișcându-se de dumnezeiasca râvnă, și chemând pe Hristos, împreună oștitor, s-a pornit asupra lui. Deci văzând Dumnezeu curățenia sufletului lui, mai întâi i s-a arătat în somn, după aceea întru amiază-zi, închipuind semnul crucii scris cu stele: CU ACEASTA VEI BIRUI. Iarăși bine a voit Iubitorul de oameni Dumnezeu a-i arăta lui, și celor ce au fost vrednici. Deci îndrăznind în chipul cinstitei Cruci, și cu aur închipuindu-l pe arme, a mers la Roma, și pe însuși pierzătorul Maxentie l-a aruncat în râul Tiber, înecându-l lângă podul Balvia, și așa a mântuit pe cetățenii Romanilor de tirania acestuia. Atuncea marele Constantin pornindu-se de la cetatea Romanilor, și mergând pe cale, voia ca să zidească o cetate pe numele său în Ilia, unde zic că s-a făcut războiul troadenilor cu elinii, însă oprindu-se din dumnezeiasca înștiințare, i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai vârtos în Bizantia să-și zidească cetatea. Deci urmând voii celei dumnezeiești, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care o a și adus lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinței sale. Și fiindcă căută scumpătatea credinței celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părțile, prin care s-a propovăduit ortodoxa credință, și Fiul s-a cunoscut de o ființă cu Tatăl, iar Arie și cei împreună cu dânsul s-au dat anatemei, dimpreună cu hula lor. Dară a trimis încă și pe Maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care s-a pironit cu trupul Hristos Dumnezeul nostru; apoi aceste părți de lemn sfânt, s-au mutat, adică o parte s-a pus în însuși Ierusalimul, iar pe cealaltă parte o a adus la împărăteasca cetate. Deci împărăteasa Elena după ce a ajuns la Constantinopol, și-a săvârșit viața. Iar Marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri și cu prăznuiri, și puțin ceva trecând peste patruzeci și doi de ani ai împărăției sale, și începând războiul cu perșii, și în oarecare sat în Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, și s-a adus la cetatea sa, de către care primindu-se cu pompe, și cu prea-încuviințate întâmpinări, s-a pus în Biserica sfinților Apostoli. Și a împărățit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece. Iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci și șapte, fiind al treizeci și doilea împărat de la August. Și se săvârșește pomenirea lui, în preasfânta biserică cea mare și în sfinții Apostoli, și în dumnezeiască Biserica sa, în mânăstirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul și cu suita sa cu litanie, săvârșesc aducerea dumnezeieștilor taine.

Tot în această zi, Sfântul noul Cuvios Mucenic Pahomie, care a mărturisit la locul numit Usac al Filadelfiei, la anul o mie șapte sute treizeci, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Unde grăsimea în tine Pahomie s-a aflat.

De acolo cu muncile și sabia s-a ridicat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...

Ale Tale porunci păzind, s-a supus legii Tale Constantin; pentru aceasta a surpat taberele celor fărădelege strigând către Tine Doamne: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Lemnul care pe toți i-a tras din groapa pierzării, cel îngropat prin pizmă, nouă l-ai descoperit vrednicule, de minuni, pe dracii cei prea stricători îngropând în veci.

Slavă...

Cu fapte dumnezeiești ți-ai zidit inima ta Biserică lui Dumnezeu, Eleno, și Biserici sfințite Lui ai zidit, unde a luat cu trupul pentru noi preacinstitele patimi.

Și acum..., a Născătoarei:

De bunăvoia mea greșind, și robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obișnuită alerg acum; mântuiește-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Ca cu o porfiră îmbrăcându-te Mărite cu milostivirea, și ca cu o hlamidă cu bunele blândeți, cu coroană pentru bunătăți te-ai împodobit, fiind cu minte desăvârșit. Și mutându-te de pe pământ la împărățiile cele de sus, strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Văzându-te pe tine veselindu-te cu fiul tău cel de Dumnezeu înțelepțit, lăudată Eleno, întru împărăția lui Dumnezeu, pe Hristos slăvim, Cel ce ne-a arătat nouă cinstita voastră prăznuire, care ne luminează mai mult decât razele soarelui, pe noi cei ce cântăm cu credință: Popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cât este de luminat dorul tău și obiceiul dumnezeiesc, mărită Eleno, lauda femeilor; că ajungând la locurile unde a primit cinstitele patimi Stăpânul tuturor, cu Biserici preafrumoase le-ai împodobit, strigând: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Ochii sufletului meu cei orbiți cu multe călcări de poruncă, luminează-i de Dumnezeu Născătoare, împacă mintea mea rogu-mă și inima mea cea turburată cu desfătări de multe feluri, și mă mântuiește pe mine cel ce strig: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Mormântul unde zace sfințitul și cinstitul tău trup Constantine, raze de dumnezeiești vindecări curate celor ce se apropie le izvorăște, gonind întunericul a tot felul de patimi, și cu lumină neînserată luminând pe cei ce te laudă pe tine.

Cu sfințenie a ta viață sfârșindu-ți, cu sfinții acum te-ai sălășluit, plină fiind de sfințenie și de luminare. Pentru aceasta totdeauna izvorăști râuri de tămăduiri, și patimile îneci, fericită Eleno, și adăpi sufletele noastre.

Slavă...

Împărate cel fără început și fără de moarte, împărăției celei de sus ai învrednicit pe cei ce i-ai îndreptat dedemult pe pământ, cu bunăcredință să împărățească, Doamne, pe sfânta Elena și pe marele Constantin, care curat Te-au iubit. Pentru ale căror rugăciuni milostivește-Te spre noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Împăratul și Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut Fecioară, și iată acum ca o împărăteasă stai înaintea Lui dea-dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă mântuiești de partea cea dea-stânga în ceasul judecății, și să mă împreuni cu oile cele dea-dreapta.

LUMINÂNDA

De se va întâmpla înlăuntru Praznicului a cincizeci de zile, sau în Duminica a cincizeci de zile, sau în vreo altă Duminică, sau Miercuri înaintea Înălțării, sau în ziua Înălțării, zicem întâi Luminânda Praznicului, apoi ale Sfinților, după aceea iarăși a Praznicului. Iar într-altă zi după vreo prăznuire zicem întâi a Sfinților apoi a Praznicului.

LUMINÂNDA Sfinților.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Nu de la oameni a luat stăpânia împărătească, ci din Dumnezeiescul Dar din Cer marele Constantin împreună cu Maica sa, și fiind strălucit a văzut dumnezeiască biruința Crucii, care cu aceasta a pierdut pe vrăjmași și a stricat înșelăciunea idolească, și în lume a întărit ortodoxa credință.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie: Femei auziți glas...

Luminători cei ce ați luminat lumea cu bunăcredință, voi cu adevărat v-ați arătat, de Dumnezeu încununate, Constantine și mărită Eleno. Pe Cel minunat întru sfinți, pe Hristos cu cântări și cu laude Îl cântăm ca pe Unul ce v-a încununat pe voi.

Și acum..., a Praznicului:

Iar de se va întâmpla afară de Praznic zicem a Născătoarei:

Preacurată Maică a lui Dumnezeu, vestirea cea mare a Apostolilor, a Mucenicilor și a Proorocilor, îmbunează-ne nouă robilor tăi pe Fiul tău și Domnul, Născătoare de Dumnezeu, când va ședea să hotărască cele după vrednicia fiecăruia.

LA LAUDE

De se va întâmpla vreun Praznic, cântăm întâi laudele Praznicului, 3 Stihiri, și ale sfinților 3. Slavă..., al sfinților, Și acum... a Praznicului. Iar de se va întâmpla Miercuri înaintea înălțării, cântăm ale Orbului 3, și ale Sfinților 2. Apoi Stihirile Paștilor cu Stihurile lor, Slavă..., a Sfinților, Și acum..., Ziua Învierii... Iar într-altă zi, cântăm Stihirile Sfinților pe 4. Slavă..., a Sfinților, Și acum..., a Praznicului. Iar de va fi Duminică, să se zică: Și acum...: Prea binecuvântată ești...

Stihirile Sfinților, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Bucură-te Constantine preaînțelepte, izvorule al ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare; bucură-te rădăcină, din care a odrăslit rodul care hrănește Biserica lui Hristos. Bucură-te lauda marginilor, Preamărite, cela ce ești mai întâi între împărații creștinești; bucură-te bucuria credincioșilor.

Cela ce împărătește peste făptură, mai-nainte văzând bună plecăciunea inimii tale preaînțelepte, prin cuvânt te-a vânat pe tine, cel ce erai mai-nainte cuprins de necuvântare, și luminând gândul tău, cu cunoștințele bunei credințe, lumii te-a arătat luminos ca soarele, raze aruncând de dumnezeiești fapte, Mărite.

Învățăturile Domnului, ca un pământ bun primindu-le, Prealăudate, bună rodire de fapte îmbunătățite ai odrăslit, care hrănește gândurile noastre, prin urmarea vieții tale, Eleno prea-înțeleaptă. Pentru aceasta prăznuim cu bucurie astăzi, pomenirea ta mărind.

Cu untul-de-lemn al bucuriei, pe părtașii Tăi, Hristoase, pe Constantin și pe Elena cu preamărire i-ai uns, pe cei ce au urât înșelăciunea și au iubit frumusețea Ta, și împărăției Tale celei cerești pe aceștia i-ai învrednicit, care au împărățit cu bunăcredință mai întâi pe pământ, Cuvântule, cu voința Ta.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Metodie Patriarhul.

Împăratul împăraților și Dumnezeu, Cela ce cu bogate daruri împodobești pe cei vrednici, însuși din Cer ca și pe Pavel pururea măritul, prin semnul Crucii pe tine, Constantine te-a vânat, zicând: Întru aceasta biruiește pe vrăjmașii tăi; care căutându-o împreună cu Maica Ta cea de Dumnezeu înțelepțită, și aflând-o precum ai dorit, pe aceia cu putere i-ai biruit. Deci cu dânsa împreună roagă-te pentru ortodocșii împărați și iubitoarea de Hristos oaste, și pentru toți cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta, Unuia Iubitorului de oameni, să ne mântuiască de toată mânia.

Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi post să se zică a Născătoarei, asemenea.

Eu preasfântă fecioară Născătoare de Dumnezeu, către acoperământul tău alerg; pentru că știu că voi câștiga prin tine mântuire; că poți Preacurată ca să-mi ajuți mie.

SLAVOSLOVIA CEA MARE

Ecteniile și Otpustul.

Ceas întâi și Otpustul deplin.

LA LITURGHIE.

Fericirile Praznicului, Peasna cea de rând pe 4, Și ale Sfinților, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 8-lea: În tot pământul... Stih: Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu... Apostolul, către Galateni, iar de va fi în Penticostar, Apostolul din Fapte: În zilele acelea, Agripa craiul... Aliluia, glasul 1: Înălțat-am pe cel ales din poporul Meu.. Stih: Doamne întru puterea Ta se va veseli împăratul.. Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul, cela ce nu intră prin ușă... CHINONICUL: În tot pământul a ieșit...

ÎN ȘTIINȚĂ SĂ FIE: Pentru sfinții împărați, că ori în ce Duminică sau Sărbătoare se vor întâmpla, din Duminica Samarinencei, până în Duminica sfinților Părinți, caută învățătură mai pe larg în Penticostar, unde scrie pentru Sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, asemenea să se urmeze.

VEZI: Învățătura Tipicului Mineielor grecești, cum și ale noastre, arată la sfinții împărați, când se vor întâmpla în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, cum să li se pună slujba, împreună cu a Praznicului celui mare, ci Tipicul cel mare nimic nu pomenește de sfinții împărați, ci și pe Sfântul Ioan Botezătorul îl mută. Cel ce va voi caute.