SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasului 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Cu inimă veselă, și cu gând întărit, cu adevărat de voia ta ai mers Mucenice către chinuri, neîngrozindu-te de durerile muncilor nici de moartea cea silnică. Pentru aceasta chinuindu-te după lege, luminat te-ai încununat Teodote.

Cu sfâșierile trupului tău, Fericite, desăvârșit ai rănit pe vrăjmași, și ai pătruns inimile lor cu înfruntări; iar cu pâraiele sângiurilor tale celor vărsate, de tot ai uscat revărsările nedumnezeirii, Preafericite.

Arzându-te cu făclii, și sfărâmându-ți-se spinarea de bătăi, Mucenice, tare ai răbdat, strigând: Nicicum nimica nu mă va despărții de dragostea lui Hristos, nici moartea, nici viața nici tot felul de altă muncă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Sau a Născătoarei, însăși Podobia.

Ceea ce ești bucuria cetelor cerești, și pe pământ oamenilor tare folositoare, Preacurată Fecioară, mântuiește-ne pe noi, cei ce scăpăm la tine; că întru tine nădejdile după Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ne-am pus.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Junghierea Ta cea fără dreptate Hristoase, văzând-o Fecioara, tânguindu-se, striga către tine: Fiul meu preadulce cum pătimești fără dreptate? Și cum spânzuri pe lemn, Cela ce ai spânzurat tot pământul pe ape? Mă rog nu mă lăsa pe mine Maica și slujnica Ta singură, dătătorule de bine Multmilostive.

Tropar, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facerea lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Soarele cel înțelegător, avându-te pe tine la înălțimea Bisericii sale, stea luminată de Dumnezeu, tot pământul l-a luminat, cu strălucirile chinurilor tale, Fericite.

Din vârsta tinereților fiind dat lui Dumnezeu Teodote, arătat ți-ai luminat sufletul cu bunătăți date de Dumnezeu, și ai împodobit lumea cu cinstitele tale chinuri.

Slavă...

Vestitul Mucenic văzând mrejele înșelăciunii întinse pe pământ, umbla pretutindenea, întărind prin Dar și cu învățături sufletele credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Din prisosul milostivirii plecând cerurile, S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu, și S-a întrupat din tine Preacurată, ca să mântuiască pe oameni de înșelăciunea șarpelui.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu este Sfânt...

Cu ochii cugetului plecându-te cu totul către Dumnezeu, Mucenice pururea pomenite, nu simțeai bătăile trupului, fiind înconjurat de toate părțile cu munci.

Fiind întărit pe piatra cea întărită a credinței lui Hristos, nicicum nu te-ai mișcat de năpădirile durerilor, nici de amăgirile celor fărădelege, mărite Mucenice Teodote.

Slavă...

Tiranul cel gonaci zdrobea trupul tău Mucenice cu chinurile cele multe, dar nu a putut nicicum să-ți slăbească tăria sufletului tău, fiind întărită de dragostea Mântuitorului, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceata grăitorilor de Dumnezeu Prooroci, văzând de departe adâncimea tainei tale, Mireasă a lui Dumnezeu, cu multe feluri de glasuri te propovăduiește pe tine Maica lui Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălțat cornul credincioșilor tăi Bunele, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Arătatu-te-ai cu adevărat stea mult-luminoasă, luminând zidirea cu luminile minunilor și ale sfințitelor chinuri, fericite Teodote. Pentru aceasta astăzi prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină, slăvind pe Hristos cu umilința inimii.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

Maică a lui Dumnezeu te știm toți pe tine, ceea ce te-ai arătat Fecioară cu adevărat și după naștere, noi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate. Că pe tine te avem păcătoșii folositoare, pe tine te-am câștigat întru ispite mântuire, una cea cu totul fără prihană.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-Te Hristoase Maica Ta cea Preacurată, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu, Cela ce ești împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, ce este această negrăită a Ta rânduială, prin care ai mântuit înțeleaptă zidirea mâinilor Tale celor preacurate?

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Hristos este puterea mea Dumnezeu și Domnul cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă strigând, din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Cu înțelepciunea cuvintelor și cu darul lucrurilor tale, arătat ai rușinat pe părtinitorul întunericului, și nevoindu-te, prealăudate, ai ridicat semne de biruință împotriva lui, Teodote.

Cu focul chinuirilor tale, arătat ai ars înșelăciunea mulțimii dumnezeilor, și aprinzându-te ca o făclie de taină, în Sfântul Duh, ai luminat lumea cea de sub soare, Mucenice.

Slavă...

Strujidu-ți-se coastele, și fiind înconjurat cu adevărat pretutindenea cu dureri cumplite, cu bună tărie ți-ai arătat cugetul nestrămutat prin credință, Mărite.

Și acum..., a Născătoarei:

Păzindu-te Ziditorul Fecioară nestricată după naștere, ca și mai înainte de naștere, S-a sălășluit în pântecele tău; și ca un Milostiv a înnoit pe cei stricați de înșelăciune.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greșelilor.

Prin răbdarea ta Mucenice înțelepte, arătat ai suferit năvălirile călcătorilor de lege, și durerile muncilor, și arderile, îngrădit fiind cu dumnezeiasca întrarmare.

Propovăduind cuvântul ortodoxiei, te-ai apucat de călătoriile cele îndelungate, Mucenice cugetătorule de Dumnezeu, și ai întors către lumină pe cei rătăciți, lăsând întunericul deșertăciunii.

Slavă...

Spânzurându-te pe lemn ca un miel, ai suferit șuvițările unghiilor de fier, ca și cum ai fi fost fără de trup, dezbrăcându-te de grăsimea omorârii, preafericite Mucenice.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Preacurată Fecioară pe Cuvântul Tatălui cel adevărat, întrupându-Se din cinstite sângiurile tale, în două firi desăvârșit, și într-un Ipostas, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Cu cuvintele tale cele sfințite, ai îndemnai pe femei cinstite către nevoințe, Mucenice, și surpând pe vrăjmașul cu lupte bărbătești, și-au împletit cununile nestricăciunii.

Îngrădindu-ți sufletul cu puterea Duhului, ai surpat duhurile viclenirii, prin răbdarea chinurilor, și ai primit de la Dumnezeu diadema biruinței, vrednicule de laudă.

Slavă...

Cu pâraiele sângiurilor tale ai stins focul idolilor, Mucenice al lui Hristos, și cu roua ostenelilor tale, ai răcorit sufletele credincioșilor, izbăvindu-le din văpaia înșelăciunii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce este cu adevărat mai presus de toată zidirea cea nevăzută și cea văzută, a intrat în pântecele tău cu adevărat, și S-a făcut trup, din nou zidind pe oameni, ceea ce ești pururea Fecioară.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea Multmilostive.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Arătatu-te-ai stea luminoasă, în lume, care ai vestit pe Soarele Hristos prin strălucirile tale, purtătorule de chinuri sfințite Mucenice Teodote. Pentru aceasta roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaptea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Teodot, episcopul Anghirei.

Stih: Mâna, cu sabia a lovit.

Și pe Teodot dat lui Dumnezeu l-a uneltit.

Acesta era din Anghira Galatei, și a fost clevetit către ighemonul Teotechi, pe cum că a scos trupurile sfintelor fecioare cele aruncate în iezer, și le-a îngropat, pentru care pricină, zic, s-a adus către dânsul; și fiindcă a zis cu îndrăzneală, cum că deși este prost și smerit, însă pentru credința și mărturisirea lui Hristos, este mai presus și mai puternic decât împărații lumii. Pentru aceasta dar l-a bătut cumplit apoi l-a spânzurat sus pe un lemn, și la strujit pe coaste; și în sfârșit i-a tăiat capul și așa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Zinaida făcătoarea de minuni, și a Sfintelor femei Esia și Sosana, ucenițele lui Pangratie episcopul Tavromeniei, și se săvârșește pomenirea lor în sfânta lor mărturisire, întru ale lui Vasilisc.

Stih: Intrat-au amândouă tinerele fecioare.

Ca în cămară de fecioare în înflăcărata focului învăpăiere.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Licarion, care prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Fără de glas Licarion spre sabie a alergat.

Înaintea celui ce, ca unui miel capul i-a tăiat.

Acesta era din Egipt, din cetatea Ermit, și pentru credința în Hristos, fiind adus la cercetare înaintea ighemonului, l-a silit ca să se lepede de Hristos, și neplecându-se, fu pus la o închisoare întunecoasă și cu rău miros. Iar după câteva zile fiind scos, a fost bătut cu toiege de fier, și pironit pe Cruce și în părți zdrumicat. De acolo iarăși fiind scos a fost strujit și bătut și ars pe coaste, și pe piept cu toiege de fier înfocate, apoi a fost aruncat într-un cuptor ars cu foc, întru care petrecând trei zile a ieșit nevătămat. După aceasta a fost silit să bea ierburi otrăvitoare, care după ce le-a băut rămânând nelucrătoare, a tras la credința lui Hristos pe cel ce l-a adăpat pe el cu acestea, căruia i s-a tăiat și capul. Iar Sfântului i s-a scos vinele și a fost băgat într-o căldare clocotită și i s-a jupuit pielea capului. Și așa și-a primit moartea prin sabie.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Tarasie și Ioan, care de sabie sau săvârșit.

Stih: Pe Ioan împreună cu Tarasie l-a tăiat.

Care de tăietoarea sabie nu sau tulburat.

Tot în această zi, Preacuviosul Ștefan, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Lucrătoare mâna bunătăților ție să împletească,

Cunună potrivită cu numirea care Ștefan poartă.

Tot în această zi, Preacuviosul Antim, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Având Antim înflorirea de viață îmbunătățită,

Mai înainte de sfârșit roadă de bunătăți arată.

Tot în această zi, Sfânta Sevastiani, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Sevastianiei, precum cele întâi ale viețuirii,

Cinstite sunt tuturor, și celelalte ale viețuirii.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Potamiani, care în cazan cu smoală s-a săvârșit,

Stih: Nici o laudă pe Potamiani o va îndestula.

Măcar deși curgerii râului s-ar asemăna.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu focul ostenelilor tale de Dumnezeu fericite, ai stins focul idolilor, iar cu pâraiele sângiurilor, ai înecat pe vrăjmașii cei fără de trup, Teodote strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ca o tămâie cu bun miros te-ai adus puitorului tău de nevoință, înțelepte, prin Darul cel dumnezeiesc surpând înșelăciunea cea cu miros rău, pentru aceea cânți cu bucurie: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Datu-te-ai povară sfântă la Fronton, purtătorule de Dumnezeu, păzind cuvintele tale, spre ridicare de Biserică Sfântă spre curăția tuturor binecredincioșilor, și spre câștigarea sufletelor, Mucenice Teodote.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Maică Fecioară pe Cuvântul purtător de un lpostas, arătat având două voiri, și două osebiri ale Lui firești. Căci Cel ce S-a întrupat pentru noi, este Dumnezeu și Om.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Din văpaie cuvioșilor...

Arătatu-te-ai stâlp nemișcat, turn neclintit, zid nesurpat, temeiul credinței, dare dumnezeiască, ajutor bunei credințe, surpător înșelăciunii purtătorule de chinuri.

Cu ocârmuirea Dumnezeiescului Dar, Înțelepte, ai trecut noianul cel mare al chinurilor, și cu veselie ai ajuns la limanurile cele line, ale împărăției celei de sus, Mărite.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Umbletele și cărările tale Mucenice s-au îndreptat către Hristos Dumnezeul tuturor și Domnul; întru ale Căruia mâini ți-ai dat sufletul tău, purtătorule de chinuri Teodote, de trei ori fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Limba ritoricească nu poate să spună adâncimea cea negrăită a tainei tale, căci ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de cuvânt Preacurată Fecioară, spre mântuirea tuturor.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie Cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea,.

Ca să dobândești slava cea de acolo, purtătorule de chinuri, cu bucurie ai defăimat slava cea văzută, și cu dumnezeiască insuflare ai alergat către chinuri, neînfricoșându-te de multe feluri de munci, și de moartea cea amară. Pentru aceea nevoindu-te, te-ai încununat împreună cu mucenicii.

Arătatu-te-ai Mucenice casă curată Treimii, Preafericite, împodobită cu zidirea faptelor celor dumnezeiești, și cu luminile chinuirilor celor luminoase, care cu dumnezeiasca putere, arătat ai stricat capiștile dracilor și idolii, înțelepte Teodote.

Arătatu-te-ai munte picurând dulceață dumnezeiască, izvor minunilor, și noian dumnezeieștilor daruri, râu limpede al Duhului, care adapă suflete, și îneacă patimi, și pricinuiește veselie tuturor, celor ce te laudă pe tine Mucenice mărite.

Slavă...

Mucenice Teodote, sfântă și purtătoare de lumină, pomenirea ta nouă ne-a sosit, luminând pururea sufletele cele împâclite, pe care săvârșind-o, te rugăm, caută Preafericite cercetându-ne, și de toată nevoia ce vine asupra noastră ne mântuiește.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin glasul îngerului ai născut pe Cuvântul, Care a luat trup cu minte, și cu suflet, din preacurate sângiurile tale Preasfântă Fecioară, și a surpat pe vrăjmașii cei fără de trup, și ne-a mântuit pe noi pe toți, care te mărturisim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.