2026-05-30 — SAMBĂTA
Sf. Cuv. Isaachie Mărturisitorul și Varlaam
Ap. Fapte 28, 1-31 · Ev. Ioan 21, 15-25 · glas 6
Apostolul — Fapte 28, 1-31
Faptele Apostolilor 28, 1-31
1Și după ce am scăpat, am aflat că insula se numește Malta.
2Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toți la ei din pricina ploii care era și a frigului.
3Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui.
4Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare.
5Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău.
6Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu.
7Și împrejurul acelui loc erau țarinile căpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a găzduit prietenos trei zile.
8Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri și de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel și rugându-se, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.
9Și întâmplându-se aceasta, veneau la el și ceilalți din insulă care aveau boli și se vindecau;
10Și aceștia ne-au cinstit mult și, când am plecat, ne-au pus la îndemână toate cele de trebuință.
11După trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă și care avea pe ea însemnul Dioscurilor.
12Și ajungând la Siracuza, am rămas acolo trei zile.
13De unde, înconjurând, am sosit la Regium. Și după o zi, suflând vânt de miazăzi, am ajuns la Puteoli în cealaltă zi.
14Găsind acolo frați, am fost rugați să rămânem la ei șapte zile. Și așa am venit la Roma.
15Și de acolo, auzind frații cele despre noi, au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apius și la Trei Taverne, pe care, văzându-i, Pavel a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.
16Iar când am intrat în Roma, sutașul a predat pe cei legați comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a îngăduit să locuiască aparte cu ostașul care îl păzea.
17Și după trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntașii iudeilor. Și, adunându-se, zicea către ei: Bărbați frați, deși eu n-am făcut nimic rău împotriva poporului (nostru) sau a datinilor părintești, am fost predat de la Ierusalim, în mâinile romanilor.
18Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
19Dar iudeii, împotrivindu-mi-se, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aș avea de adus vreo pâră neamului meu.
20Deci pentru această cauză v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel mă aflu eu în acest lanț.
21Iar ei au zis către el: Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre frați, ca să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine.
22Dar dorim să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre eresul acesta ne este cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă.
23Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulți. Și de dimineața până seara, el le vorbea, dând mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, căutând să-i încredințeze despre Iisus din Legea lui Moise și din prooroci.
24Și unii credeau celor spuse, iar alții nu credeau.
25Și neînțelegându-se unii cu alții, au plecat, zicând Pavel un cuvânt că: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul, către părinții noștri,
26Când a zis: "Mergi la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și uitându-vă veți privi, dar nu veți vedea.
27Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile greu au auzit și ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă și Eu să-l vindec".
28Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis păgânilor, și ei vor asculta.
29Și după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînțelegere.
30Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, și primea pe toți care veneau la el,
31Propovăduind împărăția lui Dumnezeu și învățând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică.
Evanghelia — Ioan 21, 15-25
Ioan 21, 15-25
15Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis-a lui: Paște mielușeii Mei.
16Iisus i-a zis iarăși, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? El I-a zis: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstorește oile Mele.
17Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubești? și I-a zis: Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paște oile Mele.
18Adevărat, adevărat zic ție: Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
19Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi pe Dumnezeu. Și spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie.
20Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui și I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde?
21Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla?
22Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie.
23De aceea a ieșit cuvântul acesta între frați, că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu?
24Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea, și știm că mărturia lui e adevărată.
25Dar sunt și alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus și care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce s-ar fi scris. Amin.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Slujba Sfinților se citește la Pavecerniță, iar astăzi săvârșim numai Slujba din Penticostar, astfel:
La Vecernie (vineri seara), se pune Catisma de rând. La Doamne, strigat-am..., se pun 6 Stihiri din Penticostar, glas 6: 3 ale Mucenicilor și 3 ale morților, Slavă..., a morților, glas 8: Plâng și mă tânguiesc..., Și acum..., Dogmatica glasului 6. Apoi, Lumină lină... În locul Prochimenului se cântă: Aliluia, Aliluia, Aliluia, glas 8, de trei ori, cu Stihurile: Stih 1: Fericiți sunt cei pe care i-ai ales și i-ai primit, Doamne (Psalm 64: 4). Stih 2: Sufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lor va moșteni pământul (Psalm 24: 14). Apoi: Învredniceștene, Doamne... Stihoavna toată din Penticostar. După: Acum slobozește..., Troparul, glas 8: Cel ce, prin adâncul înțelepciunii..., Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, același glas: Pe tine zid și liman te avem... Și se face Otpustul: Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu...
Penticostarul indică săvârșirea Panihidei (Parastasului) după Vecernie, dar s-a luat obiceiul, în timpul din urmă, a săvârși Parastasul sâmbăta după Liturghie, iar nu vineri seara.
Rânduiala Panihidei (Parastasului)
Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., și se citește Psalmul 90: Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt... Apoi Aliluia (de trei ori). Stih: Fericiți sunt cei pe care i-ai ales și i-ai primit, Doamne (Ps. 64: 4). Stih: Și pomenirea lor din neam în neam. Stih: Sufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lor va moșteni pământul (Ps. 24: 14). Apoi, Troparul, glas 8: Cel ce prin adâncul înțelepciunii..., Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu: Pe tine zid și liman te avem... Apoi Binecuvântările morților, glas 5: Binecuvântat ești, Doamne..., Ceata sfinților..., și celelalte. Și preotul zice Ectenia mică pentru morți (vezi textul ei la Sâmbăta lăsatului sec de carne), pomenind pe toți cei mai înainte adormiți, părinți și frați, zicând și rugăciunea: Dumnezeul duhurilor... După Ecfonis, Sedelnele și Psalmul 50, îndată se cântă Canonul morților, alcătuire a lui Teofan, glas 6. După Cântarea a 3-a, se pune Ectenia mică pentru morți, și după Ecfonis, se cântă Sedealna, glas 6: Cu adevărat deșertăciune..., Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu. După Cântarea a 6-a se pune Ectenia mică pentru morți, și după Ecfonis, se pun Condacul, glas 8 și Icosul. După Canon se zice Sfinte Dumnezeule..., și celelalte, și se cântă Troparul: Cel ce prin adâncul înțelepciunii..., Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu: Pe tine zid și liman... Apoi, după ce pomenește preotul pe cei adormiți, după obicei, la Ectenia întreită, se face Otpustul și Veșnică pomenire.
La Pavecernița mică citim Canonul din Minei (din 30 mai), fără Irmoase, și, la sfârșit, punem și Stihirile Vecerniei, iar, după Cuvine-se... și celelalte, citim doar Condacul morților: Cu Sfinții odihnește...
La Utrenie (sâmbătă dimineața), după cei șase Psalmi, se cântă: Aliluia, glas 8, cu Stihurile: Fericiți sunt cei pe care i-ai ales...; Sufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui...; Și pomenirea lor din neam în neam, apoi Troparul: Cel ce prin adâncul înțelepciunii... (de două ori), Slavă..., Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu: Pe tine zid și liman... După aceea obișnuitele Catisme. După întâia Catismă se cântă Sedelnele Mucenicilor, din Penticostar, apoi Catisma a 17-a: Fericiți cei fără prihană..., în două stări, punând între ele Ectenia mică pentru răposați; și se cântă Troparele celor adormiți: Binecuvântat ești, Doamne..., Ceata Sfinților..., la care preotul face cădire mare, purtând epitrahil și felon. Apoi Ectenia morților și preotul face iarăși pomenirea celor din veac adormiți. După Ecfonis se cântă Sedealna pentru cei adormiți, glas 5: Odihnește, Mântuitorul nostru..., Slavă..., Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu: Cel ce ai răsărit lumii..., și Psalmul 50. Canoanele pe 14: al hramului, cu Irmosul, pe 6, și cel al morților, din Penticostar, pe 8. Catavasiile Penticostarului: Ca pe uscat umblând... După Cântarea a 3-a, Ectenia mică obișnuită, se pune Sedealna din Penticostar, cu Slavă..., Și acum..., tot de acolo. După Cântarea a 6-a, Ectenia mică pentru morți, apoi se pun Condacul și Icosul din Penticostar, și Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă Ceea ce ești mai cinstită... După Cântarea a 9-a, se pune Luminânda din Penticostar, cu Slavă..., Și acum... tot de acolo.
La Laude, se pun Stihirile din Penticostar, pe 4, Slavă..., a morților, glas 2: Ca o floare se veștejește..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, glas 6: Tu ești Dumnezeul nostru... Doxologia zilelor de rând (citită), Ectenia cererilor și plecarea capetelor. Stihoavna toată din Penticostar. După: Bine este a ne mărturisi..., Troparele celor adormiți (cele de la Vecernie), Ectenia întreită și Otpustul mare.
La Liturghie, se pun Fericirile din Canonul morților, din Penticostar, Cântarea a 3-a și a 6-a, pe 8. După Vohod, Troparul: Cel ce, prin adâncul înțelepciunii..., Slavă..., Condacul: Cu Sfinții odihnește..., Și acum..., Pe tine zid și liman te avem... Prochimenul celor adormiți: Sufletele lor întru bunătăți... Apostolul și Evanghelia: 1. de rând (sâmbătă în săptămâna a 7-a după Paști); 2. ale morților. Axion: Cuvine- se... Chinonicul: Fericiți sunt cei pe care i-ai ales și i-ai primit, Doamne... În loc de: Am văzut lumina..., se cântă pe glas 2, Troparul: Pomenește-ne și pe noi, Îndurate, precum ai pomenit pe tâlharul întru Împărăția cerurilor. Apoi Parastasul (precum s-a arătat după Vecernie).
SFÂRȘIT
Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America
Sâmbăta Morților (Moșii de vară). Sâmbătă se cântă toată Slujba pentru cei adormiți, adică vineri, la Vecernie, sâmbătă la Utrenie și la Sf.
Liturghie, după cum s-a arătat mai ăinainte în Sâmbătă Lăsatului sec de carne (14 Februarie).
Urmează Penticostarul.
Vecernie și Utrenie mică: La Utrenie se pun Binecuvântările Morților, ca la Parastas.
Liturghie: Ap. Fapte 28,1-31 și al morților: 1 Tesaloniceni 4,13-17. Ev. Ioan 21,15-25 și a morților: Ioan 5,24-30.
Axionul: Cuvine-se cu adevărat…. După Liturghie, Parastas de Obște (adică pentru toți, în general, nu numai pentru o anumită familie).
SFÂRȘIT
Mineiul: 30 maiSursa: Mineiul pe mai, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului.
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea.
Podobie: Ca pe un viteaz...
Cu săgețile înfrânării ai rănit pe vrăjmașul, și taberele lui le-ai prădat. Pentru aceea ai primit darurile cele de biruință, Fericite, de la însuși Hristos, care te-a împuternicit, cu tărie; pe Care roagă-L, să se mântuiască de stricăciune și de primejdii cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta cea pururea cinstită.
Suindu-te la privirea cea mai bună, Preafericite, încă fiind în trup, ai trecut cu vederea toate cele de pe pământ și vremelnice, și ți-ai agonisit viețuire fără materie pe pământ, pururea pomenite. Și prin Dumnezeiescul Duh, povățuindu-te Părinte, te-ai făcut povățuitor și pildă preamărită sihaștrilor întru credință.
Luminându-te cu dumnezeieștile străluciri ale Darului Duhului, de Dumnezeu insuflate, Isaachie, te-ai arătat luminător marginilor pământului, prin rugăciunile tale izgonind durerile chinurilor, și întunericul patimilor, și mântuind de tot felul de boli și de nevoi, pe cei ce săvârșesc, cu credință pomenirea ta cea pururea cinstită.
Slavă..., Și acum..., al Praznicului.
Iar de va fi în post, a Născătoarei:
În patul lenevirii zac Preacurată, și cu trândăvire îmi petrec viața, și de vremea răposării mele mă tem, nu cumva prea cumplitul șarpe, ca un leu fără milă, va rupe umilitul meu suflet, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mai-nainte de sfârșit către bunătatea ta ajungând, ridică-mă către pocăință.
A Crucii, a Născătoarei:
Preacurata Stăpână văzând omorât pe Hristos, și ca un Stăpân omorând pe vicleanul, plângând lăuda pe Cel ce a ieșit dintru cele dinlăuntru ale ei, și de îndelungă-răbdarea Lui minunâdu-se, striga: Fiul meu preaiubite, nu uita pe roaba Ta, nu zăbovi doritul meu, Iubitorule de oameni.
Tropar, glasul al 8-lea.
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Isaachie, duhul tău.
Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 8.
Iar de va fi în post, cântăm Canoanele Octoihului, și al Cuviosului pe 4.
CANONUL Cuviosului
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit.
Fiind eu omorât de patimi, înviază-mă cu rugăciunile tale, Părinte, ca unul ce stai acum cu multă îndrăzneală înaintea Vieții celor vii.
Slavă...
Înlăuntrul inimii tale primind strălucirea Cea fără materie, te-ai luminat, și toată negura patimilor ai pierdut, Părinte Isaachie.
Și acum..., a Născătoarei:
Mântuiește-mă pe mine, cel ce mă viforăsc întru amăgeala prea urâtelor patimi, ca una ce ai născut pe Mântuitorul, liniștea a toată lumea, Preacurată.
Cântarea a 3-a,
Irmos: Tu ești întărirea...
Cu tărie ai supus trupul cugetului, iar sufletul l-ai arătat slobod de robia patimilor, Cuvioase Isaachie.
Slavă...
Cu ostenelile tale, Cuvioase înțelepte, bine lucrând arătura sufletului, ai odrăslit spicul nepătimirii și al minunilor.
Și acum..., a Născătoarei:
Lăudămu-te pe tine Preacurată, care ești loc de sfințenie și masă înțelegătoare, ca pe una ce ai primit pe Hristos pâinea și viața tuturor.
Irmosul:
Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi.
Cu strălucirea Preasfântului Duh luminându-te, ai gonit negura eresurilor, făcătorule de minune Isaachie; pentru aceasta toți cu un glas te cinstim.
Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.
Podobie: Pe înțelepciunea...
Ca un nor sufletesc purtător de ploaie te-ai arătat celor de pe pământ Preacuvioase, adăpând ca o brazdă inimile credincioșilor, înconjurând marginile cu cuvintele tale cele dumnezeiești, și ai izvorât ploaia învățăturilor, Preaînțelepte. Pentru aceasta ca niște pâraie, buna-mireasmă a Duhului, cu cea de Dumnezeu cugetare, o ai odrăslit în inimile tuturor, de Dumnezeu purtătorule Isaachie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Praznicului:
Iar de va fi în post, a Născătoarei:
Gândesc la judecată, și mă tem, de întrebarea cea înfricoșată mă cutremur, spăimântezu-mă de răspunsul Judecătorului, și mă îngrozesc de muncă și de durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâșnirea dinților, de viermele cel neadormit. Vai mie ce voi face când se vor pune scaunele, și cărțile se vor deschide, și faptele se vor vădi? Atuncea, Stăpână, ajutătoare mie să-mi fii, și folositoare prea-fierbinte, că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.
Cântarea a 4-a,
Irmos:
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.
Cu ploile Darului ai izvorât râuri de minuni, care curăță spurcăciunea, celor ce cu credință năzuiesc la tine Părinte.
Slavă...
Cu rugăciunile tale cele de toată noaptea, și cu stările cele de toată ziua, curățindu-ți mai-nainte sufletul, ți l-ai arătat casă Treimii, Cuvioase Părinte.
Și acum..., a Născătoarei:
Munte netăiat te-a văzut odinioară Avacum pe tine Preacurată, din care S-a arătat Dumnezeu, și ne-a înnoit pe noi, cei ce eram stricați.
Cântarea a 5-a,
Irmos:
Mânecând strigăm Ție Doamne: Mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.
Făcându-te lăcaș Dumnezeirii celei în trei Sori, ai împuținat chipurile patimilor de la sufletul tău.
Slavă...
Făcutu-te-ai izgonitor duhurilor celor necurate, căci ai fost lăcaș curat Preasfântului Duh.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe Soarele vieții, Născătoare de Dumnezeu, luminează-mă pe mine, cel ce sunt cu totul întunecat de patimi.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...
Având înfrânare, rugăciune, dragoste netulburată, umilință întărită și iubire adevărată, de toată pierzarea chitului celui înțelegător ai scăpat, câștigând pe Hristos, Părinte Isaachie.
Slavă...
Dumnezeu ți-a îndreptat pașii cei către Dânsul, ca un puternic, și arătat te-a făcut pe tine puternic, ca să calci pe capetele șerpilor și ale scorpiilor, Isaachie preafericite.
Și acum..., a Născătoarei:
Marie odorul cel curat al fecioriei, curățește-mi mintea de negura patimilor, și umple inima mea de Dar și de dreptate, Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDACUL și ICOSUL Praznicului.
Sau al Sfântului, glasul al 8-lea,
Podobie: Ca niște pârgă a firii...
Ca un credincios plăcut al lui Dumnezeu, aprinzându-te cu râvnă pentru Biserica lui Hristos, zăbalele lui Valent ai ținut, și pentru închiderea Bisericii, moartea lui cea pierzătoare proorocește mai-nainte ai spus Preacuvioase. Pentru aceasta roagă-te pururea pentru noi, cei ce te cinstim preafericite Isaachie.
SINAXAR
Întru această lună în 30 de zile, Preacuviosul Părintele nostru Isaachie mărturisitorul. Egumenul mânăstirii Dăinuiților
Stih: Din dumnezeiasca poruncă spre dumnezeiesc lăcaș s-a ridicat.
Și locuința pământului Isaachie a lăsat.
Întru a treizecea zi,
Dumnezeiescul lsaachie din viață se săvârși.
Acesta a fost de la răsărit, și venind în Constantinopol în zilele lai Valent arianul care se ridicase cu război, de mergea asupra Goților, îl întâmpină acest fericit, sfătuindu-l și rugându-l, să deschidă Biserica ortodocșilor, și împăratul neascultându-l, el iarăși îi ieși înainte de-l dojeni asemenea, zicându-i să deschidă și să dea bisericile ortodocșilor, de va vrea să nu piară fugind de către fața vrăjmașilor la război. Și el scârbindu-se de atâta îndrăznire a Sfântului, porunci de-l bătură, și-l lepădară în mărăcini. Iar Sfântul ieșindu-i iarăși înainte la locul, ce se cheamă Triton, îi apucă calul de frâu însemnându-i aievea pieirea lui, de nu va întoarce bisericile creștinilor. Deci mâniindu-se, l-a dat pe seama lui Satornin și a lui Victor, poruncindu-le să-l pună la pază până ce se va întoarce cu pace. Atuncea zise Sfântul: De te vei întoarce cu pace, mie nu mi-a grăit Dumnezeu, că vei da dosul de vei fugi dinaintea vrăjmașilor tăi, și vei fi prins, și-ți va fi sfârșitul vieții tale de foc. Deci după ce a dat împăratul război, fiind biruit, scăpă într-o șură de paie, împreună cu Prepozitul, care având acest eres, întăriră pururea pe împăratul asupra ortodocșilor, și întru acea șură s-a ars de goți, iar Sfântul se mări pentru o proorocie ca aceasta și pentru ortodoxa mărturisire, și petrecându-și rămășița vieții în Constantinopol, către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Natalie de sabie s-a săvârșit.
Stih: Pe Natalie îl mărturisesc cărțile,
Că s-a făcut din ceata mucenicilor prin sabie.
Tot în această zi, Cuviosul Varlaam cu pace s-a săvârșit.
Stih: Pe Varlaam și marginile pământului l-au cunoscut.
Că foarte a sihăstrit până ce a apus de pe pământ.
Tot în această zi, Sfinții Mucenici Romano și Teletie de sabie s-au săvârșit.
Stih: Virtute suflând Romano împreună cu Teletie,
Vine ca împreună cu el să se sfârșească de sabie.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evplu înfășurat în piele de bou, și pus în arsura soarelui, s-a săvârșit.
Stih: Ard pe Evplu înfășurat în piele de bou și pus la soare.
Cei ce nu văd lumina înțelegătorului soare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos:
Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Ridicatu-te-ai către înălțimea nepătimirii, Fericite, căci în trup fiind te-ai asemănat îngerilor, și te-ai arătat părtaș desfătării celei veșnice, strigând: Dumnezeule bine ești cuvântat.
Slavă...
Strălucind cu razele privirii Isaachie, ai risipit năpădirile dracilor, și de răutatea lor ai mântuit pe mulți care strigau: Dumnezeule, bine ești cuvântat.
Și acum... a Născătoarei:
Iată că a luat în pântece pe Dumnezeu, Fecioara, de care marele Isaia a zis cu duhul, și L-a născut, Căruia toți cântăm: Doamne Dumnezeule bine ești cuvântat.
Cântarea a 8-a,
Irmos: Pe Împăratul slavei...
Păzind făclia sufletului neadormită, cu untul-de-lemn al chinurilor tale, cu bucurie ai intrat în cămara de Mire cea nepieritoare, și viețuiești în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
De haina cea grozavă a patimilor te-ai dezbrăcat, și te-ai îmbrăcat cu haina cea frumoasă a dumnezeieștii nepătimiri, împărățind împreună cu Hristos, fericite Isaachie.
Și acum..., a Născătoarei:
Să lăudăm noroadelor pe Maica lui Dumnezeu, ca pe una ce este scaun cinstit și preaînalt al lui Dumnezeu, pe ceea ce a fost după naștere singură păzită Fecioară.
Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...
Pe Împăratul slavei Cel fără de început, de Care se înfricoșează puterile cerești, și se cutremură cetele îngerești; preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...
Apus-ai ca o stea din lume, și ai răsărit către Hristos, Soarele dreptății cel înțelegător, și ca o rază ai lăsat credincioșilor bunătățile tale cele cu chip luminos, care izgonesc negura sufletelor, Preafericite.
Slavă...
Cinstită s-a făcut moartea ta înaintea lui Dumnezeu, Isaachie, căci cu cuviință ai viețuit pe pământ, păzind nevătămate poruncile și dreptățile Lui, Înțelepte. Pentru aceasta ca unui drept ți-a răsărit ție lumina cea neînserată, Cuvioase înțelepte.
Și acum..., a Născătoarei:
Numai tu dintre femei ai încetat blestemul celor întâi zidiți, Mireasă a lui Dumnezeu, ca una ce ai născut pe Cel necuprins, cuprinzându-Se cu trupul. Înnoit-ai legile firii, ceea ce ești nespurcată și cele depărtate mai dinainte le-ai împreunat prin mijlocirea ta cea minunată.
Irmosul:
Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT