SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile praznicului pe 3, iar de va fi în post Stihirile Octoihului 3. Și ale Sfinților 3.

Glasul al 2 lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Când gerul necunoștinței, prin supărările vrăjmașului, stăpânea toată făptura, și se cinstea mulțimea idolilor; atunci voi măriților Mucenici, cu inimă sârguitoare, și cu căldura Dumnezeieștii credințe, l-ați încetat pe dânsul, vărsându-vă sângele, pentru dragostea Celui ce Și-a vărsat arătat sângele Său pe Cruce.

Peon pătimitorul cel viteaz, Valerian și Hariton și Harita, împreună cu dânsul și dumnezeiescul Iustin și Evelpist și Ierax măritul, vopsindu-și veșmânt dumnezeiesc din sângiurile lor, și împodobindu-se, stau în ceruri împreună cu îngerii, înaintea Stăpânului Hristos, Împăratului tuturor.

Când cu dumnezeiasca insuflare, ați alergat către nevoințele cele mai presus de fire, lepădându-vă de trupul cel stricăcios; atunci întărindu-vă cu puterea Celui Atotputernic, nu v-ați spăimântat de foc nici de săbii tăietoare. Pentru aceasta plecându-vă grumazii la Dumnezeu, cu veselie ați primit fericitul sfârșit.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post a Născătoarei:

Tu ești bucuria îngerilor, tu ești lauda oamenilor, tu ești nădejdea credincioșilor și folositoarea noastră, Stăpână Preacurată, și către tine scăpând, cu credință strigăm: ca prin rugăciunile tale să ne mântuim de săgețile vrăjmașului, de întristarea cea stricătoare de suflet, și de toată scârba, toți cei ce te lăudăm pe tine, Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei.

Multe dureri suferind, întru răstignirea Fiului și Dumnezeului tău Preacurată, suspinând lăcrimai, și strigai: Vai mie preadulcele meu Fiu! Cum pătimești fără dreptate? Vrând să mântuiești pe pământenii cei din Adam. Pentru aceea Preacurată Fecioară ție ne rugăm cu credință: Fă-L nouă pe Acela Milostiv.

Troparul, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului, și al Sfinților pe 4.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos:

Veniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea și a trecut pe poporul, pe care l-a mântuit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Fiind împodobiți cu lumini mucenicești, Mucenicilor, stați înaintea divanului celui curat al Stăpânului tuturor, dându-ne nouă dezlegare păcatelor.

Binecredincioșii apărători ai adevărului, nevoindu-se înaintea divanului celui tirănesc, cu un gând au surpat înșelăciunea lui Veliar, prin puterea Duhului.

Slavă...

Binecredincioșii marii Mucenici, prin chinuri, prin bătăi, și prin scârbe, au câștigat împărăția lui Hristos, întru care viețuiesc acum, purtând cununi.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce ești bogat întru milă, vrând să mântuiești zidirea mâinilor Tale, Te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei celei neispitite de bărbat, și pe dânsa o ai arătat apărătoarea noastră.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Întărește-ne pe noi întru Tine...

Având Iustine în inima ta pe Hristos întărire, vitejește ai stătut împotriva judecătorului celui fărădelege, care îți poruncea, să faci cele fărădelege.

Ceată luminată de Dumnezeu, ostași de Dumnezeu aleși, popor sfânt al sfinților Mucenici, adunându-se acum, au biruit cu trupul pe vrăjmașii cei fără de trupuri.

Slavă...

Mucenicii cei mari la suflet, dându-și trupurile la chinuri, se veseleau, văzând mai-nainte desfătarea cea veșnică, slava și strălucirea cea viitoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără sămânță ai zămislit în pântece pe Dumnezeu, și negrăit L-ai născut întrupat, pe Acela la care nici nu îndrăznesc a se uita puterile cerurilor, pururea Fecioară.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Iustin, Hariton, Peon și Evelpist, Harita și Ierax și Valerian, luminătorii cei luminoși, care luminează marginile pământului cu luminile pătimirii lor, să se laude de toți cu glas mare; care se roagă lui Hristos, să ne mântuim noi.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

De va fi în post, a Născătoarei:

Înfricoșată minunea zămislirii, și chipul cel negrăit al nașterii, întru tine s-a cunoscut cu adevărat o pururea Fecioară. Îmi spăimântează mintea, și-mi înfricoșează gândul slava ta, Născătoare de Dumnezeu, cea tinsă tuturor, spre mântuirea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Cu Crucea Fiului Tău ceea ce ești de Dumnezeu cu daruri dăruită, toată rătăcirea idolească s-a pierdut, și puterea dracilor s-a călcat. Pentru aceasta credincioșii, după datorie totdeauna te lăudăm, și bine te cuvântăm, și Născătoare de Dumnezeu cu adevărat mărturisindu-te, te slăvim.

Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am proslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

De pătimirile lui Iustin și ale lui Hariton, și ale Haritei și ale lui Peon, s-au spăimântat cetele îngerilor.

Trupurile, care se zdruncinau cu chinurile, pricinuiau vitejilor dumnezeiasca fericire.

Slavă...

Stăpânitorii întunericului s-au spăimântat de bărbăția lui Evelpist și a lui Ierax, a mucenicilor celor nebiruiți.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugămu-te Preacurată, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu fără sămânță, să te rogi pururea pentru robii tăi.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Umplându-te de Dumnezeiescul Duh, ai înecat duhurile vicleniei celei rele, în pâraiele sângiurilor tale Iustine, foarte tare pătimind fericite Mucenice.

Cea cu numele de dar, s-a făcut plină de Dar Dumnezeiesc, și uitându-și neputința femeiască, cu adevărat a pătimit după lege, și s-a învrednicit slavei.

Slavă...

Fiindu-ți sufletul plin de Dar, prin mărturisiri, Sfințite, ai stricat răutatea vrăjmașului celui vechi, pătimitorule Haritone, podoaba cea cinstită a dumnezeieștilor purtătorilor de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Ție, celeia ce ai născut pe Hristos Ziditorul a toată lumea, strigăm: Bucură-te Preacurată, bucură-te ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina, bucură-te ceea ce ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Primind chemare din Cer asemenea ca dumnezeiescul Pavel, și alergând călătoria cea dreaptă, foarte bine ai săvârșit nevoințele muceniciei, de Dumnezeu înțelepțite.

Trecuta-ți noianul muncilor neviforat, prin ocârmuire dumnezeiască, și ați ajuns către limanul cel lin al împărăției lui Hristos, Mucenicilor.

Slavă...

Ca niște stele nerătăcite luminând la întărirea cea cinstită a Bisericii, toată lumea o luminați cu strălucirile patimilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Neispitită de bărbat ai născut Fecioară, și în veac petreci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate ale Fiului și Dumnezeului tău.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Cu înțelepciunea dumnezeieștilor tale cuvinte Iustine, toată Biserica lui Dumnezeu înfrumusețându-se, prin strălucirea vieții luminează lumea. Iar pentru vărsarea sângelui primind cunună, și înaintea lui Hristos stând împreună cu îngerii, roagă-te neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

Luna Iunie are zile 30; ziua are ceasuri 15 și noaptea are ceasuri 9.

În ziua dintâi, pomenirea Sfântului Mucenic Iustin filosoful.

Stih: Viața lui Iustin, otrava o a ridicat,

Ci o, de ar fi băut-o mai întâi, cei ce cu aceasta l-au adăpat.

Întru întâia zi a lunii Iunie cu adevărat,

Iustin prin otravă din viață s-a mutat.

Acesta a fost din Flavia Siriei, fiu lui Prisc al lui Vachie, pe vremea împărăției lui Marcu Aurelie și Antonin, și filosof s-a numit. Deci mergând la Roma, a dat mai sus zisului împărat Antonin anaforă înscris împotriva rătăcirii idolilor, și dezvinuitoare credinței celei în Hristos, cu care pe una adeverindu-o și întărindu-o, adică pe bună credința creștinilor; iar pe cealaltă, adică înșelăciunea idolească supunându-o cu dovediri din Scripturi, deci fiind zavistuit de Crescent filosoful, fu omorât cu vicleșug, muncit fiind mai-nainte cu multe munci. Acesta pentru cea preacurată și fără prihană viața lui, ajungând la fapta bună cea desăvârșită, și făcându-se plin de toată înțelepciunea și dumnezeiască și omenească, a lăsat la toți credincioșii scripturi pline de toată înțelepciunea și folosința, care dau mare cunoștință celor ce le citesc.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iust, Iustin, Hariton, Harita fecioara, Evelpist, Ierax, Peon și Valerian.

Stih: Nu apucase încă Iust a fi de sabie pătruns,

Și Iustin stă cu capul spre tăiere întins.

La Evelpist.

Stih: Evelpist după cuviință era a bine nădăjdui,

Că tăindu-i-se capul, moștenire pe Dumnezeu va dobândi.

La Hariton și Harita.

Stih: Dumnezeiescului Hariton și Harita fecioara dorind,

Cu îmbogățirea dumnezeieștilor daruri tăiați fiind.

Acești sfinți sau nevoit la Roma, stând de față înaintea lui Rustic eparhul, și după multe munci li s-au tăiat capetele. Însă spun că mai-nainte de tăiere, a zis Sfântului Iustin eparhul: Pare-vi-se, că dacă vă vor omorî, vă veți sui la ceruri, de veți lua vreun bine? Iar el zise: Că nu ni se pare, ci suntem adeveriți, cum că îndată ne vor primii bune răsplătiri, și desfătată primire; și așa li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Firm.

Stih: Multe munci Firm a răbdat,

Dar răsplătiri multe în Cer a aflat.

Acesta a fost în zilele lui Maximian, și pentru credința în Hristos fu prins, și adus către Magon ighemonul, și neplecându-se a da jertfă la idoli, fu dezbrăcat și bătut cu vine, după aceea spânzurat și strujit. Apoi i-au tăiat vinele cu briciul, și-l zdrobiră pe la încheieturi, și-i zdrumicară pântecele, pulpele și armurile cu cuțite și fu împroșcat cu pietre, și mai pe urmă de toate i-au tăiat capul. Și așa a luat cununa luptelor sale.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Tespesie.

Stih: Cu adevărat, din fapte de Dumnezeu cinstit,

Mucenice Tespesie prin tăiere de sabie te-ai vădit.

Acesta a fost în zilele împăratului Alexandru Sever și pentru mărturisirea în Hristos fu prins de Simplichie guvernatorul Capadociei, fiind și el din Capadocia, și adus în capiștea idolilor, ca să facă jertfă la idoli; deci nevrând el să se plece, ci mai vârtos batjocorind idolii, fu spânzurat și strujit, apoi l-au băgat într-un cuptor aprins, și rămânând cu Darul lui Hristos nestricat, a fost adus iarăși în capiștea idolilor, unde aduceau elinii jertfe, și apropiindu-se, surpă jos jertfelnicul cel idolesc. Și îndată fu băgat într-o tigaie înfierbântată de foc plină de untdelemn și de smoală și de seu, și stând într-însa două zile, ieși sănătos, neavând nici o arsură pe trupul lui, și pe mulți necredincioși a întors la credința lui Hristos, pentru mărimea minunii. Și mai pe urmă l-a scos din cetate, și i s-a tăiat capul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Uscând adâncimea înșelăciunii cu râul sângiurilor, ați izvorât Mucenicilor izvoare de minuni, cu care stingeți jăratecul patimilor celor rele, a celor ce totdeauna strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu înțelepciunea lui Dumnezeu fiind împodobit înțeleptul Iustin, filosofia elinilor prin dar o a nebunit, plecându-i să se închine Treimii, cu dreaptă credință strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cu focul Dumnezeieștii dragoste vitejește ați ars, înțelepților, materia răutății, și ca niște luminători strălucind, ați luminat inimile tuturor, celor ce cu credință strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te vedea mai-nainte Moise în muntele Sinai rug arzând, Preacurată, care ai purtai fără ardere strălucirea cea nesuferită a Ființei celei negrăite, din care una din Sfintele Ipostasuri, S-a împreunat cu grosimea trupului.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Dumnezeu cel ce S-a pogorât...

Purtătorilor de chinuri ai Domnului, cu tărie fiind lămuriți ca într-un cuptor cu focul muncilor, dumnezeiește ați strălucit cu adevărat mai mult decât aurul, strigând și lăudând pe Hristos în veci.

Împreună cu Iustin cel înțelept, să se laude Harita, Peon, Hariton și marele Ierax, împreună cu Valerian, cei ce prin pătimiri au micșorat înșelăciunea, și s-au împreunat cu cetele îngerilor.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Domnul.

Sârguindu-vă către viața, cea veșnică înțelepților, vitejește v-ați plecat toți grumazii la sabie, întru unirea sufletului, Mucenicilor, aducându-vă pe sine-vă ca niște jertfe lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Purtând în pântece pe Hristos mirul cel deșertat pentru noi, bine ai miresmat lumea cu mirosuri insuflate de Dumnezeu. Pentru aceea strigăm ție Născătoare de Dumnezeu, bucură-te, și preaînălțăm pe Hristos întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm,...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaîncălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Luminându-vă cu slava dumnezeiască, ați topit gerul înșelăciunii vitejilor pătimitori, și făcându-vă părtași; patimilor celor sfinte, ale Celui ce a luat trup pentru noi, împreună cu Dânsul vă veseliți în ceruri în veci.

Cu adevărat s-au mirat îngerii de înțelepciunea lui Iustin, de bărbăția Haritei, de îndrăzneala lui Hariton, de luptele cele vitejești ale lui Peon, și ale lui Ierax, și de răbdarea cea multă a lui Valerian către chinuri.

Slavă...

Ca pe un căruț dumnezeiesc suindu-vă strălucit peste sângiurile voastre, cu bucurie v-ați suit la ceruri, și ați luat, din mâna Cea purtătoare de viață, cununile biruinței, neîncetat rugându-vă pentru noi, înțelepților.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiul cel mai-nainte de toți vecii, Cel fără început cu Tatăl, întrupându-Se din preacurate sângiurile tale, ca soarele S-a arătat nouă, Maică Preacurată nenuntită, și gonind întunericul, a luminat toată lumea.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Ucenicii văzându-te...

Cetele cerești, și mulțimile oamenilor, s-au spăimântat de nevoințele lui Iustin, Hariton, Evelpist, și ale fecioarei Harita, ale lui Ierax, Valerian și Peon, cu care împreună cu cântări pe ei îi lăudăm.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.