SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu mreaja limbii tale de Dumnezeu grăitorule Apostole, din adâncul deșertăciunii, și din cumplita nedumnezeire, ai scos marginile lumii, și le-ai adus prin credință lui Hristos Dumnezeu, Celui ce ți-a dat ție un dar ca acesta, ca unui dumnezeiesc ucenic, și de taine grăitor, Vartolomee Apostole.

Soarele slavei Iisus Dumnezeul nostru, pe tine, Mărite, ca pe o rază te-a trimis întru plinirile lumii, ca să gonești tare negura nedumnezeirii, și să luminezi pe toți, cei ce ședeau în noaptea necunoștinței, pe care i-ai făcut moștenitori zilei, Vartolomee de Dumnezeu înțelepțite.

Plecându-te voințelor Aceluia, la a Căruia voință toate se pleacă, și urmându-i Lui ca Învățătorului adevărului, paharul morții prin patima Crucii bucurându-te l-ai băut, și stai înaintea Celui ce este marginea doririlor, împreună cu Apostolii și cu îngerii dănțuind, Vartolomee pururea mărite.

Alte Stihiri ale Sfântului Apostol Varnava, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Luat-ai Apostole asupra dracilor tărie și putere nebiruită, întru numele lui Hristos, pe căpeteniile întunericului acelora a le goni; și ai străbătut pământul, luminând ca un soare. Și la Roma ajungând, pururea Mărite, întâi tu ai propovăduit venirea lui Hristos cea mântuitoare.

Bunătății celei dintâi, și vieții Lui celei firești și mai presus îndumnezeite urmând, bărbat bun ai fost după împărtășire Varnavo, și fiu mângâierii cu cuviință numindu-te, cu bunătatea obiceiurilor tale, și cu curăția minții. Pe cei credincioși i-ai îndemnat să rămână în legea Darului.

Organ bine-așezat cu dumnezeiască lucrarea Duhului îndreptat fiind Varnavo, spre chemarea păgânilor tu te-ai încredințat. La cunoștința lui Hristos îndreptându-i cu cuvintele și cu faptele, și pe aceia i-ai luminat, să mărturisească pe adevărată Dumnezeirea lui Iisus, Mântuitorului sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea a lui Vizantie.

Varnavo prealăudate, vasule strălucite al Sfântului Duh, ca un fiu al mângâierii, care și mai înainte de Pavel între cei șaptezeci de ucenici ai fost mai mare și cu Pavel iarăși ai propovăduit marginilor Evanghelia. Pentru aceasta și cuvântul Darului prin fapte plinindu-l, pe tine însuți te-ai adus jertfă curată Învățătorului tău Hristos; roagă-te totdeauna Apostole mărite, să se mântuiască în pace sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

De va fi în post a Născătoarei.

Dogmatica învierii,

Cine nu te va ferici Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda, Preacurată, nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, același din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind, și cu firea Om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ,

Stihirile glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

În tot pământul a ieșit vestirea voastră cea mântuitoare, de Dumnezeu văzătorilor Apostoli, și a luminat sufletele cele rătăcite. Și la Hristos a adus pe oamenii cei luminați cu Darul. Pentru aceasta rugați-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Luminători prealuminați ai lui Hristos vase preacurate, care ați încăput prin credință raza Duhului, preaînțelepților, stâlpii Bisericii, ceruri preamărite, care ați vestit slava lui Dumnezeu, Aceluia rugați-vă să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Pe păgâni i-ați adus la Hristos Dumnezeu, fericiților, pe cei ce s-au mântuit cu sângele, Celui ce bine a voit a Se naște pe pământ, și a răbda de bunăvoie Crucea și moartea, măriților, Căruia acum rugați-vă, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Apostole al Mântuitorului, Varnavo prealăudate, vasule al credinței, fiule al mângâierii, liniștea celor înviforați cela ce ai neîncetat întru pomenirea ta îndrăznire, roagă-te să se păzească în pace sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului,

Iar de este în post, a Născătoarei.

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană. Care tuturor dăruiești curățire de greșeli, acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te, să ne mântuim noi toți.

Tropar, glasul al 3-lea.

Sfinților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei-Învierii.

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori, Slavă..., al Apostolilor, Și acum..., iar al Praznicului. Iar de este în post, zicem numai Troparul Apostolilor de 2 ori, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei-Învierii.

După întâia Catismă, Sedealna glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Ceata cea duhovnicească a Apostolilor tăinuit s-a trimis în lume, după Dumnezeu Cel Înalt, și s-au arătat ca niște tămăduitori, celor ce pătimesc întru nevoi, strigând întru Unime pe cea în trei Ipostasuri, și cu înțelepciune dumnezeiască, au scris întruparea lui Emanuil Domnului. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Chivernisește Curată ticălosul meu suflet, și-l mântuiește pe el, cel ce s-a alunecat pentru mulțimea greșelilor, întru adâncul pierzării, ceea ce ești cu totul fără prihană. Și în ceasul cel înfricoșat al morții să mă mântuiești de dracii, cei ce mă clevetesc, și de răspunsul cel înfricoșat.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Cu strălucirile cele dătătoare de lumină, ca niște stele, cu învățăturile lui Dumnezeu a sfintei propovăduiri, luminați marginile pământului, tăinuitori cerești, Apostoli ai Domnului. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Ceea ce ești folositoare nebiruită, celor ce sunt întru nevoi, și rugătoare gata celor ce nădăjduiesc spre tine, scapă-mă de primejdii, și nu mă trece cu vederea, ceea ce ești ajutătoarea tuturor.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, iar de va fi în post, zicem un Canon din Octoih și ale Apostolilor 2 pe 8.

Canonul Apostolului Vartolomeu.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos: Întru adânc a așternut...

Mai-nainte Știutorul a toate și Dumnezeu, mintea ta cea dumnezeiască văzându-o, te-a ales și te-a împreunat cu ceata Apostolilor, Vartolomee prealăudate, cu Darul luminând inima ta.

La înălțimea faptelor bune suindu-te, cu limbă cu foc insuflată, împărțită în chipul focului te-ai îmbogățit, ca un Apostol a lui Hristos, prin venirea Mângâietorului, Preamărite, uscăciunea păgânătății și deșertăciunea cheltuind.

Alt Canon, al Apostolului Varnava.

Cântarea 1-a, glasul și Irmosul același:

Ca un bărbat bun fiind, și al mângâierii fiu arătându-te, răutatea sufletului meu, și mâhnirea cea de suflet stricătoare a păcatului meu gonește-o, ca fiind plin de veselie, să te laud pe tine.

Primind cinstita strălucire a lui Hristos, Împăratului a toate, Celui ce a odrăslit din neamul Iudei, Preafericite, trăgându-te din rudenia leviticească, ai propovăduit mutarea preoției și a legii.

Slavă...

Petrecerea ta cea luminoasă, Înțelepte, te-a arătat pe tine ca un al doilea Dumnezeu al bunătății celei dintâi, și al ființei celei firești, dintru care ai dobândit a doua naștere a mântuirii celei dumnezeiești, ce se fericește cu daruri, mărite Varnavo.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceata dumnezeieștilor fecioare, dumnezeiește pe tine cea mai bună între femei te laudă, de Dumnezeu Născătoare Stăpână, ceea ce ești înfrumusețată cu podoabele Dumnezeirii; că pe Cuvântul cel de podoabe făcător, mai presus de cuvânt L-ai născut.

Catavasia Praznicului, iar de este în post: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Înflorit-a pustiul...

Ca un izvor de apă de mântuire ai ieșit, Vartolomee preacinstite, și rod înmulțit ai adus, mântuirea neamurilor, vrednicule de minune.

Cu sarea Darului putrezirea idolească ai oprit, Preaînțelepte, cu dulce cuvântul credinței îndulcind inimile celor ce te cinstesc pe tine.

Altul al Varnavei:

Nor, care ne aduci nouă ploaie de bunăvoie, din izvoarele Darului te-ai văzut Varnavo mărite, și ne adăpi cu curgerea desfătării.

Văzându-te luminat strălucind cu frumusețea, stăpânirea cea atotputernică a Duhului, slujitor tainelor lui Hristos te-a rânduit pe tine, Preacinstite.

Slavă...

Fiind luminați cu Darul Crucii Tale Stăpâne, măriții Apostoli, Ție pe păgâni i-au adus prin credință, Varnava și Pavel de Dumnezeu înțelepții.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai pentru curăție Stăpână, ca un crin strălucind în mijlocul spinilor cu strălucirile fecioriei, de Dumnezeu Născătoare Preacinstită.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Slujitor prea-adevărat al Domnului ai fost, și din Apostolii cei șaptezeci te-ai arătat întâi, și ai luminat împreună cu Pavel propovăduirea ta, tuturor vestind pe Hristos Mântuitorul; pentru aceasta cu cântări, dumnezeiască pomenirea ta Varnavo, săvârșim.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Ca un cer preafrumos ai vestit, Varlolomee pe pământ dumnezeiască slava lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat, prealăudate, luminând ca un soare inimile cele din întuneric, stricând întunericul răilor draci. Deci cu rugăciunile tale luminează-ne pe noi, cei ce săvârșim pomenirea ta, cea purtătoare de lumină.

Slavă..., alta, glasul al 8-lea.

Podobie: Fluierele păstorești...

Umbra legii tu părăsind ca un înțelept, cu Darul ai umblat de Dumnezeu purtătorule Varnavo, prin cetăți și prin orașe, purtând numele Celui răstignit, și cu minuni și cu semne aducând la adevăr, pe cei neascultători, te-ai arătat întru Hristos mângâiere lumii.

Și acum..., A Praznicului.

Iar de va fi în post a Născătoarei:

Podobie: Porunca cea cu taină...

Pe Dumnezeu cel necuprins Fiul și Cuvântul, Cel ce S-a născut din tine negrăit mai presus de minte, de Dumnezeu Născătoare, roagă-L împreună cu Apostolii, să dăruiască lumii pace curată, și să ne dea nouă mai-nainte de sfârșit îndreptare de greșeli; și Împărăției Cerurilor, pentru bunătatea Sa cea preamultă, să învrednicească pe robii tăi.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Cu Crucea Domnului fiind ocrotit, ai surpat întăririle dracilor, Vartolomee Apostole, și amăgirea lor cea de suflet stricătoare o ai gonit cu propovăduirea.

Lumină lumii și rază a Dumnezeieștii slave, Hristos pe tine te-a arătat, Vartolomee de Dumnezeu primite. Că toată făptura ai luminat cu cunoștința de Dumnezeu, Preafericite.

Altul, al Varnavei.

Urmând poruncilor Stăpânului Apostole, Varnavo prealăudate, săracilor ai împărțit toată averea ta, și de Hristos propovăduitor ai fost cu mare glas.

Ajungând la înălțimea bunătăților cea strălucită, și aflând pe Pavel, grăitorul de Dumnezeu Apostol, tuturor ați propovăduit adâncimea tainei celei negrăite.

Ca un soare străbătând marginile lumii, Varnavo preamărite, lui Pavel urmând, cu străluciri în chipul razelor le-ai luminat prin cuvântul Darului.

Slavă...

Împreună părtaș patimilor Mântuitorului făcându-te Varnavo prealăudate, împreună cu El te-ai mărit întru cereștile locașuri, umplându-te de veselia cea mai presus de minte.

Și acum..., a Născătoarei:

Blestemul strămoașei Eva prin Cel născut al tău s-a stricat, ceea ce ești cu totul fără prihană. Că pe Cuvântul cel mai-nainte de veci L-ai născut întrupat, Care cu binecuvântări a încununat lumea.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Mijlocitor te-ai făcut...

Cu Hristos, Lumina cea nezidită, Care S-a arătat pentru noi întru zidire, întâi te-ai împreunat, venind la Dânsul, Apostole, și cu dumnezeieștile Lui raze luminându-te.

Ca o rouă dumnezeiască oamenilor tămăduiri dând în lume, ai fost Vartolomee preafericite. Și pământul păgânătății după proorocie l-ai întors.

Altul al Varnavei.

Legea cea umbroasă trecând, și cu Darul luminându-se, plinirea păgânilor bine-vestindu-o o a luminat, de Dumnezeu înțelepțitul Varnava, cu propovăduirea lui Hristos.

Arătat îmbrăcându-te cu tare putere a Sfântului Duh, Apostole, surpat-ai duhurile vicleniei, mântuind lumea de răutatea lor.

Slavă...

Glasul celui ce a strigat între neamurile cele pustiite ai fost, Înțelepte, taina cea necuprinsă a Dumnezeieștii întrupări vestindu-o tuturor, Varnavo preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată în pântece ai avut pe Hristos Dumnezeu mai presus de cuvânt de Dumnezeu Născătoare Preacurată, precum Isaia mai-nainte a grăit, și mai presus de fire de Dumnezeu Născătoare, pe Dânsul l-ai născut.

Cântarea a 6-a:

Irmos: De adâncul greșelilor...

Darul minunilor primind, și cu lucrarea tămăduirilor îmbogățindu-te, Vartolomee preaînțelepte, adunările păgânilor le-ai vânat.

Limba ta cea de foc, prealăudate, toată înșelăciunea ca pe o iarbă o a ars, și inimile credincioșilor le-a luminat, cu dumnezeiasca propovăduire.

Altul al Varnavei.

Răsărind lumii, Hristoase Dumnezeule, Soare al dreptății, Stăpâne, ca pe niște raze strălucite, pe Varnava și pe Pavel i-ai arătat.

Slavă...

Secure de rădăcini tăietoare ai fost, înșelăciunea cea păroasă tăind cu minunile mai presus de cuvânt, înțelepte Varnavo minunate.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce a întins Cerul cu voia, Cer pământesc altul te-a arătat pe tine, Maica lui Dumnezeu, Preacurată, și din tine răsărind, S-a arătat.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Arătatu-te-ai mare soare Bisericii, cu strălucirile învățăturilor și ale înfricoșatelor minuni, la lumină povățuind, pe cei ce te cinstesc pe tine, Vartolomee Apostole al Domnului.

ICOS

Învățându-te sfintele cuvinte, Ucenice al Cuvântului, pe cei cufundați cumplit întru necuvântarea cea dedemult, fii luminii i-ai făcut, tinzându-ți întru adâncurile necunoștinței cinstitul și sfințitul tău năvod; și ai prins neamurile cele ascultătoare, și gândurile lor cele înțelepte prin înșelăciune, uscate fiind cu văpaia mulțimii dumnezeilor, arătându-le cu dumnezeiescul plug, cu rourarea cuvântării de Dumnezeu celei luminate; pe cei ce mai-nainte erau fii mâniei, fii lui Dumnezeu i-ai făcut, Vartolomee al Domnului Apostole.

SINAXAR

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfinților Apostoli Vartolomeu și Varnava.

Stih: Și Vartolomeu ucenicul tău Hristoase ție urmând,

Patimă de Cruce este suferind,

Întru această lună în a unsprezecea zi,

Pe Vartolomeu mare cugetătorul răstigni.

LA VARNAVA

Stih: Mai presus decât piatra safirului după Scriptură, zicând:

Socotea Varnava pietrele cele ce sunt pe el ucigând.

Dintru aceștia Sfântul Vartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, care propovăduind Evanghelia la Indieni, cei ce se zic bogați sau norociți, și scriindu-le Evanghelia lui Matei, a fost răstignit de cei necredincioși în Arvanupoli, și își primii sfârșitul cu cinste, și băgându-l într-o raclă de plumb fu aruncat în mare; iar din voia lui Dumnezeu aducându-se până în Sicilia la ostrovul Lipariei, și arătându-se a fost îngropat acolo, multe minuni izvorând din Sfântul și cinstitul său mormânt, și dând la toți, care merg cu credință, grabnică tămăduire, și întoarcere cu bucurie și cu veselie pe la casele lor. Iar Sfântul Varnava, care se zice și Iosi la faptele Apostolilor, fiind unul din cei șaptezeci, călător împreună cu Pavel, fiind hirotonit. Și se tâlcuiește numele acesta, fiul mângâierii. Și era din neamul lui Levi; iar născut și crescut în ostrovul Ciprului. Acesta întâi a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Ierusalim și în Roma și în Alexandria și mergând la Cipru, a fost ucis cu pietre și băgat în foc de elini și de iudei; pe care luându-l Marcu Apostolul și Evanghelistul, îl puse într-o peșteră, și mergând la Efes către Pavel, îi spuse de moartea Varnavei, și l-a plâns pe el Pavel mult. De acesta în unsprezece zile spun, că s-a îngropat cu Evanghelia lui Matei, ce s-a scris de dânsul, care pe urmă s-a aflat împreună cu trupul Apostolului. Drept aceea făcură și obicei credincioșii, să nu fie acest ostrov supus la niciunul din episcopi, ci să se chivernisească de al său episcop. Și se săvârșește soborul sfinților acestora Apostoli, în cinstita biserica Sfântului și verhovnicului Apostol Petru, ce se află aproape de preasfânta și marea biserică.

Tot în această zi, soborul Arhanghelului Gavriil din Adin.

Stih: Cântat-ai Gavriile mai-nainte: Bucură-te, Fecioarei zicând,

Dar încă și acum cântarea axionului ești cântând.

Soborul și praznicul Arhanghelului Gavriil a început a se face în Sfântul munte al Atonului, la o chilie a mânăstirii Pantocratorului, ce se numește Axion estin, la locul cel numit Adin. Deci a urmat a se face, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum: La schitul Protatului ce se află lângă Carea, aproape de locul mânăstirii Pantocratorului, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea ce era cinstită in numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Născătoarei, locuia un ieromonah bătrân și îmbunătățit, împreună cu un ascultător al său. Și fiindcă era obicei a se face priveghere în fiecare Duminică la zisul schit al Protatului, într-una din Sâmbete seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, zice ucenicului său: Fiule, eu mă duc ca să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie, și precum vei putea citește-ți rânduiala ta; și așa s-a dus. Deci după ce a trecut seara, iată bate oarecine în ușa chiliei; iar fratele alergă și deschise, și vede că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. Deci la vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi rânduiala Utreniei. Și când au ajuns la. Ceea ce ești mai cinstită... Monahul cel de loc, adică cânta numai: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii... Și celelalte până în sfârșit, adică obișnuita și vechea Cântare a Sfântului Cosma făcătorului de cântări. Iar monahul acel străin făcea alt început al cântării, cântând așa: Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Apoi a împreunat și pe: Ceea ce ești mai cinstită, până în sfârșit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat și zice către cel ce se părea străin: Noi cântăm numai: Ceea ce ești mai cinstită... iar: Cuvine-se cu adevărat niciodată n-am auzit, nici noi, nici cei mai-nainte de noi. Deci rogu-te, fă dragoste și scrie-mi și mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt și eu Născătoarei de Dumnezeu iar acela răspunzând, a zis: Adu-mi cerneală și hârtie ca să scriu. Și cel de loc a zis: Nu am nici cerneală nici hârtie. Iar monahul cel ce se părea străin, i-a zis: Adu-mi o lespede, deci monahul alergând, a aflat lespedea și i-a adus-o. Și luând-o străinul, a scris pe dânsa cu degetul său zisa cântare, adică: Cuvine-se cu adevărat, și, o minune! Atâta de adânc s-au săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca și cum s-ar fi scris pe ceară moale. Apoi a zis fratelui: De acum înainte, așa să cântați și voi și toți ortodocșii, și acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era Sfântul înger, trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească și care este preacuviincioasă maicii lui Dumnezeu. Și mai vârtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra; întru această zi adică: Soborul Arhanghelului Gavriil în Adin. Căci părinții de atunci făceau sobor, praznic și liturghie, în fiecare an la zisa chilie Adin, întru pomenirea minunii, cinstind și mărind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din început până în sfârșit a stătut dumnezeiesc cântăreț al Născătoarei de Dumnezeu și hrănitor slujitor, și vesel binevestitor al ei. Așa a servit și spre a descoperi cântarea aceasta a maicii lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui după toate i se cuvine această slujbă. Deci după ce a venit bătrânul de la privighere, și a intrat în chilie, a început ascultătorul lui a cânta: Cuvine-se cu adevărat, după cum îngerul îi poruncise, și prin urmare a arătat bătrânului său și zisa lespedea aceea, cu îngerească scrisoare săpată. Iar el acestea auzind și văzând, a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea acea scrisă de înger, a mers la Protatul, și a arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte, și la ceilalți bătrâni ai obștescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se făcuseră, iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu și au mulțumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei, pentru preamărita această minune. Și îndată au trimis lespedea în Constantinopol la patriarhul și la împăratul, însemnându-le prin scrisori, toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. Deci de atunci și în urmă, cântarea adică, aceasta îngerească, s-a dat în toată lumea ca să se cânte maicii lui Dumnezeu, de către toți ortodocșii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei aceleia, în care s-a făcut această minune, s-a adus de către părinții Sfântului Munte în biserica Protatului, și acolo se află până astăzi, așezată în Sfântul altar deasupra sfințitului scaun celui de sus. Pentru că înaintea icoanei acesteia s-a cântat întâi de către Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi: Axion estin, adică Cuvine-se cu adevărat, și valea aceea în care se află chilia, se numește de către toți până astăzi Adin, care însemnează a cânta sau cântare. Pentru că întru aceasta s-a cântat întâi îngereasca și prea-cuvenita maicii lui Dumnezeu cântarea aceasta.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teopempt împreună cu alți patru, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Teopempt patru tovarăși prin sabie dobândind,

Împreună nevoitori, și al cincilea el se arată ținând.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Neanisi preaînțeleptul Mucenic.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Taina cea mare a Dumnezeieștii întrupări, lumii o ai arătat Vartolomee, ceea ce este neîncăpută de toți, și necuprinsă, iar numai de cei credincioși încăpută netâlcuit, și crezută.

Ca o piatră preasfântă Vartolomee curat tăvălindu-se, întărirea înșelăciunii tare o ai prăvălit, și temelie nesfărâmată Bisericii arătându-te, o păzești pe ea neclintită.

Dumnezeiasca asemănare Vartolomee, cu vopseaua bunătăților preafericite o ai zugrăvit. Pentru aceea Apostol dumnezeiesc făcându-te, tuturor ai propovăduit venirea lui Hristos cea mult-lăudată.

Altul al Varnavei.

Pe Sfântul, Cel ce cu sfințenie se odihnește întru cei sfinți, Varnavo ai propovăduit, pe Cuvântul cel împreună fără început cu Tatăl, și împreună pe un Scaun șezător, Care S-a făcut om, nouă mântuire lucrându-ne.

Razele cele strălucite ale Dumnezeieștii lumini, Varnava cel preacinstit, și Pavel cel de Dumnezeu primit, ca o lumină au ieșit, luminând cu cuvântul Darului moștenirea neamurilor, de Hristos propovăduitorii.

Slavă...

Veselească-se astăzi ceea ce te-a născut, tămâie binemirositoare dând credinței, odrăslindu-te pe tine lui Hristos de Dumnezeu fericite, pe care spre răsplătire mântuiește-o cu rugăciunile tale de robia de acum.

Și acum..., a Născătoarei:

Îndreptează viața mea, Preacurată, la limanul tău cel cu bună liniște povățuindu-o, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, izvorul bunătăților, Care dă tuturor credincioșilor nestricăciunea bunătății.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând...

Cea mare și mică, multă și puțină, Evanghelia Mântuitorului prea-înțelepțește ai învățat, mari și preamărite lucruri cu cuvinte scurte tuturor însemnând, Vartolomee de Dumnezeu înțelepțite.

Ca un râu din Sion ieșind adunările Bisericii le adăpi, Preafericite. Că din izvorul dumnezeieștii desfătări ai băut prea-arătat, strigând: Preaînălțați toate făpturile pe Domnul.

Cu dumnezeieștile daruri, cele prealuminate și prea-mari, arătat ca un Apostol, dumnezeiește te-ai împodobit. Căci covârșește vrednicia cu Darul, Fericite, toată adunarea cea întru oameni văzută.

Altul al Varnavei.

Ca să tulbure marea păgânilor ca un Făcător de bine ai scos pe Varnava măritul, și pe minunatul Pavel, care înșelăciunea mulțimii dumnezeilor cu învățăturile bunei credințe, Dătătorule de viață, au gonit.

Pus-ai ca un Dumnezeu, Mângâietorule Duhule, atotfăcătorule, în Biserica Ta luminători străluciți, care au propovăduit puterea Ta, și a Fiului și a Părintelui, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Strălucit-ai luminat ca soarele în lume, împreunându-te arătat cu Soarele Cel înțelegător, de Dumnezeu cuprinsule. Căci împărtășindu-te din strălucire, lumină a doua te-ai făcut, arătând tuturor puterea tainei.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu învățăturile toată lumea luminând, fericirea cea mai presus de minte în cereștile locașuri, după vrednicie o ai dobândit, Varnavo preacinstite, primind de la Stăpânul cunună preafrumoasă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să pierzi blestemul cel dintâi, și osânda morții strămoașei celei dedemult, din Fecioara Maica lui Dumnezeu, Cuvinte al lui Dumnezeu te-ai născut, tuturor dăruind nemurirea cea nepieritoare.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Fiul Părintelui celui...

Însu-ți văzător fiind Cuvântului și slugă, și ucenic și propovăduitor de Dumnezeu prea-văzător, unde este acum Cuvântul, tu a locui cu adevărat te-ai învrednicit, precum însuși s-a făgăduit fără de minciună Cel Preabun.

Ca cela ce stai acum înaintea scaunului Stăpânului tău, cu razele cele de acolo fiind strălucit o Vartolomee de Dumnezeu înțelepțite! Spre cântăreții tăi privești, de patimi mântuindu-i și de feluri de primejdii.

Fiu lui Dumnezeu a fi prin credință învrednicindu-te, moștenitor părinteștilor vistierii te-ai făcut. O mână de lucruri mari dăruitoare! O daruri covârșitoare ale lui Hristos, Celui ce te-a preamărit pe tine acum, de Dumnezeu văzătorule preafericite.

Altul al Varnavei:

Lumină făcându-vă Apostoli prin faptă bună, și înaintea Luminii celei mari stând acum, rugați pe Stăpânul, să dăruiască pace lumii și să mântuiască bisericile, care le-ați adunat.

Cumplirea ritorilor, cu văpăile înțelepciunii tale arătat o ai stins, de Dumnezeu grăitorule Varnavo, cela ce ai câștigat înlăuntru izvor de străluciri. Pentru aceasta preasfințită pomenirea ta o mărim.

Slavă...

Săvârșind acum pomenirea ta prin credință Apostole, mijlocitor pe tine înaintea Stăpânului te punem, cerând ca să luăm prin mijlocirea ta dezlegare de greșeli. Varnavo preacinstite propovăduitorule al lui Dumnezeu, Preasfințite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca un luceafăr de dimineață te-ai aflat în noaptea vieții, cu razele fecioriei strălucind, răsăritul Soarelui dreptății Celui înțelegător arătându-ne nouă, a lui Dumnezeu Maică preacinstită.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Vartolomeu astăzi și Varnava cel de Dumnezeu primit, întru sfântă pomenirea lor, acum de noi după datorie luminat bine se laudă, ca niște Apostoli ai lui Hristos și Ucenici, care se roagă pentru noi, cei ce săvârșim sfântă pomenirea lor. De două ori.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Preasfântă Stăpână curată, și una neispitită de bărbat, tu ești mântuirea și nădejdea noastră, roagă pe Hristos, Cel ce S-a născut din tine, pe Mântuitorul nostru, să mântuiască lumea de înșelăciune, de nevoi și de scârbe.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Soarele slavei Iisus Dumnezeul nostru, întru toate plinirile lumii, ca pe o rază mult-luminoasă, de Dumnezeu înțelepțite Apostole, te-a lăsat ca să gonești negura răutății, și să luminezi cu înfrânarea patimilor inimile cele întunecate cu necunoștința, Vartolomee preafericite.

Curat locaș al Treimii te-ai făcut, cu strălucirea bunătăților fiind luminat, și în inimă luând Varnavo strălucire de la Dânsa și luminare mai strălucită decât soarele, la marginile lumii luminat o ai revărsat, și ai luminat, pe cei ce ședeau întru întunericul necunoștinței, de Dumnezeu primite.

Ca niște nori fericiților, în toate marginile ați plouat ploaie cerească, și sufletele credincioșilor le-ați adăpat cu Dumnezeiescul Dar, înecând neghinele cele rele ale nedumnezeirii, și făcând sufletele oamenilor a fi roditoare. Pentru aceasta întru laudă pe voi Apostolii vă cinstim.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Precum înțelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul cel împreună veșnic cu Tatăl, mai-nainte a zis în Evanghelie: Voi sunteți vițe roditoare, prealăudaților Apostoli, care pe Strugurul cel copt și frumos în ramurile voastre îl aduceți. Pe care credincioșii mâncându-l, ne îndulcim gustul spre veselie. Vartolomee de Dumnezeu primite și Varnavo fiule al mângâierii, cu dinadinsul rugați-vă, pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Fericimu-te de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, pe tine cetatea cea nesfărâmată, și zidul cel nesurpat, și folositoarea cea tare. Și scăparea sufletelor noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.