SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului.

Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Împărățind peste patimi Vasilische mărite, ai luat împărăție nemișcată, și stai înaintea Împăratului puterilor, bucurându-te împreună cu toate oștile îngerilor, și veselindu-te cânți cântarea cea neîncetată și fericită, luminându-te preamărit cu împărtășirea luminărilor celor dumnezeiești.

Încălțat-au picioarele tale pironindu-le cu încălțăminte, când umblai totdeauna în căile muceniciei, pururea pomenite. Cu care ai călcat capul vrăjmașului, și de tot l-ai sfărâmat, Mărite, și ai umblat cu bună călătorie pe căile cele cerești, arătându-te Stăpânului purtător de biruință.

Lemnul cel mai-nainte fără umezeală, prin rugăciunea ta a odrăslit, și a izvorât izvor de apă vie și s-a sfințit pământul prin curgerea sângelui tău, și văzduhul cu suirea sufletului tău, Preafericite. Pentru aceasta cu credință cinstim sfântă și de toți prăznuită ziua ta, în care după lege ai făcut vitejie Vasilische.

Slavă..., Și acum..., a praznicului:

Iar de va fi în post, a Născătoarei, aceasta:

Și sufletul împreună cu trupul și inima și cugetul ție Maica lui Dumnezeu le-am închinat; ci sufletului cere-i cele ce îi sunt de folos, iar trupului omoară-i săltările, și inima luminează-i, Stăpână, iar cugetului îmblânzește-i mișcările cele fără orânduială nevăzut, și încetează-i tulburările greșelilor.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit Preacurata, pe Tine Doamne, pe Care Te-a născut neispitită de bărbat, udându-și obrazul cu lacrimi amestecate cu sânge, a strigat cu jale: Ce taină străină este aceasta, Cel ce ai împodobit mai-nainte Cerul cu luminători, cum ești acum pironit pe lemn fără chip și fără suflare, îndelung-răbdătorule?

Troparul, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Vasilisc întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

Iar de va fi în post al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Cântare să înălțăm noroade minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a mântuit din robie pe Israil, cântare de biruință cântându-i, că și el striga: Să cântăm Ție, Unuia Stăpânului.

Mucenice mult pătimitorule, roagă-te lui Hristos Împăratului, să se mântuiască cei ce cu credință cinstesc această luminată a ta prăznuire, și să se facă părtași Împărăției Cerurilor.

Unindu-te cu toată dragostea lui Hristos, Preafericite, ai defăimat trupul ca un lucru ce era să se strice, și cu prea vitejesc cuget ai suferit chinuri, arătat înfruntând înșelăciunea idolilor.

Slavă...

Luminându-te cu lumina Preasfântului Duh, ai trecut noaptea necunoștinței, Vasilische, și cu strălucirile chinurilor, te-ai arătat soare, luminând luminat toată zidirea.

Și acum..., a Născătoarei:

Ghedeon mai-nainte lână vedea pântecele tău cel preacurat, care a primit roua cea cerească uscând marea nedumnezeirii, și adăpând cugetele cele topite de sete, Fecioară.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea celor...

Cu sângele chinuirii ai stins focul cel idolesc, și te îndulcești de râul desfătării veselindu-te, Mucenice.

Doimea pătimitorilor cea aleasă văzându-te pe tine mărturisitor Treimii, a venit către Hristos.

Slavă...

Dezlegându-te de trup, chemi pe cei ce au pătimit împreună cu tine, mărturisind pe Domnul Hristos, Împăratul tuturor, mult pătimitorule Vasilische.

Și acum..., a Născătoarei:

Să te aflu pe tine Preacurată povățuindu-mă pururea către bunătăți, și îndreptându-mă către cărările pocăinței.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Acum cu bucurie stai înaintea singurului Împărat, fiind împodobit sfințit cu diademă luminoasă, și cu veșmânt vopsit din sângiurile tale, și îndumnezeit cu împărtășire preacurată. Pentru aceasta astăzi săvârșind preasfântă pomenirea ta, pe tine te lăudăm.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi post, a Născătoarei:

Nădejdea creștinilor, Preasfântă Fecioară, pe Dumnezeu pe Care mai presus de gând și de cuvânt L-ai născut, roagă-L neîncetat cu puterile cele de sus, ca să dăruiască iertare greșelilor noastre, și îndreptare vieții, celor ce cu credință și cu dragoste pururea te lăudăm pe tine.

A Crucii, a Născătoarei:

Nespurcata Mielușea, pe Mielușelul și Păstorul văzându-L spânzurat, și mort pe lemnul Crucii, ca o Maică tânguindu-se cu lacrimi grăia: Cum voi răbda luarea Ta de pe Cruce cea mai presus de cuvânt, Fiul meu, și patimile cele de bunăvoie, preabunule Dumnezeule.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Lucrând cu osteneală holda sufletului tău, Mucenice, ai odrăslit spicul chinuirii însutit, care se păstrează în cămările cele cerești.

Auzit-ai preafericite glas sfințit, de sus chemându-te pe tine, și adeverindu-ți sfârșitul chinuirii tale, pururea pomenite Mucenice.

Arătând împotrivire întărită, Mărite, ai răbdat fiind legat în lanțuri, rupând toată legătura înșelăciunii.

Slavă...

Mucenice Vasilische purtătorule de chinuri, cu vinele dumnezeieștilor tale cuvinte sugrumând pe satana. Pentru care te-ai și împodobit cu cununa biruinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel de o Ființă cu Tatăl, S-a arătat la toate asemenea cu oamenii, întrupându-Se din sângiurile tale, precum bine a voit, Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mânecând strigăm Ție, Doamne, izbăvește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Alegând a te chinui după lege, ai rușinat pe cei fărădelege cu puterea Duhului, de Dumnezeu cugetătorule Mucenice.

Umblând cu îndrăzneală pe calea muceniciei, ai sfărâmat boldurile războinicului, mărite Mucenice Vasilische.

Slavă...

Cu piroane fiind pironite picioarele tale, cugetătorule de Dumnezeu, ai zdrobit de tot capul vrăjmașului cel cu multe măiestrii.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru asemănarea trupului ai născut pe Domnul, Cel mai presus de înțelegere și de cuprindere, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Propovăduind pe Cela ce S-a înălțat pe Cruce, te-ai legat pe lemn uscat, și cu ploile rugăciunilor tale l-ai arătat verde, și odrăslit cu tot felul de frunze, spre întărirea credincioșilor, și spre lauda ostenelilor tale Vasilische.

Pe tine cel ce erai dezlegat de grija trupească, fără dreptate te-au legat călcătorii de lege, și te-au pironit cu piroane de fier, și te-au trimis pe căi îndelungate, care sfințeai cu sângele tău tot pământul, mult pătimitorule Mucenice Vasilische.

Slavă...

Stând legat de lemn de coatele mâinilor, ți-ai întraripat ochiul inimii tale către Dumnezeu, Fericite, și l-ai rugat pe Dânsul să izvorască izvor de apă vie, spre pomenirea ta cea prealăudată și spre tămăduirea sufletelor.

Și acum..., a Născătoarei:

Vindecă zdruncinările ticălosului meu suflet, și patimile cele de mulți ani, Fecioară, ca ceea ce negrăit ai născut pe Doctorul sufletelor și al trupurilor, și mă mântuiește pe mine cel ce mi-am pus nădejdile la tine, Preacurată.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDACUL și ICOSUL Prozaicului.

Iar de va fi în post, zicem al Sfântului.

CONDAC, glasul al 8-lca.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

Întru răbdare tare, și ca un bărbat te-ai arătat, și întru minuni preaminunat, arătat purtând înainte numele lui Hristos, ai rușinat pe muncitorul. Pentru aceasta te cinstim pe tine Vasilische preacinstite pururea strigând: Bucură-te frumusețea cea luminoasă a mucenicilor.

SINAXAR

Întru această lună în 22 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc, nepotul Sfântului Teodor Tiron.

Stih: Vasilisc spre tăiere capul dând,

Peste gânditori capul vasiliscului se află călcând,

Întru a douăzeci și doua zi,

Sabia viața lui Vasilisc răpi.

Acesta a fost în zilele lui Maximian din satul Humialon, din eparhia Amasiei, nepot Sfântului marelui Mucenic Teodor Tiron, și a fost la luptă mucenicească mai-nainte cu Sfântul Eutropie și Cleonic, care erau la rânduiala ostașilor tovarăși cu Sfântul Teodor. Și săvârșind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rămas în temniță. După aceea dorind ca să săvârșească calea strădaniei, și rugându-se pentru aceasta lui Dumnezeu, fu învrednicit arătării sale, poruncindu-i să se tocmească cu rudeniile lui și să meargă la Comane să mărturisească. Deci mergând cu ostașii la casa lui, și sărutând pe Maica sa și pe frații săi, și învățându-i să stea în credința lui Hristos, fu prins atunci de slujitorii ce fuseseră trimiși de guvernatorul Agripa. Apoi legându-l și încălțându-l cu încălțăminte de fier ce avea într-însele multe cuie ascuțite, îl gonea tocmai spre drumul Comanelor, și sosind la satul Dacnon, găzduiră la o femeie anume Traiani, și legară pe Sfântul de un paltin uscat cu mâinile îndărăt, și făcând rugăciune înverzi paltinul și înfrunzi, și acolo unde sta Sfântul ieși din pământ o fântână cu apă, care văzând slujitorii, și împreună cu femeia aceea, zic, că au crezut în Hristos, și au dezlegat pe Sfântul din legături. Și dacă sosiră la orașul Comanelor, stătu Sfântul de față înaintea guvernatorului, și neplecându-se a jertfi, făcu cu rugăciunea sa de s-a pogorât foc din Cer, și arse capiștea idolilor și idolul din ea, Apolon. Atuncea mâniindu-se foarte guvernatorul și pornindu-se cu urgie, porunci să i se taie capul și să i se arunce trupul în râu, și așa își luă cununa muceniciei, întru slava și lauda Dumnezeului nostru, Amin.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sinod al doilea cel a toată lumea, care a fost în Constantinopol în vremea împărăției lui Teodosie cel mare, asupra lui Macedonie cel rău, eretic și luptător împotriva Duhului Sfânt.

Stih: Prea viclean duhul lui Macedonie,

Pe Dumnezeiescul Duh, că nu este Dumnezeu cutează a zice.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marcel adăpat fiind cu plumb topit s-a săvârșit.

Stih: Marcel băutura plumbului topit,

Așa o bea ca și când altul apă ar fi băut,

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Codru de cal târât s-a săvârșit.

Stih: Târât de cal la vârful Cerului ajungând,

Ridici mâinile Codre cununa primind,

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Sofia, doctorița, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Sofia mai-nainte era doctoriță trupurilor,

Iar acum fiind tăiată se arată doctoriță și sufletelor.

Tot în această zi, Sfântul Ioan Vladimir împăratul și făcătorul de minuni, de sabie s-a săvârșit,

Stih: Ucigașa mână de rudenie te-a dat la tăiere.

Iar mâna Domnului ți-a trimis vrednică încununare.

Tot în această zi, Sfântul noul sfințit Mucenic Zaharia de la Prusa care s-a nevoit la anul o mie opt sute doi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Arătatu-te-ai podoabă mucenicilor, ca unul ce locuiești în locașurile cele mai presus de lume, de trei ori fericite; potolindu-ne viforul cel lumesc prin rugăciunile tale, nouă celor ce cu dragoste te cinstim.

Casă Treimii te-ai arătat, Înțelepte, surpând chipurile și capiștile idolilor, și cântând Stăpânului: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Datu-ți-a ție daruri Stăpânul, ca unuia ce tare ai pătimit, și ai surpat măiestriile vrăjmașului, și cu glas tocmit cântai: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată că a luat în pântece pe Dumnezeu, Fecioara, de care marele Isaia a zis cu duhul, și L-a născut, Căruia îi cântăm: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Cei ce s-au făcut cu Darul...

Arătatu-te-ai biruitor tiranilor, și duhurilor vicleniei, Mărite, neîncetat cântând Celui ce te-a întărit pe tine: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Omorându-te lumii Mucenice Vasilische, și neabătut urmând Stăpânului Celui ce suflă morților viață, cu bucurie ai cântat: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu întărirea sufletului suferind muncile trupului, de Dumnezeu cugetătorule, și dănțuind împreună cu dumnezeieștii îngeri, aduci laudă lui Dumnezeu și strigi: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai Preasfântă mai desfătată decât cerurile, încăpând în pântecele tău pe Dumnezeu, Care a izbăvit din strâmtoarea cea rea pe cei ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cei ce s-au făcut cu Darul Tău biruitori tiranului și văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Înfricoșatu-sa de aceasta...

Cu vetreala Crucii trecând viforul muncilor, ai apucat la limanul cel prea-lin al împărăției, Mucenice, și ca un neguțător bun ai mântuit povara bunei credințe a lui Hristos, Împăratului tuturor, și Dumnezeului nostru.

Precum odinioară a pogorât foc din Cer tezviteanul Ilie, asemenea ai pogorât, Fericite, cu rugăciunea ta văpaia, prin care s-a ars capiștea idolilor, și s-au pârjolit chipurile dracilor, iar Dumnezeu, Ziditorul, S-a slăvit.

Dezlegatu-te-ai de trup înțelepte, prin tăiere de sabie, primindu-te puterile cele cinstite; iar cu Darul Dumnezeiescului Duh, ai biruit duhurile vicleniei cele rele. Și acum locuiești întru împărățiile cele de sus, purtând cunună, preafericite Vasilische.

Slavă...

Pământul s-a sfințit cu îngroparea ta, și Cerul cu sufletul, de Dumnezeu insuflate, și îmbrăcându-te cu porfiră luminoasă din sângele tău, împărățești împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, pomenind totdeauna pe cei ce cu credință te cinstesc pe tine Mucenice.

Și acum..., a Născătoarei:

Din fire ești Dumnezeu, dar ai suferit să Te îmbraci cu omul, intrând în pântece preacurat, cu voia Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta știind îndoite voirile Tale cele firești, pe Tine Te slăvim, fericind cu credință pe Maica Ta.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

LUMINÂNDA Praznicului:

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.