SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 8-lea.

Podobie: Ce vă vom numi pe voi...

Ce te vom numi pe tine, Mărite, prinos Eladei, ca unul ce te tragi de acolo; curățire Feniciei, ca unul ce te-ai jertfit într-însa; luminător ca unul ce ai strălucit întru întuneric; viteaz, ca un nebiruit de cei ce te băteau. Lauda ta este de multe feluri, Leontie preafericite, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te vom numi purtătorule de chinuri, ostaș al lui Hristos, ca unul ce ești surpător vrăjmașilor, împărat patimilor, ca unul ce te-ai nevoit pentru buna credință; hrănitor celor flămânzi, ca unul ce ești iubitor de săraci; iubitor drepților, ca unul ce cugeți cele cerești. De multe feluri îți sunt patimile, mai luminate îți sunt luptele, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Cine nu te va lăuda pe tine Leontie, căci luând întru sine izvorul adevărului, izvorăști credincioșilor râuri de faceri de bine, și tuturor celor însetoșați, dai darurile din-destul fără de argint, și veselești pe cei ce se împărtășesc cu apele bunătății tale. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Răbdătorule de patimi, Leontie prealăudate, nici focul, nici rănile, nici sabia, n-a putut a te depărta pe tine de dragostea lui Hristos; ci bărbătește pătimind în mijlocul muncitorilor, ai surpat jertfele cele idolești, de Dumnezeu înțelepțite Mucenice, și acum ca un purtător de cunună dănțuind în ceruri, roagă-te cu dinadinsul pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Ce vă vom numi...

Cui te-ai asemănat ticăloase suflete? Care spre pocăință nicicum nu te deștepți, și de foc nu te temi, de răutăți nedepărtându-te; scoală-te, și pe una cea grabnică ajutătoare spre folosință o cheamă: Nu înceta rugând pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, să mă mântuiască de cursele celui viclean.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă a văzut Mielușeaua, pe Mielul întins de bunăvoie pe lemnul Crucii, tânguindu-se cu plângeri striga ca o Maică: Fiul meu ce priveală minunată este aceasta? Cela ce dai tuturor viață ca un Dumnezeu, cum mori îndelung-răbdătorule, care dăruiești oamenilor învierea? Îți slăvesc Dumnezeul meu smerenia cea multă.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 4-lea.

Să se veselească astăzi luminat Cerul și cu credință să se bucure pământul, întru pomenirea Mucenicului Leontie, căci ziua de astăzi, nu cu jertfele cele necuvântătoare, ci cu jertfa laudei, se încununează cu florile cele duhovnicești, că împodobindu-se stă împreună cu noi înainte, aducând slujba cea fără de sânge, Dătătorului de cununi, și luminat aduce rugăciune, ca să ajungă în curțile raiului, cei ce cu credință săvârșesc pomenirea lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Întru-tot nevinovată, ceea ce covârșești rânduielile îngerilor, dimpreună cu îngerii pururea roagă, pe Cel ce stăpânește pe îngeri și toată făptura, ca să dăruiască nouă iertare de greșeli, și să ne mântuim de patimi, și vrednici lăudători să ne facă pe noi atunci slavei Sale, și moșteni învierii celei nestricăcioase.

A Crucii, a Născătoarei:

Nu mă plânge Maică, văzându-mă spânzurat pe lemn pe mine Fiul și Dumnezeul tău, Cela ce am spânzurat pământul neținut peste ape, și toată făptura am zidit. Pentru că voi învia, și mă voi proslăvi, și cu tărie voi sfărâma împărăția iadului, și voi pierde puterea lui, și pe cei legați voi mântui din tirania lui, ca un Milostiv, și-i voi duce la Tatăl meu, ca un Iubitor de oameni.

Tropar, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Leontie întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih și al Sfântului, pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Cânta-voi Ție, Doamne Dumnezeul meu, că din sfânt pântecele Fecioarei în Om negrăit îmbrăcându-Te, l-ai înnoit ca un Milostiv.

Bunătatea ta nu se supune legilor celor de laudă, Leontie sluga lui Hristos, căci însuți El îți este ție laudă și mărire nerăpită.

Dorind Fericite de cele mai presus de fire, și cu fecioria trupului, împodobindu-ți sufletul cel nespurcat, l-ai gătit cu bună podoabă către suire.

Slavă...

Luat-ai biruință împotriva înșelăciunii, cinstea cea către Mucenici, cinstind cu cuviință pe Cel pururea dorit de tine Leontie pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

Cum te vom ferici pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai presus de ceruri și de toată zidirea, căci ai născut Fiu, pe Ziditorul și Dumnezeul nostru.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Arcul celor puternici...

Având fire și cuget cu bună podoabă, și Dar de la Dumnezeu, Leontie, te-ai arătat pătimitor, și prea-ales mărturisitor al adevărului.

Strigai Leontie ostașilor celor împreună cu tine, să-și pună sufletele pentru Dumnezeu cel viu, și să se facă ostași Împăratului, Celui ce petrece în veac.

Slavă...

Limba ta cea iubitoare de Dumnezeu, din care picură miere, varsă cuvinte de bunăcredință, iar de robii necredinței se înfruntă, că hulește.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Maică neispitită de nuntă, care ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul, și L-ai născut întrupat ca pe un Dumnezeu, împreună și Om.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit, și cei neputincioși s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Luând asupra ta Crucea ca o platoșă, vitejește ai mers către lupta vrăjmașilor celor nevăzuți, Leontie, pentru aceea pierzând puterea lor, ai primit plată Darul minunilor, rugându-te să ne mântuim noi, Mucenice preamărite.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Stai împotriva vrăjmașilor, celor ce ne dau nouă război, căci cumplit a năpădit moștenirea ta Preacurată Stăpână. Pierde cu mâna ta semeția barbarilor, să cunoască puterea ta limbile, cele ce iubesc războaie, cu amenințarea ta pierde pe aceștia pe toți.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a străbătut preasfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul tău și Dumnezeu, pe Care prea-binecuvântată roagă-L neîncetat, să ne dăruiască nouă iertare de greșeli.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, și pământul s-a umplut de slava Ta, pentru aceasta neîncetat strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cel împrietenit cu mânia cea drăcească, te chinuia fără de milă, pe tine cel ce erai cuprins cu dragostea cea dumnezeiască, Mucenice purtătorule de chinuri, Leontie.

Îndrăzneala îți era de ajutor ție Leontie, când te primejduiai pentru adevăr, și te invitai până la toată tăierea și arderea, pururea pomenite.

Ca să te vânez, și să te aduc către adevăr ca pe un fericit, am socotit, zis-ai împotrivă cu îndrăzneală, către cel ce te îngrozea, Mucenice purtătorule de chinuri Leontie.

Slavă...

La Stăpânul, Cel ce S-a pironit pe lemn cu trupul pentru tine, privind și de Dar umplându-te, pe lemn te-ai întins pentru Dânsul foarte tare.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ceea ce întreci pe cetele Heruvimilor, și ai ținut pe Dumnezeu cu trupul purtându-Se în brațele tale.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cela ce ne-ai câștigat pe noi popor ales, cu sângele Tău, Doamne pacea Ta dă-ne-o nouă, păzind într-un gând turma Ta.

Ducându-te către junghiere jertfă gata, Leontie preamărite, de bunăvoia ta ai stătut înaintea divanului tirănesc, pentru Hristos.

Cel supus înșelăciunii, se ispitea să-ți surpe întărirea sufletului tău, ocărând pe Domnul, cum că S-a răstignit ca un om făcător de rele.

Slavă...

Să piară cu adevărat dumnezeii, cei ce n-au făcut Cerul și pământul, răspundeai Mucenice împotrivă, că Cel ce S-a răstignit, este Ziditorul tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară Maică Preacurată, ceea ce ai zămislit în pântecele tău pe Dumnezeu mai presus de fire, dă-ne pacea ta nouă, celor ce cu cântări te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Strigat-a mai-nainte...

Blând te arătai Leontie, către cei ce alergau cu credință la tine, și la cuvântul tău cel îndulcit cu sarea cea dumnezeiască, iar către vrăjmașii lui Hristos te-ai arătat foarte cumplit.

Leontie sluga Ta cea credincioasă cu veselie da mărturisirea Împărăției Tale, Hristoase, iar vrăjmașii tăi nu sufereau adevărul.

Slavă...

Se aprindeau de mânie ca niște fiare cei fărădelege, și își puneau mâinile pe Mucenic ca pe un miel, nevoindu-se să spintece fără de milă pe cel nebiruit.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugămu-ne ție Născătoare de Dumnezeu Preacurată, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, pentru noi robii tăi, că numai pe tine te știm părtinitoare a noastră.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăvește, Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Meșteșugirile cele viclene ale tiranilor le-ai rușinat, și slujbele elinilor cele fără de Dumnezeu defăimându-le, luminat ai arătat cunoștința de Dumnezeu, tuturor oamenilor cu învățăturile bunei credințe de Dumnezeu înțelepțite Mucenice. Pentru aceasta a ta pomenire cinstim cu dragoste înțelepte Leontie.

ICOS

Pe mijlocitorul lui Dumnezeu și al oamenilor, pe Domnul, Cel ce a luat sărăcia noastră din Preacurată Născătoarea de Dumnezeu cea neispitită de bărbat, și s-a răstignit, și a ridicat omenirea din stricăciune, îl chem ca să-mi dăruiască, și să laud acum pe înțeleptul Leontie, și să povestesc pătimirile lui cele luminate și frumoase, care s-a arătat, vitejește întrarmându-se cu vitejia, cu credința și cu dragostea, pentru aceasta cu dragoste cinstim pe înțeleptul Leontie.

SINAXAR

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Leontie, cu cei împreună cu dânsul Ipatie și Teodul.

Stih: Ca o oarecare nicovală trupul lui Leontie s-a arătat,

Nicovală către fier și ciocanele muncile cu adevărat.

Întru această lună în a optsprezecea zi, Leontie prin răni se săvârși.

Acesta era cu neamul din Elada, și fiind om mare la trup și cu virtute, s-a făcut ostaș. Deci a fost și la război, și vitejește s-a lovit cu vrăjmașii și a biruit de multe ori. Deci fiind om cu minte și cu înțeleaptă socoteală, a fost împodobit cu îmbrăcăminte de voievozie și cu semnele cele de voievod. După aceea aflându-se el în Tripoli cea din Africa, primea săracii și-i ospăta cu mese împărătești și cu dragoste, și se închina lui Dumnezeu ales și curat. De care prinzând de veste Adrian guvernatorul Leniciei, care era în zilele lui Vespasian, a trimis către dânsul pe Ipatie tribunul și cu alți doi ostași, dintru care pe unul îi chema Teodul. Deci, mergând Ipatie pe cale, fu cuprins de friguri rele, și auzi glas, ce venea de sus, arătându-se ca un înger la dânsul, care glas îi poruncea, că de va vrea să se mântuiască de boală să cheme de trei ori întru ajutor pe Dumnezeul lui Leontie. Și glasul acela îl auzi și Teodul; iar după ce a făcut acestea ce i s-a poruncit de înger, s-a vindecat de friguri, și întâmpinând pe Sfântul și necunoscându-l întâi, că era Leontie pe care căuta, a fost primit de dânsul însuși. Apoi cercetând pe Sfântul Leontie, îl numi cu fățărnicie prieten al său și al dumnezeilor săi. Iar Sfântul spuse că el este Leontie robul lui Hristos, și cum că se scârbea și se ferea, de cei ce îi numesc ei dumnezei; după ce auziră acestea Tribunul și Teodul, căzură înaintea Sfântului, cerșind de la dânsul har ca să fie și ei ai lui Hristos, atunci dar rugându-se Sfântul pentru dânșii, spun că a venit un nor de apă de la Cer, care i-a botezat și i-a luminat, și i-a îmbrăcat cu veșminte albe. De care lucru tulburându-se necredincioșii, au vestit pentru toate guvernatorului Adrian. Deci, el aducându-i de față înaintea lui și îndemnându-i ca să se despartă de credința lui Hristos, nu a putut să-i plece, drept aceea porunci de spânzurară pe Sfântul Ipatie, și-l strujiră, iar pe Sfântul Teodul să-l bată cu săbii de lemn. Apoi după acestea li se tăiară capetele, iar marele Mucenic Leontie întâi fu bătut cu toiege, după aceea nebăgând seamă, și neaducându-și aminte de mângâierile și înșelăciunile ce-i făcea tiranul, ci încă luându-l în râs, a fost bătut foarte rău, apoi spânzurat, și mult strujit și îngreunându-l cu o piatră de grumaz și bătându-l, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Eterie.

Stih: Eterie în locul muncilor ce ai fost răbdând,

Spre moștenire lățimea Eterului ești dobândind.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Dioclețian. Deci fiind pârât, a statut de față înaintea ighemonului Elevsie, și mărturisind pe Hristos, fu întins, și ars cu făclii aprinse și pătruns pe subțiori, pe spate și pe coapse cu țepușe de fier înfocate înțepat fiind, și prin nări, și întins pe un pat de aramă înfocat, și din toate acestea prin cercetare de înger fiind mântuit, mai apoi îi tăiară capul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Ipat și Teodul, cel ce a mărturisit împreună cu Sfântul Leontie, care prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Teodul slobod cugetător spre sabie fiind.

Întru asemenea și pe Ipat este având.

Tot în această zi, Cuviosul Erasm, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Erasm dulce-mi este zicea murind,

Căci a muri foarte sunt dorind.

Tot în această zi, Sfinții doi Mucenici cei din Cipru, care arzându-li-se picioarele s-au săvârșit.

Stih: Ca la un ceas suferind arderea picioarelor,

În veci se bucură, doimea mucenicilor.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Leontie păstorul.

Stih: Păstor fiind, acum Păstorului te înfățișezi,

Începătorului păstorilor o Leontie cel ce drept cugetezi.

Tot în această zi, Cuviosul Leontie, cel ce a sihăstrit în sfânta Chinovie a mănăstirii lui Dionisie, izvorâtorul de mir, care cu pace s a săvârșit.

Stih: A izvorî o Leontie mir din al tău mormânt,

Este semn de a ta curăție cea desăvârșit.

Tot în această zi, soborul mai marelui Arhistrateg Mihail aproape de Sfântul Iulian la For.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cela ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam, și ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți, prealăudate Doamne, bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu tăria cugetelor, ca și tinerii cei din robie, împreună cu văpaia supărărilor, a călcat și înșelăciunea Leontie, cântând ție: Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Mucenicul cel nebiruit uitându-și trupul cel șuvițat, cu tărie a răbdat chinuri pentru Tine, Hristoase, cântând ție Ziditorului: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Cu înțelepciunea și cu dragostea lui Hristos, cu silă biruind firea, ai ales moartea cea purtătoare de viață, decât viața cea pieritoare, Leontie, cântând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Și acum..., a Treimii:

Mucenicul cel nebiruit și neplecat, binecuvântând pe Cuvântul și pe Duhul, împreună cu Tatăl, o fire în trei staturi, striga: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe cel ce s-a pironit.

Mucenicul suferea rănile trupului, și pe vrăjmașul cel fără de trup foarte îl întrista, cântând: Preaînălțați pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.

Când te bătea cu mărăcini, Mucenice, cu dragoste întindeai gândul tău drept către Stăpânul, strigând: Preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Biruință îți este ție Hristos, Mucenice, pe care cu chinurile trupului tău l-ai slăvit, strigând: Toți preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul cel ce S-a născut din cea Preacurată, și a dăruit viață neamului omenesc, tineri preaînălțați-L pe El în veci.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Cela ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, și ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălțați pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Nașterea ta nestricată...

Arătatu-te-ai slugă Treimii Leontie, slujind curat Celuia ce tot genunchiul se pleacă, al celor cerești și al celor de pe pământ, și al celor de sub pământ, pe Care ca pe un izbăvitor lăudându-L Îl slăvim.

Dorind a vedea fără de materie slava Domnului cu față descoperită, te-ai dezbrăcat de stăpâniri și de puteri, propovăduind o Dumnezeire în trei Ipostasuri.

Slavă...

Veselitu-s-a de mărturisirea ta Mântuitorul, și după vrednicie te-a mărturisit înaintea Tatălui, pe Care îmbunează-L pătimitorule către toți, cei ce cu credință măresc pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, care te-ai arătat mai aleasă decât îngerii, ca una ce ai născut pe Mântuitorul tuturor, milostivește-te de izbăvește pe norodul cel păcătos, care aleargă sub acoperământul tău.

Irmosul:

Nașterea ta nestricată sa arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieșit, că S-a arătat purtător de trup pe pământ, și cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toți te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cela ce ai împodobit...

Cu focul și cu muncile ispitindu-te ca aurul, te-ai arătat prinos vrednic lui Dumnezeu Celui Preaînalt, prealăudate răbdătorule de chinuri roagă-te acum pentru noi.

A Născătoarei:

Cu acoperământul tău cel puternic, păzește-ne pe noi robii tăi Preacurată, nevătămați de năpădirile vrăjmașilor. Căci pe tine una te-am câștigat scăpare întru nevoi.

Și cealaltă slujbă a Utreniei.