SFÂNTUL ILIE

VEZI: Pentru învățătura slujbei acestui praznic, caută înapoi la sfinții împărați Constantin și Elena, la care asemenea întocmai să urmezi tipicului acestuia.

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi, iar de se va întâmpla Duminica, se citește Catisma întreagă. La Doamne strigat-am..., Stihirile Praznicului 3 și ale Mergătorului înainte 3, făcându-le pe 6, Iar de va fi în post, Stihirile Sfântului pe 8, glasul al 8-lea.

Stihirile Înaintemergătorului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Fericite Ioane înainte Mergătorule, răsărind din pământ capul tău, mai mult decât razele soarelui a strălucit, și pe credincioși a luminat; pe care ca pe o dumnezeiască vistierie avându-l, bogat Dar luăm, sfințindu-ne sufletele și trupurile și gândurile, și prăznuind te fericim pe tine.

Sfințit capul tău cel ce izvorăște Dar pururea curgător, fericite înainte Mergătorule, s-a arătat înțeleptului de Dumnezeu preot, celui ce nu știa. Carele sârguindu-se prin credință și prin Dar, a făcut arătată prăznuirea lui sfințindu-se cu poporul cel de Dumnezeu înțelepțit, și cu împăratul cel ce a întărit cu fierbințeală ortodoxa credință.

A treia arătare a cinstitului capului tău săvârșim, pe care Treimea l-a încununat, fiind tăiat, Mărite, pentru dumnezeiasca râvnă, și întru aflarea lui se bucură cetele îngerești, adunarea mucenicilor, dumnezeieștii Apostoli, și Proorocii toți, cu care pomenește-ne pe noi totdeauna, al Domnului Mergătorule înainte.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Vistieria dumnezeieștilor daruri, capul tău cel de Dumnezeu păzit înainte Mergătorule, din sânurile pământului a răsărit. Pe care noi cu credință primindu-l, și închinându-ne, Mărite, ne îmbogățim prin tine Botezătorul lui Hristos, cu preamărite minuni, și cu iertare de greșeli.

Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, cântăm, a Născătoarei Învierii.

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta, că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl Fiul, Unul-Născut, același din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind, și cu firea Om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și Paremiile.

Din Proorocia lui Isaia citire:

Cap. 40, vers 1.

Așa grăiește Domnul: Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu, grăiește Dumnezeu. Preoților grăiți Ierusalimului în inimă, mângâiați-l pe dânsul. Că s-a plinit dosădirea lui, că s-a iertat păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite pentru păcatele sale. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru. Toată valea se va umplea, și tot muntele și dealul se va pleca, și vor fi cele strâmbe drepte și cele colțuroase, căi netede. Și se va arăta slava Domnului, și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. În munte înalt te suie, cela ce binevestești Sionului, înalță întru tărie glasul tău, cela ce propovăduiești Ierusalimului, înalță, nu te teme. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu voi auzi, Dumnezeul lui Israil, și nu-i voi lăsa pe ei. Ci voi deschide din munți ape, și prin mijlocul câmpiilor fântâni, și voi face pustia întru bălți, și pământul cel însetoșat întru izvoare de ape. Veselească-se Cerul deasupra, și norii să roureze dreptate, să răsară pământul și să încolțească mila, și dreptate să arate împreună. Glas de veselie spuneți, și faceți să se audă aceasta până la marginile pământului. Ziceți: Mântuit-a Domnul pe robul său Iacov, și de vor însetoșa în pustie, scoate-va lor apă din piatră. Veselește-te cea stearpă, care nu naști, glăsuiește și strigă, care nu aveai durere, că mai mulți sunt fiii celei lăsate, decât ai celeia ce are bărbat.

Din Proorocia lui Maleahi citire:

Cap. 3 vers 1.

Așa grăiește Domnul Atotțiitorul: Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Și va veni la Biserica Sa Domnul, pe Care voi căutați. Și cine va putea suferi ziua venirii Lui, sau cine va putea sta întru vederea Lui, pentru că Acela va veni ca focul ce topește, și ca iarba nălbitorilor, și va ședea topind, și curățind ca argintul și aurul. Și va veni la voi cu judecată, și va fi mărturie grabnică asupra făcătorilor de rău, și asupra desfrânaților, și asupra celor ce jură strâmb cu numele Lui, și asupra celor ce nu se tem de Dânsul, zice Domnul Atotțiitorul. Pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, și nu mă schimb, și voi feciorii lui Iacov. Depărtatu-v-ați de lege, și nu o ați păzit, pentru aceasta întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce la voi zice Domnul Atotțiitorul. Și vă vor ferici pe voi toate limbile, și vor cunoaște că Eu sunt Domnul, Cela ce voi judeca între cel drept, și între cel fărădelege, în ziua aceea, întru care voi face mântuire celora ce Mă iubesc pe Mine. Deci cunoaște-ți, și vă aduceți aminte de legea lui Moise robului Meu, precum v-am așezat vouă în Horeb, porunci și dreptăți, către tot poporul lui Israil. Și iată Eu voi trimite vouă pe Ilie Tesviteanul mai-nainte până ce va veni ziua Domnului cea mare și luminată. Carele va întoarce inima tatălui spre fiu și inima omului spre vecinul lui. Ca venind să nu bat pământul fără de veste, zice Domnul Atotțiitorul, Dumnezeul cel Sfânt al lui Israil.

Din Proorocia lui Solomon citire:

Cap. 4, vers 3.

Dreptul de va ajunge să se săvârșească, întru odihnă va fi. Dreptul murind va osândi pe necurații cei vii. Că vor vedea sfârșitul dreptului, și nu vor cunoaște ce a sfătuit pentru dânsul Dumnezeu. Că va arunca Domnul pe cei necurați jos fără de glas și-i va clinti pe dânșii din temelie, și până la cel mai de pe urmă se vor pustii întru durere, și pomenirea lor va pieri. Că vor veni întru cugetul greșelilor sale spăimântați și-i vor mustra pe dânșii împotrivă fărădelegile lor. Atunci va sta cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feței celor ce l-au necăjit pe dânsul, și a celor ce au lepădat ostenelile lui. Și văzându-l pe el se vor tulbura cu multă frică, și se vor îngrozi de minunată mântuirea lui. Că vor zice întru sine căindu-se, și întru nevoința Duhului vor suspina, și vor zice: Acesta este pe care l-am avut oarecând de râs, și întru pildă de ocară. Noi cești fără de minte, viața lui o am socotit nebunie și sfârșitul lui fără de cinste. Și cum s-a socotit între fiii lui Dumnezeu, și între sfinți soarta lui este; rătăcit-am dar din calea adevărului, și lumina dreptății nu ne-a strălucit nouă și soarele nu ne-a răsărit nouă. Umplutu-ne-am de cărările fărădelegii și ale pierzării, și am umblat pe căi neumblate, iar calea Domnului nu o am cunoscut.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Veniți să cinstim astăzi credincioșii cinstitul cap al Botezătorului, cel tăiat de sabie, întâmpinându-l cu cântări, cinstindu-l cu dragoste, fiindcă izvorăște daruri de tămăduiri. Pe care nebunul Irod dedemult l-a tăiat, cu înfierbântarea Irodiadei împreunându-se.

Stih: Acolo voi răsări cornul lui David.

Precum aurul din metale, așa capul Mergătorului înainte din pământ a răsărit, în năstrapă strălucind și grăind luminos și mustrând desfrânarea lui Irod și uciderea, și cu raze luminând gândurile noastre; pe care sărutându-l cu credință, astăzi îl cinstim cu cântări, ca pe cel ce se se roagă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Gătit-am luminător Unsului Meu.

Dedemult ca o dumnezeiască vistierie în năstrapă ascuns fiind în pământ capul Botezătorului, astăzi s-a descoperit marginilor ca o bogăție, vărsând din sine izvoare de tămăduiri, bolile vindecând, și sufletele luminând. Pentru aceasta dar de toată veselia luând toți, pe Mergătorul înainte al lui Hristos să-l lăudăm.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Preacinstitul vas al dumnezeieștilor gânduri, capul tău care mai-nainte luminat a văzut taina ființei celei negrăite, ca dintr-un pântece de Maică din vistieriile pământului astăzi a răsărit, Ioane preamărite; și a umplut de mireasmă toată partea cea de sub soare, dând din sine mir de sfințenie; care duhovnicește și acum propovăduiește calea mântuirii, și Mântuitorului tuturor se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

Iar de va fi post să se zică a Născătoarei Învierii.

O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult; că cine a cunoscut, să fi născut Maică fără de bărbat, și să poarte în brațe pe Cel ce cuprinde toată făptura? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut; pe Care ca pe un prunc Preacurată în brațele tale purtându-L, și îndrăzneală ca o Maică către Dânsul câștigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască și să mântuiască sufletele noastre.

Tropar, glasul al 4-lea

Ca o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule și înainte Mergătorule, deci toți adunându-ne întru suflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuiește pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, să se zică n Născătoarei învierii.

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Mergătorului înainte, Și acum..., iar al Praznicului: iar de este afară de Praznic, Troparul Mergătorului înainte de 2 ori, și al Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Din pământ răsărind capul Mergătorului înainte, razele nestricăciunii din sine răspândește credincioșilor tămăduiri, de sus adună mulțimea îngerilor, jos cheamă împreună neamul omenesc, să înalțe cu un glas slavă lui Hristos Dumnezeu. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu cel mai presus înființat, împreună cu Mergătorul înainte roagă-L neîncetat, iertare de greșeli și îndreptare vieții să ne dea nouă mai-nainte de sfârșit, celor ce te lăudăm pe tine după datorie cu credință și cu dragoste.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Ieșind ca aurul din metale sfințitul tău cap cu preamărire, din sânurile pământului cele ascunse, Botezătorule al lui Hristos, a îmbogățit pe toți, cei ce aleargă întru aflarea lui, care slăvesc cu cântări pe Mântuitorul și Ziditorul, cel ce ne dă nouă prin tine mare milă. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului:

Iar de va fi în post a Născătoarei:

Nu vom tăcea niciodată Născătoare de Dumnezeu, cu mulțumire a lăuda din suflet milele tale, Stăpână, noi robii tăi, strigând și grăind: Preasfântă Fecioară, grăbește și ne scapă pe noi de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, și de toată îngrozirea, că tu ești folositoarea noastră.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea,

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Irod, călcare de lege făcând nebunește, cinstit capul tău cu sabia l-a tăiat cumplit ticălosul, pe care din dragoste credincioșii îl sărutăm. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului:

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Primind rugăciunea de la noi, cei ce alergăm sub acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta rugându-te Iubitorului de oameni, să ne mântuiască pe noi robii tăi.

Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Acolo voi răsări cornul lui David.

Stih: Gătit-am luminător Unsului Meu.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: În vremea aceea ieșit-a cuvântul de Iisus, întru toată Iudeea și întru toată latura.

După Psalmul 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Mergătorului înainte, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...

Apoi Stihira, glasul al 2-lea,

Preacinstitul vas al dumnezeieștilor gânduri, capul tău care mai-nainte luminat a văzut taina Ființei celei negrăite, ca dintr-un pântece de Maică din vistieriile pământului astăzi a răsărit, Ioane preamărite; și a umplut de mireasmă toată partea cea de sub soare, dând din sine mir de sfințenie; care duhovnicește și acum propovăduiește calea mântuirii, și Mântuitorului tuturor se roagă pentru sufletele noastre.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și al Mergătorului înainte pe 8. Iar de va fi în post.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea.

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Lucrul mâinilor și zidirea Ta sunt, Mântuitorule, iar prin amăgirea celui viclean m-am zdrobit prin desfătările cele lumești. Pentru aceasta iarăși mă zidește, prin dumnezeieștile rugăciuni ale Preacuratei Maicii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce ești proslăvit.

Alină acum cumplitul vifor al răutăților mele, binecuvântată Fecioară, și biruiește pe toți vrăjmașii cei nevăzuți, care fără milă cad asupra sărăciei mele, căci singură ești folositoarea mea, Preacurată.

Unule îndurate Hristoase Dumnezeule, prin rugăciunile Maicii Tale îndură-Te și mă miluiește pe mine cel ce nădăjduiesc la Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor Tale, și învrednicindu-mă vieții veșnice.

Alt Canon, al Mergătorului înainte.

Facere a lui Tarasie.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Pe faraon cel ce se purta...

Cel ce ai fost glasul Cuvântului, dezleagă neglăsuirea mea, ca și a Părintelui tău dedemult, ca cu glas de bucurie să te lăudăm pe tine, întru aflarea aceasta de acum a capului tău, fericite Mergătorule înainte, cerescule omule.

Pe capul Bisericii lui Dumnezeu punându-ți mâna, Mergătorule înainte, arăți acum a treia oară cinstitul tău cap, care a cunoscut arătarea Treimii, și sfințește luminat adunările drept-slăvitorilor.

Slavă...

Nerăbdând în multă vreme a fi ascuns Mergătorule înainte al Domnului, te-ai grijit iarăși a te arăta astăzi, nu în năstrapă încuiat, ci în vas de argint în loc sfințit fiind pus, și de preot vădindu-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Din pântece sterp ai răsărit, gătind căile, Prealăudate, Cuvântului, Făcătorului, Celui ce a răsărit negrăit din preasfânta Fecioară, pe care de Dumnezeu Născătoare cunoscându-o, toate neamurile o fericim.

Catavasia Praznicului.

Iar de va fi în post: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a sălășluit însuși Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce luminează toată lumea, strălucește-mi raza adevăratei pocăințe, surpând întunericul patimilor mele prin rugăciunile tale, rogu-mă.

Eu însumi fiind robit de păcate, singur eu mi-am deschis ușile patimilor, ci către tine singură Preacurată Fecioară acum alerg, întorcându-mă, prin îndurarea ta mântuiește-mă.

Alesule Sioane, cetate împărătească, Preacurată Fecioară, împreună cu toți sfinții, roagă pe Fiul tău Cel fără de ani, ca să mă facă cetățean cetății celei din ceruri.

Alt Canon,

Irmos: Doamne cela ce ai făcut...

Pentru jucările cele desfrânate, sfințit capul tău dându-se plată femeii, pe mâini s-a adus; iar acum pe palmele înțeleptului sfințitor, cu sfințenie în Sfânta Biserică s-a adus.

Cu bunăcredință te-a întâmpinat pe tine adunarea credincioșilor, împreună cu arhiereul și cu împăratul, mărite Mergătorule înainte, cântând cu bucurie și ți-a ieșit înainte cu dragoste, sfințindu-se cu venirea ta.

Slavă...

Din sfințitele locuri cele dedesubt, ca un soare luminos preasfințit capul tău răsărind, toată lumea a luminat cu dumnezeiești străluciri, Proorocule al lui Hristos, și înainte Mergătorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Din pântece sterp luminoasă stea ai strălucit a Soarelui slavei, mergând înaintea Celui ce a răsărit din fecioresc nor, Botezătorul, și a stricat noaptea mulțimii dumnezeilor.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Arătatu-s-a astăzi capul Mergătorului înainte din sânurile pământului, ca niște aur din metaluri dăruindu-se credincioșilor, și roagă pe Hristos, să ne mântuiască pe noi. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Primind rugăciunea de la noi cei ce alergăm sub acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta rugându-te Iubitorului de oameni să ne mântuiască pe noi robii tăi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Nașterea Ta cea din Fecioară, Proorocul mai-nainte văzându-o, a propovăduit, strigând: Auzul Tău am auzit și m-am temut; că de la amiazăzi, și din munte sfânt umbros ai venit Hristoase.

Deschide-mi Fecioară dumnezeieștile intrări ale pocăinței, închizând intrările patimilor și ale dezmierdărilor mele, și prin puterea ta le oprește.

Ușă neumblată, și țarină nearată, sicriu și năstrapă și sfeșnic și cădelniță a Cărbunelui celui fără materie, te numim pe tine Preacurată Fecioară.

Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit pe mine Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru că nu am candelă care să-mi lumineze sufletul cu untul-de-lemn al faptelor bune. Drept aceea și din cămara Mirelui m-am izgonit afară.

Marie ceea ce ești cădelniță de aur, gonește stricăciunea patimilor mele, și pe mine, cel ce mă clătesc de meșteșugirile luptătorului celui înșelător, întărește-mă Preasfântă Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne...

Ca un mai înalt decât Proorocii, pe Cel proorocit a-L vedea te-ai învrednicit, mergând înaintea Lui cu puterea lui Ilie, fericite Mergătorule înainte.

Preaslăvit capul tău, care izvorăște mir de tămăduiri, iată a treia oară l-ai arătat, gonind patimile cele disprețuite.

Slavă...

Adunându-vă luați toți tămăduiri nedeșertate, ca dintr-un izvor scoase, din cinstit capul Mergătorului înaintea lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Smerindu-mă mântuiește-mă, pe cel ce cu înaltă trufie viețuiesc, ceea ce ai născut pe Cel ce a înălțat firea noastră cea smerită, Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Acum scap sub acoperământul tău Maică Preacurată Fecioară; de bolile cele sufletești, și de patimi trupești, mântuiește-mă pe mine robul tău.

Mântuiește-mă de neputințele trupești, și oprește necuvioasele patimi ale sufletului meu, și de veșnica muncă mă păzește, Fecioară de Dumnezeu dăruită.

Ceea ce ai născut izvorul tămăduirii, pe mine cel ce sunt rănit de patimile lumești tămăduiește-mă Fecioară, una plină de Dar, Preacurată.

Iessei să se veselească, și David să dănțuiască, căci Fecioara, toiagul cel sădit de Dumnezeu a odrăslit, pe Hristos, Floarea cea pururea vie.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Ca cel ce ai fost mijlocitor legii celei noi și celei vechi, Preasfințite, cu dumnezeieștile tale mijlociri înnoiește vechimea noastră, a celor ce săvârșim înnoirea capului tău, celui ce s-a arătat cu înnoire, fericite Mergătorule înainte.

Din Comane capul tău, cel ce a adus daruri de tămăduiri la împărăteasa cetăților, l-ai chemat astăzi Mergătorule înainte, întru a căruia întoarcere se veselesc mulțimile credincioșilor, de luminare nestricăcioasă umplându-se.

Slavă...

Împăratul mai mult decât de porfiră s-a bucurat întru intrarea capului tău, iar dumnezeiescul Arhiereu, cel numit cu numele celui de Dumnezeu purtat, înainte Mergătorule, pe mâini ținându-l, bine l-a cuvântat, binecuvântând săvârșirile credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Stăpânul născând, te-ai arătat mai înaltă decât puterile cele de sus, și firea pământenilor o ai îndumnezeit, Fecioară cu totul fără prihană. Pentru aceasta de Dumnezeu Născătoare cu suflet prea adevărat și cu limba, credincioșii pe tine Fecioară te slăvim.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat. Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Inima mea cea înnegrită de împresurările cele întunecate ale păcatului, strălucește-o cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeiască care nu știi de mire, ca una ce ai născut pe Soarele Hristos.

Lumina cea din Lumină, născându-o nouă Preacurată Fecioară, a risipit întunericul nedumnezeirii; drept aceea pe mine cel legat la întunericul patimilor lumești, luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, și prin rugăciunile tale dezlegându-mă, dă-mi lumina cea veșnică.

Una Preacurată Fecioară care ai născut pe Hristos Soarele cel neapus, fă rugăciune către Dânsul, rugându-te pururea ca să se milostivească spre mine cel smerit.

Alt Canon,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Capul cel adevărat al Botezătorului Tău, Hristoase, din pământ răsărind minciuna a gonit, și a stricat iarna cea amară a eresurilor, și lumea a luminat.

Scoateți luminare și Dar dumnezeiesc și milă, atingându-vă capetele și sufletele de capul Mergătorului înainte al Darului, cel ce s-a atins în ape de Capul cel Dumnezeiesc.

Slavă...

Roagă-te Mergătorule înainte, să se zdrobească capetele vrăjmașilor noștri sub picioarele împăratului nostru, celui ce cinstește cu dragoste cinstit capul tău, al celui ce a mustrat pe Irod.

Și acum..., a Născătoarei:

Celor din iad ai propovăduit lumina Celui ce a venit din sângele fecioresc, și cu trup S-a îmbrăcat, Om făcându-Se, spre facerea de bine a oamenilor, fericite Mergătorule înainte.

CONDAC, glasul al 6-lea,

Podobie: Plinind rânduiala...

Stâlpul cel luminos și durnnezeiesc, care s-a arătat în lume, sfeșnicul cel mergător înaintea Soarelui, arătând în toate marginile lumii, luminatul și cinstitul său cap, sfințește pe cei ce cu credință se închină lui, și strigă: Înțelepte Botezătorule al lui Hristos, mântuiește-ne pe noi pe toți.

ICOS

Din pământ ca un izvor al raiului, capul cel de Dumnezeu iubitor al Mergătorului înainte, râuri de Dar izvorăște, și ape de tămăduiri dă tuturor celor ce le trebuiesc. Deci să ne apropiem toți, să luăm cu osârdie aceste dumnezeiești izvoare de tămăduiri. Că adapă sufletele cu daruri pururea curgătoare, și îneacă durerile trupești, și toată boala în vreme trebuincioasă o scoate. Deci pe acesta să-l lăudăm cu dragoste, și cu credință să-l sărutăm, cu cinste cuprinzându-l, și cu cântări ca cu niște cununi pe acesta să-l încununăm credincioșii. Să ne curățim întinăciunile minții noastre, și cu dumnezeiești bunătăți să ne împodobim sufletele, și tare să strigăm: Înțelepte Botezătorule al lui Hristos, mântuiește-ne pe noi pe toți.

SINAXAR

Întru această lună în 25 de zile, a treia aflare a cinstitului cap, al Sfântului slăvitului Prooroc Înainte Mergătorului și Botezătorului Ioan.

Stih: Glasul celui ce strigă, fiind ascuns în adâncul pământului,

Despicându-se pământul cu străin chip a răsunat glasul lui.

Întru a douăzeci și cincea zi,

Capul Mergătorului înainte din pământ se ivi.

Acest cinstit și sfânt cap fiind ascuns de multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului, ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt în vas de argint, și fu spus de un preot, și aducându-se din Comane, fu primit de strălucita cetăților, împreună cu credinciosul împărat și credinciosul norod, cu toată bucuria. Și cu credință închinându-se, se puse iarăși la loc sfânt.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic, Celestin pătrunzându-i-se gleznele cu cuie de fier, s-a săvârșit.

Stih: Pătrunzându-ți-se Celestine cu cuie de fier gleznele.

Pe păzitorul de călcâie călcând, ai zdrobit șarpele.

Tot în această zi, Cuviosul Olvian, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pe Olvian a cărui viață a fost preafericită.

Îl scriu că a avut și săvârșirea preafericită.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat, porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Izvor primitor de viață și ușa Luminii Celei neapuse, tu singură ești preasfântă Fecioară; deci, prin rugăciunile tale stinge-mi focul patimilor lumești, de care pururea mă aprind, și-mi potolește văpaia cea înaltă a cugetelor mele celor necurate, ca să strig Fiului tău: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ia aminte acum spre rugăciunea robului tău, și-mi oprește degrab năvălirile cele rele, și asuprelile încetează-le Stăpână, ca cu credință să te slăvesc pe tine binecuvântată Preacurată.

Usucă mulțimea răutăților mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos noianul milostivirii, pe Mântuitorul și Domnul, Căruia toți strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Al Soarelui slavei prealuminat sfeșnic ai fost Mergătorule înainte, întunericul înșelăciunii gonind, și luminând pe cei ce strigă cu credință: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Această prăznuire a ta de peste an, cinstita Biserică luminat o săvârșește Mergătorule înainte, capul tău cinstind, și după obișnuință strigând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Slavă...

Mai înainte ai vestit înfricoșată venirea Cuvântului cu dumnezeiești săltări, vestit-ai și aflarea capului tău Proorocule cu gură nemincinoasă, Păstorului celui de sfințenie lucrător, Care cu căldură dorea de tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioria și nașterea mai presus de fire și de cuvânt întru tine s-a împreunat că pe Dumnezeu întrupat L-ai născut negrăit de Dumnezeu Născătoare Căruia cântăm: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înțelepciune toate le-a alcătuit, și dintru neființă întru ființă toate le-a adus; bine Îl cuvântați lucrurile ca pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Mijlocește Preacurată de mă scoate din prăpastia cea prea-adâncă a patimilor mele celor stricătoare de suflet, și către munții cei înalți ai faptelor celor bune mă ridică pe mine, care cu mulțumire te laud pe tine Fecioară.

Născându-ne nouă viața cea înființată, care prin moarte a încetat pe moarte, Fecioară, pe mine cel ce sunt omorât de împresurările cele rele, înviază-mă prin rugăciunile tale Preacurată, binecuvântată și preaslăvită.

Eu cântărețul tău, Preacurată Fecioară, cel ce fără de iertare am păcătuit, îndreptează-mă, mă rog ție, către calea pocăinței, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce negrăit ai născut pe Cuvântul, Cel ce curățește păcatele lumii.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori muncitorii...

Botezătorul și Mergătorul înainte, îngerul cel pământesc, defăimătorul cel cu osârdie al fărădelegii, cel ce mai înainte a văzut arătarea Treimii în Iordan, a treia oară și-a arătat capul său tuturor celor ce cântă cu dragoste: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Întâmpinatu-te-a pe tine cu osârdie împăratul cel preablând, împreună cu iubitorul de Hristos popor prealăudate; iar păstorul cel mai mare și-a întins mâinile sale către tine și punându-te la pieptul său, a săltat cu veselie, și a strigat cu mulțumire: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Mai mult decât aurul strălucind capul tău înainte Mergătorule pus fiind în vas de argint, ca o bogăție de mult preț cetății celei împărătești s-a dat, îmbogățindu-o pe ea cu daruri dumnezeiești, care cu osârdie cântă: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Celui purtat în pântece, care toate le poartă, fericite Ioane, te-ai închinat bucurându-te, ascuns fiind în pântece sterp, prealăudate; pe care după ce S-a născut din Sfânta Fecioară, Miel al lui Dumnezeu propovăduindu-L, cu bunăcredință, ai strigat: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Pe tine ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai-nainte de soare, care trupește la noi a venit, din coapsele cele feciorești negrăit L-ai întrupat, binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare te slăvim.

Zămislirea ta cea mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce a scăpat pe oameni din necuvântare. Drept acea dă-mi și mie cuvânt, ca să te laud pe tine Preacurată Fecioară.

Eu sunt cel ce am căzut între tâlhari, în cugetele cele rele și întru patimile cele lumești ce mi-au rănit sufletul meu, însă-ți tu Preasfântă Stăpână, vindecă-mă pe mine cel ce mă nădăjduiesc spre tine.

Ușă neumblată care ai răsărit lumii pe Împăratul slavei și după naștere iarăși Fecioară ai rămas, primește cântarea aceasta ce o închin către tine Stăpână Fecioară, și să-mi răsari mie răsăritul pocăinței, ca după vrednicie să te fericesc pururea, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Odrasla cea Cuvioasă a celei sterpe, cel mai înalt decât cei născuți din femei, ostașul Împăratului Hristos, marele Mergătorul înainte, cel ce a propovăduit pe Mielușelul care a ridicat păcatele lumii, să se laude cu sfințite cântări.

Pahar umplând din-destul, chemi cu înaltă propovăduire Biserica lui Hristos întru aflarea capului tău, înainte Mergătorule, strigând: Veniți de vă săturați de cele frumoase, care am gătit, și slăviți pe Cel ce a dat oamenilor ființa.

Slavă...

Împăratul cel cu nume îngeresc numit, îngere al lui Dumnezeu, întru împărăția Sa bucurându-Se, pe tine te-a primit, împreună slujind spre aceasta cu bunăcredință mai ales maimarele păstorilor, cel cinstit arătat cu chemarea și cu Darul, Arhiereul cel de Dumnezeu purtător, și de Dumnezeu înțelepțit.

Și acum..., a Născătoarei:

Miluiește-mă, Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut, și ai păzit nestricată după naștere pe ceea ce Te-a născut, când vei ședea să judeci faptele mele, trecând cu vederea fărădelegile și păcatele mele, Cela ce ești Îndurat și Milostiv, bunule și Iubitorule de oameni.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a de sus...

Nesuferind a ascunde multă vreme pământul capul tău, ca glasul celui ce a strigat, tu aflarea lui ca un oareșicare chip, mai-nainte ai vestit, Mergătorule înainte Ioane. Pentru aceasta te cinstim pe tine.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Întru aflarea cinstitului tău cap înainte Mergătorule iubitorul de Hristos împărat, mai mult s-a bucurat decât de a sa porfiră; pe care cu biruințe de răsplătiri de sus întărindu-l, și pe noi cei ce prăznuim luminat, și te cinstim pe tine cu dragoste, păzește-ne și ne acoperă cu rugăciunile tale Botezătorule prealăudate.

Și acum..., a Praznicului:

Iar du va fi în post, a Născătoarei:

Spre tine după Dumnezeu cel ce a ieșit din tine, nădăjduim Preacurată, împreună răstignindu-ne cu Hristos; cu rugăciunile tale cele către Dânsul, păzește-ne pe noi până în sfârșit nevătămați.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te sfințite cap de lumină purtător, și de îngeri cinstit, care cu sabie te-ai tăiat dedemult, și cu ascuțite mustrări rușinea necuratei o ai tăiat. Izvorule care cu minunile pe credincioși adapi, și venirea Mântuitorului cea mântuitoare o ai vestit, și pogorârea Duhului, ceea ce S-a sălășluit peste Dânsul dedemult, o ai văzut și Darul ai mijlocit între legea cea veche și cea nouă; pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

În vas de argint fiind ascuns capul Botezătorului, s-a arătat din sânurile pământului, arătat scoțându-se, și curgeri de minuni izvorând; pentru că în ape au spălat capul celui ce acoperă acum cu ape cele mai pe deasupra și izvorăște oamenilor dumnezeiasca iertare. Deci pe acesta ca pe cel cu adevărat slăvit să-l fericim, și cu bucurie să prăznuim întru aflarea acestuia, care pe Hristos Îl roagă, să dăruiască lumii mare milă.

Capul care a propovăduit pe Mielușelul lui Dumnezeu, Cel ce S-a arătat cu trup, și tuturor căile pocăinței cele de mântuire, cu dumnezeiești așezăminte le-a adeverit; care dedemult a mustrat călcarea de lege a lui Irod, și pentru aceasta de la trup s-a tăiat, și după vremi a luat descoperire, ca un soare luminos ne-a răsărit nouă, cela ce a strigat: Pocăiți-vă, și cu umilința sufletului la Domnul vă apropiați; Cel ce dă lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Preacinstit capul Botezătorului Tău, Doamne, care s-a arătat astăzi din pământ, cu glas de laudă primindu-l cu credință, spre rugăciune Iubitorule de oameni aducându-l noi păcătoșii robii Tăi, ne rugăm Ție, ca să dobândim printr-însul în ziua judecății de la tine curățire, și mare milă.

Și acum..., a Praznicului:

Iar de este post, a Născătoarei:

Iubitorule de bine Dumnezeule și Mântuitorule, pe robii Tăi mântuiește-i de toată asupreala cea cumplită, pentru rugăciunile înainte Mergătorului, și ale tuturor sfinților, și pentru rugăciunile Maicii Tale.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Ceas întâi și cel desăvârșit otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului: Cântarea cea de rând pe 4, și ale Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, pe 4; iar de va fi în post, să zicem numai dintru ale Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, și a 6, pe 8, Prochimenul, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul către Corinteni: Fraților, Dumnezeu care a zis să lumineze lumina dintru întuneric... Aliluia, glasul al 5-lea: Lumină a răsărit dreptului... Evanghelia de la Matei: În vremea aceea, auzind Ioan din închisoare de lucrurile lui Iisus. CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul... VEZI: Pentru aflarea cinstitului cap al Mergătorului înainte, ori în ce zi de praznic se va întâmpla, caută învățătura la Penticostar, pe larg.