SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Luminat a sosit pomenirea ta, Ierarhe Metodie, aducându-ne nouă mijlocire de mântuire; pentru aceea întru dânsa te lăudăm, propovăduind nevoințele și luptele tale cele luminate, prin care ai biruit pe cel cu multe meșteșuguri și viclean, și ți-ai împletit cunună de biruință, veselindu-te.

Cu cuvinte ai luminat plinirea Bisericii, arătătorule de cele dumnezeiești Metodie; și cu strălucirea chinuirilor ai micșorat întunericul mulțimii dumnezeilor, și acum te-ai mutat către Lumina cea neînserată, arătătorule de cele sfinte. Pentru aceasta prăznuim astăzi pomenirea ta cea purtătoare de lumină, luminându-ne cu bună credință.

Cu sângiurile tale ai vopsit haina cea sfințită, arătătorule de cele dumnezeiești, Metodie; cu care ai intrat bucurându-te, în Sfintele Sfintelor, Fericite, și privești luminat dumnezeiască strălucirea Treimii, învățându-te mai luminat cele mai presus de gând și de cuget, și prea-îndumnezeindu-te Ierarhe preafericite.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine mult-lăudată, palatul cel preacurat al Împăratului, te rog: Curățește gândul meu cel întinat în toate păcatele, și mă fă lăcaș de veselie Treimii Celei mai presus de Dumnezeire, ca izbăvindu-mă, să slăvesc mijlocirea ta, și mila cea nemăsurată, eu netrebnicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Preacurata, văzând pe Hristos, Iubitorul de oameni răstignindu-Se și cu sulița împungându-Se în coastă, plângea strigând: Ce este aceasta Fiul meu? Ce răsplătire Ți-a dat norodul cel nemulțumitor, pentru binele ce ai făcut lor; și Te grăbești preaiubite să mă faci fără de Fiu? Mă spăimântez Cuvinte de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

Troparul, glasul 1.

Sângele tău ca al lui Abel tăinuit strigă de pe pământ către Dumnezeu, de Dumnezeu înțelepte Ierarhe Metodie, cel ce ai propovăduit întruparea lui Dumnezeu; pentru aceasta ai și rușinat înșelăciunea lui Origen, și te-ai mutat în cămara cea cerească; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 7-lea:

Irmos:

Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoșarea pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai înainte lesne-vărsătoare; pentru aceasta, neudat pedestru trecând Israil, cântă Ție cântare de biruință.

Arătându-mi mijlocirea cărării cea neîncetată, care mă duce către Dumnezeu, învață-mă tăinuitorule de cele sfinte, ca să câștig viața cea fără de sfârșit, prin rugăciunile tale, Preaînțelepte.

Strălucit-ai în Biserica lui Hristos, cu Darul îndoit luminându-te sfințite arătătorule; pentru aceasta cu îndoite cununi, cu sfințită cuviință Hristos te-a încununat.

Fiind împodobit cu cununa muceniciei și cu mirul preoției, prin amândouă ai strălucit, Preafericite; pentru aceasta ai câștigat moștenirea cea prea-adevărată, și de Dumnezeu închipuită.

Slavă...

Ca o jertfa curată, și vie și însuflețită, te-ai jertfit Stăpânului Celui Preasfânt; pentru aceasta te-ai primit la jertfelnicul cel din Cer, mărite Metodie.

Și acum..., a Născătoarei:

Tainic învățător neamului omenesc și izbăvitor și Mântuitor ne-ai născut nouă pe Hristos, Fecioară Maică Preacurată; pentru aceea știindu-te pe tine cu adevărat pricină vieții celei veșnice, te slăvim.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cel ce ai întărit...

Văzând înotând pe deasupra înșelăciunea lui Origen, ca un păstor bun fiind, cu dumnezeiescul foc degrab ai ars toată negura aceluia, cu strălucirea razei celei dumnezeiești, împreunând înțelepciunea ta de Dumnezeu primite.

Aflând prin cercare cinstea fecioriei, și frumusețea curăției, Mărite, arăți toată frumusețea lor și strălucirea cea vecuitoare, cu înțelepciunea ta și cu Darul cuvintelor tale, cugetătorule de Dumnezeu.

Fulgerul cuvintelor tale, și trâmbița cunoștinței, și glăsuirea dogmelor cea bine-înseninătoare, au ieșit peste tot pământul, Cuvioase, chemând pe toți credincioșii spre împărtășirea desfătărilor celor cerești, Preafericite.

Slavă...

Cei ce s-au umplut de bucate mai întărite din ospețele tale cele duhovnicești, Preaînțelepte, de acolo cu adevărat se hrănesc cu desfătarea care petrece pururea, înființându-se fără stricăciune, și crescând împreună cu cei ce se împărtășesc cu dânsa.

Și acum..., a Născătoarei:

Împreună cu dumnezeiescul Gavriil, strigăm ție pururea: Bucură-le Fecioară binecuvântată, căci te-ai făcut nouă pricină de bucurie; și de veselie adevărată, născând întrupat pe Izbăvitorul și Mântuitorul tuturor.

Irmosul:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile, cu Cuvântul Tău Cel Atotputernic, Doamne Mântuitorule, și cu Duhul Cel atotlucrător și dumnezeiesc, toată puterea lor; pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale mă întărește.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Făcându-ți inima jertfelnic veselitor, într-însul ai adus jertfe fără de sânge lui Dumnezeu, lucrătorule de cele sfinte, și nevoindu-te foarte tare, și junghiindu-te, te-ai adus jertfă Metodie, Celui ce pentru noi S-a jertfit; pe Care roagă-L pururea neîncetat să ne izbăvim toți, cei ce cu dragoste te lăudăm.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguiește, că pierim de mulțimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine una nădejde te-am câștigat.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea Preacurată și Fecioara, dacă a văzut pe Fiul său pe Care L-a născut, întins pe Cruce, i se rănea sufletul de chinuri cumplite, și tânguindu-se striga: Preaiubite Fiule, unde este pomenirea darurilor și a minunilor Tale? Cu care s-a îndulcit adunarea cea nemulțumitoare, Fiule preaiubite. Însă ca să izbăvești neamul omenesc, acestea le rabzi acum, laud milostivirea Ta.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, a Celui ce Sânurile Părintești nu le-ai lăsat, și Te-ai pogorât pe pământ, și Te-am proslăvit unule Iubitorule de oameni.

Săvârșindu-te mucenicește, ai ajuns la vârful bunătăților, luând răsplătirea preoției tale cea de mari darurui, Preafericite.

Primind scaun ierarhicesc, ai câștigat și viață preasfințită și ai propovăduit credința cea ortodoxă, și ai învățat turma ta, Preacinstite.

Dulceața cea iubitoare de suflet a dogmelor tale, ca un râu înainte curgând veselește pe cei ce se împărtășesc, și îndulcește simțirile sufletelor noastre.

Slavă...

Arătatu-te-ai ca o oglindă luminoasă, care primește dumnezeieștile arătări ale lui Dumnezeu, Metodie, căci te-ai ridicat pe sineți prin nevoințe cu mai bună întărire.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce nu ai părăsit Sânurile Părintești și Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, păzește turma Ta, care se închină dumnezeieștilor semne ale rânduielii Tale.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Doamne Dumnezeul meu, de noapte mânecând mă rog Ție: Dă-mi iertare greșelilor mele, și către lumina poruncilor Tale, îndreptează căile mele, rogu-mă.

Îmbrăcându-te Părinte mai-nainte de sfârșitul tău, cu omorârea cea purtătoare de viață a muceniciei tale, și cu sabia tăindu-te, te-ai mutat slăvite la viața cea nemăsurată și mai bună.

Învățătorule al celor tainice părtașule al cetelor celor de sus, mântuiește pe cei ce cu dragoste te cinstesc, pururea pomenite, risipind prin rugăciunile tale, năpădirile supărărilor celor cumplite.

Având îndrăzneală către Stăpânul, cu osârdie ai râvnit către patimi prin nevoințele tale; cere dar credincioșilor dumnezeiasca pace și liniște, Părinte preaînțelepte.

Slavă...

Întâi jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, cel ce cruță păcatele lumii, și pe urmă jertfindu-te tu, te-ai adus Lui jertfă cuvântătoare și vie, Melodie.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești lăcaș Luminii celei neapropiate, și Biserică Dumnezeieștii Raze, rogu-te, luminează, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pe cel ce înot în valul...

Nu ai dat dormitare genelor, nici somn ochilor lăi, Preafericite, până ce te-ai izbăvit pe sineți de toate patimile, și te-ai făcut lăcaș încăpător strălucirii Duhului, celei dătătoare de raze.

Îndumnezeindu-te cu totul prin dumnezeiasca și cea cu chip dumnezeiesc Lumină, te-ai făcut îndreptare Dumnezeieștii preoții, și te-ai arătat mijlocitor către Dumnezeu, a toată Biserica credincioșilor, cugetătorule de cele dumnezeiești, Metodie.

Slavă...

Luminătoarea ta pricepere a celor ce sunt, împreunându-se cu viața ta cea prea-luminată, te-a arătat lumii sfeșnic luminii, gonind bârfeala cea ereticească, și negura nedumnezeirii, grăitorule de cele dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Știindu-te pe tine împărăteasă tuturor celor făcute, ca pe una ce ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a făcut toate de unde nu era, împreună cu îngerul Gavriil strigăm ție Maica lui Dumnezeu, slavoslovia cea de bucurie.

Irmosul:

Fiind amețit de valul grijilor lumești, și cu păcatele cele ce înoată împreună cu mine înecându-mă, și la fiara cea stricătoare de suflet aruncându-mă, ca Iona, Hristoase strig către Tine: Dintru adâncul cel aducător de moarte scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Sfințit tăinuitor al Preasfintei Treimi, și propovăduitor dumnezeieștilor porunci celor mai presus de gând, și întărire binecredincioșilor ai fost Metodie; căci ai înfruntat cugetele celor rău-credincioși, și pentru dreapta-credință te-ai arătat sfințit Mucenic prin sângele tău, și împreună cu îngerii stând înaintea lui Hristos, roagă-te să ne mântuim noi.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Metodie episcopul Patarelor.

Stih: Metodie întrebuințând, chipul vieții spre veșnica viață,

A călătorit acolo unde meșteșugirea nu are ființă.

Întru această lună în a douăzecea zi,

Ierarhului Metodie sabia viața-i răpi.

Acest fericit dându-se pe sine de mic lui Dumnezeu, se făcu vas dumnezeiesc, și primitor Sfântului Duh. După aceea luând cu alegerea de Dumnezeu preoția și arhieria, din dumnezeiescul Dar, păstorind bine și cu plăcere dumnezeiască turma ce i s-a încredințat, și luă asupra lui grija bisericii, și luminând poporul cu cuvinte dulci și îndurătoare. Deci văzând că se înmulțește înșelăciunea lui Origen, ca un bun păstor, o a ars cu foc dumnezeiesc, micșorând toată ceața și negura cu înțelepciunea cuvintelor sale și cu Dumnezeiescul Dar. Iar fulgerul cuvintelor sale, și trâmbița cunoștinței sale, a răsunat peste toată lumea; pentru aceea neputând răbda vrăjmașul îndrăznirea și împotrivirea marelui acestuia, își întrarmă slugile sale ca să-l omoare. Iar cel ce și mai-nainte de mucenicie era îmbrăcat cu moarte purtătoare de viață, tăindu-i-se capul, se mută spre cea mai bună viață, întâi jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, apoi jertfindu-se pe sine, s-a adus lui Hristos jertfă vie. Drept aceea a fost și împodobit cu îndoite cununi, și ca un viteaz ce era ajutor pentru adevăr, luându-și sfârșitul cu sânge mucenicesc, a adormit în vecie. Acest dumnezeiesc cu adevărat al lui Dumnezeu arhiereu și Mucenic, ne-a lăsat scripturi ale nevoinței sale, pline de toată cunoștința și folosința, încă mai vârtos și de cele viitoare toarte curat a proorocit, de schimbările împăraților, și de primirile și războaiele limbilor, și de pustiiri și stingeri de locuri și cetăți, și pentru binecredincioșii, și ereticii împărați, și pentru sfârșitul lumii, și pentru antihrist, și de împărăția lui, și pentru stingerea și peste tot stricăciunea a tot trupul omenesc, acestea toate mai-nainte le-a spus, și le-a proorocit dumnezeiescul acesta.

Tot în această zi, punerea moaștelor și a îmbrăcămintelor Sfinților Apostoli Luca, Andrei și Toma, a Proorocului Elisei și a Mucenicului Lazăr, care s-au așezat în Biserica cea mare a Sfinților Apostoli.

Tot în această zi, cei în pustii doi sfinți sihaștri, care cu pace s-au săvârșit.

Stih: Doi sihaștri nespălați cu trupurile, culcare având pe pământ,

Spălându-și sufletele, înălțimea Cerului au locuit.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Calist patriarhul Constantinopolului, care în pace a adormit.

Stih: Trecând Caliste, drept-cugetătorule, bunătățile cele stricăcioase,

Acum vezi bunătățile cele ce cu neputință este a fi stricăcioase.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul cel cu foc, aruncați fiind cuvioșii tineri, focul în rouă l-au prefăcut, prin cântare așa strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Sfințindu-te cugetătorule de Dumnezeu, și strălucind luminat cu sângele mărturisitorilor adevărului, împreună cu dânșii cântând, strigi către Stăpânul: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Fiind întărit întru credință, ai stins văpaia idolilor cu curgerile sfintelor tale sângiuiri prin mărturisire, așa strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Fiind învățat cele dumnezeiești, Părinte, prea-înțelepțește ai arătat gândul privirii celei de sus, către cei ce cu credință cântă, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cuvinte de laudă toată zidirea slăvește nașterea ta, Fecioară, știind că este Dumnezeu, și cu cinste închinându-se Lui strigă: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe împăratul slavei...

Pe Tine Cel nevăzut, ca și cum te vedea cugetătorul de Dumnezeu, a răbdat chinurile tiranilor, și a primit cunună, cântând: Preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Dorind curat de împărăția lui Hristos cea neschimbată, ai umblat pe calea, care ți-o pricinuia ție pe dânsa Ierarhe, strigând lui Hristos: Noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Hristos pentru ostenelile tale, nemăsurată plată împărăția Sa ți-a dat, de Dumnezeu purtătorule, celui ce cu bună credință Îl lauzi întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Noian de dogme, și table de învățături și comoară înaltă a privirii, și scaun de simțire te știm pe tine, lăudând cu bună credință, și strigând: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu credință alerg rugător către tine Preacurată, care ai zămislit pe Stăpânul tuturor, mântuiește-mă acum de izgoniri, și de primejdii pe mine, care laud cu credință, pe Dumnezeu cel întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe împăratul slavei Cel unul fără de început, pe care bine-L cuvintează puterile cerurilor, și se cutremură cetele îngerilor, lăudați-L preoți, noroade preaînălțați-L în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Maica lui Dumnezeu și Fecioară...

Roagă totdeauna pe Hristos, Părinte, de Dumnezeu fericite, ca să înceteze măiestriile eresurilor celor împotriva noastră, și negura cea de acum să o gonească de la mijloc, căci ca un Ierarh ești tare solitor.

De la pământ către Cer călătorind, te-ai mutat unde te-ai împărtășit vieții celei nestricăcioase, răsplătire pentru slujba și chinuirea ta pe aceasta luându-o, și a viețui în veci împreună cu Hristos te-ai învrednicit.

Roada lemnului vieții ai cules, Fericite, prin moartea ta, neguțătorind pe Începătorul vieții oamenilor; cu al Căruia Dar desfătându-te din-destul, roagă-te pentru cei ce te laudă cu credință.

Slavă...

Tot cugetul întinzându-l Cuvioase, prin bunătatea vieții te-ai învrednicit de vederea lui Hristos, și de bucuria cea veselitoare, ca un sfințit Mucenic, și ca un învățător și părtinitor al bunei-credințe.

Și acum..., a Născătoarei:

Sicriu legii celei noi te numim pe tine, și lespede scrisă de Dumnezeu, întru care S-a scris Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-Se Om, ca să izbăvească lumea din înșelăciune, Născătoare de Dumnezeu cea plină de Dar prealăudată.

Irmosul:

Maică a lui Dumnezeu și Fecioară, ceea ce ai născut, și după naștere iarăși ai rămas Fecioară, nu lucru al firii, ci al pogorârii lui Dumnezeu este. Pentru aceea pe tine ca pe una ce te-ai învrednicit, dumnezeieștilor minuni, pururea te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Crucea este păzitoare...

Îndumnezeitul tâlcuitor al Ierarhilor, văzând mai-nainte cele viitoare, și cu dumnezeiesc foc arzând a lui Origen rea cugetare, și cu credință propovăduind a lui Hristos propovăduire, spre tăiere a fost dat; pentru aceasta îl lăudăm pe el.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.