SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Sfântului Sfințitului Mucenic Eutihie și 3 ale Cuviosului Nichita.

Stihirile Mucenicului, glasul I:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cugetătorule de Dumnezeu Eutihie, cu vinele cuvintelor tale, înecând pe cei fără de minte, ai primit sfârșit, Fericite, și înecarea de ape; înecând într-însele pe balaurul cel fără de trup. Pentru aceasta roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Arătându-te podoabă foarte frumoasă întru Darul pătimitorilor, te-ai mutat veselindu-te către cele mai presus de lume, ca să stai cu adevărat înaintea Împăratului tuturor, împreună cu toate sfintele puteri. Cu care roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Mucenice vrednicule de minune, bucurându-ne luminat sărutăm moaștele tale și luând Dar de tămăduiri, cu dragoste te cinstim, și cu credință neîncetat ne rugăm ție: Roagă-te și acum, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Iubirii de străini a lui Avraam, și dragostei celei către Dumnezeu a lui Isaac, și nevicleniei lui Iacov urmând, ai închipuit răbdarea lui Iov, cel de la Avsitida, și smerenia lui David, și nerăutatea lui Moise; prin ungerea cea sfântă, ca Aaron cel dedemult, te-ai uns Arhiereule de Dumnezeu purtătorule și sfințite făcătorule de minuni.

Nerăutatea ta cea multă a gonit răutatea vrăjmașului, prin Darul Dumnezeiescului Duh, și cu pătimirea ta ai îmblânzit pe Dumnezeu de care ai dorit, luminându-ți duhul tău cu neîncetarea rugăciunilor; pentru aceasta ai și primit Darul minunilor, a tămădui neputințele celor ce cu bunăcredință aleargă la tine, Nichita.

Legându-vă cu rudenie, ați păzit legea Preasfântului Duh, sfințiților, și urmând urmelor păstorului celui de Dumnezeu înțelepțit, care a strălucit razele tămăduirilor celor slăvite, v-ați înfrumusețat cu asemenea chipuri ale tămăduirilor preamărite Nichita, împreună cu Ignatie cel de Dumnezeu înțelepțit.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

De o mie de ori am făgăduit ca să fac pocăință pentru păcatele mele, Preacurată, dar nu mă lasă pe mine firea cea iubită a răutăților mele; drept aceea strig către tine, și căzând mă rog: Tu Stăpână mă scapă dintru această chinuire, povățuindu-mă către cele mai bune, și către cele ce duc aproape spre mântuire.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua și Maica Ta Doamne, dacă Te-a văzut pe Tine pironit pe Cruce, s-a mirat, strigând: Ce este această vedere preadorite Fiule? Aceasta îți răsplătește Ție adunarea celor fărădelege, cei ce s-au îndulcit de minunile Tale cele multe? Ci slavă nespusei smereniei Tale, Stăpâne.

Troparul, glasul al 3-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Eutihie întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Alt Tropar al Cuviosului

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum... al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 8, sau ale Octoihului unul, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Sălășluindu-te acum cu dumnezeieștile puteri, și stând înaintea scaunului Darului, luminează dumnezeiește cu mijlocirea ta, pe cei ce cinstesc pomenirea ta, cea purtătoare de lumină, Eutihie.

Cu cuvioșie ai viețuit preafericite Eutihie, făcându-te ucenic desăvârșit Apostolilor lui Hristos, și te-ai înălțat la vârstă desăvârșit, chinuindu-te luminat, vrednicule de minune.

Intrat-ai în priveliștea muceniciei veselindu-te, și ai dorit de moarte aducătoare de viață, și înecându-te în mare, ai înecat mulțime de mii ale vrăjmașului, fericite Eutihie.

A Născătoarei:

Din tine Preacurată arătându-Se Iubitorul de oameni întru asemănare de trup, a mântuit lumea cea pierdută și supusă înșelăciunii. Pentru aceasta te cinstim și fericim.

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Luminându-te cu vărsarea luminii celei dumnezeiești, luminezi pe cei ce cu credință săvârșesc adormirea ta cea purtătoare de lumină.

Prin lucrările cele arătătoare de lumină te-ai arătat plin de lumină, luminând pe cei ce sunt în noaptea celor cumplite, și îndreptându-i cu duhul către lumina cea cerească, sfințite Părinte Nichito.

Slavă...

Primind în locul ostenelilor și durerilor tale de la Dumnezeu răsplătire cu darul minunilor, luminezi pururea pe cei ce se apropie către sicriul tău cel sfințit, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu voia Tatălui mai presus de fire de la Dumnezeiescul Duh ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, și cu trup L-ai născut, pe Cel din Tată fără mamă, iar pentru noi din tine fără tată.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i, și întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicește-i.

Aflând pe slugile Cuvântului semănători de cele bune, ai primit în inima ta sămânța Duhului, și cu buna-credință ai odrăslit spic însutit, cugetătorule de Dumnezeu.

Aprinzându-te arătat cu focul Dumnezeirii celei fără materie, ca pe o materie ai ars credința cea rea, preafericite Eutihie, și cu sfințenie te-ai chinuit. Pentru aceasta cu credință te lăudăm.

Lipindu-te cu sufletul și cu inima de Sfinții ucenici ai Cuvântului, cu sfințenie ți-ai petrecut viața, și te-ai sălășluit luminat întru luminile Sfinților, Mucenice Eutihie.

A Născătoarei:

Risipește, rogu-mă, întunericul minții mele cu lumina ce este întru tine, ca una ce ești bună, și te roagă, să mă fac mai bun prin mijlocirile pocăinței, ca întru credință să te slăvesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Veselească-se de tine...

Smerindu-te pentru Hristos, te-ai înălțat, și sprânceana șarpelui celui cugetător, prin Duhul până la pământ o ai smerit, Cuvioase.

Învrednicindu-te de la Dumnezeu darurilor celor mari, mare sfințit te-ai arătat Părinte arhiereule plăcute al lui Dumnezeu.

Slavă...

Fără de răutate ca un prunc petrecându-ți viața, ai pierdut prin Dar toată răutatea vrăjmașului, Preacuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Născătoarea de Dumnezeu, pe una cea binecuvântată între femei, ca pe un lăcaș al lui Dumnezeu cel bine încuviințat, toți cu bucurie să o lăudăm.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Bine săvârșindu-ți nevoința, înțelepte, ai primit de la Dumnezeu darurile minunilor, Mucenice Eutihie. Pentru aceasta adunându-ne, după datorie te cinstim, închinându-ne cu credință sicriului moaștelor tale, care ne izvorăște nouă cu îndestulare Dar și mare milă.

Slavă..., asemenea.

Din pruncie luând Crucea ta, cu bunăcredință ai urmat lui Hristos, prin înfrânare veștejind cugetul cel trupesc. Pentru aceasta pe scaunul arhieriei cu multe feluri de semne ai înălțat pe Stăpânul, ce a înfrumusețat sicriul tău, de Dumnezeu fericite Nichita.

Și acum..., a Praznicului:

De va fi în post, a Născătoarei:

Preacurată cu totul fără prihană, și neispitită de bărbat, însăși, pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de ani, sub ani L-ai născut; pe Acesta împreună cu Sfinții, cu cinstiții Patriarhi, cu Mucenicii, și cu Proorocii, și cu Preacuvioșii, roagă-L ca să dăruiască nouă curățire și mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut înălțat pe Cruce, Preacurata Maica Ta pe Tine, Cuvinte a lui Dumnezeu, ca o Maică plângând a zis: Ce minune nouă și străină este aceasta, Fiul meu? Cum Te împărtășești cu moartea, Cel ce ești viața tuturor! Vrând pe cei morți să-i înviezi ca un Milostiv.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Dumnezeiescul sfat cel al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înțelegându-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ca pe unul, ce ești strugure copt din via cea înțelegătoare, te lăudăm cu cuvântul, căci cu adevărat cu bunăcredință ne izvorăști nouă vinul umilinței, mărite Eutihie.

Cu răsăritul chinurilor tale, Mucenice, cu adevărat luminezi toată lumea, ca soarele cel mare, prin Dar încetând întunericul sufletelor noastre, Eutihie.

Să ne veselim duhovnicește astăzi, săltând întru pomenirea purtătorului de nevoințe, și să-i strigăm lui: Mare Mucenice, cere tuturor iertare de greșeli.

A Născătoarei:

Carte te-a scris pe tine mai-nainte adunarea Proorocilor, Preacurată Fecioară, întru care cu degetul Tatălui, S-a scris Cuvântul, scriind pe credincioși în cartea vieții, Mireasă a lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Cu privigherile cele de peste toată noaptea și cu starea cea de peste toată ziua, toate mișcările trupului ai potolit, de Dumnezeu înțelepțite Părinte, și bucurându-te ai strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cu puterile cele sufletești supunând cele nesupuse ale trupului tău, de Dumnezeu înțelepțite, ai primit Dar a izgoni duhurile, și a curăți neputințele, Preafericite.

Slavă...

Întărindu-te cu dumnezeiască putere, toate taberele diavolilor ai biruit, Sfințite, și ca unul cu nume numit al biruinței, ai moștenit cununa minunilor de la Dătătorul de cununi.

Și acum..., a Născătoarei:

Înfrumusețatu-te-ai cu podoabele Duhului, zămislind pe Cuvântul cel împreună cu Tatăl fără început, și născându-L cu trup, Preacurată Fecioară, pe Care roagă-L pentru pace.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară mai presus de fire ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani; Care dăruiește pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Înălțatu-te-ai către Domnul cu aripi de aur ale preasfintei mucenicii, Preafericite, și te-ai odihnit în lăcașuri dumnezeiești, numărându-te acum împreună cu adunările prealăudaților pătimitori, de Dumnezeu fericite Eutihie.

Asemănându-te cu Cel ce Și-a întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, înțelepțește te-ai legat de mâini, punându-te la închisoare, și aruncându-te întru adâncul mării, și acolo primindu-ți sfârșitul cel fericit, Cuvioase.

Cunoscutu-s-au, Mărite, cărările tale în ape, întru care sfârșindu-te, înțelepțește ai înecat pe trufașul tiran cu toată tabăra lui. Pentru aceea fericindu-te, cu buna-credință te cinstim Mucenice înțelepte.

A Născătoarei:

Fiind eu omorât de patimi și de cugete, către milostivirile tale alerg Preacurată, către acoperământul tău cel fierbinte, și către ajutorul tău alerg Stăpâna noastră, ceea ce ești singură de Dumnezeu slăvită, fă-mă viu și mă mântuiește.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Împodobindu-te arătat cu smerenia sufletului, te-ai sălășluit în pământul celor blânzi, făcându-te fericit, sfințite Nichita.

Adăpându-te cu izvoarele darurilor Duhului, Părinte, izvorăști tămăduiri celor ce doresc de tine, Nichita de Dumnezeu înțelepțite.

Slavă...

Luminându-ți viața ta cu lumina bunătăților, cu Darul minunilor, ca cu o podoabă de mult preț, te-ai înfrumusețat, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmașilor te punem înainte, pe tine întărire și nădejde mântuirii noastre, dumnezeiască Mireasă te-am câștigat.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc, și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa.

Primind Darul minunilor, tămăduiești bolile sufletelor, și vindeci neputințele celor ce cu credință aleargă sub acoperământul tău, Mucenice Eutihie.

Făcându-te plin de dumnezeiasca credință și de dar, ai propovăduit cuvântul mântuirii împreună cu Apostolii, risipind întunericul cel prea adânc al credinței celei rele, mărite Eutihie.

Cu cuvioșie propovăduind pe Cuvântul Cel fără de început, în piele ai fost băgat ca într-un sicriu, și te-ai aruncat întru adâncul mării Eutihie, nevoindu-te să ajungi către limanul mântuirii.

A Născătoarei:

Fii mie liman Preacurată, îndreptându-mă către limanul mântuirii, mie, celuia ce mă viforăsc acum în valurile vieții, și mă mântuiește de cursele vrăjmașului.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Lumina cea strălucitoare a Treimii a strălucit pe Nichita împreună cu Ignatie, sfințita frățime și strălucind arătat, dau tămăduiri credincioșilor.

Fiind rudenie după trup unul cu altul înțelepților, v-ați învrednicit prin Duhul rudeniei celei adevărate, petrecând cu un obicei și cu plăcere lui Dumnezeu.

Slavă...

Scăpând de taina cea pierzătoare a eresurilor, prin închinăciunea icoanei lui Hristos, ai mântuit pe cel după chip, plăcutule al lui Dumnezeu, arhiereule Nichita.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești ușă, prin care a trecut singur Cel de sus, deschide-mi ușa pocăinței și intrările mântuirii, păzindu-mă de toată stricăciunea, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 8-lea,

Podobie: Apărătoarei Doamne...

Strălucind cu lumina faptelor tale, te-ai făcut moștenitor scaunului celui Apostolesc, Preacuvioase Nichita, și ca un soare ai luminat turma ta, Părinte, umplând pe toți de dumnezeieștile învățături. Pentru aceasta strigăm ție: Bucură-te înfrumusețarea Calcedonului.

SINAXAR

Întru această lună în 28 de zile, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Eutihie cel din Milet.

Stih: Prea cu bună norocire te-ai norocit tu de trei ori fericite,

Câștigând Eutihie dumnezeiasca moștenire Părinte.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului.

Stih: Pentru dumnezeieștile icoane sufere scârbindu-se,

Se bucură însă Ierarhul Nichita, îngerește veselindu-se.

Acest preacuvios Nichita din pruncie iubind pe Hristos, s-a lepădat de lume, și de toate cele ce sunt în lume și făcea plăcere lui Dumnezeu prin viețuirea cea îmbunătățită cu fapte, și a fost ridicat în scaunul arhieriei Calcedonului, pe care stând ca o făclie în sfeșnic, strălucea lumii, și înfrumuseța Biserica lui Hristos, Și foarte era milostiv către săraci, hrănind pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi, și pe cei străini primindu-i și era tată sărmanilor și apărător văduvelor, și mântuitor scârbiților. Și fiind eresul luptării icoanelor întru împărăția lui Leon Armeanul, s-a arătat mărturisitor al lui Hristos, pentru că mult s-a luptat împotriva păgânătății, mustrând și lepădând cele neortodoxe, învățând și îndemnând cu bună cinste a se închina icoanei lui Hristos, și a preacuratei dumnezeieștii Maicii Sale și a tuturor Sfinților. Și multe a pătimit de la răul credincios împărat, și de la cei de un cuget cu dânsul: izgoniri, batjocori și chinuire, pentru dreapta credință; și după mulți ani și după multe trudiri mucenicești, după ce cu săvârșită plăcere dumnezeiască s-a mutat din ceste de aici, l-a preamărit pe el Dumnezeu în ceruri, înaintea îngerilor săi, și pe pământ înaintea oamenilor. Pentru că prin cinstitele moaște, se făceau minuni, dând tămăduiri tuturor bolilor, pentru ca să fie Dumnezeu preaslăvit întru dânsul, care este preamărit întru sfinții săi.

Tot în această zi, Sfânta Mucenița Eliconida.

Stih: Eliconida prin a capului tăiere,

Nu în Elicon ci în Eden are desfătare.

Aceasta era pe vremea împăraților Gordian și Filip, din cetatea Vitaliei; deci fu prinsă și adusă la Paremie ducele Corintului, și neplecându-se a jertfi idolilor, ci mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, mai întâi a fost legată de picioare de o pereche de boi de care a fost și călcată, apoi fiind băgată într-un vas ce avea plumb topit și pucioasă și smoală a ieșit dintr-acela nevătămată, și așa i s-a tuns capul, și i s-a turnat jăratec peste tot trupul, din care scăpând merse la capiștea idolilor, și prin rugăciune a surpat la pământ idolul zeiței Atena și a lui Die și a lui Asclipie, apoi după acestea i s-a tăiat sânii și primind stăpânirea de la Perinie, Iustin antipatul, și adusă fiind Mucenița și la acesta, și neplecându-se a aduce jertfe idolilor, a fost aruncată în cuptor ars cu foc de care nicicum atingându-se văpaia, ci arzând șaptezeci de bărbați din ostași, Sfânta a fost întinsă pe un pat de aramă înfocat, și arătându-i-se ei arhanghelii Mihail și Gavriil, au însănătoșit părțile ei cele topite în munci, și iarăși păzindu-se nevătămată fu aruncată la fiare; din care niciuna atingându-se de ea, ci mai vârtos omorând o sută douăzeci de bărbați din cei ce slujeau; Mucenița primi hotărârea cea de sabie, și așa purtătoare de cunună se sui în ceruri.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Crescent, Pavel și Dioscorid.

Stih: În cuptorul cu foc al lui Sedrah a intrat Dioscorid,

Întru al lui Misah, Pavel, iar întru al lui Avdingo, Crescent.

Tot în această zi, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos cu pace s-a săvârșit.

Stih: Andrei și mutându-se graiul lui Pavel avea,

Căci noi nebuni pentru Hristos striga.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dimitrie care s-a nevoit la anii o mie șapte sute nouăzeci și patru.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Domnul părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Tare împotrivire arătând Mucenice Eutihie, bărbătește ai rușinat pe înțelepții elinilor cu duhul cântând: Prealăudate Doamne al părinților și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Aflând pe ucenicii Cuvântului, care te învățau cele mai presus de cuget, ți-ai plecat urechea, și acum izvorăști ape de tămăduiri, celor ce cu credință se apropie de tine Eutihie.

Primind cu adevărat în inima ta râul cel viu al Duhului, ai uscat râurile cele tulburi ale înșelăciunii, și acum izvorăște ape de tămăduiri, celor ce cu credință se apropie de tine Eutihie.

A Născătoarei:

Fiul, Cel ce șade în Sânurile Tatălui netâlcuit, șade ca un prunc în sânurile tale cele preacurate, spre chemarea de iznoavă a noastră, Căruia strigăm: Dumnezeul părinților și Domnul, bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Ca unul ce cu adevărat stai împreună cu Ierarhii, fiind plin de strălucirea cea cugetătoare, înțelepte Părinte, luminează-ne și pe noi cei ce strigăm: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Ca un începător păstor, și ca un mijlocitor curat al lui Dumnezeu, Acestuia luminat ai adus jertfe curate, cântând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Arătatu-te-ai ca un păstor, chemând cu fluierul cel cuvântător pe ucenicii cei adevărați către pășune, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Înfrumusețându-ți viața cu mărturisire, ai primit de la Duhul, darul cel adevărat al tămăduirilor, cântând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să îndumnezeiască omenirea, din pântecele tău de bunăvoie luând trup Mântuitorul, S-a arătat Om; binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată. Pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Grăind înșelătorii multe în deșert împotriva ta, de Dumnezeu fericite, s-au rușinat, punând vinovății asupra ta, cel ce ți-ai păzit sufletul tău nevinovat, Mucenice Eutihie, și cântai: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Luminându-se cugetul tău cu lumina Duhului, mărite Eutihie, a rămas neîmpărtășit de negura înșelăciunii, înălțându-se către Dumnezeu prin plecările cele neîncetate, strigând: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Lăudăm preafericite purtătorule de nevoință, ostenelile, râvna ta cea îndumnezeită și biruințele prin care ai surpat viclenirile vrăjmașului și ai primit cununa nestricăciunii, de la puitorul de nevoință și Împăratul tuturor, prea-mare Eutihie.

A Născătoarei:

Împreunat-ai cu nașterea ta cele dedemult departe, Fecioară de Dumnezeu dăruită. Pentru aceasta, ca pe o pricinuitoare a tuturor bunătăților, cu dreptatea cugetului te fericim pe tine, strigând: Pe Domnul lăudați-L toate lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Primind arătat răsplătirea ostenelilor celor mari, lumina cea negrăită, și viață fără de moarte, și cămara cea nestricăcioasă, bucurându-te cânți Dătătorului de cunună, Hristosului tău: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Prin milostivire, căutând milă, ai îndestulat pe cei săraci, și ai hrănit pe cei lipsiți, pe cei goi ai îmbrăcat agonisindu-ți haina măririi, și ai fost chip călugărilor, celor ce strigau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Prin curăția cugetului, făcându-te Biserică înfrumusețată a Dumnezeiescului Duh, gonești duhurile vicleniei, și curățești neputințele celor ce se apropie către tine, și strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Biruind toate întru Hristos, și acum prealuminat împreunându-te cu Dumnezeu, fii mijlocitor pentru turma care o ai câștigat, Preacuvioase, și ceea ce săvârșește cu credință dumnezeiască adormirea ta, și strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Sălășluindu-se în pântecele tău Hristos Domnul tuturor, precum a voit, mai sfântă decât îngerii te-a arătat pe tine Maică Fecioară, dăruindu-ne sfințenie și luminare nouă celor ce strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Tot neamul pământesc să, sălteze cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfințită prăznuirea Maicii lui Dumnezeu și să strige: Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu curată, pururea Fecioară.

Iată a sosit astăzi cinstita pomenire a pătimitorului lui Hristos; toți dar împreună să alergăm cu cuget de bunăcredință, ca cu credință să lăudăm minunile și sfințite luptele lui, care s-a arătat cu adevărat înger pământesc și om ceresc.

Ca un prinos, Fericite, ți-ai dat sufletul tău lui Dumnezeu, primindu-ți dumnezeiescul sfârșit în mijlocul apelor, și acum te sălășluiești lângă pârâul desfătării, prin împărtășire îndumnezeindu-te foarte bine, și umplându-te de lumina cea veșnică.

Întărire și laudă ești credincioșilor, celor ce sărută dumnezeieștile tale moaște, cugetătorule de Dumnezeu Mucenice, și săvârșesc totdeauna dumnezeiască pomenirea ta, cela ce ești pârga cea mare a purtătorilor de chinuri, părtașule al tuturor îngerilor, vrednicule de laudă.

Adunatu-s-a poporul ca să-ți laude astăzi vitejiile și isprăvile, nevoințele și luptele; pe care prin rugăciunile tale, mare Mucenice Eutihie, mântuiește-l de toată înconjurarea robiei barbarilor celor fără de Dumnezeu.

A Născătoarei:

Luminează Preacurată ochii sufletului meu, încetează viforul, cel ce mă împresoară din supărarea dracilor, și îndreptează strâmtoarea cugetului meu spre calea voirilor lui Hristos, ca cu credință pururea să te fericim, Preacurată Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Cu sfințită cuviință urmând dumnezeiescului celui cu un nume numit al tău, obiceiurilor acestuia te-ai învrednicit de Dumnezeu fericite Părinte Nichita, și cu razele Duhului cele dătătoare de Dar te-ai îmbogățit, de Dumnezeu insuflate.

Prin Darul Treimii v-ați arătat bogați purtătorilor de Dumnezeu, primind de la Dânsa lucrarea cea dumnezeiască a tămăduirilor, și curat după plăcerea lui Dumnezeu ați petrecut, vrednicilor de minune.

Astăzi prăznuirea ta mai mult decât soarele strălucește cu lumina bunătăților, cu minunile lumea și pe credincioși luminând, preacinstite tăinuitorule de cele sfinte.

Slavă...

Ca niște stele strălucitoare de dimineață, cu Ignatie cel lucrător de cele sfinte, te-ai arătat Nichita, că pe toți, ca niște buni credincioși și fericiți, ați luminat, pe cei ce pururea vă laudă pe voi.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai lăcaș Luminii, a Cuvântului, Celui ce a strălucit din Tatăl mai-nainte de veci, pruncă Fecioară, una cu Dar dăruită, și a luminat pe credincioși și pe Cuvioși a încununat.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.