SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3 și ale Sfântului 3, iar de va fi în postul Apostolilor, cântăm numai Stihirile Sfântului, făcându-le pe 6, glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Pătimitor viteaz, ostaș nebiruit, întru Duhul Sfânt te-ai arătat, surpând pe luptătorul cu înțelepciunea cuvintelor tale, și cu arătările cele răbdătoare ale faptelor tale, Înțelepte. Pentru aceasta ai luat cununi de biruință, și cu cetele cele de sus te-ai împreunat, mare Mucenice Teodore.

Și pe Cruce ridicat fiind, și carnea strujindu-ți-se, și cu săgeți ascuțite fiind rănit, și pe lemn întins, și cu sabia tăiat, și cu toate măiestriile de muncă fiind înconjurat, nevătămat și nebiruit te-ai arătat, cu puterea; Celui ce S-a răstignit pe Cruce, lauda mucenicilor Teodore.

Dumnezeiesc stâlp bunei credințe te-ai făcut Preafericite, de capiștile celor rău credincioși scârbindu-te, și jertfă cu totul desăvârșită și junghiere bineprimită aducându-te curat, Celui ce S-a junghiat pentru tine, și a mărit sfântă pomenirea ta, și te-a dăruit pe tine, vistierie de minuni celor din lume, Teodore.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Vitejească adunare strângând, împotriva înșelăciunii bărbătește ai stătut Teodore. Cu limba ta cea cu foc grăitoare, ai rușinat neomenia lui Licinie. Pentru aceasta și cu îngerii dănțuind, Fericite, roagă-L pe Hristos Dumnezeu, ca să fie nouă Milostiv, în ziua judecății.

Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne mântuiește pe noi din toată nevoia și necazul.

STIHOAVNA Praznicului.

Sau a Sfântului.

Stihirile, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te ostașul lui Hristos, cel ce ai biruit tabăra vrăjmașului cu arma bunei credințe, întărirea credincioșilor care prin multe munci ai câștigat cereasca împărăție a lui Dumnezeu, Teodore. În care dănțuind, și cu împărtășirea îndumnezeindu-te, și luminându-te cu curate daruri, pomenește pe cei ce cinstesc mărită pomenirea ta, și se închină cu credință sicriului moaștelor tale, din care, celor ce cer, le izvorăști bună întărire și mare milă.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Bucură-te sfințit cap, cinstită înălțarea purtătorilor de chinuri, podoaba Bisericii, surpătorule al vrăjmașului, cela ce ești numit cu numele dumnezeieștilor daruri, luminătorule, care luminezi cu minunile partea cea de sub soare, turnule cel mare, care ai rămas neclintit, de loviturile nemăsuratelor munci, cela ce cu sulița răbdării tale ai omorât pe balaurul; care te-ai arătat foarte viteaz, ca un ostaș nebiruit, pe Hristos roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Sfinților celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înșii.

Cu arma Crucii celei de viață purtătoare, sfărâmare idolilor făcând, ispită de bătăi ai suferit, și pe lemn fiind întins, strujiri ai răbdat, Preafericite. De care fiind zdruncinat, și cu făclii, ars pe Cruce te-ai ridicat, rănit de dânșii cu săgeți, și ochii orbindu-ți. Pentru aceasta te fericim pe tine, cel ce bine ai pătimit, și cerești cununi ai dobândit, Teodore; roagă-te lui Hristos, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Ca pe cel cu numele darurilor lui Dumnezeu, și moștenitor fericirii Lui toți credincioșii să lăudăm, și să fericim după vrednicie pe viteazul Teodor, marele Mucenic, apărătorul lumii; că se roagă lui Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului iar de va fi în post, a Născătoarei.

Cele cerești te laudă, Maică care nu știi de mire, ceea ce ești plină de Dar, și noi preaslăvim nașterea ta cea netâlcuită, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Troparul, glasul al 4-lea:

Cu numirea oștirii celei adevărate, purtătorule de chinuri, al Cerescului Împărat, voievod preabun te-ai făcut, Teodore. Că cu armele credinței te-ai oștit înțelepțește, și ai biruit cetele dracilor, și purtător de biruință viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credință pururea te fericim.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 6, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului, fără mucenicine, și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil, cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Cu muceniceștile străluciri, arătat fiind strălucit, stai înaintea lui Hristos făcătorului de podoabă, de Dânsul fiind împodobit, ca cel ce ești numit cu numele dumnezeieștilor daruri Mucenice Teodore.

Cu dumnezeiești armele credinței fiind întrarmat Teodore, tare ai tăiat taberele vrăjmașului cele de suflet stricătoare și biruitor făcându-te, cu mucenicii te-ai încununat.

Slavă...

Luminată deșteptarea sufletului tău arătându-o împăratului celui rău-credincios, de Dumnezeu înțelepțite, cu înțelepciunea cuvintelor tale și cu Darul faptelor, pe acela l-ai rușinat Teodore.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără de sămânță de la Dumnezeiescul Duh, cu voia Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, și cu trup ai născut pe Cel din Tatăl fără mamă, și pentru noi din tine fără de tată.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veselească-se de tine Biserica...

Tabăra cea păgânească ca un voievod puternic o ai întors înapoi, și toate meșteșugirile vicleanului diavol de nimica le-ai făcut.

Ca cel ce ai fost cu suflet osârduitor, cu gând blagocestiv, Mărite, capiștile păgânilor celor fărădelege le-ai pierdut.

Slavă...

Cu tăria cugetului năvălirile vrăjmașilor le-ai răbdat, morții celei de viață făcătoare a mai-marelui pătimitorilor urmând.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu numai celor de pe pământ, solitoare bunătăților celor mai presus de fire Maica lui Dumnezeu ai fost. Pentru aceasta, bucură-te, strigăm ție.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Mai presus de fire nevoințe făcând, cereștile răsplătiri de la Dumnezeu după vrednicie ai dobândii, purtătorule de chinuri mult-pătimitorule. Că nicicum supunându-te poruncii celei fără Dumnezeu, la munci de bunăvoie te-ai dat. Pentru aceasta răbdând strujiri, și chinuri, și Cruce, și moarte, împreună cu Hristos te-ai proslăvit după cuviință Teodore. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

Sufletul meu cel smerit Fecioară, care în viforul ispitelor lumești acum este înecat, ca și cum ar fi fără ocârmuitor, ca ceea ce ești cu totul fără prihană, și de sarcina păcatelor se arată nedeșertat, și în fundul iadului a cădea este silit, întâmpină-l, de Dumnezeu Născătoare, cu călduroasă rugăciunea ta, și-l mântuiește, dându-i limanul tău cel cu bună liniște, ca cu credință să strig către tine: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dea mie, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, dacă L-a văzut Mielușeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând, și cu amar strigând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule, Doamne, adâncul milei, milostivește-Te, și dăruiește iertare de greșeli, celor ce laudă cu credință dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Rănit-ai pe șarpele, cel ce vrea să te rănească pe tine și prin răbdătoare împotriviri Mucenic te-ai arătat, cântând cu dinadinsul Celui ce te-a întărit pe tine: Slavă puterii Tale, Doamne.

Chinuindu-ți trupul prin multe răni, gând neclintit ți-ai pus, de trei ori fericite, cântând cu osârdie, Celui ce te-a întărit pe tine: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Împodobitu-te-ai cu patimile Stăpânului, ale tale cinstite patimi preaînțelepte, cu acelea împreunând, și învrednicindu-te strălucirii Lui; și frumuseții celei dorite.

Și acum..., a Născătoarei:

Neștiind de nuntă, ai născut o Fecioară și după naștere te-ai arătat iarăși fiind Fecioară. Pentru aceasta cu glasuri fără tăcere, și cu credință neîndoită, bucură-te strigăm ție Stăpână.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Cu stropiturile sângelui trupului tău ai oprit sângele drăcesc, cel ce se aducea spre pierzare, nebiruite Teodore.

O minte evlavioasă! O înțelepciune slăvită! O credință prea-călduroasă a cinstitului de chinuri purtător! Prin care pe Dumnezeu ai dobândit.

Slavă...

Minte având strălucită cu dumnezeiască lumină, ai întunecat pe șarpele părtinitorul răutății, preamărite Teodore.

Și acum..., a Născătoare:

Pe tine armă nesfărâmată împotriva vrăjmașilor te punem înainte, pe tine întărire și nădejde mântuirii noastre dumnezeiască Mireasă te-am câștigat.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Biruit-ai cu tare îndrăzneală pe cei neînțelepți, pe Cruce fiind întins, și cu cuie pătruns, Fericite, închipuind patima cea mântuitoare a Făcătorului.

Ție, celui ce ai pătimit după lege, în temniță fiind încuiat, Hristos S-a arătat, îndemnându-te ca un maimare al vitejilor, spre lupte împotriva vrăjmașului, Mărite.

Slavă...

Jertfă curată și sfântă, și fără prihană pe tine te-ai adus, Celui ce S-a adus pe Sine însuși de bunăvoie jertfă pentru tine, purtătorule de chinuri, Teodore.

Și acum..., a Născătoarei:

O minune mai nouă decât toate minunile, că Fecioara neștiind de bărbat, zămislind în pântece pe Cela ce ține împreună toate, nestrâmt L-a încăput.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând.

Cu bărbăția sufletului, întru credință ca într-o platoșă îmbrăcându-te; și cuvântul lui Dumnezeu ca o suliță în mâini luând, pe vrăjmașul ai rănit, între Mucenici mare Teodore. Cu care împreună lui Hristos Dumnezeu rugându-te nu înceta pentru noi toți.

ICOS

Pe podoaba cea strălucită a pătimitorilor, pe Teodor, veniți toți credincioșii cu cununi de cântări să-l încununăm. Că dar mare al lui Dumnezeu lumii s-a arătat cu strălucirile minunilor. Că pe vrăjmașul Veliar biruindu-l cu cinstitele chinuri, în loc de sângiuri izvoare de sfințite tămăduiri izvorăște. Și împreună cu aceștia toți, se bucură întru Hristos, și dă pace neîmpuținată, rugându-se neîncetat, pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a opta, aducerea moaștelor Sfântului marelui Mucenic Teodor Stratilat.

Stih: Pe mine Teodor mort, primește-mă patrie.

Ca cel ce viețuind am îmbogățit cerul cela ce este a mucenicilor patrie.

Aceasta a fost în zilele lui Licinie, născut fiind în Evhaita, de acolo trăgându-se cu neamul, și petrecând în Iracleea ce se află lângă Marea Neagră, fiind om frumos la trup, și mai frumos la suflet, împodobit cu cuvântul, și cu cunoștința, și cu cealaltă înțelepciune. Pentru care unii îi ziceau Vrioritora, adică izvorâtor ritor. Acesta trecând prin toate organele cele de munci, lăsând la pământ fericitul său trup, izvor de tămăduiri izvorăște, la cei ce merg către dânsul cu credință. Iar Sfântul său suflet petrece, și locuiește în ceruri. A căruia aducerea cinstitului trup prăznuim. Căci mutarea acestuia de la Iracleea la Evhaita, și așezarea lui în părinteasca casa Sfântului, după cum însuși Mucenicul a poruncit pentru aceasta lui Uar slugii sale, mai înainte de a i se tăia capul. Și vezi mai pe larg sinaxarul Sfântului ce se află în opt zile ale lui Februarie.

Tot în această zi, pomenirea praznicului Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, ce s-a săvârșit întru Sostenio.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Nicandru și Marchian.

Stih: Supunând Marchian grumazul la cuțitul tăietor,

Nicandru a zis: Și eu îți sunt următor.

Aceștia pentru mărturisirea in Hristos, pe vremea ighemonului Maxim, fiind cercetați s-au pus în închisoare. După aceasta iarăși fiind soliți a se lepăda de Hristos, și neplecându-se, au fost strujiți cu unghii de fier, și ridicați pe lemne sus, și au fost pătrunși cu sulița și pârjoliți cu foc. Apoi fiind pogorâți, au fost întinși pe cărbuni de foc, și bătuți cu toiege, turnându-li-se saramură peste rănile lor, și peste hârburi ascuțite fiind târâți, și gurile și obrazele zdrobindu-li-se cu pietre, limbile tăindu-li-se, în sfârșit au primit moartea cea de sabie.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Caliopi.

Stih: Frumusețile făpturilor cu vederea trecând.

Frumusețea Ziditorului Caliopi te afli privind.

Aceasta era pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinerețea trupului și cu frumusețea sufletului. Deci fiind prinsă, fu silită ca să se lepede de dragostea și de credința lui Hristos. Iar după ce cu tărie se ținea de aceasta, fu strujită cumplit, și i se tăiară sânii, pe care îngerul Domnului cercetând-o o făcu sănătoasă. Mai apoi fu târâtă pe hârburi ascuțite, și arsă cu foc, și trupul ei cel ars, presărat fiind cu sare, muncitorii îl frecau cu târsâni de păr; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

Tot în această zi, Cuvioasa Melania, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Izgonind Melania tot duhul întunecat.

Luminată cu duhul, la Dumnezeu Cuvântul a alergat.

Tot în această zi, Cuviosul Atre, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Cu înțelepciune scuipând frumusețile pământului;

Strânge Atre, frumusețea a tuturor Stăpânului.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Nicandru, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Dar știu și pe Nicandru viteaz bărbat;

Care cununa biruinței prin sabie a luat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marcu, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Marcu fiind tăiat, tămâie aduce Domnului

Trimițându-i abur, din caldă curgerea sângelui.

Tot în această zi, Cuviosul Navcratie, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Străbătând Navcratie pământul, trimite,

Sufleteasca corabie la tine, cârmuitorule Cuvinte.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Teofan care a mărturisit în Constantinopol, la anul o mie, cinci sute cincizeci și nouă, care prin cătușe s-a săvârșit.

Stih: Teofan prin cătușe de fier preamare cunună;

A răscumpărat, oi de schimbare străină.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în, Biserica slavei Tale, Doamne.

În cuptorul nevoințelor tale Mucenice mărite, ai ars uscăciunea necredinței, și luminător bunei credințe te-ai făcut, cântând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Ca un voievod, și ca un înțelept, și ca un treaz cu fapta pe împăratul cel neînțelept și rău credincios de nimica l-ai făcut, și l-ai arătat pe el neputincios, întărindu-te cu puterea Duhului.

Slavă...

Legea se biruiește de slava laudelor tale; că tu ai strălucit cu prealuminate strălucirile muceniciei, Stăpânului tău strigând Teodore: Binecuvântată este puterea stăpâniei Tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești locaș sfințit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, ceea ce ești cu totul fără prihană Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile tinzându-și...

Nădăjduindu-mă spre Tine, Cel ce ai răbdat pentru mine Crucea și moartea, pe Cruce m-am ridicat, Stăpâne, și m-am pătruns cu săgetături, și la răni cumplite m-am adus, Doamne, ai strigat Mucenice pătimind, înțelepte viteazule Teodore.

Adusu-te-ai pe tine însuți jertfă curată Făcătorului tău, bucurându-te Teodore, și te-ai osebit Mărite spre împărăția cerească, cu sfinții Mucenici strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca un crin, și ca un trandafir înțelegător, cu miresmele patimilor tale pe noi ne umple de miros, gonind cu darul totdeauna stricăciunea cea rea a patimilor noastre, și îndemnându-ne să strigăm cu suflete binemirositoare: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu una din toate neamurile Fecioară Preacurată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat, tu Dumnezeirii te-ai făcut locaș, ceea ce ești cu totul fără prihană, nearzându-te cu focul Luminii celei neapropiate; pentru aceasta bine te cuvântăm Marie dumnezeiască Mireasă.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvânta|i toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Acum cu adunările celor fericiți, și cu cetele mucenicilor, ca un împodobit cu patimile, împreună sălășluindu-te și împreună desfătându-te, cunună purtând, stai înaintea Celui ce era dorit ție, Teodore.

Spre înălțimea cerească ridicându-te, cele pământești a-i urât, și sfârșitului celui dorit ție te-ai învrednicit, singură săvârșirea celor dorite luând, Teodore bucurându-te.

De tine unul Cuvântul cel fără de moarte, Care ai pătimit cu trupul și ai murit, Mucenicul cel de Dumnezeu înțelept dorind, nemurirea Ta a dobândit în ceruri sălășluindu-se, Făcătorule a toate, Atotputernice.

Slavă...

Purtătorule de chinuri ca un viteaz cugetător, îndrăzneală având către Dumnezeu, nouă tuturor celor ce te cinstim cu dragoste, cere-ne iertare de greșeli, izbăvindu-ne de patimi și de necazuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce a voit a veni în trup, Care a înfrumusețat toate cu cuvântul, întru tine S-a sălășluit, pe tine una mai Sfântă decât toate aflându-te și de Dumnezeu Născătoare te-a arătat după adevăr, Maică Fecioară.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Duhul stând bătrânul...

Îndrăznirile dracilor, până în sfârșit le-ai surpat; și cunună ai luat, Teodore fericite, din mâna Ziditorului tău, ca un mărturisitor al adevărului, și mântuiești pe toți, din toate necazurile, și din cursele celui străin. De două ori.

A Născătoarei:

Cinstesc nașterea ta cetele celor fără de trupuri, că tu una ai umplut de bucurie cele pământești. Pentru aceasta pe tine cea cu lotul fără prihană, credincioșii slăvindu-te, cu cântări te lăudăm. Că tu ca un luceafăr de ziuă ai răsărit, pe Cela ce este lumina celor din întuneric, răsărind.

LA LAUDE

Zicem cele de la Stihoavna Vecerniei, glasul al 5-lea:

Podobie: Stihoavna Praznicului sau a Octoihului.

Bucură-te ostașul lui Hristos, cel ce ai biruit tabăra vrăjmașului cu arma bunei credințe, întărirea credincioșilor care prin multe munci ai câștigat cereasca împărăție a lui Dumnezeu, Teodore. În care dănțuind, și cu împărtășirea îndumnezeindu-te, și luminându-te cu curate daruri, pomenește pe cei ce cinstesc mărită pomenirea ta, și se închină cu credință sicriului moaștelor tale, din care, celor ce cer, le izvorăști bună întărire și mare milă.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Bucură-te sfințit cap, cinstită înălțarea purtătorilor de chinuri, podoaba Bisericii, surpătorule al vrăjmașului, cela ce ești numit cu numele dumnezeieștilor daruri, luminătorule, care luminezi cu minunile partea cea de sub soare, turnule cel mare, care ai rămas neclintit, de loviturile nemăsuratelor munci, cela ce cu sulița răbdării tale ai omorât pe balaurul; care te-ai arătat foarte viteaz, ca un ostaș nebiruit, pe Hristos roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Sfinților celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înșii.

Cu arma Crucii celei de viață purtătoare, sfărâmare idolilor făcând, ispită de bătăi ai suferit, și pe lemn fiind întins, strujiri ai răbdat preafericite. De care fiind zdruncinat, și cu făclii, ars pe Cruce te-ai ridicat, rănit de dânșii cu săgeți, și ochii orbindu-ți. Pentru aceasta te fericim pe tine, cel ce bine ai pătimit, și cerești cununi ai dobândit, Teodore; roagă-te lui Hristos, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.

Dar de sfințenie și bogăție de viață dumnezeiască te-ai arătat lumii, Teodore; că Hristos a slăvit pomenirea ta, Înțelepte, întru care cu un glas credincioșii bucurându-ne, lăudăm nevoințele chinurilor tale.

Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu sfinții Apostoli, și cu toți sfinții, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat Hristoase...

Fecioara și Maica Ta cea Preacurată Hristoase, văzând pe poporul cel fărădelege că Te pironește pe Cruce fără dreptate, i se rănea inima Mântuitorule, precum a zis mai înainte Simeon.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.