2026-05-31 — DUMINICĂ
Duminica a 8-a după Paști
(†) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile)
Ap. Fapte 2, 1-11 · Ev. Ioan 7, 37-53; 8, 12
Evanghelia Utreniei — Ioan 20, 19-23
Ioan 20, 19-23
19Și fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), și ușile fiind încuiate, unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă!
20Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21Și Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi.
22Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt;
23Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute.
Apostolul — Fapte 2, 1-11
Faptele Apostolilor 2, 1-11
1Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.
2Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei.
3Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei.
4Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7Și erau uimiți toți și se minunau zicând: Iată, nu sunt aceștia care vorbesc toți galileieni?
8Și cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia,
10În Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți,
11Cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
Evanghelia — Ioan 7, 37-53; 8, 12
Ioan 7, 37-53
37Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.
38Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.
39Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.
40Deci din mulțime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul.
41Iar alții ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alții ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos?
42N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânța lui David și din Betleem, cetatea lui David?
43Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El.
44Și unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.
45Deci slugile au venit la arhierei și farisei, și le-au zis aceia: De ce nu L-ați adus?
46Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om așa cum vorbește Acest Om.
47Și le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva ați fost și voi amăgiți?
48Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?
49Dar mulțimea aceasta, care nu cunoaște Legea, este blestemată!
50A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
51Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi și nu știe ce a făcut?
52Ei au răspuns și i-au zis: Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
53Și s-a dus fiecare la casa sa.
Ioan 8, 12
12Deci iarăși le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Slujba din Minei se citește la Pavecerniță, iar noi săvârșim numai Slujba Praznicului, după cum urmează:
La Vecernia mică, toate din Penticostar.
La Vecernia mare (sâmbătă seara)”, după obișnuitul Psalm (103), se cântă Fericit bărbatul..., toată Catisma. La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile Praznicului pe 10, Slavă..., Și acurn..., a Praznicului, glas 8: Veniți, popoarelor... Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei și Paremiile.
La Litie, se pun Stihirile Praznicului, glas 2, Slavă..., Și acum... a Praznicului, glas 8: Când ai trimis pe Duhul Tău... La Stihoavnă, se pun Stihirile Praznicului, glas 6, Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glas 8: Odinioară limbile au fost amestecate... Apoi Acum slobozește..., iar după Tatăl nostru..., se zice Troparul, glas 8: Binecuvântat ești, Hristoase... (de trei ori), caută la Vecernia mică. Și binecuvântarea pâinilor și Otpustul. Iar de nu este binecuvântarea pâinilor, se cântă Troparul Praznicului (o dată), și Otpustul mare: Cel ce în chip de limbi de foc din cer a trimis pe Duhul cel Preasfânt...
Dacă nu este Priveghere, la Pavecerniță, după: Cuvine-se cu adevărat..., Sfinte Dumnezeule... și Tatăl nostru..., Condacul Praznicului.
La Miezonoptică se cântă, după obicei, Canonul Treimii din Octoih, al glasului al 7-lea.
La Utrenie (duminică dimineața), după cei șase Psalmi, la Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparul Praznicului (de trei ori). Obișnuitele Catisme, Sedelnele Praznicului, din Penticostar, și obișnuitele citiri. Polieleul (Robii Domnului...), cu Mărimurile Praznicului, Sedealna de după Polieleu, Slavă..., Și acum..., tot aceasta. Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea, Prochimenul Praznicului, Toată suflarea..., Evanghelia a 9-a a Învierii: Fiind seară în ziua aceea... până la: Cărora veți ierta păcatele se vor ierta lor, și cărora le veți ține, ținute vor fi. Nu se zice Învierea lui Hristos..., ci îndată Psalmul 50. Slavă..., glas 2: Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi..., Și acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei... Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta... și Stihira, glas 6: Împărate ceresc, Mângăâietorule... Cele două Canoane, cu Irmoasele, pe 16. Catavasiile Cincizecimii: Cu dumnezeiescul nor... împreună cu Irmoasele de la Canonul dintâi: Cu marea a acoperit... După Cântarea a 3-a, se pune Sedealna Praznicului, glas 8 (de două ori). După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul Praznicului, și Sinaxarul din Penticostar și din Minei. La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită... ci Stihirile Cântării a 9-a. După a 9-a Cântare, se cântă Luminânda Praznicului, de două ori și cealaltă, o dată, glas 3.
La Laude, se pun Stihirile Praznicului, glas 4, pe 6 (trei Stihiri repetându-se), Slavă..., Și acum... a Praznicului, glas 6: Împărate ceresc, Mângâietorule... Doxologia mare, Troparul, Ecteniile și Otpustul: Cel ce în chip de limbi de foc...
La Liturghie, se cântă Antifoanele Praznicului, cu Stihurile lor. Vohod cu Sfânta Evanghelie. Preotul: Înțelepciune, drepți! Isodiconul: Înalță-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom și vom lăuda puterile Tale (Ps. 20: 14). Mântuiește-ne pe noi, Mângâietorule bunule, pe noi cei... Apoi Troparul Praznicului, Slavă..., Și acum... Condacul. În loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă: Câți în Hristos... Prochimenul, Apostolul, Aliluia și Evanghelia - ale Duminicii Cincizecimii. Axionul Praznicului: Bucură-te, Împărăteasă... Chinonic: Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul dreptății. Aliluia (Ps. 142: 10).
Îndată după Sfânta Liturghie se săvârșește Vecernia plecării genunchilor, cum se va arăta mai departe (Vecernia zilei următoare).
SFÂRȘIT
Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America
Duminica 8-a după Paști. Pogorârea Duhului Sfânt (Rusalii). De aici înainte, toate slujbele încep cu Împărate Ceresc…. Nu ținem seama de Glas și de Sfetilnă, pentru că se pun toate ale Praznicului din Penticostar.
Vecernie Mare: Vohod. Litie. Paremii.
Utrenie: Polieleul. Mărimuri. Nu se pun Binecuvântările Învierii și Antifoanele Glasului, deși este Duminică, ci se pun antifoanele Praznicale. Ev. Ioan 20,19-23. Învierea lui Hristos… nu se cântă, ci îndată urmează Ps. 50. Catavasiile Rusaliilor.
Liturghie: Antifoane Praznicale. Stihurile speciale la Vohod. În loc de Sfinte Dumnezeule…, se cântă Câți în Hristos…. Ap. Fapte 2,1-11. Ev. Ioan 7,37-53; 8,12.
Axionul Praznicului: Irmos al pesnei a 9-a. După sfârșitul Sfintei Liturghii, Vecernie Mare cu Rugăciunile Plecării genunchilor.
SFÂRȘIT
Mineiul: 31 maiSursa: Mineiul pe mai, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului sau ale Octoihului, și 3 ale Sfântului.
SĂ SE ȘTIE: Că din această zi poate începe Postul Sfinților Apostoli, atunci când Sfintele Paști cad la 4 aprilie.
Stihirile Mucenicului, glasul 1:
Podobie: Ceea ce ești bucuria...
Darul cel nebiruit al Celui ce te întărea pe tine întru neputințe, Mucenice, a arătat tuturor puterea firii tale. Pentru aceea și în trup muritor fiind tu, te-a întărit ca să biruiești tare pe cei fără de trup, și să primești darurile cele de biruință.
Stingând focul nedumnezeirii cu picăturile sângiurilor, mare Mucenice, ai adăpat Biserica lui Hristos cu îndestulare, și ai luminat inimile credincioșilor, celor ce cu bunăcredință cinstesc pomenirea ta cea sfântă și cinstită.
Ca un turn nesurpat, nu te-ai mișcat nicicum de năpădirile vrăjmașilor, iar inimile lor le-ai cutremurat Ermie, și cu toiagul nevoințelor tale celor vitejești ca un zid nerăsturnat, cugetele tuturor acelora ai sfărâmat.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului,
Iar de va fi în post, a Născătoarei:
Alunecându-mă cu năravul cel stricat, zac jos; ci alerg către limanul tău, Fecioară, tu mă mântuiește de viforul cel împotrivitor, și de ispitele cele de multe chipuri, ca neîncetat să laud Darul tău, Născătoare de Dumnezeu Maică pururea Fecioară.
A Crucii, a Născătoarei:
Pe Fiul și Stăpânul tău oarecând dacă L-ai văzut pe Cruce întinzându-și mâinile, și cu sulița coastele împungându-i-Se, Maică Preacurată tânguindu-te, ai strigat: Vai mie! Cum pătimești, patimile oamenilor luând, Iubitorule de oameni?
Tropar, glasul al 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Ermie întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Și acum..., al Praznicului sau al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 8.
Iar de se va întâmpla în post, cântăm Canoanele Octoihului, și al Mucenicului pe 4.
CANONUL Mucenicului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos:
Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Arătatu-te-ai stea luminătoare, luminând mucenicește cu dumnezeiască lumină a adevărului pe toți, cei ce cu credință curată te cinstesc pe tine Ermie.
Cu plecarea cea către Dumnezeu, nebăgând nicicum în seamă toate cele din viață, ai intrat întru priveliștile mucenicilor, și surpând pe vrăjmașul, l-ai biruit înțelepte Mucenice.
Cu chipul și cu sufletul fiind frumos Ermie, te-ai făcut ostaș Împăratului celui ceresc, și pe vrăjmașii Lui i-ai umilit desăvârșit Mucenice.
Slavă...
Nejertfind idolilor, Preafericite, ți-au scos dinții tăi, cu care ai sfărâmat fălcile leilor celor gânditori, și te-ai încununat cu neveștejită cununa biruinței.
Și acum..., a Născătoarei:
Preasfântă Fecioară Maica lui Hristos, slava mucenicilor, și bucuria îngerilor, împreună cu ei roagă-te Fiului tău, ca să se milostivească, și să mântuiască pe robii tăi.
Cântarea a 3-a,
Irmos: Tu ești întărirea...
Făcutu-te-ai cu Darul podoabă pătimitorilor de Dumnezeu luminată; pentru aceea noi cei din lume cu bunăcredință te cinstim, Înțelepte.
Sfărâmându-ți-se fălcile înțelepte Mucenice, laudă cu mulțumire cântai Dumnezeului nostru, Celui ce te întărea.
Slavă...
Întărindu-te cu puterea Dumnezeiescului Duh, Preaînțelepte, cu bucurie ai umilit pe balaurul cel tare întru răutate.
Și acum..., a Născătoarei:
Cu gura și cu limba te mărturisesc pe tine lăcaș preasfânt al lui Dumnezeu; pentru aceea Preacurată, mântuiește-ne de toată munca.
Irmosul:
Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...
Arătatu-te-a pe tine Hristos ca pe o stea preamare, ca să luminezi pe cei credincioși cu strălucirile luptelor tale, Mucenice Ermie, părtașule al îngerilor.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Podobie: Cel ce te-ai înălțat...
Surpând înălțările vrăjmașilor ca un ostaș puternic al Stăpânului, ai primit cununa biruinței. Pentru aceasta te lăudăm pe tine ca pe un viteaz pătimitor, săvârșind cu credință pomenirea prăznuirii tale, întru care roagă-te ca să ne mântuim noi, Ermie mult răbdătorule.
Și acum..., a Praznicului:
Iar de va fi în post, a Născătoarei:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoșii și umiliții, și să cădem cu pocăință, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne milostivindu-te spre noi, sârguiește că pierim de mulțimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine una nădejde te-am câștigat.
A Crucii, a Născătoarei:
Mielușeaua cea cu totul fără prihană și Fecioara, dacă a văzut întins pe Cruce pe Fiul său, pe care L-a născut, cu dureri de moarte la suflet s-a rănit, și a strigat cu amar: Unde este pomenirea darurilor și a minunilor Tale, cu care s-a îndulcit adunarea cea nemulțumitoare, Fiule preaiubite! Însă ca să mântuiești neamul omenesc, acestea le rabzi acum, laud milostivirea Ta.
Cântarea a 4-a,
Irmos:
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.
Izvoarele sângiuirilor tale, purtătorule de chinuri, au stins focul mulțimii dumnezeilor, iar credincioșilor s-au arătat rouă, Mucenice vrednicule de minuni.
Neîngrozit ai intrat în cuptorul cel prea ars, dar cu putere dumnezeiască ai rămas nears, Mărite, asemenea ca tinerii.
Slavă...
Stând în mijlocul văpăii în trei zile, rourându-te cu Darul Treimii, ai rămas nears, Mucenice pururea pomenite Ermie.
Și acum..., a Născătoarei:
Prealăudată Stăpână, născut-ai mai presus de cuvânt pe Cel ce se odihnește pe sfinți; pentru aceasta cu laude te cinstim.
Cântarea a 5-a,
Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumina neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Zdrobindu-ți-se trupul cu multe chinuri, Mucenice pururea pomenite, ai făcut prin Dar sfărâmarea pierzării idolilor. Pentru aceasta cu dumnezeiescul Dar, tămăduiești zdrobirile sufletelor tuturor binecredincioșilor.
Cu băuturi de otrăvi foarte amare, ai rămas nevătămat, Fericite, aducând pe dătătorul acelora la credința cea adevărată, care s-a schimbat cu a ta luminată facere de minune către slava cea prealuminată a muceniciei.
Slavă...
Nicicum nu te-ai depărtat de la starea cea mai bună a Celui ce te-a întărit pe tine, Preafericite, și ți-a îndreptat toate suferințele cele către Dânsul, văzându-ți mai-nainte prostimea năravului.
Și acum..., a Născătoarei:
Văzutu-te-a Proorocul prin Duhul odinioară pe tine pruncă, sfeșnic înțelegător, care aveai făclia pe Hristos Domnul, care cu lumină nespusă ne luminează pe noi toți, cei ce cu credință te cinstim pe tine Preacurată.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...
Având către Dumnezeu toată dorirea deplin, cu bucurie răbdai durerile și șuvițările dumnezeiescului tău trup, ca și cum ar pătimi altul, Preafericite, văzând mai-nainte cununile.
Răbdat-ai cu tărie scoaterea vinelor, Ermie Mucenice al lui Hristos, dezvânând prin Dar pe vrăjmașul cel cu multă măiestrie, și arătându-te pildă a toată bărbăția.
Slavă...
Ascuțindu-te cu focul dragostei lui Hristos, cu adevărat te-ai făcut ca o sabie cu două ascuțișuri, tăind de față taberele cele fără de Dumnezeu, ca un viteaz ostaș.
Și acum..., a Născătoarei:
Cu cuviință dumnezeiască alăptezi pe Cel ce hrănește pe toți cu amenințarea Sa, în brațe porți Stăpână pe Cel ce ține pe toți. Pentru aceasta după datorie, cu credință te slăvim Preacurată.
Irmosul:
Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDACUL și ICOSUL Praznicului.
Iar de va fi în post:
CONDACUL Sfântului, glasul al 6-lea.
Podobie: Plinind rânduiala cea...
Chinuindu-te cu osârdie pentru Hristos, întru bătrânețile cele vitejești, ți-ai câștigat bărbăție Mucenice Ermie, călcând cugetul cel rău al celor fărădelege, ai rămas nevătămat de adăpările cele cu otravă, strigând: Dumnezeu este cu mine, și nimenea împotriva mea.
SINAXAR
Întru această lună, în 31 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Ermie.
Stih: Te vopsești pe sineți cu curgerea sângiurilor tale,
Ermie fiind tăiat, o! de vopseaua ce nu are spălare.
Întru a treizeci și una zi,
Sabia viața lui Ermie răpi.
Acesta a fost în zilele împăratului Antonin, din cetatea Comanilor, petrecând viață ostășească; mare la stat fiind și cărunt de bătrânețe. Deci fiind prins pentru mărturisirea în Hristos, și adus înaintea guvernatorului Sebastian, întâi îi zdrobiră fălcile, și-i despuiară obrazul, și-i dezrădăcinară dinții. După aceea aprinzând un cuptor fu aruncat în mijloc, și ieșind fără de nici o stricăciune, porunci să-l strice cu otrăvi de moarte. Care mâncându-le și rămânând sănătos, trase la credință pe cel ce le amestecase, care mărturisind pe Hristos Dumnezeu, i s-a tăiat capul. Iar Sfântului îi scoaseră vinele trupului, și fu aruncat într-o căldare fierbinte. Apoi îi împunseră ochii, și fu spânzurat trei zile cu capul în jos. Și așa tăindu-i-se capul, către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, vrăjitorul cel cu a dat otrava Sfântului Ermie crezând în Hristos, de sabie s-a săvârșit.
Stih: Prin gustarea înțelegătoarei tale doctorii Cuvinte,
Omoară sabia pe cel ce prin înșelăciune vărsa băuturi otrăvite.
Tot în această zi, Sfinții cinci Mucenici cei din Ascalon, târâți pe pământ s-au săvârșit
Stih: Haine dedemult, iar acum cincimea de bărbați târâți,
În străin așternut, au fost Domnului așternuți.
Tot în această zi, Sfinții Mucenici Evsevie și Haralambie de foc s-au săvârșit.
Stih: Învăpăiați de focul râvnei, doi nevoitori,
Nicicum s-au îngrozit de focul arzător.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne; miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos:
Tinerii cei ce mersese din Iudeia în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Cu dreptatea cugetului uitându-te la Dumnezeu, Cel ce poate a mântui, ai răbdat durerile trupului cu vitejie Ermie, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Cu stropirea sângelui ai stins focul nedumnezeirii, intrat-ai în văpaie, dar nicicum nu te-ai ars, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Slavă...
Toată Biserica te fericește văzând vitejiile tale, și Darul minunilor, și dăruirile biruinței, care ți-a dat ție Domnul, Ermie Mucenice înțelepte, ca unuia ce te-ai chinuit luminat.
Și acum..., a Născătoarei:
Înfrumusețatu-te-ai Fecioară născând pe Hristos cel frumos întru podoabă, Care S-a asemănat nouă, și a zidit din nou către viață pe cei ce erau sfărâmați. Pentru aceea cu credință pururea te lăudăm pe tine întru cântări.
Cântarea a 8-a,
Irmos: Cei ce s-au făcut cu Darul...
Fiind întărit cu legea adevărului, pătimitorule Ermie, cu bucurie ai defăimat porunca celor fărădelege, și răbdând luptele cele mari, Fericite, ai câștigat lăcașurile cele dintru înălțime în veci.
De toată tăria durerilor ce mi se face, nu mă îngrozesc, nici voi da cinste celor ce nu sunt dumnezei, strigai Preafericite. Numai pe Unul cinstesc, pe Domnul Iisus, Care S-a răstignit, pe vremea lui Pilat.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ales-ai a te jertfi ca un miel fără prihană, pentru Cel ce S-a jertfit pentru noi ca o oaie, și a ridicat de pe pământ toate jertfele cele spurcate. Pentru aceasta după vrednicie cu laude te mărim, Mucenice Ermie.
Și acum..., a Născătoarei:
Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile Fecioară, încăpând în pântecele tău pe Dumnezeu; pe Care roagă-L totdeauna să mă izbăvească de păcatul, care mă strâmtorează, ca lățindu-mă cu faptele bunei credințe, să te fericesc pe tine cu bunăcredință.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului și văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Spăimântatu-s-a Cerul...
Dezlegându-te de la trup, purtătorule de chinuri, Prealăudate, te-ai învrednicit a vedea bunătățile, care mai-nainte a gătit Dumnezeu ție, și celor ce au pătimit împreună cu tine, și au biruit pe vrăjmașul; cu care împreună roagă pe Domnul, să ne mântuim noi, Mucenice Ermie, vrednicule de minuni.
Fiindu-ți chipul frumos și mai-naintea pătimirii tale, mai frumos s-a arătat înțelepte după chinurile cele minunate, înfrumusețându-se arătat cu lumina îngerească. Pentru aceea te-ai și suit către cămările Mirelui cele frumoase, împodobindu-te cu cununi de biruință, înțelepte Ermie.
Defăimând ostășia cea de pe pământ, te-ai făcut ostaș Împăratului celui ceresc, cu a Căruia tare putere ai pierdut cu tărie toate taberele dracilor, și după lege ți-a împletit cununile biruinței, pururea rugându-te pentru noi, înțelepte Mucenice.
Slavă...
Sosit-a pomenirea ta cea luminată, luminând cugetele noastre cu razele luptelor tale celor tari, întru care te rugăm, având îndrăzneală către Hristos, roagă-te neîncetat, ca să aflăm noi milă la ziua judecății.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Pe mine, cel ce cu mintea mea cea rea am fost despuiat de dumnezeiasca podoabă, ca să mă îmbraci cu îmbrăcămintea nestricăciunii, îmbrăcându-Se Dumnezeu cu mine, S-a născut din tine, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești scăparea tuturor oamenilor, întărire și zid mucenicilor celor purtători de cununi și veselia îngerilor.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.
LUMINÂNDA și STIHOAVNA Praznicului. Sau ale Octoihului.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘITUL LUNII LUI MAI, ȘI LUI DUMNEZEU LAUDĂ.
SFÂRȘIT