2026-06-15 — luni
Sf. Proroc Amos; † Sf. Mc. Isihie; Fericiții Augustin și Ieronim
Ap. Romani 7, 1-13 · Ev. Matei 9, 36-38; 10, 1-8 · glas 1
Apostolul — Romani 7, 1-13
Romani 7, 1-13
1Oare nu știți, fraților - căci celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăiește?
2Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăiește; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
3Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă față de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.
4Așa că, frații mei, și voi ați murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem roade lui Dumnezeu.
5Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morții;
6Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ținuți robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.
7Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aș fi știut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu poftești!
8Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.
9Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viață;
10Iar eu am murit! Și porunca, dată spre viață, mi s-a aflat a fi spre moarte.
11Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înșelat și m-a ucis prin ea.
12Deci, Legea e sfântă și porunca e sfântă și dreaptă și bună.
13Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morții? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
Evanghelia — Matei 9, 36-38; 10, 1-8
Matei 9, 36-38
36Și văzând mulțimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n-au păstor.
37Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini.
38Rugați, deci, pe Domnul secerișului, ca să scoată lurcători la secerișul Său.
Matei 10, 1-8
1Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință.
2Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu și Ioan fratele lui;
3Filip și Vartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi ce se zice Tadeu;
4Simon Cananeul și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.
5Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți, și în vreo cetate de samarineni să nu intrați;
6Ci mai degrabă mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
7Și mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat împărăția cerurilor.
8Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
La Vecernie (duminică seara) nu este Catismă. La Doamne, strigat-am..., se pun 6 Stihiri: 3 din Octoih, glas 1, și 3 din Minei, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, din Minei. Stihoavna toată din Octoih. După: Acum slobozește..., Troparul Prorocului, glas 2: Prăznuind pomenirea..., Slavă..., Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu (de la sfârșitul Mineiului, glas 2, duminică seara), Ectenia și Otpustul mare: Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu...
La Utrenie (luni dimineața), la Dumnezeu este Domnul... se cântă Troparul Prorocului (de două ori), Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu (ca la Vecernie). După obișnuitele Catisme, se pun Sedelnele din Octoih, Psalmul 50. Canoanele pe 14: toate din Octoih, pe 10, și al Prorocului, pe 4. După Cântarea a 3-a, se pune Sedealna Sfântului, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu. După Cântarea a 6-a, se pun Condacul Sfântului și Sinaxarul. După Cântarea a 9-a, se pun 1% Slujba Sfântului Isihie cu Polieleu a fost aprobată de Sfântul Sinod și este în curs de publicare în Mineiul Sfinților Români.
Luminândele zilei de luni din Octoih sau Ceaslov. Psalmii Laudelor, Doxologia zilelor de rând și Ectenia cererilor. Stihoavna toată din Octoih. După: Bine este a ne mărturisi Domnului..., Troparul Prorocului, Slavă..., Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu (de la sfârșitul Mineiului, glas 2, luni la sfârșitul Utreniei), Ectenia și Otpustul.
La Liturghie, Fericirile pe 6, ale Octoihului (sau Antifoanele zilelor de rând). Apostolul și Evanghelia: de rând (luni în săptămâna a 3-a după Rusalii). Chinonicul zilei: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri... La masă este dezlegare la pește, untdelemn și vin.
SFÂRȘIT
Mineiul: 15 iunieSursa: Mineiul pe iunie, 1927 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie: Când de pe lemn...
Lumina Duhului a aflat curățirea sufletului tău, strălucindu-se ca o oglindă limpede, și a luminat lumea, strălucindu-ți lumina cunoștinței de Dumnezeu, și însemnând mai-nainte chipurile dumnezeieștilor taine, și Darul care era să se dea tuturor oamenilor, dumnezeiescule Proorocule.
Făcându-le tu ca o gură a lui Dumnezeu, arătat ai înfruntat pe lucrătorii necredinței, și fiind împodobit cu dumnezeieștile dogme, le-ai săvârșit osânda cea fără de fugă și nescăpată, Preafericite. Pentru aceasta văzând noi săvârșirea graiurilor tale celor înțelepte, cu cântări vrednice te lăudăm pe tine, Fericite.
Făcutu-te-ai de Dumnezeu fericite Proorocule, descoperitor tăinuitor judecăților lui Dumnezeu celor negrăite, căci ai strălucit, și ai luminat limbile, și ai propovăduit Treimea, Amose, grăitorule de cele dumnezeiești. Pentru aceasta cinstind mărită pomenirea ta, mântuiește de toată nevoia pe toți, cei ce Te laudă pe Tine cu credință, și te prăznuiesc, Mărite.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Ca una ce ai născut apa vieții, băutura nemuririi, pe Hristos Domnul, adapă-mă pe mine Preacurată cu apa iertării, și bucură cugetul meu cu înțelegeri dumnezeiești, ca să fac poruncile cele de mântuire prin lucrarea lor, și să te slăvesc pe tine Preacurată.
A Crucii, a Născătoarei:
Multe dureri răbdând la răstignirea Fiului tău, Preacurată, suspinând lăcrimai și strigai: Vai mie dulcele meu Fiu! Cum pătimești fără dreptate, vrând să mântuiești pe pământenii cei din Adam. Pentru aceea Preacurată Fecioară, ție ne rugăm cu credință, fă pe Acela nouă Milostiv.
Tropar, glasul, al 2-lea:
A Proorocului Tău Amos pomenire, Doamne prăznuind, printr-însul te rugăm, mântuiește sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
Iar de este în postul sfinților Apostoli, Duminică seara, Marți seara sau Joi seara, cântăm: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... Și celelalte după obiceiul postului cu metanii ca și în postul Nașterii lui Hristos.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, și al Proorocului pe 4.
CANONUL Proorocului.
Cântarea 1-a, glasul al 7-lea:
Irmos:
Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt, de a scos pe Israil, Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a preaslăvit.
Curățindu-mi mintea de cugetul cel cu ceața patimilor, luminează-mă Stăpâne a cânta pe Proorocul tău Amos.
Arătându-te învățător tainelor lui Dumnezeu celor mai presus de cuget, te-ai învrednicit a vedea mai-nainte, cele ce vor să fie, Mărite.
Slavă...
Arătându-te ca un locaș lui Dumnezeu neîntinat, și curat, ai primit dumnezeiasca lucrare a Duhului, Amose.
Și acum..., a Născătoarei:
Tu Preacurată ai ridicat cortul lui Adam cel căzut, purtând în pântece pe Mântuitorul Dumnezeu, precum a zis Proorocul.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Întăritu-s-a prin credință...
Tu Amose descoperitorule de cele dumnezeiești, cu dreptatea Domnului arătat-ai pe cei fărădelege, înfruntându-i, strigând: Sfânt ești Doamne, Cela ce mântuiești sufletele noastre.
Pusu-te-ai Proorocule stâlp noului Testament, sprijinind tăria lui, și cu credință strigând: Sfânt ești Doamne, și pe Tine te laudă duhul meu.
Slavă...
Fiind învățat cele dumnezeiești, Proorocule grăitorule de Dumnezeu Amose, luminând noroade dumnezeiești, cântai: Sfânt ești Doamne, Cela ce mântuiești sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei:
M-am întărit, cunoscând nașterea ta cea dumnezeiască, și pe tine te am bogată părtinitoare Fecioară, strigând: Sfânt ești Doamne, Cela ce mântuiești sufletele noastre.
Irmosul:
Întăritu-s-a prin credință Biserica lui Hristos, pentru că neîncetat cu laude strigă, cântând: Sfânt ești Doamne și pe Tine te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie: Pentru mărturisirea...
Dumnezeiesc organ al Mângâitorului te-ai arătat, povestind prin darurile Lui, cugetătorule de Dumnezeu, ca să arăți vădirea lucrurilor celor nevădite; și luminezi pe cei ce cu credință aleargă către tine, mărite Amose fericite, cerând de la Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Podobie: De frumusețea fecioriei...
Stăpână Preacurată, înviază sufletul meu cel omorât de păcate, ca una ce ai îndrăzneală de Maică către Fiul tău; căci numai tu mai presus de cuvânt și de cuget, ai născut pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, Care dă pururea viață și nestricăciune lumii și mare milă.
A Crucii, a Născătoarei:
Moarte de ocară prin răstignire ai răbdat de bunăvoie Îndurate, pe Care văzându-Te, Hristoase, ceea ce Te-a născut s-a rănit, rupându-se la cele dinlăuntru ca o Maică plângea. Cu ale căreia rugăciuni pentru bună îndurarea milei Tale, Unule preabune, Iubitorule de oameni, Doamne, milostivește-Te, și mântuiește lumea, Cel ce ai ridicat păcatul ei.
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai arătat pe pământ, ca să ne izbăvești pe noi, pentru aceea strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.
Înfruntat-ai pe norodul lui Israil, care slujea la idolii cei surzi, pentru aceea ai spus mai-nainte, că va fi rob, vrednicule de laudă.
Luându-te Dumnezeu pe tine, cel ce mai-nainte erai păstor, te-a arătat Prooroc, Amose, descoperitorule de cele sfinte; pentru aceea toți credincioșii te fericim.
Ca o oglindă primind strălucirile cele dătătoare de lumină ale Sfântului Duh, cu bucurie arăți tuturor credința cea bună, Amose.
Slavă...
Viețuirea ta cea curată, Mărite, văzându-o Dumnezeu, propovăduitor al slavei și al Dumnezeieștii Sale întrupări te pune.
Și acum..., a Născătoarei:
Cuvântul sălășluindu-Se întru tine Preacurată, a închipuit din nou ființa mea, care era căzută, din călcarea poruncilor celor dintâi.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Mânecând Cuvinte la slava și lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care l-ai dat nouă armă de ajutor.
Pe cei omorâți de lucrarea dezmierdării, ca pe unii ce socoteau, că cele curgătoare sunt statornice, care au desfătare curgătoare și pieritoare, i-ai înfruntat, Fericite.
Nevoindu-te peste tot cu prea-bogate vărsări de lumini, te-ai arătat și împreună vorbitor al lui Dumnezeu, grăitorule de Dumnezeu, vestind tuturor răsplătirile bunei credințe.
Slavă...
Roagă-te, Fericite, sa se mântuiască din înșelăciuni și din cursele vrăjmașului toți, cei ce te laudă, și să se lumineze cu lumina proorociei tale celei cerești.
Și acum..., a Născătoarei:
Cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară, să ne învrednicim prin mijlocirea la, a dobândi împărăția și desfătarea cea neschimbată, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Iona din pântecele iadului...
Strălucind cu razele cele luminoase ale adevărului, ai pălmuit pe proorocul cel mincinos, înfruntându-l tare, și spunându-i mai-nainte prăpădirea lui.
Slavă...
Ca unul ce ai primit lumina Duhului, răsărind tuturor ca un soare, cu lumina bunei credințe ai întunecat văpaia înșelăciunii, Proorocule.
Și acum..., a Născătoarei:
Laud fecioria ta cea curată, Preacurată Fecioară, și cinstesc negrăită și cinstită nașterea ta, prin care m-am izbăvit de stricăciune și de răutate.
Irmosul:
Iona din pântecele iadului a strigat: Scoate din stricăciune viața mea; iar noi strigăm Ție: Întru-tot puternice Mântuitorule, miluiește-ne pe noi.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...
Curățindu-ți prin Duhul inima cea strălucitoare de lumină, mărite Proorocule Amose, ai primit de sus Darul proorociei, și pe la margine cu mare glas ai strigat: Acesta este Dumnezeul nostru, și nu se va adăuga altul către Dânsul.
SINAXAR
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Amos.
Stih: Amos păstorul de capre, cel ce aici Sicamina era scuturând,
Acum nescuturând copacii Edenului, roduri este adunând.
Întru această lună în a cincisprezecea zi,
Amos din viață se săvârși.
Acesta a fost tată al Sfântului Prooroc Isaia, și s-a născut în satul Tecue, în pământul lui Zabulon, și a proorocit cincizeci de ani. Iar Amesia mincinosul preot al lui Vetil, bătându-l adesea îl pizmuia, și-l defăima, și în sfârșit îl omorî fiul lui Amesia lovindu-l cu un toiag gros la tâmplele capului. Căci îl mustra pentru vicleșugul junicilor celor de aur, și s-a dus la pământul său încă cu suflet, și peste două zile răposă, și se îngropă cu părinții lui. Însă Amos se tâlcuiește, tare credincios, popor aspru, vârtos. Deci era la chipul trupului păros, bătrân, barba având ascuțită și asemenea la chip cu Ioan cuvântătorul de Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dula.
Stih: Dula închinăciune de slugă idolilor celor ciopliți nedându-le,
Zdrobirile trupului, ca o slugă a lui Dumnezeu era suferindu-le.
Acesta era din Pretoriada Zefiriei, eparhia Ciliciei, și pentru că cinstea și se închina lui Hristos, a fost adus la guvernatorul Maxim și a fost bătut cu toiege. Deci povestind el cele despre Apolon și Dafne, că îndrăgindu-o pe ea, și umblând după ea, nu și-a câștigat pofta, cu acestea a pornit pe ighemon spre mai multă urgie și mânie, pentru care iarăși a fost bătut peste pântece și întins pe un grătar de fier înfocat; și iarăși fiind adus la altă cercetare, i s-a uns capul cu untdelemn, și i s-a turnat peste el cărbuni aprinși și cu oțet și cu hârburi a fost frecat, și i s-a turnat muștar prin nări, și cu săbii au fost tăiate spetele lui, și i s-a zdrobit fălcile și brațele. Apoi întrebat de ighemonul pentru Hristos, cum s-a întrupat și se socotește Dumnezeu? I-a spus lui pe scurt toată rânduiala cea pentru noi. Deci, adus fiind la a treia cercetare, și silnicindu-se ca să guste din cele jertfite idolilor, pentru că n-a voit de voie, ci jertfa aceea ce cu silnicie i s-a băgat în gură o a scuipat jos, iarăși a fost spânzurat și strujit atât de mult încât i s-a golit oasele de carnea cea de pe deasupra lor, și i-a ieșit afară măruntaiele, și așa gonit fiind ca douăzeci de mile, și-a dat duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, adunarea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, de ceea parte la Maranachiu.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Narsi.
Stih: Narsi prin mucenicie în ceruri s-a mutat,
Unde cetele nevoitorilor sunt cu adevărat.
Tot în această zi, Sfântul Fortunat, care de sabie s-a săvârșit.
Stih: Fortunat este lauda Apostolilor,
Dar fiind cu capul tăiat și a nevoitorilor.
Tot în această zi, Sfântul Apostol Ahaic, care de foame și de sete s-a săvârșit.
Stih: Foamea și setea topindu-te pe tine preafericite,
Ca pe Stăpânul pe Cruce, când a zis, mi-e sete.
Tot în această zi, Sfântul Apostol Ștefana, care cu pace s-a săvârșit.
Stih: Fapta pe Ștefana încununat este vestind,
Care spre răsplătirea ostenelilor cunună este purtând.
Tot în această zi, Cuviosul Ortisie, care cu pace s-a săvârșit.
Stih: Fără de prihană Ortisie vine la tine Cuvinte,
Pe care a-l prihăni nici însăși prihana poate.
Tot în această zi, Cuviosul Ieronim, care cu pace s-a săvârșit.
Stih: Pe mortul Ieronim cel preamare,
Nu necuvenită, și cunună îl așteaptă mare.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Gravs, care de sabie s-a săvârșit.
Stih: Jertfește dumnezeilor Gravs sau sabia asupra ta întinsă va fi,
Mă bucur, întinde-se, căci dumnezeilor nu voi jertfi.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Augustin episcopul Iponiei.
Stih: Augustine Părinte de dragostea lui Dumnezeu fiind învăpăiat.
Fericite, luceafăr prealuminos te-ai arătat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește ne și ne mântuiește pe noi Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos:
În cuptorul cel cu foc, aruncați fiind cuvioșii tineri, focul în rouă l-au prefăcut, prin cântare așa strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.
Dumnezeiasca mântuire, care ai grăit mai-nainte, s-a arătat, Amose, Proorocule minunate, luminând în lume cu luminile bunei credințe, drept aceea strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.
Slavă...
Fiind întărit cu dumnezeiasca puternicie, nu ai fost cuprins de vrăjmașii cei potrivnici lui Dumnezeu, rămânând întărit ca un diamant, și strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.
Și acum..., a Născătoarei:
Nașterea Fecioarei cea nepricepută o slavoslovim, prin care ne-am izbăvit din moarte, născându-ne printr-însa spre nestricăciune, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe împăratul slavei...
Cu totul ai alergat către înălțimea Cerului, și te-ai învățat cunoștința celor negrăite, și te-ai făcut vestitor întrupării Cuvântului, Amose pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.
Cu istețimea cugetului pe cât este prin putință, te-ai învrednicit a pricepe pe Stăpânul tuturor, care te-a învățat pe tine cunoștința celor negrăite, cel ce strigai cu bună credință: Noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Fericirea cea negrăită și bucuria, și cereasca împărăție ai câștigat, ca un Prooroc, văzătorule de cele cerești, cu bună cinstire strigând: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.
Și acum..., a Născătoarei:
După dumnezeiasca cuviință fără de sămânță ai născut pe Unul din Treime în două firi, pe Mântuitorul lumii. Pentru aceea noi credincioșii, pe tine Maica lui Dumnezeu, cu dragoste te preaînălțăm întru toți vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Împăratul slavei Cel Unul fără de început, pe care bine-L cuvintează puterile cerurilor, și se cutremură cetele îngerilor, lăudați-L preoți, noroade preaînălțați-L în veci.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Întru-tot lăudată...
Făcându-te limbă arătării celei proorocești, de Dumnezeu mișcată, grăind cele dumnezeiești, ne-ai vestit nouă tuturor dumnezeiasca milostivire; pentru aceea toți pururea te fericim.
Slavă...
Mărirea cea bună a Proorocilor este negrăită, căci sălășluind întru ei Duhul Sfânt i-a făcut părtași, de la care toți credincioșii ne luminăm.
Și acum..., a Născătoarei:
Dezbrăcatu-m-ai de hainele omorârii și ale stricăciunii mele, Fecioară, ceea ce ai născut oamenilor haina mântuirii pe Dumnezeu întrupat; pentru aceasta toți pururea te slăvim.
Irmosul:
Întru-tot lăudată, cea mai înaltă decât cerurile, care ai zămislit fără de sămânță pe Cuvântul Cel fără de început, și ai născut oamenilor pe Dumnezeu întrupat; pentru aceea pe tine toți te slăvim.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT