SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cunoscându-te pe tine Mucenice Iuliane, ca pe un soare luminător, care luminezi plinirile lumii, cu străluciri înțelegătoare, și ridicând de la mijloc noaptea nedumnezeirii, prăznuim pomenirea ta cea aducătoare de lumină și dumnezeiască, și închinându-ne țărânii moaștelor tale, luăm sănătate sufletelor.

Și cu bice bătându-te și cumplit călcându-te, și în temniță închizându-te, Fericite și necăjindu-te cu schimbarea locurilor, cu fiare închizându-te, și întru adânc petrecând și în mare înecându-te și primind sfârșitul cel fericit, nu te-ai lepădat de Stăpânul tuturor, lauda Mucenicilor, Preafericite.

Dacă te-a văzut pe tine preacinstita femeie, că ai ieșit la uscat din sânurile mării, prin ocârmuirea Duhului, cu credință te-a primit Mucenice Iuliane, și îngropării a dat trupul tău cel curat și mult chinuit, care a biruit tirania diavolului, cu ajutorul Darului.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Scoțând băutura cea nedeșertată a credinței celei curate, Fericite, ai stins slujba cea idolească, și ai trecut podvigul cel cu biruință, luminându-te ca o stea de Soarele cel pururea luminos, și revărsând spre fiecare cetate razele muceniciei, ai luat în mare fericit sfârșit, și ca un purtător de cunună te-ai întâmpinat înaintea feței lui Hristos; pe Care roagă-L, Iuliane prealăudate, ca să mântuiască pe cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te rădăcină rourată, bucură-te dumnezeiescule toiag al lui Aaron, care ai odrăslit floarea cea neveștejită, și pururea vie raiule bine înflorite, pomule al vieții Preacurată, care ai răsărit din rădăcina lui Iessei, Fecioară, și pe oameni i-ai hrănit cu pâinea cunoștinței. Bucură-te porfiră preacinstită a Împăratului tuturor, dumnezeiască Mireasă, coroană luminoasă, bună podoabă arhiereilor; bucură-te una Preacurată.

A Crucii, a Născătoarei:

Judecătorule al lui Israil Fiule! Cu judecată de moarte aducătoare a Te judeca Te-au osândit, ca pe un vinovat punându-Te înaintea divanului pe Tine, Cela ce judeci morții și viii, Mântuitorule, și înaintea lui Pilat Te-ai pus, și spre pierzare Te-au judecat călcătorii de lege, vai; mai-nainte de alegerea judecății; și văzându-Te mă rănesc, și împreună mă pedepsesc, Doamne. Pentru aceasta mai bine voiesc a muri decât a fi vie întru suspinuri, de Dumnezeu Născătoarea a strigat, unule Multmilostive.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.

Veniți iubitorilor de Mucenici, ca să preamărim cu bunăcredință, pe răbdătorul de patimi al lui Hristos, și împreună cetățean cu Pavel, pe cel ce s-a arătat împreună tăinuitor, și a săvârșit alergarea, pe măritul Iulian; căci intrând în apă, împreună cu fiarele cele din apă, a sfărâmat capul balaurului, și sfințind pământul cu sângiurile, și marea cu trecerea, s-a mutat de la cele de aici, către lăcașurile cele veșnice; și primind răsplătirea nevoințelor, din mâna cea Atotțiitoare, se roagă pentru curățirea sufletelor noastre, și pentru mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Pe Cuvântul Cel fără de început cu Tatăl și cu Duhul, prin glasul Arhanghelului, de Dumnezeu Născătoare, în pântece zămislindu-L, decât Heruvimii și Serafimii și Scaunele, mai înaltă te-ai arătat.

A Crucii, a Născătoarei:

Stând înainte dedemult oarecând pe vremea răstignirii Fecioara împreună cu ucenicul cel iubitor de feciorie, și plângând, striga: Vai mie! Cum pătimești acestea Hristoase pentru toți, Cela ce ești fără patimă.

Tropar, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Iulian întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

CANOANELE

LA UTRENIE

Amândouă din Octoih și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Ioan monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce a povățuit pe norodul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit.

Cu sfințite cântări să se laude prăznuirea ta cea pururea pomenită, și preacinstită, căci te-ai mărit cu slava cea neapropiată, pătimitorule.

Nevoindu-te cu mucenicia până la sânge, n-ai pătimit alunecare din neputința trupului, ostașule al lui Hristos.

Slavă...

Mai mult decât lumina de aur, și decât piatra de mult preț, strălucind Sfântul Iulian, se luminează cu chinurile muceniciei.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul cel veșnic și mai presus de dumnezei, pe tine te lăudăm.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu ești întărirea...

Nu mi s-a poruncit a sluji la dumnezei de piatră, cei ce sunt făcuți cu mâinile, răspundea Iulian către judecătorul cel cu mintea stricată.

Stătut-ai înaintea divanului celui tirănesc, Iuliane Mucenice al lui Hristos, ca și cum ai fi stătut înaintea judecătorului celor vii și celor morți.

Slavă...

Nu m-am făcut fără de minte! A zis Iulian, mărturisesc un Dumnezeu lăudat, nedespărțit în Treime.

Și acum..., a Născătoarei:

Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale Preacurată, gonind năvălirile primejdiilor celor rele.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul, meu.

Sedealna, glasului 1.

Podobie: Mormântul tău...

Prin înecarea apelor primindu-ți fericitul sfârșit, Înțelepte, ai înecat într-însele pe șarpele cel cu multe chipuri, și ai luat biruința. Pentru aceasta prăznuind cu dragoste pomenirea ta cea vrednică de laudă, te rugăm, să mijlocești pentru noi către Hristos.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nădejdea credincioșilor, Preasfântă Fecioară, împreună cu puterile cerești roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget și de cuvânt L-ai născut, să ne dea iertare de păcate, și îndreptare vieții nouă tuturor, celor ce cu credință și cu dragoste pururea te slăvim pe tine.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea nespurcată, văzând pe Mielul și Păstorul mort, spânzurat pe lemn, plângând zicea, și ca o Maică tânguindu-se striga: Cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu, și patimile cele de bunăvoie, preabunule Dumnezeule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Datu-și-a Iulian trupul la bătăile cele ca ploile, dar cu dragostea lui Hristos, se păzea fără simțire de dureri.

Iuliane preacinstite, poftind desfătarea cea cerească, ca o slugă a lui Hristos, ai lăsat gonacilor pe cea de pe pământ.

Nu tăria trupului, ci dragostea cea nebiruită a patimilor lui, te-a făcut biruitor înșelăciunii drăcești, preacinstite Mucenice.

Slavă...

Ca o pasăre ai zburat mai presus de lațurile necredinței, și întărindu-te cu Darul Duhului, ai ajuns la locașurile mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Toți cei ce suntem luminați, te propovăduim Născătoare de Dumnezeu pe tine Preacurată, căci ai născut pe Soarele dreptății, pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Întru-toate asemănându-te Stăpânului, prealăudate, ai stătut la divanul cel fărădelege judecându-te

După lege te-ai nevoit și ca un miel fără răutate te-ai jertfit Stăpânului, de mâinile celor fărădelege, Iuliane fericite.

Slavă...

Cu cuvioșie mărturisind pururea pomenite, te-ai cunoscut de Dumnezeu Atotțiitorul, Iuliane fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară după naștere te lăudăm pe tine Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Haină luminoasă...

Lăudată sluga Ta Hristoase, nu se rușinează întru Tine, Cela ce Te-ai pironit pe Cruce, ci ca un părtaș slavei Tale se laudă.

Tăcut-au ocările înșelăciunii, iar limba cea grăitoare de Dumnezeu a mucenicilor lui Hristos, a descoperit tainele cele dumnezeiești.

Slavă...

Tămăduire tuturor patimilor, și iertare greșelilor, mărite pătimitorule al lui Hristos, roagă-te, să se dăruiască celor ce te laudă pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu, scară cerească te-a arătat tuturor oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, căci prin tine s-a pogorât către noi.

Irmosul:

Dă-mi mie haină luminoasă Cela ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, Multmilostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Pe ostașul cel nebiruit al bunei credințe, pe Iulian toți cu credință să-l lăudăm astăzi, și să strigăm către dânsul: Roagă-te lui Hristos pentru noi toți.

ICOS

Din pruncie mergând pe calea Domnului, de trei ori fericite, și cu bună credință dorind a vedea pe Acesta, cu osârdie ai luat pe umeri Crucea, Iuliane de Dumnezeu înțelepțite, și ai surpat înșelăciunea cea cumplită a închinăciunii idolilor, sfărâmând capiștile, și cursele și lătrăturile vrăjmașilor. Pentru aceasta cu credință alergând către acoperământul tău, prea-bogate, strigăm: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Cilicia.

Stih: Sacul ce în sine lucru vrednic Cerului a purtat,

Pe Iulian adică, care a fost în mijlocul mării aruncat.

Iulian întru a douăzeci și una zi,

Aruncat întru adânc se săvârși.

Acesta a fost din cetatea Anazarvilor, dintru a doua eparhie a Ciliciei, fiu oarecăruia om de sfat, și din mamă creștină de la care învățându-se buna credință a lui Hristos, și deprinzându-se cu dumnezeieștile Scripturi, când a fost de vârstă de optsprezece ani, fiind pârât, merse înaintea guvernatorului Marchian, și neprimind a face jertfă la idoli, a fost muncit prin multe părți ale trupului. După aceea băgându-l în temniță, unde sfătuindu-se cu maică-sa, și zicându-i să stea să moară în credința lui Hristos, a fost băgat într-un sac plin de nisip, și târâtoare veninate și șerpi, și a fost aruncat în mare, și așa își luă cununa muceniciei. Pe acesta l-a cinstit cu laude și marele Hrisostom.

Tot în această zi pomenirea Sfântului Mucenic Afrodisie.

Stih: Pentru că nu a jertfit idolului Afroditei celui cioplit.

Afrodisie de sabie a murit.

Acesta a fost din țara Ciliciei. Crezând din copilărie, și închinându-se lui Hristos, a fost prins și adus înaintea stăpânitorului Dionisie, și mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, fu ars pe spinare cu fiare arse, și băgat într-o căldare plină de plumb, ce fierbea clocotită, și spânzurat cu capul în jos, și izbăvindu-se de toate cu minune, scoaseră la priveliște o leoaică, și-i dădură drumul asupra lui, și ea vorbind cu grai omenesc, trase pe mulți din elini spre credința lui Hristos. Care mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, li se tăiară capetele. Iar tiranul văzând aceasta, porunci de tăiară o piatră în două și întinseră pe Sfântul, și puseră pe dânsul acea piatră tăiată, care o ridicară cincizeci și cinci de ostași, iar Sfântul îndată și-a dat sufletul și luă cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei.

Stih: Terentie viteaz cugetătorul supărarea pământească o a lăsat.

Și prin sfârșit pricină de binecuvântare a aflat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian Egipteanul sau Liveanul, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Departe de Iulian toată îngălbinirea,

Căci mai vârtos vesel cu fața îl avea pe el sabia.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici, cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Iulian: Antonie preotul, Anastasie, cel din morți înviat Chelsie, Vasilisa Maica lui, douăzeci de păzitori de temniță și șapte frați, care toți de sabie s-au săvârșit

Stih: Purtătorul de sabie pe Antonie omorând,

Îl arată purtător de biruință și nevrând

Care din mădularele lui Anastasie a pătimit?

Ale mele zice: grumazul de sabie fiind zdrobit.

O îndrăzneață douăzecime de cei păziți în legături.

Prin sabie s-a arătat parte celor de Hristos cugetători.

Închipuind șapte veacuri de viață,

Șapte frați lasă prin sabie a lor viață.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nichita Nisireanul, mărturisind în Hio la anul o mie șapte sute treizeci și doi, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Tăindu-ți Nichito grumazul tău sabia,

Tăiat-ai a vrăjmașului toată viclenia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Sicriul tău cel pururea pomenit și mărit ostașule al lui Hristos, pică mir de bună mireasmă, celor ce neîncetat cântă: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Negrăită slavă încununează pe cei adunați spre lauda ta, ostașule al lui Hristos, care neîncetat cântă: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Neplecându-te la graiul tiranului, pururea pomenite, nu te-ai închinat zidirii, fără numai lui Dumnezeu celui viu, cântând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Nebunia tiranului celui fărădelege o ai defăimat, și trufia lui o ai surpat, și slava lui Hristos ai propovăduit, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Fecioară Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, Care izbăvește din înșelăciune, pe cei ce cu credință te slavoslovesc pe tine, adevărată Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Muziceștile organe...

Te amăgea vrăjmașul, și prin chinuri te chema către înșelăciune, iar tu Iuliane strigai: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

După munci, mai cu putere se lovește Iulian cu tiranii, cu trezvie strigând: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stâlp însuflețit de bunătăți te-ai arătat vădind necredința și înconjurând prin cetăți strigai, cântând: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Nici îngrozirea focului celui groaznic, nici ascuțișul sabiei, nu mă va depărta de Dumnezeu, Care m-a zidii, strigai Iuliane, cântând: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați, întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca una ce ai născut pe Domnul tuturor Marie, și ai rămas Fecioară și după naștere, credincioșii după vrednicie lăudându-te, strigăm ție: Bucură-te, și te preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Muziceștile organe împreună glăsuind, și noroade fără de număr închinându-se chipului celui din Deira, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat, și L-au preaînălțat, întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Să cinstim popoare...

Trufia tiranului o ai surpat, ostașule al lui Hristos, și bărbătește te-ai nevoit, slăbindu-l pe el desăvârșit, pentru aceea te fericim.

Apropiindu-te cu trupul ostașule al lui Dumnezeu, bărbătește ai surpat ochiul cel înalt al vrăjmașului, celui fără de trup, slăvind pe Hristos, pururea fericite.

Fiind tu, Fericite, aruncat în sânurile mării, ai scăpat de vizuinile vrăjmașului balaur, celui începător de rele; pentru aceea cu cântări te mărim, Fericite.

Slavă...

Pe tine cel ce prin chinuri bine te-ai nevoit pentru Stăpânul, care frumos te-a încununat cu dreapta cea stăpânească, după vrednicie toți te mărim.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzutu-te-a pe tine, Preacurată Moise la munte în rug, primind fără ardere focul cel nesuferit al Dumnezeirii; pentru aceasta toți te slăvim, Preacurată.

Irmosul:

Să cinstim noroade slăvit pe Curata Născătoarea de Dumnezeu; pe ceea ce a zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Cu razele minunilor, ca un soare purtător de lumină îndreptezi toată făptura, răbdătorule de chinuri, Iuliane. Pentru aceasta săvârșind pomenirea ta, te rugăm, ca să ne izbăvim de toate nevoile.

A Născătoarei:

Întărește întru războaie moștenirea Ta, Cuvinte, dăruind împăraților biruință asupra barbarilor, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, pe care o ai dăruit apărătoare creștinilor.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.