SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Proorocului 3, și ale Ierarhului 3.

Stihirile Proorocului, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Bucură-te Eliseie preaînțelepte, căci tu curățindu-ți cugetul de dezmierdările trupului, ai primit luminile Duhului mărite, și le-ai împărtășit și celorlalți tuturor, și cu totul te-ai arătat în chip luminos. Pentru aceasta te-ai sălășluit lângă Lumina cea neapusă, rugându-le totdeauna pentru noi cei ce le lăudăm pe tine.

Pe tine Eliseie fericite, lăsându-te râvnitorul Ilie, luminat cu Darul său îndoit, cu adevărat s-a arătat căruțaș în văzduh, căruia asemănându-te prin Dar ai încetat curgerile râului, și ai trecut, cu bucurie fiind luminat și slăvind pe Hristos.

Dăruit-ai odinioară Somanitencei celei credincioase fiu de făgăduință, pe care murind l-ai înviat, ca un Prooroc dumnezeiesc, cu sfințenie minunându-te. Și iarăși arătat ai primenit cu sare, apele cele neroditoare spre rodire, și cu Darul Duhului, celui ce lucrează toate, ai săvârșit foarte nenumărate minuni; pentru aceasta te lăudăm, Fericite.

Alte Stihiri ale Ierarhului, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Întărirea adevărului și reazemul credinței, și părtinitor dogmelor te știm pe tine. Ajutor bunei credințe, și locaș curăției și vas ales de bună mireasmă a Duhului, și comoară foarte mare a învățăturilor, și temelie Bisericii lui Hristos, descoperitorule de cele sfinte, Metodie.

Făcutu-te-ai organ de sineți mișcat, răsunând cu suflările Preasfântului Duh, căci cu limba ta cea cu glas de foc, ai grăit ca un tunet cele dumnezeiești, și ai ars neghinele vrăjmașilor celor cu credință rea, care nu se închină chipului Domnului și Dumnezeului nostru, și al Preacuratei Maicii Lui, celor închipuite din vopsele materialnice.

Alesu-te-ai a fi în cetele preoților, și întru adunările sihaștrilor, și în danțurile mucenicilor, stând cu tărie până la sânge pentru Hristos, înfruntând nebunia judecătorului celui fărădelege. Și din porunca împăratului celui fărădelege fiind băgat în mormânt, te-ai păzit nevătămat, Părinte cugetătorule de Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Proorocule propovăduitorule al lui Hristos, de scaunul slavei niciodată nu te desparți, și la fiecare bolnav stai de față pururea. Și cu cei de sus slujind, lumea o binecuvintezi pretutindenea fiind mărit, cere curățire sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu sfinții Apostoli, și cu toți sfinții, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat.

Dacă Te-a văzut Preacurata spânzurat pe Cruce, tânguindu-se ca o Maică, striga: Fiul meu și Dumnezeul meu! Preadulcele meu Fiu! Cum suferi patimă de ocară.

STIHOAVNA din Octoih, și această

Stihiră a Ierarhului, glasul al 4-lea.

Facere a lui Fotie patriarhul.

Stih: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăcă întru dreptate.

Cu veselie se împodobește astăzi Biserica lui Dumnezeu, cu bucurie strigând: Luminatu-mi-s-a frumusețea mai mult decât toată cetatea; căci iată odorul cel mare al arhiereilor, măritul Metodie, și-a făcut călătoria către Cer. Veniți dar iubitorilor de prăznuire, adunarea ortodocșilor, ca înconjurând împreună dumnezeiescul sicriu, și luând dintr-însul mulțime de vindecări, să ne rugăm, ca să ceară de la Hristos Dumnezeu, să se mântuiască lumea de tot eresul.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Cu laude să cinstim credincioșilor, pe ramurile cele înalte ale Proorocilor, și pe luminătorii cei prealuminați ai lumii, pe Ilie și pe Elisei, și cu cântare să strigăm lui Hristos: Milostive Doamne, prin rugăciunile Proorocilor Tăi dă poporului Tău iertare de păcate și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cele cerești te laudă pe tine, Maică nenuntită ceea ce ești plină de Dar, și noi preaslăvim nașterea ta cea neurmată, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...

Junicea cea nespurcată, văzând vițelul său spânzurat pe lemn de bunăvoie, tânguindu-se cu jale, striga: Vai mie preaiubite Fiule? Ce Ți-a răsplătit Ție adunarea nemulțumitorilor iudei? Vrând să mă lipsească pe mine de Tine Fiule întru-tot iubite.

Troparul, glasul al 4-lea:

Cel ce a fost înger în trup temeiul Proorocilor, al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei Dar, bolile gonește, și pe cei leproși curățește. Pentru aceasta și celor ce-l cinstesc pe dânsul, le izvorăște tămăduiri.

Slavă..., al Ierarhului, glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Metodie, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih unul cu Irmosul pe 6, și ale sfinților, două pe 8.

CANONUL Proorocului.

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Să cântăm Domnului Celui ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Bucură-te Eliseie, care ai arătat pe pământ viețuire întocmai cu îngerii, viețuind în trup ca un fără de trup.

Păzindu-ți Proorocule ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului, te-ai învrednicit a vedea cele viitoare.

Cere de la Dumnezeu Eliseie vindecare, celor ce bolesc, și curățire greșelilor, celor ce curat te laudă.

A Născătoarei:

Să cântăm Domnului, Celui ce bine a voit să Se întrupeze fără de sămânță din Fecioară, spre scăparea și izbăvirea noastră.

Alt Canon, al Ierarhului.

Cântarea 1-a, glasul 1:

Irmos: Veniți popoarelor să cântăm...

Mântuiește-mă de răpirea, de jaful și de robia păcatului, îndurătorule, și îndreptându-mă către pocăință, răpește-mă către dragostea ta după vrednicie.

Râu de viață având inima ta înțelepte, te-ai făcut ca o gârlă Bisericii lui Dumnezeu, fiind plin de învățături, și adăpând fața ei, Părinte.

Slavă...

Uimindu-te tu de dragostea înfrânării, ai strămutat săltările patimilor, și materia trupului către vârful nepătimirii, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată tu Fecioară preacurată, zice Isaia, zămislind fără sămânță în pântecele tău, pe Îngerul Sfatului Celui Mare, L-ai și născut, și ai rămas după naștere Preacurată.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

Dumnezeiescul Ilie arătat fiind proorocit cu grai, te-a uns pe tine Prooroc, de Dumnezeu insuflate mărite Eliseie.

Darul Sfântului Duh cel îndestulat, și-a aflat odihnă, și S-a sălășluit întru tine, Eliseie pururea pomenite.

Aflându-te pe tine Stăpânul, că ți-ai ogorât brazda sufletului cu ostenelile, a semănat întru tine Darul cel proorocesc, Eliseie.

A Născătoarei:

Pe tine te avem toți creștinii scăpare, și zid al nostru, și pe tine te preaslăvim fără tăcere, ceea ce ești nenuntită.

Alt Canon,

Irmos: Întărește-ne pe noi...

Cu căldura minții și cu râvna credinței făcându-te căpetenie părinților, împotrivirea eresurilor, care era ca o ușă a iadului, o ai sfărâmat.

Slavă...

Fiind viața ta sfințită, și cuvântul tău dumnezeiesc, și lucrarea preamărită cu Dumnezeirea, a învistierit în inima ta suișuri de privire adevărată.

Și acum..., a Născătoarei:

Nașterea cea străină, ieșirea cea minunată, se sălășluiește în pântecele Fecioarei, și firea care s-a alunecat de înșelăciune, dintru stricăciune o ai ridicat.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

CONDACUL Ierarhului, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Luminând Biserica cu dogmele bunei credințe, ai risipit ceața eresurilor, descoperitorule de cele sfinte Melodie, propovăduind tuturor, să închipuiască pe Hristos.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Cu dumnezeiască mai-nainte vedere, te-a tras pe tine marele Ilie ucenic, înțelepte Eliseie, arătându-te Prooroc luminat de Duhul. Pentru aceasta astăzi prăznuim preasfântă pomenirea ta, cu cuget de bună credință cinstindu-te pe tine, împreună cu dânsul, Mărite.

Slavă..., a Ierarhului, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Ca soarele cel mare, cu strălucirile dogmelor și ale minunilor, luminezi totdeauna plinirea lumii, învățătorule de cele cerești, preafericite Metodie.

Și acum..., a Praznicului, Sau a Născătoarei:

Întinzându-ți mâinile cele preacurate, Fecioară Maică, acoperă pe cei ce nădăjduiesc la tine, și strigă către Fiul tău: Hristoase, dă tuturor mila Ta.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua, dacă a văzut spânzurat pe Cruce, pe Cel ce L-a născut negrăit, cu tânguire a strigat: Preadulce Fiule! Cum pătimești cu trupul voind? Cela ce ești fără de moarte.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Duhul Cel Preasfânt te-a arătat pe tine tăietor de toată rădăcina a toată răutatea și săditor de toată bunătatea, Eliseie preafericite.

Cel ce cunoaște mai-nainte cele viitoare, și cheamă cele ce n-au fost ca și cum ar fi, cunoscându-te mai-nainte vrednic, te-a rânduit pe tine mai-nainte Proorocule Elisei.

Adunarea bunătăților urma vieții tale, Proorocule. Pentru aceea prăznuiesc acum popoarele și mulțimile întru pomenirea ta.

A Născătoarei:

Preacurată Fecioară roagă pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, ca să dăruiască lăudătorilor tăi iertare greșelilor.

Alt Canon,

Irmos: Te laud pe Tine Doamne...

Cu sudori ai semănat nevoințele, în holda pocăinței și a privirii și secerând spicul nepătimirii, te-ai sălășluit în pământul celor blânzi, și pururea prăznuiești cu cei fără de trup, Metodie.

Mânecând întru rugăciuni ai zămislit întru inima ta frica lui Dumnezeu, și ai născut turmei tale hotare de dogme, prin Duhul, prin care îngrădind eresurile, se lățește pământul ortodoxiei.

Slavă...

Aprinzându-ți alegerea voirii tale, cu untuldelemn al facerii de bine, te-ai făcut candelă neadormită săracilor, Preafericite. Pentru aceea ți-a pricinuit ție Hristos intrarea cămării de Mire împreună cu fecioarele.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiescul Cuvânt încăpând fără de sămânță în pântecele tău Preacurată, iese asemenea la chip cu neamul omenesc fără de schimbare; drept aceea pentru milostivirea Sa, a și pricinuit zidirii dumnezeiască înnoire din nou.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, și cu brațul Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Cine va povesti bunătățile tale cele din fapte? Și suișurile Duhului, cine va putea să le vestească, Proorocule al lui Dumnezeu?

Aflând adâncimea darurilor lui Dumnezeu, Eliseie, ai izvorât proorocii dumnezeiești, și tămăduiri sufletului și trupului, celor ce se apropie de tine.

Mormântul nu a acoperit acum isprăvile bunătăților tale Eliseie, ci de toți se vestesc, lăudându-se.

A Născătoarei:

Roagă pururea pe Fiul tău și Dumnezeul nostru Preacurată Marie, cea neispitită de nuntă, ca să trimită credincioșilor mare milă.

Alt Canon,

Irmos: Dătătorul de lumină...

Lepădând dezmierdarea, ți-ai hrănit sufletul cu înfrânare, având hrană rugăciunile cele neîncetate, și cugetarea cea dumnezeiască, care înalță pe smerenie.

Tu înțelepte ai țesut haina Bisericii în faptă, întru care întărind a se cinsti chipul lui Hristos, cu credință ai luminat dogmele ortodoxiei.

Slavă...

Cu dumnezeiasca putere a lui Hristos gonești lațurile eresurilor, și înjugând turma cu legătura dumnezeieștii dragoste, o păzești nemișcată întru nădejde, și întru credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Preacurată toți te avem părtinire, și negreșită ancoră nădejdii, și ținere și acoperământ, și zid și pod, care duce la împărăție.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Mintea ta este curată, cuvântul tău prea-limpede, că din izvorul cel curat curgeri de ape netulburate izvorăsc, ca să arate cele ascunse ale tale, fericite Proorocule.

Suferit-ai prealăudate nedespărțindu-te de învățătorul tău, și văzându-l făcând călătorie străină, te-ai înălțat cu dragoste făcându-te înălțat împreună cu dânsul, fericite Eliseie.

Văzând Eliseie pe învățătorul tău că se ridică de la pământ, în căruță cu patru cai de foc ai bunătăților, te-ai uimit, dar ai primit moștenire cojocul împreună cu darurile.

A Născătoarei:

Cu rugăciunile tale Preacurată Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuim de cumplitele greșeli și să dobândim dumnezeiasca strălucire, a Fiului și Dumnezeului, Celui ce S-a întrupat din tine netâlcuit, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Făcându-te jertfă și jertfitor, te-ai plecat pe sineți lui Dumnezeu prin credință, și păzești înnoirea săvârșirii slujbei tale.

Mutându-te acum de la pământ către slava cea fără de materie, prin curățirea rugăciunii tale celei cu osârdie, tămăduiește sufletul meu, care este împresurat de spinii patimilor, Cuvioase.

Slavă...

Cu dumnezeiasca strălucire a înțelegerilor tale răzuind grosimea Scripturii, te-ai făcut condei degrab scriitor, Metodie.

Și acum..., a Născătoarei:

Nepriceperea acoperă nașterea ta, căci minunat ai aplecat pe Cel fără de trup Fecioară, și ai hrănit cu lapte pe Cel fără materie, și în brațe ai purtat, pe Cel ce te-a zidit.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

Îndoit Dar luând de la Duhul, Prooroc minunat te-ai arătat tuturor marginilor, pe cei ce te laudă pe tine mântuindu-i din primejdii, și dăruind Darul minunilor tale, celor ce aleargă la tine cu credință, și strigă: Bucură-te Proorocule minunate.

ICOS

Soarele dreptății strălucind întru luminat sufletul tău, a gonit dintr-însul toată negura păcatului, și te-a arătat pe tine Prooroc prealuminat. Pentru aceasta și noi strigăm așa: Bucură-te cel ce nimic nu ai cinstit mai întâi decât pe Dumnezeu; bucură-te cel ce ai junghiat două perechi de boi ai tăi, de a mâncat norodul. Bucură-te cela ce ți-ai părăsit toată averea ta; bucură-te cela ce te-ai îmbogățit cu bogăție nefurată. Bucură-te că ai urmat Unsului, celui ce te-a chemat pe tine; bucură-te că ai luat de la dânsul daruri. Bucură-te că ai luat cojocul lui Ilie; bucură-te că degrab ai despărțit apa; bucură-te că neudat ai trecut apele. Bucură-te păzitorule a multor suflete; bucură-te cela ce ai cunoscut cunoștința cea ascunsă. Bucură-te cela ce și după ce ai murit te-ai văzut ca un viu; bucură-te Proorocule minunate.

SINAXAR

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Elisei.

Stih: Pe Ilie caii, iar pe Elisei Darul cel îndoit,

În loc de cai, îngerii la Cer l-au suit.

Întru această lună întru a paisprezecea zi,

Elisei din viață se săvârși.

Acesta a fost fiu lui Safat, din Aelmut, din pământul lui Ruvim, și la acesta se făcu semn, căci, când s-a născut el în Galgala, junicea cea de aur, ce era în Silom, a zbierat tare, cât s-a auzit și în Ierusalim. Deci a zis preotul pentru arătare, că Prooroc s-a născut astăzi în Ierusalim, care va strica cele cioplite, și va zdrobi cele vărsate. Și a tăcut Dumnezeu multe semne prin mâna Proorocului Elisei. Deci murind, a fost îngropat în Samaria, în Sevastopoli. Acesta a proorocit pentru venirea Domnului, și a vindecat apele din Ierihon, care erau sterpe și sărate, zicând: Acestea zice Domnul: Vindeca-voi apele acestea, și se vindecară. Deci a înviat și morți, și a curățit de lepră pe Neeman Sirul, și făcu de se umplu de lepră Ghiezi sluga lui, pentru iubirea de argint a lui, și pentru neascultare. Și mort fiind, a înviat pe un mort, și a despărțit curgerea Iordanului, lovindu-l cu cojocul lui Ilie, încă și alte multe minuni a făcut.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Metodie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Stih: Metodie făclie Bisericii fiind,

Mutându-se din cele de jos la ceruri este călătorind.

Acest sfânt și mare arhiereu al lui Hristos, Metodie, a fost pe vremea lui Teofil iconomonahul. Deci înfruntând și mustrând rătăcirea eresurilor și a hulitorilor de icoane, cu dovediri înțelepțești, și cu mărturii din Scriptură, și îndreptând pe la bisericile lui Dumnezeu ortodoxa credință, și pătimind multe nevoi de la eretici, închinându-se cinstitelor și sfintelor icoane, a adormit în veci, izbăvire de scârbe nouă cerând. Și se face prăznuirea lui în sfânta casă, întru care zac cinstitele sale moaște, care este înlăuntrul bisericii celei mari a sfinților și atotlăudaților Apostoli.

Tot în această zi Preacuvioasa Iulita, care cu pace, s-a săvârșit.

Stih: Pe Iulita o scoate din trup cu adevărat,

Cuvântul lui Dumnezeu cel ce pentru noi cu trup s-a arătat.

Tot în această zi, Cuviosul Nifon cel ce a sihăstrit în muntele Atonului, la anul o mie trei sute treizeci, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Nifon prin lapte s-a arătat cu trezvire,

Căci prin trezvia gândului a trecut din viețuire.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Chiril episcopul Gortinei, celei din ostrovul Ciprului.

Stih: Chiril al Gortinei de și bătrân se vedea fiind,

Însă tânără inimă către sabie era având.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Luat-ai fericite Elisei de la învățătorul tău daruri îndoite întru Duhul Sfânt, și întru Dânsul fiind purtat de Dumnezeu, strigai: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Toată viața și Darul cel îndestulat al învățătorului tău ai câștigat, arătându-te odor fecioriei, și cântând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Trecut-ai apa Iordanului, care o ai lovit, aducându-ți aminte de învățătorul tău, și o ai trecut cu urme neudate, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

A Născătoarei:

Bucură-te Fecioară Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, care mântuiești din rătăcire, pe cei ce cu credință te preaslăvesc pe tine, adevărată Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Chipul cel de aur...

Pahar înțelepciunii te-ai arătat, Înțelepte, plin de bunătăți, și chemându-ți turma cu propovăduirea viețuirii tale celei preaînalte, o ai îndreptat, cugetătorule de Dumnezeu Părinte, și împreună cu dânsa strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu cinste ai ajuns Părinte la locașurile și la săvârșirile celei de acolo, și te veselești și te bucuri împreună cu Domnul tău. Pentru aceasta te cinstim, Preafericite, strigând Celui ce te-a mărit: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cu bărbăția minții fiindu-ți; mijlocul încins, Părinte Metodie, și în toată viața fiind împodobit cu haina credinței, ai alergat la ospățul împărăției celei de sus, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără de tată iese din tine Cel fără de Maică din Tatăl, și semnele curăției păzindu-le nevătămate, a arătat naștere fără de sămânță, și feciorie nespurcată, căci întru tine se înnoiesc legile firii.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe Domnul Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, și în rug prin foc a arătat lui Moise taina nașterii pururea Fecioarei, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fost-ai sare dumnezeiască întru Duhul Sfânt, purtătorule de Dumnezeu Eliseie, și cu sare ai vindecat apele cele sterpe, strigând: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Oprind răutatea cea fără viclenire a copiilor celor tineri, i-ai dat pe dânșii mâncare la fiarele mâncătoare de sânge, Eliseie Proorocule, strigând: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Spălându-se Neeman în Iordan, și curățindu-se de lepră prin Elisei, însemna dumnezeiasca curățire a Botezului, strigând: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Pe Domnul, Cel ce este în sânurile Tatălui Celui necuprins de minte, și negrăit S-a arătat la toți în brațele Maicii celei neispitite de nuntă, lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Pe Dumnezeu care s-a...

Arătându-te tu înțelepte în casa lui Dumnezeu, ca un măslin foarte roditor, ai uns inimile săracilor cu untuldelemn al facerii de bine, și cu desfătarea înfrânării, și sufletului tău i-ai aprins făclie luminată.

Luminând podoaba ierarhiei cu lumina faptelor tale, te-ai arătat țiitor de cheia curăției și desfătare a înfrânării și cu adevărat învățător rugăciunilor, și cale pocăinței, și lege vieții.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Vremea cea de căire pune înaintea ta roada pocăinței, și te îngrozește de tăierea smochinului celui neroditor, suflete al meu teme-te de blestem, și hrănește pe Hristos cu bună rodirea bunătăților.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu uita glasul rugătorilor tăi, ceea ce ești părtinitoare înfricoșată, și prin mijlocirile tale răpește-i din tot necazul și de toată îngrozirea, căci rugăciunea ta cea de Maică, pleacă pe Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

Milostivindu-te către Somaniteanca, care striga și se tânguia, i-ai înviat copilul, pierzând moartea în urma dezlegării stârpirii, Fericite.

Prin viața ta cea îmbunătățită, cu cuvântul adevărului se îndrepta viața, și cuvântul se întărea cu Duhul, mărite Proorocule.

Odihnindu-te acum fericite Eliseie, întru săvârșire, Preafericite, roagă-te, să ne învrednicim noi mântuirii sufletelor noastre.

A Născătoarei:

Stăpâne Mântuitorul meu, negrăit ai lucrat mântuirea mea, prin amândouă firile Tale, cu singură voirea de însăși stăpânitoare.

Alt Canon,

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Veștejit-ai Părinte meșteșugirile și săgețile vrăjmașului, cu focul înfrânării, și cu jăratecul curăției arzând nebunia trupului cea de materie, cu adevărat te-ai învrednicit de lumina cea de acolo, Metodie.

Nicicum lepădându-te pentru slăbiciunea trupului, te-ai nevoit din-destul întru cele dumnezeiești, nici nu ai ales bătrânețile, văzând mai-nainte Scaunul Celui vechi, precum a zis Daniil, ci ai trecut cu vederea slăbiciunea întru osteneli, Părinte.

Slavă...

Petrecând în ceata patriarhilor, cânți cântarea îngerilor împreună cu dânșii, Sfânt, Sfânt, Sfânt este Tatăl Cel născător, Fiul Cel născut, și Duhul, care este fără despărțire, Treime Sfântă, slavă Ție.

Și acum..., a Născătoarei:

Mireasă și Maică Fecioară, mulțimile îngerilor se roagă Fiului tău; primește-mă și pe mine, ceea ce ești nădejdea credincioșilor, și dă pace lumii, și biruință iubitorilor de Hristos conducătorilor noștri, și mântuire nouă celor ce te lăudăm pe tine.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cela ce ai împodobit Cerul...

Din plugar te-ai arătat Prooroc, o Eliseie! Și primind cojocul lui Ilie, ai tras și duhul lui îndoit, și cu dânsul împreună te cinstim pe tine.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Ridicându-te ca soarele de la răsărit, ai apus la apusuri prin nevoințe, și acum ai luminat lumea cu învățăturile tale preaînțelepte Părinte Metodie, de Dumnezeu purtătorule, roagă-te pentru noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Noi întru tine ne lăudăm Născătoare de Dumnezeu, și către Dumnezeu te avem părtinire, tinde mâna ta cea nebiruită, și sfărâmă pe vrăjmașii noștri, trimite slugilor tale ajutor de la Cel Sfânt.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Răsărit-a steaua bunei credințe, de la apusul soarelui celui văzut marele între ierarhi Metodie, și risipind ceata celor cu credință rea, s-a odihnit la răsăritul cel adevărat al Soarelui dreptății, lui Hristos Dumnezeului nostru; și acolo petrecând cu dumnezeieștile cete, cele fără de trupuri, și stând înaintea Scaunului Treimii, ca un Cuvios, ca un Mucenic, ca un preot, ca un patriarh, cu fapta și cu privirea, ne cere nouă mare milă, celor ce cu credință săvârșim sfântă pomenirea lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Pocăință nu ai câștigat, suflete nepocăite. Ce te zăbovești? Tăierea morții se apropie, și sfârșitul ca un fur sosește; ci aleargă căzând la Născătoarea de Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-Te răstignit Hristoase ceea ce Te-a născut, striga: Ce taină străină este aceasta ce văd, Fiul meu? Cum mori spânzurându-Te pe lemn cu trupul? Dătătorule de viață.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.