SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu luminările Duhului, luminându-ți cugetul, te-ai făcut soare dătător de lumină, și ca niște raze ai trimis dogmele pe la toate marginile, luminând plinirea credincioșilor, Preafericite, și gonind întunericul eresurilor, cu puterea Celui ce a strălucit din Fecioară, purtătorule de Dumnezeu Chirile.

Cu bună grăire a cuvintelor tale, preasfințite Chirile, se înfrumusețează toată Biserica, și prin buna credință se împodobește cu podoabe frumoase, și-ți cinstește cu sfințenie sfântă adormirea ta, pururea pomenite, cela ce ești lauda arhiereilor, începătorule al părinților, părtinitorule al preasfințitului Sinod.

Cu dogmele tale cele înfocate ai ars toată materia cea uscăcioasă a eresurilor, Preaînțelepte, și întru adâncimea înțelegerilor, se îneacă tabăra celor neplecați cu credință rea, preasfințite Chirile. Și cu învățăturile tale, pururea se înfrumusețează Biserica credincioșilor, cinstindu-te cu glas mare, Fericite.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Dreaptă slugă bună și credincioasă, bine lucrătorule al viei lui Hristos, tu și greutatea zilei ai purtat, tu și talantul cel dat ție l-ai înmulțit, și celor ce au venit după tine nu le-ai pizmuit. Pentru aceasta porțile cerești ție s-au deschis. Intră întru bucuria Domnului tău, și te roagă pentru noi sfinte Chirile.

Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Pizmuind vicleanul cel potrivnic, turmei tale Preacurată, pururea se luptă, vrând să o facă luiși mâncare. Ci tu de Dumnezeu Născătoare, scapă-ne pe noi de vătămarea lui.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioara și Maica Ta cea Curată, văzând pe poporul cel fărădelege, cu nedreptate pironindu-Te pe Tine pe lemn precum Simeon mai-nainte a zis, Mântuitorule, la rărunchi se rănea.

STIHOAVNA Praznicului, sau a Octoihului:

Slavă..., glasul al 6-lea.

Omule al lui Dumnezeu și credincioasă slugă, sluga Domnului, bărbatul doririlor, vasul alegerii, stâlpul și întărirea Bisericii, al împărăției moștenitorule, nu tăcea, a striga pentru noi către Domnul.

Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Prefacerea celor scârbiți, izbăvirea celor neputincioși fiind Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuiește cetatea și norodul, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, una folositoarea credincioșilor.

A Crucii, a Născătoarei:

Ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, văzându-Te răstignit, striga: Ce este Fiul meu această străină taină pe care o văd? Cum mori cu trupul spânzurat pe lemn, Dătătorule de viață?

Troparul glasul al 8-lea.

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Chirile înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului fără mucenicine, și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Ca unul ce te-ai arătat luminător luminat, prin raze cuvântătoare, ne strălucești nouă de la Dumnezeu Darul Duhului cel dătător de lumină, ca după vrednicie să lăudăm pomenirea ta Chirile.

Umplutu-te-ai de luminarea Dumnezeiescului Duh, Chirile, ca un păzitor poruncilor lui Hristos, și fiind curățit de patimi, te-ai făcut cu adevărat lăcaș Treimii, Celei preaîndumnezeite.

Slavă...

Ca un plin de râvnă și de îndrăzneală mărite Chirile, fără de minciună ai stricat toate bârfelile cele împotriva lui Dumnezeu, ale eresurilor celor cu credință rea, fiind părtinitor ortodoxiei.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ai născut pe Făcătorul a toate, pe Mântuitorul și Domnul, ai tămăduit zdrobirea omenirii, care era sfărâmată de căderea strămoșilor, Preacurată Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veselească-se de tine Biserica...

Întărindu-te întru Hristos, Chirile, cu cuget întărit ai rupt măiestriile vicleanului balaur, ca pe o țesătură a păianjenului.

Scuturat-ai de la sufletul tău Chirile noroiul patimilor surpând toată înălțimea cugetelor, care s-a ridicat împotriva lui Hristos.

Slavă...

Ca un nevoitor cu bună socoteală, tare te-ai abătut de către toată buna pătimire a trupului, ca de o stricăcioasă și vicleană, Părinte Chirile.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce între femei singură este binecuvântată, ca pe un lăcaș al lui Dumnezeu, cu toții să o slăvim întru veselie, cu tot felul de bună-cuviință.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Îmbogățindu-te de dumnezeiască înțelepciune, Părinte, ai izbucnit izvoare de dogme, care spală noroiul cel prea-stricat al eresurilor, adăpând cu Darul inimile credincioșilor, și brazdele Bisericii le satură Chirile. Pentru aceasta cu dragoste cinstindu-te, săvârșim pomenirea ta, de Dumnezeu insuflate, prealăudate Ierarhe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Pe înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislind fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut, pe Cela ce ține lumea, și în brațe ai avut pe Cela ce cuprinde toate pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul și Domnul. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, și cu credință te slăvesc, ca să mă mântuiești de greșeli, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu. Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, pentru că poți, câte le voiești, prealăudată.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua văzând pe Cruce pe Mielul și Păstorul și Mântuitorul, se văita lăcrimând, și cu amar striga: Lumea se veselește luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei, și izvorul cel nedeșertat, milostivește-Te și dăruiește iertare de greșeli, celor ce laudă cu credință dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Văzându-te Hristos pe tine Chirile, că ai biruit patimile cele stricăcioase ale sufletului, și cu bună socotință ai supus trupul, purtătorule de Dumnezeu Părinte, te-a pus pe tine maimare scaunului Bisericii celei dumnezeiești.

Ca un fiu iubit moștenind bunătatea lui Marcu cea părintească, te-a făcut primitor și scaunului, urmând după urmele dumnezeiescului evanghelist.

Slavă...

Ca o oaie ai fost păstorit de Hristos, iar ca un păstor ai păstorit turma cu cuvinte înțelepte hrănitoare de suflet, hrănindu-o din-destul, ca în niște verdeață în florile darului, Părinte Chirile.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cuviință dumnezeiască ai născut Fecioară pe Dumnezeu Cuvântul întrupat din tine, și ai rămas Fecioară. Pentru aceasta cu glasuri netăcute prin credință neîndoită, strigăm către tine: Bucură-te Stăpână.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Cuvântul tău o Chirile, se aseamănă întru adevăr cu o curgere iute de pârâu încântător, care surpă măiestriile celor cu credință rea.

Din temelie ai surpat întocmai scârbelnica despărțire a lui Arie, și spurcata amestecare a lui Savelie, o Chirile.

Slavă...

Lăsat-ai o Chirile la Biserica lui Hristos cuvintele tale cele îmbogățitoare ca niște aur, și ca niște comori mai scumpe decât pietrele cele de mult preț.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine poate să tâlcuiască taina ta Preacurată? Căci ai încăput în pântecele tău, pe Cela ce nu-L încape toată zidirea.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi ție ca glas...

Serafimul a dat Proorocului jăratecul cu cleștele, iar tu dai cu mâinile Bisericii lui Hristos curățirea cea aprinsă ca jeratecul din Focul cel dumnezeiesc, Sfințite tăinuitorule.

Nu ai sfărâmat pe cel de alt neam ca Samson pe vrăjmașii lui, ci ai sfărâmat toate învățăturile cele străine ale celor de altă credință, și ai dat ortodocșilor biruință, Chirile.

Slavă...

Fiind tu adevărat povățuitor la Sinodul cel de Dumnezeu adunat, ai surpat semeția cea cu credință rea a lui Nestorie vrăjmașul lui Hristos, fiind osârdnic cu râvna pentru Maica lui Dumnezeu cea adevărată, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Mirele cel înțelegător, aflându-te pe tine cu totul porumbiță desăvârșită și preafrumoasă, și crin luminat, și floare a văilor, S-a sălășluit întru tine, o Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului,

Sau al Sfântului, glasul al 6-lea.

Podobie: Plinind rânduiala cea pentru...

Adâncul învățăturilor cuvântării de Dumnezeu, arătat ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă eresurile, Fericite, și turma nevătămată de întreitele valuri o păzește; că marginilor ești învățător, ca cel ce arăți cele dumnezeiești.

ICOS

Foarte înfrumusețat către dimineață se arată soarele fiind purtător de lumină, întunericul se gonește, și luna slăbește, căci nu stă noaptea; ziua strălucește, văzduhul luminează, Cerul ne arată nouă împodobit, îmbunătățește pământul, lucrând răsărirea florilor, strălucește marea, și împreună înfrumusețează toată lumea, întru care decât toate acestea mai luminos este Chiril, ale căruia învățăturile cele înțelepte mântuiesc pe cei de sub Cer. Căci acesta luminează sufletele credincioșilor, și prin buna-credință pururea biruiește eresurile. Că marginilor este învățător, ca cel ce arată cele dumnezeiești.

SINAXAR

În această lună, în ziua a noua, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Chiril papă al Alexandriei.

Stih: Laud pe Chirii, cel către Domnul cu iubire,

Și apărătorul Doamnei pururea Fecioarei,

Murind Chiril al Alexandriei papă.

Către Domnul tuturor domnilor se mută.

Sfântul Chiril a fost pe vremea împăratului Teodosie celui mic, nepot de soră fiind lui Teofil Arhiepiscopul Alexandriei și diadoh scaunului. Fost-a încă și apărător Sfântului al treilea Sinod a toată lumea ce s-a adunat în Efes, și a surpat pe rău-credinciosul Nestorie, care dogmatisea multe hule împotriva Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Deci strălucind întru multe bune isprăvi, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor cinci canonice fecioare: Tecla, Mariamni, Marta, Mana și Enata.

Stih: Pe catihetele călugărițe pentru iubirea de argint,

Le-a omorât jertfitorul, o, preot vrednic de jelit.

În zilele lui Savorie împăratul perșilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot Pavel cu numele, plin de bogăție, având întru a sa sinodie cinci canonice, fecioare. Deci acestea se aflau împodobite și strălucite cu lumina bunătăților, liturghisind Pavel și cântând împreună cu ele slujba, și păstrând el cele ce li se da de ele, care se aflau ziua și noaptea lucrând poruncile lui Dumnezeu. Iar urătorul de bine diavol, nesuferind sporirea lor cea după Dumnezeu, văzându-o cum crește pe toată ziua și se lățește spre cele mai bune, ce meșteșugește, și ce face? Pregătește pe oarecine, să se vestească la Tars arhimagului, întâiul vrăjitor împărătesc, că se află un oarecare preot creștin plin de bogăție, și că de voiește să câștige bogăția lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele ce le are întovărășite, care fecioare nelepădându-se de credința lor, el va dobândi toată avuția lor, dându-le pe ele spre tăiere. Atunci el îndată l-a adus pe el față împreună cu fecioarele, și cu toată averea sa. Și intrând satana în inima preotului, a zis către arhimagul: Pentru ce ai luat banii mei, nefăcându-ți eu nici un rău? Și acela răspunzând i-a zis: Pentru că ești creștin, și nu păzești poruncile împărătești. Și Pavel ia zis: Și ce-mi poruncești ca să fac? Iar acela i-a răspuns: De te vei închina soarelui și vei mânca sânge de jertfe, ia-ți ale tale și du-te la casa ta. Atunci ticălosul căutând împrejur și văzându-și averea jos zăcând, a zis: Fac toate câte îmi vei zice. Și închinându-se soarelui, a mâncat și din sângele jertfelor cel închegat, și a băut dintru el. Iar după ce arhimagul, n-a nemerit în scopul său, a zis către Pavel: înduplecă și pe fecioarele cele împreună cu tine ca să facă ceea ce tu ai făcut, și să se însoțească cu bărbați, și atunci luați-vă bogăția și mergeți unde voiți. Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis: Arhimagul luând banii noștri, ne-au adus față, îndemnându-ne ca să facem voia împăratului și așa ne va da înapoi pe toate ale noastre. Și iată eu am mâncat, și am băut din sângele jertfelor, și m-am închinat soarelui și focului. Deci prin mine vă îndeamnă și pe voi ca să faceți aceasta, și mai apoi să luați ale voastre și să vă duceți. Iar fecioarele ca într-o unire mai întâi scuipând în fața lui i-au zis: De ce ai cutezat tu a face aceasta, și a ne îndemna încă și pe noi? Iată un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani dând la moarte pe învățătorul și stăpânul nostru, și câștigând banii s-a spânzurat după ce l-a vândut pe el. Iată și tu ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani ți-ai pierdut sufletul tău, și nici ai venit întru cugetare despre bogatul acela, ce avea mulți bani și zicea: Suflete ai multe bunătăți, mănâncă, bea, veselește-te. Pentru aceasta a auzit: Nebunule întru această noapte vor cere sufletul tău de la tine, iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi: Deci îți zicem ție, stând înaintea lui Dumnezeu, că amândouă întâmplările, și a bogatului și a Iudei se vor împlini de tine. Și iarăși l-a scuipat pe el în față, ca pe un lepădat. Atunci din porunca arhimagului fără de cruțare au fost bătute în multe ceasuri fecioarele, care suferind toiegele ziceau: Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărătești nu ne plecăm, și fă cea ce voiești. Iar arhimagul uneltind toate chipurile ca să câștige banii lui Pavel, a hotărât ca prin mâna lui Pavel, să se taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va pleca a o face aceasta, și că aceasta făcându-se, va câștiga toți banii, dat fiind morții și Pavel împreună cu sfintele fecioare. Iar ticălosul acela auzind aceasta, și iarăși căutând împrejur și văzându-și banii, a zis: Fac toate câte îmi vei porunci, și luând sabia a stătut aproape de fecioare, iar Sfintele văzându-l s-au spăimântat, și cu glas au zis către el: Ticălosule! Păstor fiind, ai ieșit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic ca să ne omori, pe noi? Acesta este Sfântul trup și sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care-l primeam din necuratele tale mâini? Să știi că sabia cea de la tine nouă ne este viață veșnică, și noi cu adevărat ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu pe cum mai-nainte ți-am zis, degrab îți vei pierde sufletul împreună cu bogăția, prin spânzurare cu funie și te vei duce spre tovarășul tău Iuda. Acestea și altele oarecare i-au vorbit, și făcând mai întâi rugăciune, li s-a tăiat de el capetele. Atunci a zis arhimagul către el: Să știi Pavele că întru nici unul din oameni am văzut, această a ta iscusință și istețime. Pentru aceasta fără de știrea împăratului nu te pot face slobod, căci vestindui-se lui prin mine pentru tine, întru mare cinste te va pune; deci acum veselește-te împreună cu noi, și dimineață vom face cunoscut cele pentru tine. Iar ticălosul acela a răspuns: Fie precum ai poruncit. Și în noaptea aceea trimițând arhimagul pe slugile sale, le-a poruncit ca să-i lege grumazul lui Pavel cu o funie și să-l spânzure, și așa cu silnicie și-a lepădat sufletul său. Iar dimineața intrând la el arhimagul, după ce l-a aflat spânzurat, propovăduia, că el singur s-ar fi spânzurat, și a poruncit ca să-l pogoare și să-l arunce spre mâncare câinilor. Și așa a luat sfârșit cele mai-nainte zise de sfintele femei, îndoită moarte prea-ticălosul pavel suferind.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Alexandru episcopul Prusiei, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Preaînfrumusețată ție podoaba preoției.

Îți este Alexandre, strălucită nevoința sabiei.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Anania, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Împotriva înșelăciunii avea gura ca sabia.

Mucenicul Anania pe care îl omoară sabia.

Tot în această zi, Cuviosul Chir, care cu pace s a săvârșit.

Stih: Nedefăimând Chire icoana cea înțelegătoare,

Te înfățișezi lui Dumnezeu, căruia ești după asemănare.

Tot în această zi, Sfintele trei fecioare Mucenițe cele din Hio, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Vopsitu-s-au cu a sângiurilor vopsea.

Trei mirese ale lui Dumnezeu, omorându-le sabia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

În muntele Sinai intrând odinioară în nor Moise, a luat legea, care grăiește numai cele scrise. Iar tu fericite Chirile ai descoperit adâncimea Duhului, cea ascunsă într-însele.

Înțelegerile legii, ce au fost date mai-nainte prin pilde ca unor prunci, acoperite ca niște boboci de trandafir, tu le-ai descoperit Părinte, tâlcuind însemnările prea-arătat.

Cărțile cele anevoie de înțelegere, ale Proorocilor celor propovăduitori de Dumnezeu, și de Dumnezeu cuprinși, fiind tu insuflat cu darul Duhului, care a umplut pe aceia, curat ni le-ai descoperit nouă Părinte Chirile.

Slavă...

Arătat teologhisind Părinte Chirile, ai zis, trei Ipostasuri întru unire Dumnezeiască, neamestecată, și întru osebire, nedespărțite, și neschimbate, întru o Ființă și întru o Dumnezeire.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce șade pe Scaunul Cel Înalt, aflându-te pe tine Fecioară pe pământ, scaun cuvios lui Dumnezeu, S-a odihnit. Bine ești cuvântată tu Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Ca vărsarea mării a izvorât întru tine cu adevărat izvorul înțelepciunii, căci au curs din pântecele tău râuri pururea curgătoare de dogme ortodoxe, Părinte, precum mai-nainte a zis Hristos, căci cărțile tale cele alese de Dumnezeu, întrec mulțimea nisipului.

Arătându-te păstor, și înțelept învățător al Bisericii, Chirile Cuvioase, arătat ai descoperit amândouă așezământurile, și având cuvintele tale ca o întărire și ca o moștenire părintească, strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Unirea cea negrăită a atot-făcătorului, Cuvântului, ce S-a întrupat pentru noi, o propovăduiești că este neosebită, neamestecată și întocmai; ferindu-te de schimbările una întru alta, strigi: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu adevărat născând pe Dumnezeu, cu adevărat te-ai arătat Maică lui Dumnezeu, purtând adevărat numire de Dumnezeu, Preacurată, adeverind numele Dumnezeirii după asemănarea Celui născut. Pentru aceasta credincioșii cu cuget dumnezeiesc, te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână fără prihană.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Eva adică prin boală...

Toată înălțarea, care s-a ridicat împotriva cunoștinței lui Hristos, și a Maicii Lui, desăvârșit o ai surpat, Chirile, nedumnezeirea lui Nestorie de doi fii, asemenea și amestecarea celor fără de trup o ai surpat.

Cu întregimea minților, și cu luminarea Darului, teologhisind pe Treimea de o Ființă, pe Fiul cel întrupat Dumnezeu, arătându-te părtinitor Născătoarei de Dumnezeu, acum te-ai proslăvit, Fericite, întru cele dintru înălțime.

Slavă...

Uită-te de sus cu milostivire către noi, care te lăudăm pe tine, Părinte, dând biruință celor purtători de Cruce și prin rugăciunile tale înălțând cornul ortodocșilor și luminează pe cei ce măresc pomenirea ta, pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Jăratecul Cel înțelegător, pe care l-a văzut Isaia, porți în brațele tale Maica lui Dumnezeu, Preacurată, înțelegându-Se în chipul nostru, Care dă și mântuire lumii. Pentru aceasta toți te slăvim pe tine Fecioară.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta, toți te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Pe cel ce a trecut simțirea și cugetul, și s-a învățat adâncimea Duhului, pe dumnezeiescul scriitor de taină al Dumnezeieștii Treimi, ca pe un arhiereu al Domnului, și ca pe un luptător pentru credință, să-l lăudăm. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului,

Iar de este în post, a Născătoarei:

Cel ce nu sărută cu dragoste chipul tău Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, ca un Nestorie fără de minte, se aruncă în focul gheenei. Iar noi cu dragoste sărutăm chipul tău cel preacinstit, Preasfântă Fecioară.

STIHOAVNA Praznicului,

Sau din Octoih,

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea:

Moștenitorule al lui Dumnezeu, părtașule al lui Hristos, slujitorule al Domnului, Chirile Părintele nostru, după numele tău, așa și viața ta. Strălucit-a bătrâneților înțelepciune. Strălucirea feței tale, mărturisea a sufletului nerăutate. Blândețea te arăta tăcerea cuvântului. Viața ta slăvită, și adormirea ta cu sfinții, roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

De mari daruri te-ai învrednicit, Curată Fecioară, cinstită Maica lui Dumnezeu, ca ai născut nouă cu trup, pe Hristos Dătătorul de viață spre mântuirea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Sta Fecioara împreună cu ucenicul cel feciorelnic lângă Cruce oarecând, în vremea răstignirii, și plângând, striga: Vai mie, cum pătimești Hristoase? Cela ce ești nepătimirea tuturor.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.