SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Sfântului Sfințitului Mucenic Eladie și 3 ale Sfântului Sfințitului Mucenic Terapont.

Stihirile Sfântului Eladie, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, cu vopselele sângelui tău, ai luminat haina cea dumnezeiască a preoției, cu care ai intrat la împărățiile cele de sus, și stai înaintea Scaunului Stăpânului, pe care roagă-L acum, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, arătându-ți-se Hristos, ți-a tămăduit cu Darul toate rănile, căci pentru Dânsul ai ales a răbda toate nevoile, ca să te mărești arătat. Pentru aceasta roagă-L, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, înfrânat-ai firea focului, și ai rămas nears; că înconjurându-te roua lui Dumnezeu te-a păzit nevătămat, arătat rușinând pe vrăjmași. Și acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Alte Stihirile Sfântului Terapont, glasul 1.

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne…

Preamăritul Terapont luminându-se cu lucrările cele dumnezeiești, s-a învrednicit a vedea cu ochii inimii frumusețea lui Hristos, plăcându-i Lui prin patimi. Pentru aceasta prin Dar pururea tămăduiește patimile sufletelor și ale trupurilor celor ce cu credință aleargă către dânsul.

Prea-bogatul Terapont, cel ce este izvorul apei celei vii, izvorăște râurile tămăduirilor, și până în sfârșit spală întinăciunea neputințelor celor cumplite, celor ce cu credință aleargă. Prin rugăciunile lui, Doamne dă tuturor mare milă.

Minunatul Terapont, stropindu-se cu vopselele sângiurilor, și-a țesut cu adevărat haină prealuminoasă a sfințeniei, cu care bună-cuviință îmbrăcându-se, a intrat înlăuntru întru cele sfinte. Prin rugăciunile lui, Doamne, dă tuturor mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post a Născătoarei:

Gândurile sunt necurate, buzele cu vicleșug, iar faptele mele toate sunt întinate, și ce voi face? Cum voi întâmpina pe Judecătorul, Stăpână Fecioară? Roagă pe Fiul tău pe Dătătorul și Domnul, ca întru pocăință să primească duhul meu, ca un Îndurat.

A Crucii, a Născătoarei:

Nu pot răbda, Fiule, văzându-Te pe Tine adormit pe Cruce, Cel ce dai tuturor deșteptare, ca celor ce oarecând au adormit cu somnul cel prea-pierzător, pentru călcarea poruncii celei pentru roadă, dumnezeiască mântuitoare deșteptare să dăruiești; tânguindu-se grăia Fecioara, pe care o slăvim.

Troparul, glasul al 4-lea.

Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

Canoanele Praznicului și ale sfinților două.

CANONUL Sfântului Eladie.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea.

Irmos:

Cela ce a bătut Egiptul, și pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie pe norodul cel ce cânta ca Moise, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Veniți noroadelor cele iubitoare de Mucenici, ca dănțuind cu dumnezeiască cuviință, să cântăm cântări de laudă, lăudând pe sfințitul Mucenic al lui Hristos, Eladie.

Bucurându-ne credincioșii, să încununăm cu flori pe dumnezeiescul Eladie, ca pe un biruitor necredinței, și tare mărturisitor Dumnezeirii celei de o Ființă, în trei Lumini.

Soare luminos ai răsărit lumii, dintru cele dinlăuntru, Sfințite, împuținând înșelăciunea cu luminile pătimirii, Mucenice Eladie.

A Născătoarei:

Numai tu singură dintre femei ai purtat naștere mai presus de fire, și Maică fiind, rămânând Fecioară curată, te-ai arătat auzire înfricoșată, căci ai născut pe Dumnezeu, Preacurată.

Alt Canon, al Sfântului Terapont.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea.

Irmos: Ca pe uscat umblând Israil…

Dănțuind pururea în ceruri împreună cu cetele cele sfințite; pe cei ce pe pământ cinstesc pomenirea ta cea sfântă, de patimi și de nevoile cele cumplite mântuiește-i Teraponte.

Răspândindu-se pe pământ sfințită și cinstită pătimirea ta, pe toți credincioșii îi ridică, a te lăuda pe tine luminat, ca pe un viteaz, înțelepte Teraponte.

Slavă...

Arătându-te ca o stea de Dumnezeu luminată, și ca un soare înțelegător, cu lumina nevoințelor tale și cu strălucirea minunilor, luminezi pe credincioșii cei ce arătat te laudă pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfințită ceata Proorocilor, de departe mai-nainte te-a propovăduit pe tine, că vei fi Maică, lui Dumnezeu, Preacurată, mai presus de Heruvimi și decât toată făptura.

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Cela ce întărești tunetul, și zidești duhul, întărește-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, și să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Foarte minunat ai arătat noroadelor, Mântuitorule al nostru pe Mucenicul Tău, ca să rabde toată năpădirea, și prin chinuri amare să se îndulcească de dorirea dragostei Tale.

Răbdând focul la ochi, te-ai lipsit de vedere, și văzând slava cea din Cer, mulțumea-i lui Dumnezeu, căci prin patima ta, iată a răsărit ție lumină strălucitoare, Fericite.

A Născătoarei:

Totdeauna se vestește întru tine minunea cea minunată, Preacurată, căci fiind Fecioară, ai născut prunc, și ești Maică curată Făcătorului lumii, întru amândouă fiind adevărată.

Alt Canon.

Irmos: Nu este sfânt precum tu…

Purtând cu adevărat și după asemănare chemarea ta, Mucenice, te-ai făcut plăcut lui Hristos și pururea tămăduiești neputințele sufletelor și ale trupurilor.

Amestecându-se sângele cu ungerea preoției tale, mai luminoasă o face, arhiereule și păstorule, și tămăduitorule al bolnavilor; pentru aceasta pe tine te lăudăm.

Slavă...

Prin dumnezeiasca chemare a lui Hristos, tămăduiești patimile cele cumplite și potolești neputințele, și curățești stricăciunea duhurilor celor viclene, celor ce cu credință se apropie către tine, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu pricepe mintea omenească a înțelege adâncimea cea negrăită a nașterii tale, Preacurată; căci Dumnezeu vărsându-Se în pântecele tău pentru milostivire, cu totul m-a înnoit pe mine.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna glasul 1.

Podobie: Mormântul tău…

Curățindu-te pe sine-ți de întinăciunea răutății, te-ai uns și te-ai făcut preot lui Dumnezeu, și chinuindu-te prin sânge, mai mult ai strălucit întru bunătăți Părinte, și ai luminat cugetele credincioșilor cu razele minunilor tale celor minunate, mărite Eladie.

Slavă..., al lui Terapont, același glas și podobie.

Pătimind după lege plăcutule al lui Hristos, te-ai arătat adevărat Arhiereu și Mucenic. Pentru aceasta pe tine te rugăm, tămăduiește acum patimile cele netămăduite ale sufletelor noastre, Sfinte, și îmblânzește pe Hristos cel Iubitor de oameni și voitorul milei.

Și acum..., a praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Îndreptează-ne la calea pocăinței pe noi, care nu ne abatem de la calea răutăților, și mâniem pe Preabunul Domn, ceea ce ești neispitită de nuntă binecuvântată Marie, scăparea oamenilor celor fără nădejde, locașul lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-Te pe tTine Hristoase, Maica Ta mort, răstignit pe Cruce, a strigat: Fiul meu Cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul; ce este această negrăită rânduială a Ta, prin care ai mântuit, Îndurate, zidirea preacuratelor Tale mâini?

Cântarea a 4-a.

Irmos:

Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău, și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat, Doamne, că de lauda Ta s-a umplut pământul.

Împodobindu-te întru cele de laude; ți-ai pus pe creștetul tău diadema dreptății ferecată cu aur, și cu pietre scumpe.

Veselindu-ți-se sufletul întru chinuri, Mucenice, se vedea fața ta ca un trandafir fiind înfrumusețată cu patimile lui Hristos, înțelepte Fericite.

A Treimii.

Întru o Ființă laud trei Ipostasuri ale Dumnezeieștii stăpâniri: Al Tatălui, al Fiului, și al Preasfântului Duh, căci o strălucire este a firii, celei în trei Sori un Dumnezeu.

A Născătoarei:

Fecioară în ce chip ai alăptat, cum ai născut după legile maicilor? Căci Cel ce L-ai născut este Dumnezeu întrupat înnoind legea firii, precum știe însuși.

Alt Canon.

Irmos: Hristos este puterea mea…

Curățindu-ți întâi sufletul de tulburările patimilor, arătat ai primit ungerea cea dumnezeiască, Lucrătorule de cele sfinte; și la sfârșitul cel pătimitor te-ai împodobit cu cunună.

Strălucind pururea cu semnele și cu dumnezeieștile minuni, te arăți și luminezi toate cele de sub soare, primind Dar de la Dumnezeu, Arhiereule vrednicule de minune.

Slavă...

Sfințindu-te ca un arhiereu sfințit cu jertfele cele fără de sângiuri, ai născut întâi noroade prin Dar, și junghiindu-te ca un miel te-ai adus, Domnului.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o ușă ceea ce duce către intrarea cea dumnezeiască, ca pe un rai dumnezeiesc ca pe un loc înțelegător al sfințeniei, și ca pe o frumusețe a lui Iacov; pe Fecioara să o fericim.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

Răsare-mi mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, și Te laudă pe Tine, că Tu ești Dumnezeul nostru, și la Tine scap, Împăratul păcii.

Strălucit-ai ca soarele locuind în temniță, căci acolo ți S-a arătat Hristos, Lumina ceea neapusă, glăsuindu-ți ție ca lui Pavel, cuvinte de mângâiere, pătimitorule cel cu cuget răbdător.

Legăturile ți s-au rupt, ca țesăturile păianjenului, căci întru tine a fost puterea cea nebiruită, zdrobind tot cugetul dracilor, și pe tine mărindu-te, ostașule a lui Hristos.

A Treimii.

Și trei Fețe cinstesc, și o Dumnezeire; căci în trei Fețe se împarte, iar nu în trei firi, căci Unul este Dumnezeul nostru: Tatăl, Fiul și Duhul cel drept.

A Născătoarei:

Și negrăită se zice, și necunoscută se înțelege Taina, care s-a arătat întru tine, că de sămânță nu ai știut, și Fiu ai născut. Acesta este Împăratul păcii, Preacurată Fecioară.

Alt Canon.

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea…

Luminându-te cu Dumnezeiasca strălucire, ca o stea prealuminoasă te-ai arătat, luminând cu semnele cele dumnezeiești și cu Dumnezeiescul Duh toate cele de sub soare, Teraponte arhiereule de Dumnezeu fericite.

Ca o ardere de tot sfințită, ca o aducere plăcută și ca o jertfă desăvârșit te-ai adus pe tine Cuvântului, Celui ce a pătimit cu trupul, făcându-te Mucenic, sfințite Teraponte.

Slavă...

Prin pătimirea ta cea tare umplându-ți înfrumusețat paharul mărturisirii celei adevărate, pe toți adăpi chemând cu propovăduirea cea înaltă, Preacuvioase Teraponte.

Și acum..., a Născătoarei:

După nașterea cea străină, ca și înaintea nașterii ai rămas Fecioară, căci Dumnezeu, Cel ce S-a născut, a fost orânduind toate cu voia, Marie nenuntită și de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a.

Irmos:

Cufundat fiind în viforul păcatelor, și ca în pântecele chitului fiind ținut, strig către Tine, cu Proorocul: Doamne, scoate viața mea din stricăciune și mă mântuiește.

Toți să cântăm în alăuta versurilor, cu inimă veselă, căci Hristos a arătat pe lăudatul pătimitor Eladie, biruitor potrivnicului.

Lepădându-te a jertfi idolilor, te-ai făcut jertfă vie lui Dumnezeu, de trei ori fericite, bine mirosind tuturor mirurile cele curate ale patimilor lui Hristos în trupul tău.

Trecând prin nevoi cu patru legături, erai veselindu-te, ca și cum ai fi înlăuntrul raiului, căci vedeai înaintea feței tale odihna cea viitoare, pentru care ai ales a pătimi toate, Mucenice Eladie.

A Născătoarei:

Nașterea ta este mai presus de fire, căci fără de sămânță ai zămislit, și ai născut, precum se cuvine maicilor după legea firii, amândouă sunt adevărate foarte, să se astupe limbuția eresurilor, cea pentru tine împotriva ta, Preacurată Maică a lui Dumnezeu.

Alt Canon.

Irmos: Marea vieții văzându-o…

Viețuirea ta cea dumnezeiască, petrecerea cea de Dumnezeu încuviințată, și moartea cea slăvită, strălucind cu frumusețile cele mucenicești, cu razele minunilor luminează inimile celor ce te laudă pe tine.

Ca pe o viță cu mult rod a viei celei înțelegătoare, te-am cunoscut, care aduce cu adevărat strugurii mărturisirii și izvorăște vinul cel ales al răbdării.

Slavă...

Locașul tău s-a arătat ca o tămăduire sfințită, prin Dar ușurând tot felul de dureri ale neputincioșilor, și dezlegând neputințele, de Dumnezeu înțelepțite, Arhiereule vrednicule de minune.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul în pântecele tău mai presus de fire S-a zămislit, și S-a arătat desăvârșit, înnoind firea asemenea lui Dumnezeu, precum însuși știe, ușa cea încăpătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea Multmilostive.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Iar de va fi în post. Condacul Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

Arătatu-te-ai mare îndreptător nouă, Sfinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Pentru aceasta astăzi te cinstim pe tine sfințite pătimitorule Eladie pururea mărite.

SINAXAR

Întru această lună în 27 de zile, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Eladie.

Stih: Eladie pe untuldelemn al preoției.

L-a amestecat cu sângele muceniciei.

Întru a douăzeci și șaptea zi.

Eladie zdrobit din viață se săvârși.

Acest sfânt curățindu-se pe sine de toată înșelăciunea, și făcându-se vas ales Sfântului Duh, fu uns din alegere dumnezeiască arhiereu, și încredințându-i-se ocârmuirea Bisericii lui Hristos, ca un păstor gonea pe cei cu chip de lup oameni de la turma sa. Și ca un vrednic și știut chivernisitor, o chivernisea, păzind-o necălcată și neviclenită de tot răul. Iar de vreme ce tiranii îl aduseră înaintea lor legat, atunci mai vârtos a strălucit și a luminat cugetele credincioșilor. Căci mergând cu osârdie spre lupte, și propovăduind pe față buna-credință, a fost dat la multe munci, și foarte rău fiind strujit la trup, i s-a arătat Hristos Dumnezeul nostru de-i vindecă toată chinuirea rănilor, și de aci înainte la făcut mai osârdnic. Deci umplându-se tiranii de mânie, băgară pe Sfântul în foc, și rămânând nears, a tras pe mulți la credința în Hristos. Apoi muncindu-l și mai cumplit, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi,. pomenirea Sfântului Mucenic Terapont, episcopul Sardiei.

Stih: Moarte prin bătăi pentru Stăpânul tău ai răbdat.

Și recunoscătoare slugă Teraponte te-ai arătat.

Acest sfânt Mucenic Terapont, a fost arhiereu al sfintei biserici din Sardeon, unde prin învățăturile sale, pe mulți elini dintru înșelăciunea idolilor a întors către Hristos, și cu Sfântul Botez i-a luminat. Deci a fost prins de Iulian boierul, și ferecat cu legături, închis în temniță, și cu foamea și cu setea omorât cu îndelungare, apoi scoțându-se frământat cu fel de feluri de chinuri, după aceasta l-a dus legat în Sinaul în cetatea Frigiei, și în Angira cetatea Galatiei și pretutindenea cu felurite chinuri a fost muncit. Și aducându-l la râul ce se numea Astalin, l-a întins pe dânsul despuiat jos pe pământ cruciș, și l-a legat de patru pari uscați ce erau înfipți în pământ, și l-a bătut tare până ce i-a căzut pielea și carnea de pe oase, și s-a adăpat pământul cu sângele lui; iar parii odrăslind au crescut stâlpări și frunze, și au crescut copaci mari, și cu frunzele lor tămăduiau toate neputințele și durerile oamenilor. După aceasta a fost adus întru stăpânirea Traciei cea din Libia, aproape lângă râul Ermiei, care adapă Libia, la Episcopia Satalisiei sub Mitropolia Sardelor. Acolo după multe feluri de munci a fost junghiat pentru numele lui Hristos, și a primit cununa nestricăciunii.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evseviot prin foc s-a săvârșit.

Stih: La Evseviot, care aștepta încununare.

Văpaia focului era ca cea din Aermon răcoritoare suflare.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Alipie zdrobindu-i-se capul de piatră s-a săvârșit.

Stih: Cinstind Alipie piatra cea din capul unghiului.

Ai suferit de piatră zdrobirea capului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a.

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei; credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Cerul s-a mirat de tine, Fericite, fiind târât pe pământ, și te-ai făcut priveală în lume, pătimind pentru Hristos, și lăudându-L pe El, pe Dumnezeul părinților noștri.

La călcâiele tale suferind amare porniri, ai rănit pe cel viclean, și lovindu-l cu călcâiele, l-ai trântit sub picioarele tale, Fericite, slăvind pe Hristos Dumnezeul părinților noștri.

A Treimii:

O Dumnezeire în trei Sori, o Împărăție fără început pururea fiitoare, Părinte, Fiule, și Duhule, bine ești cuvântat, Cel ce singur ești Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

O taină înfricoșată! O minune străină! În ce chip și Maică ai fost, și Fecioară ai rămas, singură, binecuvântată, care ai născut nouă, pe Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon.

Irmos: Dătător de rouă…

Prin înfrânare potolind valurile cele întreite ale patimilor, Preacuvioase, și pătimind, prin curgerea sângiurilor tale, ai stins văpaia înșelăciunii, sfințite Mucenice al lui Hristos, Teraponte.

Făcutu-te-ai desăvârșit cu ungerea mirului, tăinuitorule de cele sfinte, Preacuvioase, și săvârșind cele preoțești, și pe norod ca un păstor păscându-l, ai săvârșit curgerea cea aleasă, pentru Hristos junghiindu-te, înțelepte Mucenice Teraponte.

Slavă...

Prin curgerea sângiurilor tale, ai înecat taberele vrăjmașului; iar cu strălucirea minunilor, cu adevărat gonești negura patimilor Teraponte, arătându-te făcător de minuni, și tămăduitor celor neputincioși.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce șade nescris în Sânurile Părintelui, în brațele tale șade scris, Preacurată, cuprinzându-Se de vederea ta, și făcându-Se nou Adam, ca să mântuiască pe om.

Cântarea a 8-a.

Irmos:

Pământul și toate cele ce sunt pe dânsul, mările și toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina și întunericul, gerul și zăduful, fii oamenilor, și preoți binecuvântați pe Domnul, și-L preaînălțați pe El în veci.

Pământul îi dă miros sângele tău, deasupra te laudă Cerul, și noi scriem cu cuvântul chinurile, tale cele frumoase, Fericite, și luminat strigăm: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Nespăimântându-te de foc și de sabie, te-ai făcut ostaș lui Hristos, prădând pe Veliar cu toată întrarmarea cea tainică, Fericite, cu credință strigând: Preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți veci.

A Treimii:

Dumnezeu slăvesc pe Tatăl, asemenea laud pe Fiul și pe Duhul, o fire și o putere în trei Fețe, căci câte trele un Dumnezeu este; pe care slăvindu-L Îl lăudăm ca pe un Domn și-L preaînălțăm întru toți vecii.

A Născătoarei:

Gândul nu cuprinde minunea, și limba nu poate a grăi, căci mai presus de fire a născut Fecioara, și după naștere este adevărată Maică lui Dumnezeu, și Fecioară pe care lăudându-o, slăvim pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Din văpaie cuvioșilor…

Jertfele cele fără de sânge ai adus lui Dumnezeu, și ca un miel curat și fără prihană jertfindu-te, ai surpat jertfele idolilor, frumusețea pătimitorilor, sfințite Teraponte.

Strălucind cu lumina muceniciei, te-ai făcut dumnezeiesc locuitor raiului, și te-ai arătat împreună părtaș cu sfinții îngeri, Mucenice purtătorule de chinuri, și slugă a Mântuitorului.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Cu smerenia inimii ai smerit pe șarpele cel mândru, bărbătește împotrivindu-te lui, și vopsindu-ți haina ta cea sfințită cu sângele muceniciei, Sfinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin nașterea ta mântuindu-ne de blestemul cel dintâi, prea binecuvântată și de Dumnezeu dăruită pruncă, glasul lui Gavriil înălțăm ție: Bucură-te pricinuitoarea mântuirii tuturor.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Nașterea ta cea mai presus de fire Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu laude fără de tăcere o slăvim.

Ziua cea pătimitoare a dumnezeiescului Eladie prăznuindu-o luminat, cu cântări slăvim pe Mântuitorul.

Pe Mucenicul Eladie, cel ce este Bisericii lui Hristos vas sfințit de aur al sfintei pătimiri, lăudându-l îl mărim.

A Născătoarei:

Bucură-te cea cu mii de bucurii, și bucuria lumii, Marie, Născătoare de Dumnezeu, pe tine cu laude neîncetat te slăvim.

Alt Canon.

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea…

Dorind a vedea slava Atotțiitorului, moartea cea fără dreptate ai suferit, și prin sângele tău ca pe o căruță te-ai suit către ceruri, mărite Arhiereule, și bucurându-te te-ai odihnit.

Ca o lumină, ca o dimineață ai strălucit nouă luminând marginile prin razele cele luminoase, Arhiereule și păstorule de Dumnezeu insuflate, gonind întunericul patimilor; pentru aceasta te cinstim, și cu bunăcredință te fericim pe tine.

Cela ce ești împreună cu cetele patriarhilor și ale mucenicilor, ale Apostolilor și ale preacuvioșilor, de Dumnezeu fericite; cu aceștia roagă-te, ca să se dăruiască tuturor iertare greșelilor, celor ce cu bunăcredință săvârșesc dumnezeiască pomenirea ta.

Slavă...

Bună-cuviința locașului tău Mucenice, cel ce pururea se luminează cu strălucirile minunilor, gonește întunericul patimilor și alină neputințele, celor ce întru Duhul prin credință se apropie către Dânsul, sfințite Mucenice, și păstorule vrednicule de minune.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu lumina ta, de Dumnezeu dăruită între femei Fecioară, luminează-mă, rogu-te, și mă mântuiește de focul cel veșnic, ca să te slăvesc și să te laud pe tine, și după datorie să cânt măririle tale.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA și STIHOAVNA Praznicului.

Iar de va fi în post, ale Octoihului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.