SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfintei.

Stihirile Sfintei, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Strălucind cu raza fecioriei cinstită Teodosia preaînțeleaptă, și fiind îmbrăcată cu haină mohorâtă, vopsită foarte luminat cu sângele muceniciei, și sălășluindu-te în cămara lui Hristos, cea mai presus de lume, dănțuiești împreună cu cetele îngerești, dănțuire cu adevărat netrecătoare, mărită fecioară curată.

Muceniță fecioară prealăudată Teodosia, dorind tu cu totul de Hristos, ai suferit rănile muncilor foarte cu tărie chinuindu-te pentru cel dorit al tău, și șuvițându-ți-se și coastele de bătăi. O cât este de tare împotrivirea ta la nevoințe! Prin care cu adevărat ai surpat la pământ pe cel trufaș.

Fiind împodobită luminat cu frumusețea sufletului și a trupului, te-ai adus lui Hristos, ca să te încoronezi de Dânsul cu cununa slavei, Teodosia Muceniță preamărită, și după vrednicie arătat ai primit diadema împărăției pe capul tău, cea cu adevărat de mult preț, arătându-te Mireasă curată și preaînțeleaptă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Curată mântuiește-mă pe mine de ispite și de nevoi, și de amestecările patimilor, și de dosădirile dracilor, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai adâncul milostivirii, și te-ai arătat, Stăpână, solitoare de mântuire, născând pe Milostivul Dumnezeu, Unul întru-tot îndurat și Multmilostiv.

A Crucii, a Născătoarei:

Stăpâne Iisuse, văzându-te pe tine Fecioara și Maica Ta pironit pe Cruce, și patimi de bunăvoie primind, a strigat: Vai mie preadulce Fiule, cum rabzi bătăi fără dreptate, Doctorul, Cel ce ai vindecat neputința omenească, și pe toți i-ai mântuit din stricăciune prin milostivirea Ta.

Tropar, glasul al 4-lea.

La fapta bună Muceniță, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas iubit al lui Hristos, și locaș iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta ai rușinat pe vrăjmașul, cel ce se luptă cu neamul omenesc bine pătimind, și arătat cu sabia credinței ai ucis pe cel cu nume de fiară, Teodosia; și bucurându-te te-ai mutat la Cer, cerând pururea, celor ce cu credință te cinstesc pe tine, mare milă.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei,

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, cântăm Canoanele Octoihului și al Sfintei pe 4.

CANONUL Sfintei

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Dumnezeu, Cel ce de bunăvoie S-a suit pe Cruce, și S-a făcut ție Teodosia cale de pătimire, căci surpând pe tiranul, l-a făcut să se batjocorească de Mucenici, ca o vrabie.

Cu bună tărie ai surpat la pământ pe înșelătorul, preacinstită Teodosia, și ca o purtătoare de biruință, ai primit cununa biruinței, Muceniță prealăudată.

Slavă...

Cel ce odinioară avea semeție mare, acum s-a surpat, lovindu-se de răbdarea ta, Muceniță; căci luând asupra ta puterea Crucii, ai rușinat pe cel ce fără de măsură se trufea.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu vicleșug înșelându-mă șarpele, m-a luat rob, punând întru mine poftă, a mă face Dumnezeu; iar prin tine, Preacurată, chemându-mă din nou, chiar cu adevărat m-am îndumnezeit.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine Biserica...

Pofta cea dumnezeiască pe tine Teodosia te-a arătat mireasă lui Hristos, căci ai iubit Crucea Lui, Muceniță credincioasă.

Părăsind purtarea de grijă a trupului cea făcătoare de stricăciune, cinstită Teodosia viețuiești întru Duh făcător de viață, prealăudată.

Slavă...

Vindecă-mi cugetul cu cinstit Darul tău cel de Dumnezeu dăruit, și sufletul meu care este slăbănogit de patimi tămăduiește-l.

Și acum..., a Născătoarei:

Ridicat-ai, o Stăpână Preacurată, chipul meu cel căzut, născând pe Începătorul sculării noastre a tuturor.

Irmosul:

Veselească-se, de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dare lui Dumnezeu ești după cuviință, Muceniță înțeleaptă, strălucind întru pătimire și întru luminată feciorie, cu razele luminând cugetele tuturor, celor ce pururea te cinstesc pe tine cu credință, Teodosia și săvârșesc pe pământ praznicul tău cel prealuminat de Dumnezeu fericită.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Cu curgerea sângiurilor tale toată puterea diavolului celui viclean, cu adevărat înecând Mărită, adâncul cel prea mare al muncilor fără vătămare ai trecut, și te-ai sălășluit în pământul cel sfânt după vrednicie primind plata ostenelilor, te-ai învrednicit intrării în cămara cea cerească, prealăudată Teodosia; roagă pe Hristos Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli, celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, iar de este în post, a Născătoarei:

Pe ceea ce este ușa cerească și sicriu, munte preasfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, și vistieria cea mare a toată lumea, că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, și iertarea greșelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, iertare greșelilor să dăruiască celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce fără dreptate ridicat, plângând cu amar striga: Lumea se bucură luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de păcate. Căreia cu credință să-i strigăm: Milostivire arată Fecioară spre noi, și iertare de păcate dăruiește, celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Mândrindu-se tiranul cel viclean, socotea ca să spăimânteze cu muncile buna întărire a răbdării tale, iar tu prealăudată strigai: Slavă lui Dumnezeu.

Cu cunoștință de mai-nainte te-ai îmbogățit de dumnezeiasca numire cea de Dumnezeu dată, Muceniță purtătoare de chinuri, căci te-ai făcut dare lui Dumnezeu, veselindu-ne pe noi, care cu credință și cu dragoste te cinstim.

Slavă...

Fiind înfrumusețată, și îmbrăcată cu podoabă mucenicească, roșită cu sângele tău, cugetătoare de Dumnezeu Teodosia, strigai Mirelui tău: Cu dragoste voi alerga după Tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară Preacurată, cu cuviință dumnezeiască ai născut pe Cuvântul întrupat, și ai rămas Fecioară; drept aceea cu glasuri netăcute, și cu credință neîndoită, strigăm ție: Stăpână bucură-te.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Cu cuget dumnezeiesc iubind fecioarele pe Hristos, au mers după Dânsul, slăvindu-L cu cântări.

Schimbând viața cea vremelnică, pe viața cea veșnică, prin puținel sânge, a moștenit Mucenița, Împărăția Cerurilor.

Slavă...

Moaștele mucenicilor ca niște izvoare curg tămăduiri celor bolnavi, și prin credință vindecă bolile sufletelor.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine poate să tâlcuiască taina ta Preacurată? Căci pe Ziditorul, care nu-L încap toate, L-ai încăput în pântecele tău.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție:

Pentru Tine Hristoase cu sârguință a primit moarte Mucenița Teodosia, nespăimântându-se de îngrozirile tiranilor, urmând patimii Tale celei de bunăvoie.

Slavă...

Întărindu-se femeile cu Crucea Ta, fiind rănite de dorire și de dragostea Ta cea dumnezeiască, prea lesne au călcat capetele balaurilor, precum ai zis, Mântuitorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Mirele cel înțelegător, aflându-te pe tine porumbiță cu totul desăvârșită și preacurată, și crin foarte luminos și floare din văi, S-a sălășluit întru tine, o Maică a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Mucenicului, glasul al 2-lea

Podobie: Căutând cele de sus...

Cu ostenelile ai câștigat viața cea fără osteneală, și în sângiurile tale ai înecat pe leul vrăjmașul cel spurcat al Bisericii lui Hristos, prealăudată, și te bucuri cu oștile cele de sus, acoperind pe cei ce săvârșesc pomenirea ta.

SINAXAR

Întru această lună în 29 de zile, pomenirea Sfințitei Mucenițe Teodosia fecioara, cea din Cezareea.

Stih: Îneacă pe Teodosia apa mării,

O hrănește însă Hristos la apa odihnei.

Întru a douăzeci și noua zi,

Marea pe Teodosia înecă.

Această sfântă fecioară a fost tiriană de neam, și fiind de vârstă de optsprezece ani, într-al cincilea an de goana credincioșilor, s-a nevoit în Cezareea, și s-a mărturisit legată lui Dumnezeu, când era să o muncească. Că atunci șezând judecătorii la judecată, a fost adusă înaintea guvernatorului Urban, și el îi porunci să facă jertfă la idoli. Deci, nevrând să se supună, i-a dat munci grele la coaste și la sâni, cât și până la oase și la ficați acel fără de milă și fără de omenie se pornise. Deci, văzând că se muncește fecioara cu răbdare, și primea muncile cu tăcere, încă suflet fiind, o întrebă, silindu-o ca să jertfească. Iar ea deschizând gura și căutând cu ochii la dânsul, cu fața veselă îi zise: O omule! pentru ce te amăgești? Au nu știi că m-am învrednicit a fi părtașă muceniciei Dumnezeului meu; deci dacă cunoscu că-și râdea fecioara de dânsul, i-a dat munci mai mari decât cele dintâi; și o aruncă în valurile mării, întru care își primi fericitul sfârșit.

Tot în această zi, Sfânta Preacuvioasa Muceniță Teodosia țarigrădeanca.

Stih: Cornul berbecului, care pe tine Teodosia morții te-a dat.

Nou corn al cereștii capre ție ți s-a arătat.

Aceasta era pe vremile lui Teodosie împăratul Atramiteanul, fiică de părinți drept măritori, din Constantinopol, și fiind ea de șapte ani, răposă tatăl său, iar Maica sa luând copila, o tunse în oarecare mânăstire din Vizantia, apoi se săvârși și Maica și lăsând fericitei toată avuția ei, iar ea din aurul și argintul acela făcând trei icoane, una a lui Hristos, alta a Născătoarei de Dumnezeu, și a treia a sfintei Mucenice Anastasia, și celalalt l-a împărțit l-a săraci. Iar după câtăva vreme, luând împărăția Leon Isaurul rău credinciosul, ca pe ceea ce o lăsase prea ortodoxul Teodosie. Pentru că marele patriarh Ghermano, nu se plecă la pângăritele lui dogme, prin silnicie a fost dat afară din patriarhie cu ciomege și cu săbii, ci și pe sfânta icoana Hristosului meu, cea de deasupra porților (care se zice cea de aramă) grăbea cel cu nume de fiară numit, să o pogoare și să o dea focului. Și în vreme ce se săvârșeau acestea, și era spătarul pe scară, vrând ca să pogoare sfânta icoană, îndată fericita Teodosia împreună cu alte credincioase femei și bărbați apucând scara și surpând la pământ pe spătarul, l-a dat morții, și ducându-se la patriarhie, împroșcă cu pietre pe rău credinciosul patriarh Anastasie. Deci îndată celorlalte femei, împreună și bărbaților li s-au tăiat capetele, a căror pomenire se săvârșește la nouă ale lunii lui August. Iar pe sfânta Teodosia un gealat oarecare crud și neomenos trăgându-o către bou, așa numindu-se partea aceea a orașului, luând un corn de berbece, și nebunește lovindu-o peste grumazi, ia pricinuit ei cununa muceniciei. Iar din minunile ce pururea se lucrează prin ea, este cu putință la toți cine va voi ca să afle cât de mare îndrăzneală a câștigat către Dumnezeu; și se săvârșește soborul ei în mănăstirea zisă Dexiocratus, unde se află și sfintele ei moaște.

Tot în această zi, Cuviosul Mucenic Olvian episcopul cetății Aneu.

Stih: Nădăjduind Olvian viața cea netrecătoare,

Pentru dragostea ta Cuvinte s-a făcut de tot ardere.

Acesta era pe vremea împărăției lui Maximian, în domnia, lui Alexandru și Maxim și fu adus la Iulie și Elian, de care fiind întrebat, și neplecându-se a jertfi, fu dezbrăcat de haine, și pătruns și ars pe coapse cu frigări de fier înfocate; apoi a fost pus la închisoare și spre a doua cercetare fiind adus, și neplecându-se fu dezbrăcat, și i se struji trupul cumplit; apoi fiind aprins un foc mare a căruia văpaie se ridica spre multă înălțime, a fost aruncat întru acela, și așa și-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Alexandru Papa Alexandriei.

Stih: Cinstesc cinstit sfârșitul lui Alexandru,

Pe care îl știu cinstit papă cetății lui Alexandru,

Tot în această zi, Sfinții Mucenici bărbatul și soția sa, de toiege zdrobindu-li-se oasele s-au săvârșit.

Stih: Împreună cu oasele bărbatului femeie ai fost zdrobită.

Zicând către bărbat, și eu din coasta ta sunt zidită.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nan sau Ioan Tesaloniceanul, care în Smirna a mărturisit la anul o mie opt sute doi, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Și Nan s-a arătat cu nume de Dar dăruit,

Tânăr Mucenic Domnului o cât de mult s-a mărit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Văzându-te noi pe tine Muceniță împodobită cu frumuseți de Dumnezeu date, cu credință și cu cântări, curat strigăm Mirelui tău: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Împreună cu fecioarele purtând făclie, ai intrat acum Muceniță bucurându-te în cămara Mirelui cea cerească, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce șade pe scaunul cel înălțat, aflându-te pe tine pe pământ scaun de cuviință dumnezeiască, Fecioară, S-a odihnit pe tine. Bine ești cuvântată tu intre femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Dezlegându-te de legăturile trupului, cinstită Teodosia, cu bucurie ai zburat către cămara Mirelui cea luminoasă dănțuind ca o mireasă și strălucind cu sânge roșu mucenicesc și strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Învrednicitu-te-ai luminat a locui în cămara Mirelui cea cerească, cinstită Teodosia, aflând mărire veșnică pururea pomenită, și cu adevărat te-ai îmbogățit cu roada vitejiei tale, strigând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Arătatu-te-ai cu adevărat purtătoare de nume, cinstită Teodosia, căci dare de Dumnezeu prea-aleasă te-ai dat nouă, preaînțeleaptă izvorând râuri de daruri, mai presus de cuget, celor ce cu credință cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu adevărat născând pe Dumnezeu, cu adevărat te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, Preacurată, purtând adevărată numire a Dumnezeirii, asemenea cu nașterea. Pentru aceea noi credincioșii cu cuget dumnezeiesc te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpână.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Cu rugăciunile tale de Dumnezeu cugetătoare Muceniță Teodosia prealăudată, dezleagă lanțurile greșelilor celor ce cu bunăcredință te laudă pe tine, ca una ce stai înaintea lui Dumnezeu Atotțiitorului, Preacinstită.

Îndumnezeindu-te cu plecarea către Dumnezeu, cu iscusire ai câștigat pofta strămoașei Eva, făcându-te Dumnezeu prin împărtășire dumnezeiască; pentru aceasta preafericită Teodosia, pe tine te fericim.

Slavă...

Cu totul este dulceață Mirele tău, purtătoare de chinuri, Muceniță Teodosia, cu totul este veselia sufletească Hristos, de care acum îndestulându-te, adu-ți aminte de noi cu rugăciunile tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul cel ce a împodobit toate vrând să Se întrupeze, S-a sălășluit întru tine, pe tine singură aflându-te mai sfântă decât toate, și te-a arătat cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.