SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca niște stele cu multe lumini, purtătorilor de chinuri prealăudați, cu razele cele dumnezeiești, luminați marginile lumii, ridicând din mijloc întunericul dracilor, și patimile cele făcătoare de stricăciune și primejdiile. Pentru aceasta adunându-ne astăzi, săvârșim sfântă și luminată prăznuirea voastră, măriților.

Minunatul Manuil și Savel fericitul, Ismail preaînțeleptul, să se cinstească cu cântări preasfințite, care cu sfințenie au propovăduit Treimea Cea nezidită, înaintea vrăjmașilor și cu vărsările sângiurilor, au stins înșelăciunea mulțimii dumnezeilor, și au primit slavă neveștejită.

Cu înțelepciune ați rușinat pe împăratul cel nelegiuit, care poruncea fărădelege să vă plecați, și să dați cinste fără socoteală dumnezeilor celor fără de suflet, fericiților, Manuil și Ismail și Savel cei cu nume mare, și chinuindu-vă vitejește și după lege, v-ați împletit cununile cele de biruință, rugându-vă pentru lume.

Alte Stihiri ale sfinților Mucenici: Isavru și celor împreună cu dânsul, glas același.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Zdruncinându-vă cu durerile, și lipsiți fiind întru patimi rele, și închizându-vă în temniță, și tăindu-vă cu săbii, și murind moarte prea silnică, nu v-ați lepădat de Hristos, nu ați dat cinste idolilor; pentru aceasta v-ați și învrednicit strălucirii cerești, rugând pe Domnul pentru toți, fericiților.

Isavru măritul, și tarele Inochentie, și dumnezeiescul Vasilie, Felix cel minunat și vestitul Ermia și Peregrin, cei ce au făcut pământul Cer cu dumnezeieștile străluciri ale minunilor, cu credință să se fericească ca niște slugi ale Domnului, și ca unii care pururea gonesc patimile sufletelor noastre.

Mormântul vostru s-a arătat izvor, care izvorăște daruri de tămăduiri, din care luăm sănătate patimilor, și desăvârșit mântuire de boli, lăudându-vă pe voi totdeauna cinstiților marilor Mucenici, care sunteți întocmai cu cei fără de trup slugi ale Domnului, și rugători pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Măriții Mucenici, curat dorind de Tine Cuvinte al lui Dumnezeu, lăsând închinăciunea focului, și părăsind pământul haldeilor, s-au luminat de a Ta lumină, și împlătoșându-se cu armele credinței, au rușinat pe tiranul Iulian, Manuil măritul, și Savel pururea pomenitul, și Ismail de trei ori fericitul, lăudându-Te împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, se și roagă, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Bucură-te lauda lumii, bucură-te locașul Domnului. Bucură-le munte umbros, bucură-te scăpare. Bucură-te sfeșnicul cel de aur, bucură-te lauda cea cinstită a ortodocșilor. Bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu, bucură-te raiule. Bucură-te masă dumnezeiască, bucură-te cort, bucură-te năstrapă cu totul de aur, bucură-te bucuria tuturor.

A Crucii, a Născătoarei:

Ce priveală este aceasta ce se arată ochilor mei, o Stăpâne! Cela ce ții toată făptura pe lemn Te-ai înălțat, și Te omori, Cela ce dai tuturor viață, Născătoarea de Dumnezeu plângând a zis, când a văzut pe Cruce înălțat, pe Cela ce a strălucit dintr-însa negrăit, pe Dumnezeu și Omul.

STIHOAVNA Octoihului. Slavă..., glasul al 2-lea.

Astăzi ceata cea cu trei străluciri a mucenicilor, ca o adunare de stele purtătoare de lumină, pe credincioși luminându-i, i-a chemat la veselia cea tainică, că astăzi Manuil măritul și Savel pururea pomenitul, și Ismail de trei ori fericitul, ca cei ce au slujit Soarelui Celui gândit, și de dogmele păgânilor s-au lepădat, umplând paharul lor cel purtător de nevoințe, și cu sângele cel vărsat pentru Hristos, pe sine încununându-se, ne îndeamnă pe noi iubitorii bunei credințe, veniți, zicând, de gustați din chinurile noastre, și veți vedea cununile și darurile. Că cela ce va răbda până în sfârșit acela se va mântui, Hristos adevărul a zis, ca să vă faceți părtași cununilor noastre, și rugători pe noi către Domnul ne veți avea.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru toți le rogi ceea ce ești bună, care scapă cu credință la mâna ta cea tare, că noi păcătoșii nu avem către Dumnezeu, întru nevoi și întru scârbe altă mântuire, pururea fiind împilați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne mântuiești pe noi robii tăi de toate nevoile.

A Crucii, a Născătoarei:

Când te-a spânzurat pe lemn, norodul cel fărădelege Mântuitorule, pe Tine, Viața tuturor, atunci cea cu totul fără prihană și curată Maica Ta, stând înainte tânguindu-se, striga: Vai mie preadulcele meu Fiu! Lumina ochilor mei, cum ai suferit a Te pironi pe lemn în mijlocul făcătorilor de rele, Cela ce peste ape ai spânzurat pământul.

Troparul, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, și ale sfinților Mucenici două, pe 8.

CANONUL Sfinților Mucenici

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Apărători Preasfintei Treimi cu un cuget v-ați arătat închinători Acesteia, preafericiților, și stați înaintea Scaunului Treimii, ajutători calzi ai celor ce aleargă la voi.

Ducându-vă la închisoare purtătorilor de biruință, frați după trup, cu bucurie împreună ați cântat Împăratului a toate, veniți, zicând din toată inima, să strigăm Atotțiitorului Dumnezeu.

Savel dea pururea pomenitul, și Ismail minunatul, după vrednicie să se cinstească împreună cu înțeleptul Manuil, că au răbdat multe și de multe feluri de munci, și moarte preamăriții.

A Născătoarei:

Pe moarte și pe stricăciune tu o ai pierdut, întru-tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hristos izvorul nestricăciunii, înfrumusețând cu nemurire și cu Dar firea omenească, ceea ce ești preanevinovată.

Alt canon al Sfântului Mucenic Isavru și a celor împreună cu dânsul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat...

Îmblânzește Mucenice pe Dumnezeu și Mântuitorul Cel bine îmblânzit ca să mă miluiască și să mă mântuiască de cumplita nevoie pe mine, care cu credință năzuiesc la acoperământul tău, Fericite.

Strâmtorându-mă de greșeli cumplite, și de mulțimea primejdiilor înghesuindu-mă, strig: Stai înainte-mi ajutor și mă izbăvește de nevoia care m-a cuprins, Isavre de Dumnezeu cugetătorule.

Slavă...

După lege nevoindu-te pentru Hristos, te-ai dăruit cetății tale păzitor neadormit, ci fii acoperământ și părtinitor, celor ce scapă la tine mărite Isavre.

Și acum..., a Născătoarei:

Aflându-mă veliar gol de podoaba bunătăților, m-a rănit cu săgeata dezmierdărilor, dară tu, ceea ce ai născut pe Doctorul Dumnezeu, tămăduiește rănile sufletului meu.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i, și întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicește-i.

Ca niște dumnezeiești struguri sau făcut Mucenicii cu adevărat, care ne revarsă nouă vin, din via dumnezeieștii nevoințe, veselind duhovnicește cugetele cu Darul.

De păgânătatea tatălui vostru îngrețoșându-vă, și de credința cea întru Dumnezeu a maicii voastre înțelepțește dorind, ați primit dumnezeiasca a doua naștere a Duhului, o purtători de chinuri, frați după trup.

Aducându-vă înaintea tiranului, v-ați cunoscut trei de Dumnezeu cinstitori, pentru aceasta v-ați și ars tare, și ați răbdat toate muncile preamăriților, și mult-lăudaților Mucenici.

A Născătoarei:

Ca o împărăteasă împodobită cu lanțuri de aur, dea-dreapta Împăratului și Dumnezeu, acum stai înainte, Stăpână, rugându-te pentru robii tăi.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești întărirea celor...

Dăruiește ajutorul tău cel de sus robilor tăi, mântuindu-ne pe noi de toată ispita și de primejdii și de nevoi.

Izvorând mormântul tău râuri de tămăduiri, încetează tot felul de boli de la oameni, mărite Isavre.

Slavă...

Cinstind numele lui Hristos, te-ai făcut cinstit, pentru aceasta strig: mântuiește-mă de toată necinstea cu rugăciunile tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Unitu-s-a Ziditorul meu mai presus de fire întru tine Stăpână, vrând prin tine să mă înnoiască cu totul pe mine precum bine a voit.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat.

Bătăile cele de multe feluri, răbdându-le cu îndrăzneț cuget, purtătorilor de chinuri, străluciți mai mult decât soarele. Pentru aceasta prăznuim pomenirea voastră cea luminată, cu credință rugându-vă, ca să luăm cu mijlocirile voastre, iertare de greșeli și câștigarea bunătăților celor veșnice.

Slavă..., glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Luând cuget dumnezeiesc o părtinitorilor cetății Dirahiului, și ostași ai lui Hristos, ați surpat semeția lui Apolonie, și ați rușinat credința lui Tripontie, ca unii ce luminat ați primit de la Dumnezeu daruri de biruință, ca să dăruiți credincioșilor tămăduiri de patimi.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiesc cort te-ai făcut Cuvântului, ceea ce ești singură Preacurată Maică care covârșești pe îngeri cu curăția, pe mine, cel ce sunt întinat mai presus decât toți cu greșeli trupești, curățește-mă cu dumnezeiești apele rugăciunilor tale, dându-mi Curată mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea nespurcată, Fecioara și Maica Cuvântului cea nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel ce a răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând a strigat: Vai mie Fiul meu, cum pătimești, vrând să izbăvești pe om de ocara patimilor.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cela ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Stând înaintea călcătorului de lege, și adunarea cea de trei ori ticăloasă, osârduitoare poruncilor acestuia făcându-se, bătuți ați fost de fiecare dintru dânșii cu câte patru bice de bou crude, o răbdare prea-minunată.

Curățitor s-a făcut sângele mucenicilor și Dar dat de Dumnezeu bine mirositor fiind, fără de zăticnire dau tuturor din izvorul tămăduirilor, cel ce izvorăște fără de primejdie.

Înconjurarea supărărilor celor de multe feluri și a primejdiilor, cu rugăciunile voastre cele către Hristos, goniți-o de la cei ce săvârșesc cu credință preasfințită și mult prăznuită pomenirea voastră, vrednicilor de laudă.

A Născătoarei:

Pe tine dedemult te-a numit Proorocul munte dumnezeiesc și sfințit, Fecioară Curată, peste tot umbrit cu fapte bune, din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea și luminarea sufletelor noastre.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Înălțându-mă cu trufia, și alunecându-mă cu patimile, am căzut; ci ridică-mă pe mine, cel ce zac întru adâncul deznădăjduirii, cugetătorule de Dumnezeu.

Pe tine te am tare păzitor și scăpare, părtinește-mi mie, Preamărite, și nu mă trece cu vederea în ziua întristării mele și mă mântuiește.

Slavă...

Întru durerea inimii mele mă rog ție părtinitorul meu cel fierbinte, nu mă lăsa pe mine că pier de supărările vrăjmașilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești acoperământ și ajutor nerușinat pământenilor, părtinește-mi mie, și mă răpește de la tot felul de primejdii pe mine sluga ta, Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Nesupunându-vă poruncii tiranului sfinților, piroane prin mâini, și prin picioare v-a bătut, și cu unghii de fier tare sfâșiindu-vă, de pe pământ la înălțime v-a spânzurat, dar înger vi s-a arătat care vă îmbărbăta pe voi.

Cu trestii unghiile v-au înțepat Sfinților, și umerii și capetele vi s-au pironit, rămânând neschimbați și nevrând a aduce jertfă idolilor; pentru aceasta pe voi cu cântări și cu laude vă cinstim.

Florile cele ce suflă mireasma cugetării de Dumnezeu, grădinile cunoștinței de Dumnezeu, pomii raiului cei bine roditori, cei foarte frumoși și purtători de lumină, pe Mucenici să-i lăudăm, și cu credință să-i fericim.

A Născătoarei:

Arată-te Preacurată mântuind de năvălirile patimilor, și de viclenii draci pe robul tău, cel ce te-a câștigat puternică apărătoare și folositoare nerușinată.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Arătatu-te-ai fiu zilei, având în inima ta lumină neapusă strălucind, prin care se împuținează întunericul înșelăciunii, și tuturor luminează cunoștința Dumnezeieștii Lumini, pentru aceasta strig ție: Luminează-mă pe mine, care sunt orb la cuget.

Nu mă trece cu vederea Mucenice pe mine, care alerg cu credință către tine, nici să te lepezi de mine, căci cei ce mă urăsc, grăiesc împotriva mea cu limbă vicleană, vrăjmășindu-mă în deșert, ca să mă piardă pe mine robul tău, ci apucând înainte, mântuiește-mă Sfinte.

Slavă...

În noapte și în zi te chem pe tine marele meu părtinitor, păzește-mă Sfinte în tot locul, și în toată vremea, de toată stricăciunea și supărarea celor potrivnici, pe cel ce mi-am pus toată nădejdea la tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine cu totul m-a luat închipuit, Dumnezeu Ziditorul meu, pe Care roagă-L pururea Preacurată, ca să se milostivească către norodul cel păcătos, și să mântuiască de toată stricăciunea drăcească lumea, care nădăjduiește către tine Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de bărbat.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc și cu lotul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

Veniți iubitorilor de praznic, care săvârșiți această prăznuire dumnezeiască, și cu totul cinstită a mucenicilor, să le adunăm flori de bucurie, și vom lua mântuire de cele cumplite.

Mucenici preamăriți, ca cei ce ați luat Darul minunilor, tămăduiți bolile sufletelor, și dezlegați de cele rele pe cei ce aleargă deapururea la voi cu credință.

De râvna cea dumnezeiască înfocându-vă, cu făclii subțiorile vi s-au ars; pentru aceasta Darul cel dat de la Dumnezeu, îl împărțiți fără de pizmuire, și dați credincioșilor dezlegare de cele rele.

A Născătoarei:

Înmulțitu-s-au mai mult decât nisipul mării greșelile sufletului meu, și ca o sarcină grea mă pun jos pe mine, ci tu Fecioară mai-nainte de sfârșit, milostivindu-te mântuiește-mă.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Tămăduind abaterile gândului meu, și patimile inimii mele, cugetătorule de Dumnezeu, mântuiește-mă de durerile cele trupeșii, și de tot felul de supărare și de scârbe, și prin rugăciunile tale mă arată mai presus de cursele vrăjmașului.

Pe tine Mucenice, cel ce te-ai nevoit, te-a sfințit Preasfântul Dumnezeu, pe Care roagă-L, să trimită sfințenie robilor tăi, și lumină și mântuire de greșeli, căci de la Dumnezeu ne ești nouă dăruit părtinitor nerușinat.

Slavă...

Binevoiește mult-dorite Mucenice, să fii împreună cu mine, cel ce mult te doresc, mă rog ție părtinitorul meu cel bun, și cu credință strig ție: Sfinte Isavre, fii mie ajutor, și mă mântuiește de toată nevoia.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu picăturile rugăciunii tale celei de mântuire, stingând văpaia patimilor mele, vindecă; abaterile gândului meu, prin rugăciunile tale, Preasfântă Fecioară, și încetează viforul cel cumplit al patimilor mele, Preacurată.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a; umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat, de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând:

Cu credința lui Hristos fiind răniți preafericiților, și paharul Lui cu credință bând, închinăciunile perșilor, și îndrăzneala pe pământ ați surpat, cei întocmai cu numărul Treimii, rugăciuni făcând pentru noi toți.

ICOS

Luminează-mă arătat Iisuse, Dătătorule de viață, cu dumnezeiască frumusețea Ta cea dintâi, ca să laud pe mucenicii, cei ce s-au nevoit pentru Tine până la moarte, și vitejește au surpat toată tăria vrăjmașului și au fugit de înșelăciunea idolilor, întărindu-se cu puterea Crucii; căci răbdând muncile, au primit slava Treimii, pe Aceasta rugându-o pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici, Manuil, Savel și Ismail.

Stih: Manuil, Savel și Ismail câte trei întrarmați,

Pe voievozii vrăjmașii Treimii, i-au arătat rușinați

Întru această lună în a șaptesprezecea zi,

Trei bărbați prin nevoință se săvârși.

Acești trei frați erau din Persia; deci, fiind trimiși de Valtan împăratul Perșilor, pentru pace, în zilele lui Iulian Paravatul, pe care văzându-l în Calcedon că făcea jertfă la idoli, și se trăgeau mulți spre rătăcirea lui, fiind ei bine cinstitori și crezând în Hristos, plângeau și se rugau lui Dumnezeu, să-i păzească în credința ce aveau într-însul, și să nu fie părtași rătăcirii închinătorilor de idoli. Deci, dacă s-au vădit și s-au dus la păgânul Iulian, au fost bătuți și pătrunși cu piroane la glezne, și arși pe subțiori cu făclii. Însă aceste munci le luară toți împreună, și apoi deosebi Sfântul Manuil primind făgăduință de către necuratul împărat, și nevrând a aduce jertfă la idoli, îi bătură piroane prin cap și prin spate, și înfășurându-l cu trestii ascuțite, a fost strâns tare și iar împuns cu săgeți ascuțite, și așa împreună cu cei doi frați ai lui, cu Savel și Ismail, ducându-i la zidul cel despre Tracia, ce-i zic al lui Constantin, la loc râpos, le tăiară capetele. Iar Paravatul a poruncit ca să li se ardă trupurile, și îndată s-a deschis pământul și le-au primit, din care minune, mulți au crezut în Hristos. Iar după aceasta oarecărora bărbați cucernici descoperindu-li-se de la Domnul nostru Iisus Hristos, unde se află trupurile sfinților, le-au îngropat pe ele cu miruri și cu tămâieri.

Tot în această zi, pătimirea Sfinților Mucenici Isavru și cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermiu și Peregrin.

Stih: Isavru cu cinci împreună nevoitori fiind

Înțelegătoarea șopârlă prin mijlocul inimii o a tăiat.

Lui Isavru și soților săi cu adevărat,

În a șaptesprezecea zi, capetele li s-au tăiat.

Sfântul Isavru și cei împreună cu el au fost din Atena. Deci ieșind de la patria lor, și mergând la o peșteră din Apolonia, aflară pe Felix, pe Peregrin și pe Ermiu, pe care învățându-i Sfântul Isavru, să nu se dea spre lucrurile cele lumești și trecătoare, ei întăriră cuvântul cu fapta, căci ferindu-se și fugând de vorba și adunarea rudeniilor sale, au fost pârâți de dânșii la Tripondie eparhul; pe care prinzându-i, și neputând să-i facă ca să se lepede de Hristos, a poruncit de li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Isavru diaconul lui Hristos, cu soții săi, au fost dați pe seama lui Apolonie fiul Eparhului, de către care fiind chinuiți prin foc și prin apă, și mântuindu-se dintru acelea cu minune, au întors pe mulți spre credința lui Hristos, dintru care erau și cei mai de frunte ai cetății; Ruf și Rufin frații. Și în cea de apoi luându-și răspunsul cel de pierzare, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Filonid, episcopul Curiei.

Stih: Filonid jertfă mai-nainte aducând,

Acum se aduce pe sineși jertfă a înfrânării fiind.

Tot în această zi, Cuviosul Iosif Anahoretul (adică cel depărtat de lume), care cântând s-a săvârșit.

Tot în această zi, Cuviosul Pior, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Sufletul lui Pior, grăsime de bunătăți având,

Gras s-a dus de sufletească grăsime plin fiind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudale Domnul părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Pe piatra dumnezeieștii cunoștințe întărindu-vă cugetele inimilor voastre, de momelile vrăjmașilor nu v-ați răsturnat preamăriților, cântând: Domnul părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Despărțitu-v-au pe voi nelegiuitul tiran, preamăriților, Savelie și Ismaile, chibzuind ca cu amăgire să vă împiedice pe voi, dar s-a înșelat, căci voi v-ați arătat viteji neclintiți.

Alamundar împăratul vostru cel persienesc, venind v-a poruncit ca unor voievozi ai săi, ca să duceți daruri de pace către cel fărădelege, care nicicum punând în minte rugămintea, pentru credință iscodea.

A Născătoarei:

Mântuiește-ne pe noi de ispitele ce ne vin asupra, una ceea ce ești Maica Cuvântului pururea Fecioară, și de toată munca, pe cei ce te cântă pe tine întru adevăr întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Strălucindu-te de Lumina cea în trei Sori, mărite Isavre, Inochentie dumnezeiescule, Felixe, Ermia și Peregrine înțelepte, împreună cu Vasilie, luminați cu strălucirile minunilor, pe cei ce vă laudă pe voi.

Stele mult-luminoase v-ați arătat, împuținând întunericul înșelăciunii, pătimitori ai Domnului; pentru aceea luminați cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, pe sufletul meu cel orbit la cuget, izgonind împâclirea necunoștinței.

Slavă...

Vindecați sufletul meu cel smerit, care bolește fără vindecare, pierdeți patimile trupului meu, dumnezeieștilor Mucenici, o Peregrine, Isavre, Vasilie, Felixe, Ermia alesule și Inochentie.

Și acum..., a Născătoarei:

Puterea mea și lauda și mântuirea îmi este Hristos Domnul, Cel ce pentru bunătatea Sa a răsărit din tine Fecioară Maică, Care ne-a izbăvit pe noi de îngrozirea și de osânda cea strămoșească de la început.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Venind la locul cel de moarte, îndată capetele v-au tăiat, apoi minune s-a făcut cu adevărat preaslăvită, căci pământul a acoperit trupurile voastre, și necredincioșii cu credință strigau: Mare este Dumnezeul dreptcredincioșilor în veci.

Din pământ a răsărit ca niște crini ce pică dulceața bunei mirosiri, cinstitele trupuri cele nevoitoare ale mucenicilor, dăruind tuturor credincioșilor, celor ce pătimesc, cu milostivire, tămăduiri prin rugăciunile lor, ca bine să cuvinteze pe Hristos în veci.

Pe voi purtătorilor de chinuri cei viteji, Savele, Ismaile și Manuile, cei ce ați strălucit din Persia, rugători către Domnul prea-tari avându-vă, cu dragoste strigăm: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.

A Născătoarei:

Domnul, Cel ce domnește făptura, Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, pe tine Fecioară te-a arătat Doamnă, tuturor celor văzute și celor nevăzute, preamărindu-te ca pe o Maică a Sa fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Fiind luminat cu podoabele muceniciei, de Dumnezeu cuprinsule, și împodobit cu rănile cele de nevoințe, și îmbrăcat cu haina cea roșie din sângele junghierii tale, și înfrumusețat cu slava preoției, ai stătut înaintea Domnului; pe Care roagă-L totdeauna să ne împodobească pe noi cu haina mântuirii.

Fiind omorât eu ticălosul de căderea întru dezmierdări sunt lepădat pe pământ, făcându-mă priveală vrednică de tânguire, preamărite Isavre, caută spre mine acum, arată întru mine Darul minunilor tale, să vadă neamul oamenilor, că tu îmi ești părtinitorul meu, și mântuiești din moarte pe robii tăi cei netrebnici.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Împodobindu-te Preasfințite întâi cu preoția, și slujind cu cucernicie, pe urmă te-ai făcut de bunăvoia ta jertfă curată, jertfindu-te lui Hristos prin mucenicie. Pentru aceasta, și lauda mea du-o către Ziditorul ca o tămâie, și mă mântuiește cu rugăciunile tale, Mucenice.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu, Cel ce a împodobit Cerul cu podoabele luminătorilor, te-a arătat pe tine Născătoare de Dumnezeu alt Cer, că din tine răsărind ca soarele, tot pământul l-a luminat cu lumina cunoștinței de Dumnezeu. Drept aceea, nimeni din cei ce aleargă la tine, nu iese rușinat a nu lua dumnezeieștile tale daruri.

Irmosul: Să lăudăm bine să...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu, iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Tot neamul pământesc, să salte cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.

Veniți credincioșii cu un glas să lăudăm pe acești trei de Dumnezeu înțelepțiți, și mari Mucenici. Căci trupurile lor le-au dat spre munci, preamăriții, și răbdând din tot sufletul moarte prea-crudă, s-au făcut moștenitori vieții celei neîmbătrânitoare.

Toți credincioșii pe Savel de trei ori fericitul împreună cu Ismail înțeleptul, și pe dea-pururea pomenitul, al acelora mai mare și frate după trup pe Manuil să-l lăudăm, slavoslovindu-i pe dânșii după datorie. Bucurați-vă prea-minunaților, odraslele Persiei celei bine mirositoare.

Opriți furtuna cea cumplită a barbarilor care totdeauna se ridică asupra slugilor voastre, încetați și dezbinările Bisericii, dând lăsarea păcatelor celor ce vă laudă pe voi și celor binecredincioși, totdeauna biruință dăruindu-le asupra celor potrivnici.

A Născătoarei:

Ceea ce ești iubitoare de bine Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Iubitorul de bine Dumnezeu, de dragostea trupească cea vicleană, acum în grabă mă slobozește pe mine Stăpână, și mă fă să fiu rob Dumnezeieștii voințe, pe mine cel ce pier cu lenevirea.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Învrednicindu-te de mari daruri de la Dumnezeu, Isavre pururea pomenite, izgonești dracii și tot felul de boli și de supărări, și de moarte, dând cererile tuturor. Drept aceea dă-mi și mie pace, sănătate și izbăvire de greșeli.

Dumnezeiasca și cinstita Biserica ta, având ca o comoară nefurată preacinstitul și Sfântul tău trup, totdeauna îmbogățește pe credincioși cu împărțirile darurilor. Drept aceea și eu care năzuiesc la dumnezeiescul tău mormânt, rogu-te, să dobândesc darurile tale.

Slavă...

Iată Mucenice al Domnului, că nevoindu-te bine, ai primit plata ostenelilor tale, ci dar părtinește norodul tău totdeauna, cugetătorule de Dumnezeu, păzește patria ta, mântuiește pe cei ce cu credință aleargă la tine, și dă pace la toată lumea, adu-ți aminte și de mine sluga ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Prealuminate nor Maica lui Dumnezeu, cu dreapta ta cea tare și preaputernică, dă război împotriva celor ce ne vrăjmășesc pe noi, părtinește celor ce sunt întru nevoi, apără pe cei năpăstuiți mântuindu-i de greșeli prin rugăciunile tale, căci câte le vrei, toate le poți.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât Cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Luminată și întreit împletită întru cununile cele de aur ale mucenicilor, s-a apropiat pomenirea marelui cu adevărat Manuil, și a lui Savel, și a lui Ismail, preamăriților, care luminează cu lumina, și veselește sufletele credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ai milostivire și mare milă, prealăudată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, caută spre smerenia mea, și surpă supărarea patimilor, și scandalul vieții, și prin rugăciunile tale mă mântuiește de focul gheenei.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a sfinților, glasul al 6-lea.

Cu închipuire înainte cuvântarea unimii gândului vostru celui cu trei străluciri, și a mărturisirii celei întru Hristos, a Treimii Celei nestricate, și a Unimii Celei mai presus de ființă, o pătimitorilor, v-a fost ca a celor trei tineri din Persia care s-au păzit ne-arși. Căci precum aceia în văpaie au îndrăznit nedefăimând pe un Dumnezeu; așa și voi a muri nu v-ați cruțat, ca să nu vă lipsiți de dragostea lui Hristos. Și precum pe aceia cel al patrulea ce s-a arătat în văpaie i-a rourat, așa și pe voi Hristos, Cel Unul din Treime, va primit la loc cu răcoreală, Manuile, Savele și Ismaile, de Dumnezeu dăruiților, rugați-vă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Cuvântul Arhanghelului l-ai primit, și scaun de Heruvimi te-ai arătat, și în brațele tale ai purtat de Dumnezeu Născătoare, pe nădejdea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Preacurata dacă Te-a văzut spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga ca o Maică: preadulcele meu Fiu și Dumnezeul meu, cum suferi patimă de ocară.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.