SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea.

Podobie: Ce vă vom numi...

Având prin depărtarea dezmierdărilor, viețuire întocmai cu îngerii, te-ai arătat vas al lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu cuviință te-a ales pe tine, Înțelepte, Arhiereu dumnezeiescului norod, și te-ai arătat pe tine stâlp și întărire credinței, Tihone de Dumnezeu insuflate, cel ce păstorești turma ta la apele ortodoxiei, Preasfințite.

Fiind plin de înțelegere dumnezeiască, te-ai arătat păstor turmei celei cuvântătoare, cu adevărat hrănindu-o pe dânsa întru verdeața dogmelor celor cuvântătoare, Preaînțelepte. Pentru aceasta cinstim acum sfântă prăznuirea ta, slăvind cu glas mare pe Domnul, Cel ce te-a mărit pe tine Tihone, cugetătorule de Dumnezeu preafericite; roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Cu minuni te-a slăvit pe tine Dumnezeu, Cel ce mărește pe cei ce-l slăvesc pe El cu credință; căci pe vremea cinstitei și Dumnezeieștii tale pomeniri, Înțelepte, se vede strugurul copt, celor ce laudă preamărirea minunii, de care împărtășindu-ne noi credincioșii, pe tine te punem solitor; roagă-te, să se izbăvească sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cine este acela, care va năzui la acoperământul tău Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară Preacurată nenuntită, și nu-și ia degrab tămăduire despre draci? Și te află pe tine ajutătoare nerușinată, părtinitoare și turn nestrămutat. De Dumnezeu Născătoare Preacurată, sprijinitoarea creștinilor, roagă-te, să se izbăvească sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua, dacă și-a văzut Mielul, pe Fiul ei pironit pe Cruce, s-a rănit de întristare, și cu sabie rănindu-și sufletul și rărunchii, împletind tânguiri și fiindu-i inima plină de întristare, striga: Vai mie Fiul meu preadulce! Cum pătimești îndelung-răbdătorule aceasta? Îți slăvesc îndelungă-răbdarea Iubitorule de oameni.

Tropar, glasul 1:

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Tihon; și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih amândouă, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă. Ca Ție ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruință.

Cela ce stai lângă Scaunul lui Dumnezeu, purtând cunună, ca unul ce ai viețuit pe pământ cu cuviință, și ești luminat cu lumină neînserată, luminează-mi inima și cugetul, ca să laud viața ta cea întocmai cu îngerii, fericite Tihone.

Odrăslind sfințit din rădăcină lăudată și fericită, cu adevărat te-ai arătat ca o ramură plină de bună rodire, și de credință și de nădejde, de dragoste și de Darul minunilor celor preaslăvite, de Dumnezeu insuflate.

Slavă...

Prin ostenelile sihăstriei și prin rugăciunea cea neîncetată, omorând patimile cele ce omoară sufletul, te-ai adus pe sineți jertfa curată, și deplin la Hristos, Cel ce S-a jertfit pentru noi, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe Hristos din curate coapsele tale Preacurată, ne-ai ridicat pe noi, care am fost căzuți în prăpastia pierzării; ci ca una ce ai îndrăzneală, roagă-L pe Dânsul, ca să ne izbăvim de primejdii noi robii tăi.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Cu secerea înțelepciunii, și a rugăciunilor tale, tăind din rădăcină materia răutății, ca un pământ foarte roditor, ai odrăslit spic însutit, Cuvioase.

Dorind numai de cele ce te îndreptau către viață dumnezeiască, neabătut ai umblat Părinte pe căile cele dea-dreapta, având Darul Duhului care te îndrepta.

Slavă...

Râvnita-i la viețile Sfinților, cugetătorule de Dumnezeu, ca un Sfânt, și ai câștigat nepătimire sufletului, arătându-te casă Dumnezeiescului Duh, Tihone, de Dumnezeu insuflate.

Și acum..., a Născătoarei:

Născuta-i Preacurată pe Unul din Treime, care ne-a înnoit pe noi, cei ce eram sfărâmați mai dinainte din răutatea șarpelui celui vrăjmaș.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatică, Hristoase: Că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Prea Sfântul Duh, cu dumnezeiescul Mir, arătat pe tine Cuvioase te-a uns Arhiereu, care cu adevărat bine ai păstorit norodul întru toată cuviința. Pentru aceea te-a și împodobit pe tine sfințit cu minuni, căci totdeauna tămăduiești bolile, celor ce cu credință se apropie de moaștele tale celui viu, Tihone preafericite.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână Preacurată, negândită și neajunsă cu mintea este înfricoșata și dumnezeiască taina ta, care s-a lucrat întru tine; pentru că pe Cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut înfășat cu trup dintru preacuratele tale sângiuiri, pe Care pururea Curată cu Mergătorul înainte roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Moarte de ocară prin răstignire ai răbdat de bunăvoie Îndurate, pe Care văzându-Te, Hristoase, ceea ce Te-a născut, s-a rănit, rupându-se la cele dinlăuntru ca o Maică plângând. Cu ale căreia rugăciuni pentru bună îndurarea milei Tale, Unule Preabune, Iubitorule de oameni, Doamne, milostivește-Te și mântuiește lumea, Cel ce ai ridicat păcatul ei.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cela ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Nu s-a împuținat grâul, dându-se celor ce le trebuiau, cu mâna ta, Fericite, ci mai ales cu mult s-a binecuvântat prin dumnezeiescul Dar, jitnițele cele deșarte umplându-se cu adevărat cu mult înmulțit Ierarhe.

Slavă...

Cu milostivire deschizându-ți inima, Tihone mărite, te-ai făcut bogăție celor lipsiți și îmbrăcăminte celor goi, părtinitor celor săraci, printr-acestea slujind lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce sunt cuprins de lenevire și de negura patimilor, și cu totul întunecat și robit de păcat, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel fără de păcat, luminează-mă pe mine și mă povățuiește către viață, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Necredincioșii nu vor vedea slava Ta Hristoase, dar noi pe Tine, Unul-Născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Ca un plugar prea-ales ai ogorât sufletele cele înțelenite, Părinte înțelepte, și punând într-însele cuvântul ca o sămânță prea-aleasă, le-ai făcut a rodi înțelegeri cerești.

Ca unul ce te-ai făcut primitor Dumnezeiescului Duh, Ierarhe, ești izgonitor duhurilor celor viclene, și curățire patimilor, și casă de doctorie celor bolnavi.

Slavă...

Râu plin de ape tainice te-ai cunoscut, lucrătorule de cele sfinte și cu Darul ai uscat izvoarele patimilor, și ai adăpat suflete a odrăsli buna credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Arată-te că mântuiești de năvălirea vrăjmașilor, și de pornirea barbarilor pe robii tăi, Preacurată, care te au pe tine sprijineală întărită, și rugătoare nerușinată.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Ajuns-am întru adâncurile...

Vicleanul nu a mișcat casa sufletului tău Părinte, căci cu adevărat pe piatra adevărului ai stătut, întărindu-te cu putere dumnezeiască.

Fiind împodobit de Dumnezeu insuflate, cu înțelepciunea lui Dumnezeu, și ajungând la înălțimea bunătăților, ai surpat prin Dar înălțările vicleanului, smerindu-ți inima, Preasfințite.

Slavă...

Grădină cu bune flori te-ai arătat Tihone, cu dumnezeiască socoteală punând înaintea tuturor credincioșilor florile bunătăților și ale minunilor spre bună mireasmă, Cuvioase Ierarhe.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, ca una ce ești bună, rogu-mă, îmbunătățește-mi sufletul, pe care vrăjmașul prin viclenie l-a spurcat cu păcatul, și-l luminează cu lumina ta.

Irmosul:

Venit-am întru adâncurile mării, și m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe, ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea, Multmilostive.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitoare Sfinte petrecând, puterea Mângâietorului de sus ai luat, idolii înșelăciunii ai surpat și pe noroade a mântui, dracii a goni, bolile a vindeca. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Tihone fericite.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Tihon făcătorul de minuni Episcopul Amatundei, cetății ostrovului Ciprului.

Stih: Scăpând Tihon, de vătămarea cea pierzătoare,

Se bucură, câștigând viața cea nepieritoare.

Întru această lună în a șaisprezecea zi, Tihon pământul părăsi.

Acesta având părinți binecredincioși și iubitori de Hristos, fiind făgăduit de dânșii lui Dumnezeu, și învățându-se sfânta carte, și deprinzându-se din-destul cu Sfintele Scripturi, Întâi se făcu citeț, de citea la norod sfintele cuvinte și învățături. Deci pentru vrednicia sa, ce avea la toate, și pentru cea fără prihană a lui viață, fu hirotonit diacon de Mnimonie Preasfântul episcop al Amatundei. Deci, încetând din viață acela, a fost suit acesta în scaunul episcopiei de marele Epifanie, și întorcând pe mulți din rătăcirea și deșertăciunea idolilor, către credința lui Hristos Dumnezeului nostru, și stricând, și dărâmând multe capiște idolești și zidind multe dumnezeiești biserici, și împodobindu-le cu dumnezeiești afierosiri și sfințindu-le, se mută către Domnul, făcând multe minuni și în viața lui și după moarte. Dintru care vrednic lucru este a aduce la mijloc, una, sau două, spre semn de bunătățile bărbatului acestuia, căci încă și mai-nainte în viața lui lua pâine de la tatăl său, de o ducea în târg, să o vândă, că acesta îi era meșteșugul; iar el împărțea pâinile la săraci, până îi prinse tată-său de veste. Deci mâniindu-se pe el, l-a ocărât, iar el îi răspunse, zicând: Că a împrumutat pe Dumnezeu cu pâinea, și are de la dânsul scrisoare, cum că are să i le dea, și îndată se arătă aievea dovedirea cuvintelor lui, că se aflară jitnițele pline de grâu, mai mult decât băgase tatăl său grâul, când l-a strâns până a nu scoate dintr-însul. Și aceasta până întru atâta a fost, însă are oarece socoteală, de vreme ce și alți sfinți au făcut aceasta, căci după cât era mila la săraci, atâta măsura, și punea și Dumnezeu grâul. Iar minunea ceea ce era numai spre mărirea Sfântului acestuia și care nu are asemănare cu altele este aceasta: Că Sfântul acesta înfigând o viță uscată în pământ, îndată se prinse, și a dat rod mai înainte de vreme, că unde se află strugure copt în șaisprezece zile ale lui Iunie? În care zi se face pomenirea Sfântului. Iar vița aceea gătindu-și roadele, de cum se începe dumnezeiasca laudă a sfintei liturghii, arăta struguri pârguiți, iar dacă se săvârșea dumnezeiasca jertfă, erau copți și gata, de-i mânca întru slava Tatălui, și a Fiului și a Sfântului Duh.

Tot în această zi Sfântul sfințitul Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei, care prin pietre spânzurate de mâinile lui, s-a săvârșit.

Stih: Jug ești tu Marcu, prin a pietrelor greutate,

Având mâinile în jos ca niște cumpene atârnate.

Tot în această zi, Sfinții cinci Mucenici cei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Cinstitul mare turn al împreună nevoitorilor se povârnește,

Căci de a gelatului mână ca de cutremur se clătește.

Tot în această zi, Sfinții patruzeci de Mucenici Romani, care prin foc s-au săvârșit.

Stih: Pe vitejii Mucenici cei cu numărul de zece împătrit,

Văpaia focului arzător i-a topit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cei trei tineri în Babilon porunca tiranului nebunie socotindu-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Ca o vie adevărată s-a adăpat de cuvinte dumnezeiești inima ta, Tihone Cuvioase și rodind struguri de cunoștința; lui Dumnezeu, ne-a izvorât nouă dulceață de tămăduiri.

Înflorita-i ca un trandafir, strălucit-ai ca o stea, arătatu-te-ai ca soarele, Părinte, luminând pe cei ce strigă: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Cunună de daruri s-a pus pe creștetul tău cel dumnezeiesc, Părinte, precum s-a scris, căci ai ridicat biruință asupra vrăjmașilor, și ai cântat: Doamne Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Minunea ta se vede în toți anii strălucind, Părinte Tihone prea-minunate, căci via întru pomenirea ta aduce pârgă de struguri, spre dulceață și veselie credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai, că cu adevărat întreci pe toți cei fără de trup ca o Maică a lui Dumnezeu, pe Care rugându-L Fecioară, fă cugetul meu mai presus de dulcețile cele trupești.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Izbăvitorule al tuturor...

Nicicum nu ai dormitat întru dezmierdări, ci mai ales întru privegheri ai trecut noaptea vieții, Cuvioase, și adormind patimile trupului, dumnezeiește ai ajuns către lumina nepătimirii.

Casă de doctorie patimilor s-a arătat sicriul sfintelor tale moaște, preasfințite Tihone, pe care înconjurându-l, cântăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Mărești pe Hristos Dumnezeul nostru, auzind glas, care te cheamă de față către împărățiile cele de sus, Părinte, ca pe unul ce ai viețuit bine și cu cuvioșie, pururea pomenite.

Cunoscută ți-a fost ție mutarea din viață Părinte, căci Dumnezeu cel drept cu dreptate luminându-te, te-a împreunat cu toți drepții, Tihone, Căruia te roagă pentru toți.

Binecuvântăm pe Tatăl...

De jucăriile cele copilărești fugind din pruncie, cu mintea și desăvârșită înțelegere, pe aflătorul răutății cel vechi l-ai surpat Tihone, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Preoții și norodul te laudă pe tine, preaslăvită și binecuvântată Pruncă Preacurată, care ai încununat cu binecuvântări pe toți cei ce cu credință cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, Bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Eva, adică prin boala...

Iată că ție, celui ce ai săvârșit călătoria cea bună, și ai păzit credința, ți s-au deschis acum lăcașurile cele cerești, cugetătorule de Dumnezeu Părinte Ierarhe, și locul cel luminos te-a primit pe tine, care strălucești cu sfințenie.

Ca un tăinuitor, ca un preot dumnezeiesc, ca un păstor mai mare ales, ca unul ce ești întărire Bisericii, ca unul ce singur ești lucrător de minuni, Preafericite, te-ai fericit și te-ai numărat în cetele celor sfinte ale tuturor sfinților, veselindu-te.

Pomenirea ta astăzi nouă ne-a răsărit, mai luminat decât soarele, strălucind cu dumnezeieștile daruri, luminând gândurile credincioșilor, și gonind întunericul patimilor, preasfințite Tihone de Dumnezeu înțelepțite.

Slavă...

Izvor de vindecări Cipru a câștigat trupul tău cel sfânt, Înțelepte, și toată cetatea și orașul propovăduiește viața ta, și minunile și unirea către Stăpânul, Tihone preafericite, vrednicule de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Locaș de lumină s-a făcut preasfânt pântecele tău, Preacurată, cu care luminându-ne, ne izbăvim de întunericul înșelăciunii, lăudându-te, și cu dragoste adevărată fericindu-te pe tine, care ești singură îndreptarea oamenilor.

Irmosul:

Eva, adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cuvinte Cela ce ești lumină...

Tu Părinte între Ierarhi luminezi, precum luminează soarele în zi, și între cuvioși strălucești, precum strălucește luna între stele; pentru aceasta lăudăm adormirea ta Tihone, lauda Amatundei.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.