SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului sau ale Octoihului 3, și ale Sfântului 3, glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Cu totul preasfințit și de Dumnezeu purtător te-ai arătat, ungere dumnezeiască sfântă, întru Duhul Sfânt fiind îmbrăcat, și totdeauna luminos intrând în Sfintele Sfintelor, Cuvioase, și cu strălucirile cele dumnezeiește stăpânitoare fiind strălucit, și cu Darul cunoscând tainele cele de mântuire, ca un sfințit tăinuitor, ca un arhiereu bine împodobit cu adevărat, și cu îndrăzneală rugându-te pentru sufletele noastre.

Strălucit-a viața ta, cu strălucirile bunătăților, preafericite Mitrofane, și întunericul înșelăciunii ai risipit. Că te-ai arătat cu adevărat soare luminos, Ierarhe preafericite, și acum te-ai sălășluit unde este lumina cea neînserată, fiu zilei cu Darul Duhului Sfânt făcându-te. Pentru aceasta dumnezeiască și de lumină purtătoare, și cinstită pomenirea ta săvârșind, pururea pomenite, cu dragoste te cinstim Mitrofane.

Mintea ta, cu voințele cele spre lucru dumnezeiesc prin credință fiind împodobită, de Dumnezeu înțelepțite, și luminat îndumnezeită, prealăudate, în trup muritor și stricăcios fiind, la nestricăciune a gândit, preaînțelepte, și a câștigat strălucirea celor fără de trupuri, afară de patimi făcându-te, și cu nepătimire împodobindu-te, Părinte Ierarhe preaînțelepte, luminătorule preastrălucite, și rugătorule al celor ce cinstesc cu credință pomenirile tale Mitrofane.

Slavă..., glasul al 2-lea.

De viața ta cea îngerească în trup, s-au minunat îngerii și oamenii, preoții și monahii; împărații și boierii s-au cucerit, iar Dumnezeu, Cel ce S-a slăvit de tine, a mărit viața ta. Pe Care acum îmblânzește-L nouă, Părinte preasfințite.

Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Necazurile și asuprelile celor rele, și feluri de patimi viforăsc smeritul meu suflet, Fecioară neispitită de nuntă, Maica lui Hristos Dumnezeu. Ocârmuitoare mie te arată în marea vieții, și potolește viforul ce-mi stă asupra, la limanul cel lin al pocăinței și al răsuflării povățuindu-mă, pe mine cel ce alerg la acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Când a văzut nestricata Mielușea pe Mielul său, ca pe un om trăgându-Se spre junghiere de bunăvoie, grăia, plângând: Te grăbești acum Hristoase, să mă faci fără de Fiu, pe mine care Te-am născut! Însă laud și slăvesc bunătatea Ta cea desăvârșită, și mai presus de minte și de cuvânt, Iubitorule de oameni.

STIHOAVNA Praznicului, sau a OCTOIHULUI

Troparul, glasul al 4-lea.

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mitrofane, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului, și al Ierarhului pe 4.

CANONUL Ierarhului

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Împreună cu ceata cea de sus stând înaintea lui Dumnezeu ca un preot, și ca un slujitor al Lui, roagă-te neîncetat pentru noi, ca să dobândim bunătățile cele veșnice, Părinte Mitrofane.

Fiind ales a lucra Domnului, cu sfințenie cinstită, ai propovăduit Evanghelia Lui, și ai întors pe neamuri spre cunoștința lui Dumnezeu prin învățăturile cele înțelepte, Părinte fericite.

Slavă...

Îmbogățindu-te de cunoștința lui Dumnezeu, din inima ta ai izvorât cuvânt de viață care adapă sufletele cele înțelenite de patimi, Ierarhe al lui Dumnezeu, fericite de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceata cea preasfințită a Proorocilor de departe a însemnat mai-nainte, că vei să fii adevărată Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, mai presus de Heruvimi, și de toată zidirea.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Picurând dumnezeiasca dulceață din buzele tale, ai uscat izvoarele nedumnezeirii celei amare, adăpând pe cei binecredincioși cu apa cea dumnezeiască a conștiinței, fericite Părinte.

Fiind ales cu dumnezeiasca alegere te-ai uns, Ierarhe purtătorule de Dumnezeu, aducând jertfe fără de sânge lui Dumnezeu, Cel ce S-a jertfit pentru noi, Părinte preasfințite.

Slavă...

Mormântul, unde zace preacinstitul tău trup, ne trimite nouă bună mireasmă, ca raiul bine-mirosind lui Dumnezeu, mărite Ierarhe Mitrofane.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu se dumirește gândul omenesc a înțelege adâncimea cea negrăită a nașterii tale Preacurată; căci Dumnezeu smerindu-Se pe Sine în pântecele tău pentru milostivire a mântuit pe om.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Credința lui Hristos luminat învățând, și ținându-o pe ea, întru mulțime cu adevărat ai crescut credincioasă turma ta. Pentru aceasta împreună cu îngerii Mitrofane te bucuri, lui Hristos rugându-te neîncetat pentru noi toți.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Arătatu-te-ai că cu adevărat urmezi obiceiurilor și graiurilor Apostolilor, căci asemenea ca Petru ai propovăduit înaintea adunării pe Cuvântul și Fiul a fi de o Ființă cu Dumnezeu Tatăl, îmbogățindu-te de graiurile lui Ioan, cele grăite de Dumnezeu, și asemenea ca Pavel ți-ai pus sufletul pentru turmă, pururea pomenite, și asemenea cu cel întâi chemat ai arătat pe cel dorit. Pentru aceasta împreună cu dânșii roagă-te lui Hristos, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, patimile sufletului meu cele cumplite tămăduiește-le, rogu-mă, și iertare dăruiește-mi de greșelile mele, care fără minte am lucrat, sufletul și trupul spurcându-mi eu ticălosul. Vai mie ce voi face în ceasul acela, când îngerii sufletul meu vor despărți de pătimașul meu trup? Atunci Stăpână să-mi fi ajutătoare și folositoare prea-caldă, că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

O preaslăvită minune! O taină înfricoșată! Cum Cel ce este cu firea nemuritor, se spânzură pe lemn? Cum gustă acum moarte? Cum se osândește Cel nevinovat? Ascunde-ți lumina ta soare, și te înfricoșează văzând îndrăznirea, Fecioara cu suspinuri grăia, văzând pe Hristos răstignit, pe Care L-a născut.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, stricând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Fiind plin de Dumnezeiescul Duh, preasfințite Părinte, ai gonit duhurile cele viclene, și cu învățăturile tale ai făcut pe oameni lăcașuri lui Dumnezeu.

O Unime nezidită, împărțită în trei fețe, netăiată, neamestecată, ai învățat, luminând pe cei binecredincioși, cu sfințitele tale învățături Părinte.

Slavă...

Omorând mai-nainte săltările trupului, prin înfrânare și prin osteneli, cu rugăciuni te-ai făcut Ziditorului dumnezeiesc slujitor de cele sfinte, preasfințite Mitrofane.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o ușă, care duce către dumnezeiasca intrare, ca pe un rai dumnezeiesc, ca pe un loc înțelegător al sfințeniei, ca pe o podoabă a lui Iacob, să fericim pe Fecioara.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greșelilor.

Dumnezeiește și cu cuget foarte curat săvârșind cele dumnezeiești, te-ai făcut curat, și slujind lui Dumnezeu cu dreptatea inimii, te-ai arătat fără prihană, Părinte Mitrofane.

Prin cinstitele tale rugăciuni, slujitorii idolilor, s-au arătat acum slujitori lui Dumnezeu; pe care scoțându-i vrednici din cei nevrednici, te-ai arătat vrednic slujitor Atotțiitorului.

Slavă...

Fiind tu mai ales chemat de Darul, ai risipit uscăciunea idolilor cu ploile cuvintelor tale, și inimile cele înțelenite le-ai făcut roditoare prin Darul Duhului, Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

După înfricoșata naștere ai rămas Fecioară ca și mai-nainte, căci Cel ce S-a născut a fost Dumnezeu, Cela ce preface toate cu voirea, Marie nenuntită, de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Marea vieții văzându-o.

Limba ta fiind ascuțită de Duhul, prin înțelegere, ca condeiul scriitorului, bine scrie în inimile credincioșilor cuvântul Darului, prin Dumnezeiescul Duh, Părinte preasfințite.

Învățându-te cele dumnezeiești, ca unul ce intrai în Sfintele Sfintelor cele înțelegătoare, desăvârșit tăinuit înveți cu Duhul pe credincioși strălucirea Treimii, preasfințite Părinte.

Slavă...

Cu curgerile dogmelor tale, înecând dogmele cele tulburi ale nedumnezeirii, te-ai arătat ca un râu, adăpând adunările celor binecredincioși, Ierarhe preacinstite.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul, îngroșându-Se fără sămânță în pântecele tău, S-a arătat Om desăvârșit, înnoind legile firii, cu cuviință dumnezeiască, precum singur știe, Fecioară Preacurată, care ai încăput pe Dumnezeu.

Irmosul:

Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, Multmilostive.

CONDAC glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Pe Ierarhul lui Hristos Mitrofan, pe luminătorul Bisericii cel luminat, cel ce a propovăduit în mijlocul de Dumnezeu purtătorilor părinți, pe Cuvântul a fi de o Ființă cu Tatăl, care și scaunul cetății împărătești întâi l-a împodobit, și Dar de proorocie de la Dumnezeu luminat a luat, cu un glas să-l lăudăm.

ICOS

Grăitorul cel tainic al tainelor lui Dumnezeu, celor negrăite, marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, departe văzând, pe cel ce era să fie vrednic de scaunul împărătesei cetăților, mai-nainte a scris, zicând: Arhiereu ca acesta se cădea să fie nouă, Cuvios, fără răutate, drept, neîntinat, osebit de păcătoși, și unit prin Duhul cu puterile cerești cele de sus, care având îndrăzneală spre intrarea celor sfinte, pururea stă înaintea scaunului Darului, cerând să ne dea nouă mare milă, și să aflăm Dar spre ajutor în vreme de trebuință. Deci pe acesta după datorie slăvindu-l, ca pe cel ce luminat a luat Dar de la Dumnezeu, cu un glas să-l lăudăm.

SINAXAR

În această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Mitrofan, patriarhul Constantinopolului.

Stih: Mitrofane preafericite de Maica, pământul te-ai despărțit,

Acolo te-ai mutat unde este Tatăl tuturor cel slăvit,

Mitrofan întru această lună, în a patra zi,

Din pământul cel roditor apunând, el muri.

Acesta a fost în zilele marelui Constantin întâiul împărat al creștinilor, fiind fiu al lui Dometie, care Dometie era frate împăratului Prov, și a născut doi feciori: pe Prov și pe Mitrofan. După aceea acest Mitrofan cugetând cu socoteală întreagă, că credința idolilor era rătăcită și mincinoasă, a venit la credința lui Hristos, și se boteză într-însul și mergând la Vizantia, locuia cu Tit episcopul aceleiași cetăți, care era om sfânt și purtător de Dumnezeu, care văzând pe Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, îl adăugă la clerosul bisericii. Deci, după moartea episcopului Tit, luă scaunul Dometie, tatăl Sfântului Mitrofan, și după moartea lui Dometie s-a făcut episcop Prov fiul lui, și țiind Biserica zece ani, se mută către Domnul, și îndată se sui în scaunul Vizantiei Mitrofan fratele lui Prov și fiul lui Dometie, pe care aflându-l marele Constantin episcop în Vizantia, și luând aminte și la buna faptă a lui, și la tocmirea firii sale și la sfințenia ce avea, spun că numai puțin pentru dânsul, decât pentru plăcerea locului cetății ce era cu aer sănătos, și roditor și lângă mare, așezat fiind între două părți ale lumii: a Europei și Asiei, a îndrăgit locul, și a arătat asupra lui atâta poftă și nevoință, și nu s-a scumpit de cheltuială, și a zidit marea cetate a Constantinopolului, care biruia pe toate cele făcute de oameni, și era pe deasupra acelora. Întru care a așezat puterea și împărăția, mutându-o de la Roma cea veche. Deci strângându-se Sinodul cel dintâi, ce s-a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a fost din pricina slăbiciunii și a bătrâneții, căci zăcea în pat, veștejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai întâi dintre preoți, pe Alexandru bărbat cinstit, pe care și moștean scaunului la făcut. Căci întorcându-se împăratul cu purtătorii de Dumnezeu părinți, și săvârșindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeiescului Mitrofan, că i s-a arătat de la Dumnezeu, cum că Alexandru, și cel ce era să fie după dânsul Pavel, erau iscusiți și plăcuți lui Dumnezeu la o slujbă ca aceasta. Deci adormind Sfântul, s-a mutat către Dumnezeu. Și se face pomenirea lui în sfânta biserică cea mare, și cinstitul său lăcaș, ce este aproape de Sfântul marele Mucenic Acachie, în cea cu șapte scări, unde se află cinstitele și sfintele lui moaște.

Tot în această zi, Cuvioasa Maica noastră Sofia, ceea ce a viețuit sihăstrește și cu cuvioșie.

Stih: Lumea nu ți-a stătut ție Sofio împiedicare,

A ajunge la desăvârșirea bunătăților prin a ta alergare.

Tot în această zi, Sfântul Cuvios Mucenic Ioan egumenul mânăstirii Monagriei, care în sac băgat și în mare aruncat s-a săvârșit.

Stih: Deși în sac cuprins, și în loc adânc ești ascuns,

Însă cerescul loc pe tine Ioane te are cuprins.

Tot în această zi, Cuviosul Alonie, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Alonie pe lucrătorul sufletelor îndulcește,

Ca cel ce stog de bunătăți în aria sufletului său grămădește.

Tot în această zi, Sfintele Maria și Marta surorile lui Lazăr, care cu pace s-au săvârșit.

Stih: Surorile lui Lazăr, celui din Betania, către Domnul s-au mutat.

Trebuie a crede că și din moarte a se face slobode au cugetat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat, a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Luminându-te, Înțelepte, cu Darul Duhului, prin plecările cele către Dumnezeu, și cu împărtășirile, te-ai făcut stea dătătoare de lumină, luminând pe cei ce cântă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Făcându-te tu lăcaș preasfânt, luminat cu faptele cele bune, ai avut cu sfințenie pe Treimea cea nezidită, locuitoare întru tine, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Lepădând somnul de la ochii tăi, cu dumnezeieștile privegheri, ai primit strălucire dumnezeiască, care te-a făcut pe tine înger luminii, stâlp și întărire credincioșilor, și adevărat Ierarh.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce șade în Sânurile Tatălui necuprins, se cuprinde trupește în sânurile tale, Preacurată, îmbrăcându-Se cu chipul tău, ca să mântuiască pe Adam, făcându-Se nou Adam.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Din văpaie cuvioșilor...

Cu smerirea ta ai smerit pe șarpele cel trufaș, Fericite, prin curatele tale rugăciuni înălțându-te către Dumnezeu. Pentru aceea te cinstim întru toți vecii.

Dumnezeu ai cuvântat pe Cuvântul întrupat, și popoare ai izbăvit din robia înșelăciunii, gonind departe idoleasca credință cea rea, Părinte Ierarhe Mitrofane, de Dumnezeu cugetătorule.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Și viață având de potriva cuvântului, și cuvântul fiindu-ți după cuviința vieții, făcându-te plin de zile ale Duhului, te-ai mutat către lăcașurile cele de sus, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Izbăvindu-ne de blestemul cel dintâi prin nașterea ta, pururea binecuvântată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, glasul lui Gavriil cântăm ție: Bucură-te pricinuitoarea mântuirii tuturor.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

În pământul celor blânzi tu te-ai sălășluit, Arhiereule, făcându-te blând întru nerăutate, și te-ai unit cu cetele cele de sus, de tot înfrumusețat cu dumnezeieștile străluciri, cu totul fiind cuprins de lumina bunătăților.

Slavă...

Privești Mitrofane dumnezeieștile străluciri ale îngerilor, ale patriarhilor, ale mucenicilor, ale Apostolilor, rugând cu dânșii pe Iubitorul de oameni, să dea iertare greșelilor și îndreptare vieții, nouă celor ce te lăudăm, Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca picătura cea cerească S-a pogorât Ploaia în pântecele tău Fecioară, și uscând pâraiele înșelăciunii, a plouat prin tine nestricăciune oamenilor, și mântuire tuturor, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA

Podobie: Lumină neschimbată...

Primind în inima ta Lumina cea cu trei Lumini, fericite Mitrofane, te-ai arătat mare luminător Bisericii, luminând pe cei ce cu credință se închină unui Dumnezeu în Treime.

A Născătoarei:

Lăcaș Luminii te-ai arătat, strălucitor de lumină, Născătoare de Dumnezeu, căci din pântecele tău a răsărit în lume Lumina cea mai presus de ani, și a luminat pe toți cei ce cu dreaptă credință te laudă, Născătoare de Dumnezeu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.