SFÂNTUL ILIE

VEZI: La Tipic se prăznuiesc amândoi sfinții, cu slujbe deosebite. Iar în izvodul cel îndreptat de preasfințitul episcop al Argeșului, numai sfânta Achilina are slujbă.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Știindu-te pe tine mireasă nestricată, înfrumusețată întru Duhul Sfânt, săvârșim pomenirea ta cea prealuminată, Muceniță purtătoare de chinuri, și cu bunăcredință ne închinăm Sfântului sicriu al moaștelor tale, luându-ne sănătate bolilor noastre totdeauna, cei ce cu credință te lăudăm pe tine, Achilino prealăudată.

Fiind biruită de dragostea Ziditorului tău prealăudată, ai închipuit patimile Lui în trupul tău, suferind tot felul de întreit val al durerilor. Și acum locuiești în ceruri purtând mărire nestricată, și cunună neveștejită, văzând cele ce cu veselie privesc cetele îngerilor, Achilino de Dumnezeu insuflată.

Spintecările membrelor tale le-ai adus zestre Mirelui tău, Preacinstită. Pentru aceasta învrednicindu-te El pe tine cămărilor celor prealuminate, te strălucește cu lumina Dumnezeieștii Sale slave, însuși Cel mai presus de ființă, înaintea Căruia stând cu bucurie, roagă-te pentru noi, care cu credință săvârșim acum pomenirea ta, Achilino.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei:

Marie mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce speli noroiul ticăloasei inimii mele, cu râul milei tale, usucă luciul greșelilor mele, și mă așează la limanul pocăinței pe mine cel neîndreptat. Căci la tine mi-am pus nădejdea Preacurată, ca la una ce ai născut limanul milostivirii, ceea ce ești cu totul fără prihană.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut pe Tine înălțat pe Cruce, ceea ce Te-a născut, Iubitorule de oameni, strigând, zicea: Cum suferi patimă de bunăvoie, Cela ce ai strălucit din pântecele meu fără de patimă, ca un Atotțiitor, și ai dezlegat firea cea osândită a oamenilor, cu Dumnezeirea? Laud acum pogorârea Ta cea fără de măsură.

Troparul glasul al 4-lea.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Achilina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului, și al Sfintei pe 4.

CANONUL Sfintei

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat și a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. pe pierzătorul vrăjmaș apa l-a înecat, și cea neumblată o a trecut Israil, și cântare s-a cântat: Domnului să-i cântăm, că cu mărire S-a preaslăvit.

Fiind cu adevărat mărită stai înaintea Mirelui tău Hristos în ceruri bucurându-te. Pentru aceasta pe cei ce te cinstesc pe pământ cu bună credință, mărește-i cu rugăciunile tale cinstită, și ți-i fă părtași, pe cei ce cântă Domnului, că cu mărire S-a preaslăvit.

Săvârșindu-ți sufletul curat, Mărită, ai primit Darul Duhului, și cu rănile trupului tău te-ai arătat foarte frumoasă. Pentru aceea fiind tu curată desăvârșit, cu totul nevinovată, s-a logodit cu tine Mirele sufletelor, prealăudată.

Slavă...

Iarna înșelăciunii, odinioară cumplit umplând plinirile pământului, tu fiind plină de Duh, ca o Muceniță nerătăcită, a Domnului Atotțiitorului, le-ai adus primăvara vieții, și ai ridicat semn de biruință, Achilino mărită, cugetătoare de Dumnezeu, vrednică de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce se înțelege împreună cu Tatăl Cel fără de început, a intrat în pântecele tău, făcându-Se Om, și ne-a mântuit pe noi, care am fost pleca|i răutății, și robiți de înșelăciunea vrăjmașului. Pentru aceasta cu credință și cu dragoste te fericim, Marie mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Țesut-ai cu Darul podoabă de lumină, vopsindu-o pe ea cu sfințit sângele tău, Achilino mărită.

Arătatu-te-ai rănită cu dorul cel dumnezeiesc, pentru aceasta cu tărie ai răbdat răni și dureri cumplite, Preacinstită.

Slavă...

Domnul Mântuitorul cu totul te-a sfințit pe tine cinstită, care cu totul din suflet te-a iubit pe tine Achilino.

Și acum..., a Născătoarei:

Mireasă nenuntită te știm pe tine Preacurată, și locaș al Făcătorului, și mai sfântă decât Heruvimii.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul.

Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a bunătăților prealăudată, te-ai împodobit cu diadema pătimitorilor, Cinstită, și făcându-te frumoasă întru podoabă cu credința, te-ai făcut nespurcată și nestricată mireasă Stăpânului tuturor. Pentru aceasta nevoindu-te bine, și ucigând pe cel viclean, te-ai învrednicit cămărilor de Mire celor cerești, de Dumnezeu înțelepțită Achilino; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu credință săvârșesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului:

Sau a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, cumplitele patimi ale sufletului meu, mă rog, vindecă-le, și-mi dăruiește iertare greșelilor mele, celui ce nebunește le-am făcut. Sufletul meu mi-am spurcat, trupul mi-am întinat, ticălosul. Vai mie! Ce voi face în ceasul acela când vor despărții îngerii sufletul meu de săracul meu trup? Să-mi fii atunci ajutătoare și folositoare; că pe tine te avem nădejde, noi robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, dacă L-a văzut Mielușeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând, și cu amar strigând: Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru bunătate, îndelung-răbdătorule, Doamne, adâncul milei, și izvorul cel nedeșertat, milostivește-Te, și dăruiește iertare de greșeli, celor ce laudă cu credință dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Pe balaurul cel trufaș l-ai surpat prin slăbiciunea trupului, făcând vitejie foarte luminat, și pierzând semeția tiranilor.

Cu strălucirile muceniciei și cu dumnezeieștile frumuseți ale fecioriei, te-ai făcut aleasă mireasă Stăpânului, Achilino.

Omorându-se trupul tău cu chinurile cele de multe feluri de Dumnezeu insuflată, ți-a pricinuit ție viața, care petrece în veci.

Slavă...

Pâraiele sângiurilor tale au stins focul mulțimii dumnezeilor, și cu curgerile minunilor tale spală bolile oamenilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Somnul păcatului m-a cuprins întru dormitarea lenevirii Fecioară. Cu rugăciunea ta cea neadormită, ridică-mă către pocăință.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

În noaptea necunoștinței, zi a cunoștinței de Dumnezeu întru lumina feței Tale, Hristoase, a strălucit de dimineață lauda Ta în inimile noastre.

Când rătăcirea făcea valuri ca marea când se sălbăticește, te-ai arătat ocârmuită de dreapta lui Hristos, Muceniță Achilino.

Uitându-te Muceniță către daruri, ai răbdat foarte tare dezbinările membrelor tale, și moartea cea prea silnică.

Slavă...

Luminată te-ai arătat vrăjmașilor uimindu-i pe ei cu frumusețea ta cea aleasă, și cu mărimea sufletului.

Și acum..., a Născătoarei:

Toți prin nașterea ta fiind mântuiți de osânda cea strămoșească, strigăm ție: Bucură-te ceea ce ești plină de daruri, prealăudată.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Doamne cela ce pe Iona...

Dorit-ai fecioară a urma patimile cele slăvite ale lui Hristos, și cu cuget bărbătesc ai suferit chinurile și sfâșierile curatului tău trup.

Multe feluri de dureri ai răbdat, și durerile focului nu le-ai băgat în seamă. Pentru aceasta ușurează-ne și nouă totdeauna durerile, prin rugăciunile tale, Achilino.

Slavă...

Uitându-se de sus ceata îngerilor s-a mirat de răbdarea ta, mărită fecioară, cum în trup fiind, biruiai pe vrăjmașii cei fără de trup.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să se facă omul Dumnezeu, S-a arătat Dumnezeu la oameni, Fecioară, negrăit născându-Se din sângiurile tale, și rămânând neschimbat, ceea ce a fost.

Irmosul:

Doamne, Cela ce pe Iona singur în chit l-ai sălășluit, și pe mine cel prins în mrejele vrăjmașului, ca și pe acela din stricăciune mă mântuiește.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu stropirile sângiurilor tale fiind curățită, și cu cununile muncilor încununată, fecioară Achilino, Mirele tău Hristos pe tine te-a dat celor din necazurile bolilor tămăduire și mântuire, celor ce aleargă la tine cu credință, izvorându-le viață veșnică.

SINAXAR

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfintei Mucenițe Achilina.

Stih: Achilino a grumazului tăiere suferind,

Toată înșelăciunea vrăjmașului ești tăind.

Achilina întru a treisprezecea zi,

Prin tăierea grumazului se săvârși.

Aceasta a fost în zilele împăratului Dioclețian, din Vivlu, cetate a Palestinei, fiica unui mare și strălucit bărbat anume Evtolmie, și botezându-se de Evtalie episcopul, și făcându-se în vârstă de cincisprezece ani, trăgea și întorcea, spre credința în Hristos pe fetele cele ce erau de vârsta ei, și crescute împreună cu dânsa, și le învăța să se ferească de idoli. Deci fu pârâtă la Antipatul Ulosian de un oarecare Nicodim. Și aducându-se la întrebare, mărturisi numele lui Hristos. Și pentru aceea a fost bătută și pătrunsă prin urechi cu țepi de fier arse, atâta cât i-a dat și sângele pe nări, și i s-a încins tot capul de arsură. După aceea luându-și răspunsul cel de pierzare, și tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul. Și se face pomenirea ei în sfânta sa mucenicie, ce se află aproape de târgul ce este lângă zid.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Trifilie episcopul Levcusiei Ciprului.

Stih: Trifilie aproape de cel preaînalt este stând,

Lumina cea în trei fețe a Celui Preaînalt văzând.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei maicii noastre Ana și cu fiul ei Ioan.

Stih: Maica și fiul, Ana și Ioan cu adevărat,

Amândoi locuitori Cerului s-au arătat.

Tot în această zi pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin înșelăciune s-a închinat lui anticrist, adică diavolului.

Stih: Nu este vreo patimă mai rea decât mândria cu adevărat,

Căci cu aceasta pe Iacov vrăjmașul l-a înșelat.

Fericitul acesta Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, pentru aceasta a urât lumea, și a părăsit toată averea sa, fără a întrebuința ceva dintru aceasta. Însă după acestea din lucrarea urâtorului de om diavolul atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit și zicea: Cine altul știe mai bine decât mine mântuirea mea? Pentru aceasta a întrebuințat multe și mari nevoințe, însă fără întrebare de cei socotitori, după cum învață dumnezeieștii părinți. Ci cu însăși voia și bună plăcerea sa, pentru aceasta s-a și înșelat de către diavolul, căci venind la dânsul un înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis: Curățește-ți chilia ta, și să aprinzi candele și făclii, și să o afumi cu miruri și tămâieri, bine împodobindu-te pe sineți, pentru că Hristos, plăcându-i nevoința ta vine în noaptea aceasta pentru ca să-ți dea multe daruri. Iar nepriceputul Iacov din mândrie înșelându-se, a făcut toate acestea. Și așa a venit la el anticrist cu mărire și nălucire multă, la miezul nopții. Deci Iacov deschizând ușa chiliei sale s-a închinat lui, iar diavolul lovind pe Iacov în frunte, după dumnezeiasca iconomie n-a stătut, ci s-a întors înapoi și a fugit. Deci a doua zi dimineață Iacov plângând, a mers la un bătrân, iar bătrânul mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, zice către el: Fugi de aici, căci te-ai batjocorit de satana. Deci după ce Iacov a plâns de ajuns și s-a sfărâmat cu inima, atunci bătrânul ocărându-l mult, și sfătuindu-l, la trimis la o viață de obște, iar el ascultând a mers la obște, și a slujit la bucătărie șapte ani, cu multă smerenie și ascultare, după aceea a șezut singur în chilie alți șapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu măsură, și păzind canonul dat cu toată scumpătatea. Și așa învățându-se calea lui Dumnezeu cea neamăgită, cu multă deslușire, s-a făcut făcător de minuni prea-ales și așa și-a săvârșit viața sa, mutându-se către Domnul.

Tot în această zi, Sfântul Antipatru episcopul Vostrilor, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pe bogatul Antipatru, Mântuitorul este primind,

Căci mare corvana de bunătăți este purtând.

Tot în această zi, Sfântul Evloghie patriarhul Antiohiei, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Moștenire a aflat împărăția Cerului,

Evloghie împreună cu binecuvântații Părintelui.

Tot în această zi, Sfinții zece mii de Mucenici, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Căzând prin sabie cei zece mii sunt biruind,

Căci ceata lui Dumnezeu, biruiește și căzând.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Diodor cel din Emesa, care răstignit s-a săvârșit.

Stih: Diodor pe lemnul crucii s-a suit,

Cinstind pe Iisus, cel ce pe lemnul crucii, a pătimit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Nu ai purtat grijă de trupul cel pătimitor cugetătoare de Dumnezeu, arătat uitându-te la răsplătirile cele de acolo, și la slava și la veselia lui Dumnezeu, și la dumnezeiasca bucurie, Achilino.

Purtând trup nespurcat și inimă unită cu Domnul, ai stătut înaintea divanurilor de judecată, înfruntând pe tiranul cel fără de minte, curată cugetătoare de Dumnezeu.

Slavă...

Schimbat-ai fecioară lumea cea pieritoare pe viața cea mai presus de lume nepieritoare, și desfătarea cea vremelnică pe cea stătătoare, și logodnicul cel trupesc, pe Mirele Cel nemuritor.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu laude cinstim pe dumnezeiasca singură Stăpânire, Care se întreiește după fețe minunat, iar din fire este Una, strigând: Doamne Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Tinerii cei grăitori...

Fiind luminată cu lumina curăției, și înflorită cu vopselile sângiurilor, fecioară Achilino, stai înaintea lui Hristos Dumnezeului nostru.

Jertfă preasfințită, și prinos prealuminat și ca o tămâie binemirositoare te-ai adus lui Hristos Dumnezeului nostru, cugetătoare de Dumnezeu Achilino.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Sfântul tău trup zăcând în mormânt, bolile oamenilor le tămăduiește, Achilino preamărită, și izgonește stricăciunea dracilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără stricăciune ai născut pe Cuvântul mai presus de cuvânt, care ne mântuiește pe noi de toată stricăciunea cea rea. Pentru aceasta toți te slăvim pe tine Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul și văpaia călcându-o au săltat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Împreună cu Tine Mântuitorule Cel ce Te-ai pironit pe Cruce, s-a răstignit fecioara, prin cuget pătimind, și călcând capul balaurului.

Frumoasă îți este podoaba și preafrumoasă ți s-a arătat bun neamul sufletului, Achilino, cea cu chip dumnezeiesc, vrednică de minune.

Slăvită pomenirea ta pe toți ne cheamă împreună, să lăudăm cu bucurie ostenelile tale cele cu bună laudă și luptele, Muceniță Achilino.

Slavă...

Împreunându-le cu cetele celor fără de trupuri, și cu adunarea mucenicilor, roagă-te lui Dumnezeu pentru toți, prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Glasul îngerului strigăm ție Preacurată, bucură-te mântuirea tuturor oamenilor, și dumnezeiască încununare a prealăudaților Mucenici.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiți prin tine cu cetele cele fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.