SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 8-lea.

Podobie: Ce vă vom numi...

Ce te vom numi pe tine, Mărite, Ierarh adevărat și sfințit puitor de dogme, întărire binecredincioșilor, și ochiul Bisericii, luminător care strălucești lumină înțelegătoare, și ești împodobit întru buna soartă a mucenicilor, părtinitorul adevărului, și mare defăimător minciunii; roagă-te, să se izbăvească sufletele noastre.

Ce te vom chema pe tine, Ierarhe, râu care iese din adâncul cel înțelegător al Edenului, și adapă pământul cu curgeri duhovnicești, pahar plin de apă dumnezeiască, care îneacă pe cei de un gând cu Arie, stâlp de foc mergător înaintea poporului celui nou, cu Darul cel dumnezeiesc, roagă-te să se izbăvească sufletele noastre.

Ce te vom numi pe tine Evsevie, adăugător de bună credință și micșorâtor de necredință, podoabă purtătorilor de chinuri, și bucurie ierarhilor; seceră care tai neghinele și strângi grâul cel ceresc, izvor pururea curgător de minuni, care ridică de la mijloc zăduful bolilor; roagă-te să se izbăvească sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cui te-ai asemănat ticăloase suflete, care spre pocăință nicicum nu te deștepți și de foc nu te temi, de răutăți nedepărtându-te, scoală-te și pe una cea grabnică ajutătoare spre folosință o cheamă și strigă: Nu înceta rugând pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, să mă mântuiască de cursele celui viclean.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă a văzut Mielușeaua pe Mielul întins de bunăvoie pe lemnul Crucii, tânguindu-se cu plângeri, striga ca o Maică: Fiul meu ce priveală minunată este aceasta, Cela ce dai tuturor viață ca un Dumnezeu, cum mori îndelung răbdătorule, care dăruiești oamenilor învierea; îți slăvesc Dumnezeul meu smerenia cea multă.

Troparul, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Evsevie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Ale Octoihului și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat, și a văzul soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaș, apa l-a înecat, și cea neumblată o a trecut Israil și cântare s-a cântat: Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.

Luminându-te cu lumina cea mai desăvârșită, și împreunându-te cu cetele preoțești, Fericite, și fiind împodobit cu bune laude ale mucenicilor, păzește, pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta, fericite Evsevie, îmblânzind pe Hristos.

Încă din tinerețe fiind aprins de dragostea lui Hristos, ai supus poftele trupului la puterile sufletului cele sfințite, Preafericite, și arătându-te vas sfințit ca un uns cu mirul Darului, ai păstorit poporul întru cuviință, Cuvioase.

Slavă...

Pe tine te pune înainte Duhul mai-mare păstor, care ai risipit negura ereticilor, cu cuvinte purtătoare de lumină, Înțelepte, și arăți de față cărarea cea dreaptă, celor ce umblă pe dânsa cu cuviință, mare Evsevie, luminătorule al sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu binecuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu, binecuvintează, pe cei ce bine te cuvintează, Preacurată, și-i umple de bunătăți dumnezeiești, și-i întărește a cânta Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Frica ta Doamne...

Fost-ai blând și fără de răutate, cu cuget smerit și cumpătat, și plin de dragoste dumnezeiască, împodobindu-te la sfârșit cu cununa mucenicilor.

Fiind luminat cu podoabele cele din sângiuiri, Evsevie preasfințite, luminat ai alergat la Sfintele Sfintelor, încununat cu slavă.

Slavă...

Înfruntând hulele lui Arie celui ieșit din minte, Fericite, ai răbdat izgoniri și moarte foarte silnică; pentru aceea te-ai învrednicit slavei celei nemuritoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu voia Tatălui ai născut pe Cuvântul, prin venirea Duhului, Preasfântă Maică Fecioară, slava arhiereilor; pentru aceea te lăudăm.

Irmosul:

Frica Ta, Doamne, o sădește în inimile robilor Tăi, și fii nouă întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Luminându-ți viața cu podoabele bunătăților, te-ai propovăduit a fi păstor, și cinstit arhiereu preafericite Evsevie, și înfrumusețându-te pe sineți cu sângele muceniciei, te-ai mutat în sus către cetele cele fără materie, cu care împreună roagă-te lui Hristos pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nădejde nerușinată, celor ce nădăjduiesc către tine, ceea ce mai presus de ființă ai născut în trup pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Acesta roagă-L dimpreună cu sfinții Apostoli, să dea lumii iertare și pace, și nouă tuturor îndreptare vieții mai-nainte de sfârșit.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul și Dumnezeul tău; pe Care roagă-L neîncetat, să ne dăruiască nouă iertare păcatelor, ceea ce ești binecuvântată.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cuvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, Proorocul mai înainte a cunoscut că vei să Te întrupezi, și cutremurându-se slăvea puterea Ta.

Cu sarea învățăturilor tale celor dulci, Înțelepte, ai încetat putrejunea înșelăciunii, și pe cei ce boleau de eresul credinței celei rele, i-ai însănătoșit fericite Evsevie.

Îndreptat-ai norodul către limanul mântuirii, înecând credința cea arienească, întru poezirile sângiurilor tale păstorule și Mucenice, podoaba arhiereilor.

Slavă...

Stea luminoasă ai răsărit în lume, cu lumina sfintelor tale dogme, luminând cugetele dreptcredincioșilor, Preafericite; pentru aceasta cu credință te fericim.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu gura și cu limba, și cu inima, te mărturisesc pe tine Preacurată, Maica Ziditorului, și mă rog, luminează-mi sufletul, care este întunecat de păcate.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Din noaptea necunoștinței, zi a cunoștinței de Dumnezeu întru lumina feței Tale, Hristoase, a strălucit de dimineață lauda Ta în inimile noastre.

Cu învățăturile tale, Fericite, întărind cugetele dreptcredincioșilor, ai răbdat izgonirile pentru buna credință.

Stâlp ortodoxiei, și izvor tămăduirilor, și întărire Bisericilor, te știm pe tine preaînțelepte Ierarhe Evsevie.

Slavă...

Cu legiuiri dumnezeiești întărind prin Dar pe cei fărădelege, ai suferit moarte nedreaptă de mână fărădelege.

Și acum..., a Născătoarei:

Purtând făclia cea dumnezeiască te-ai cunoscut sfeșnic luminător, Născătoare de Dumnezeu, luminând toate marginile pământului.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Propovăduit-ai pe Mântuitorul, Cuvântul cel de o Ființă, și dimpreună fără de început cu Tatăl, pierzând socoteala cea deșartă a nebuniei celei necurate a lui Arie, Evsevie, cela ce ești zid tare și nesfărâmat împrejurul credincioșilor.

Cu stropirea cinstitelor tale sângiuri vopsindu-ți ție porfiră împărătească, ai încăput Părinte cu bucurie la împărățiile cele dumnezeiești, ca să stai înaintea Împăratului veacurilor, preafericite Evsevie.

Slavă...

Ca un trandafir, ca un crin cu miros foarte bun, ca un rai al lui Dumnezeu te-ai arătat, având în mijlocul tău lemnul vieții, pe săditorul tuturor și Domnul, și acum ne umpli pe noi de buna mireasmă a Dumnezeiescului Duh, Evsevie.

Și acum..., a Născătoarei:

Pricepând grăitorii de Dumnezeu Prooroci, adâncimea cea nemărginită a tainei tale, aievea o au arătat pe ea mai-nainte prin semne, și prin proorocii dumnezeiești, că ai întrupat pe Cuvântul Tatălui mai presus de cuvânt, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona, mă rog: Dumnezeule din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Petrecând întru sfințenie cu bună credință, și trecând calea muceniciei, ai stins jertfele cele idolești, sfințite Evsevie; ci ca unul ce ai îndrăzneală către Hristos Dumnezeu, roagă-L ca să se mântuiască sufletele noastre.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Evsevie, Episcopul Samosatelor.

Stih: Cărămida pe tine Evsevie Mucenice al Domnului te-a omorât.

Ci îndată și cununa pe capul tău s-a pogorât.

Cărămida în a douăzeci și doua zi,

Capul lui Evsevie îl zdrobi.

Acesta a fost în zilele împăratului Constantie fiul lui Constantin cel mare, râvnitor fierbinte dreptslăvitoarei credințe, și avea atâta vitejie a sufletului, și atâta defăima lucrurile acestea trecătoare, și se nevoia, ca să se sporească buna-credință și ortodoxia, măcar că împăratul avea gând împotrivă ca nimeni altul, fiindcă era arian; pentru aceasta atunci când era înfricoșându-l și spăimântându-l Constantie, că-i va tăia mâna dreaptă, de nu va scoate la mijloc, alegerea cea făcută a marelui Meletie, care era la dânsul; deci el întinse amândouă mâinile, primind cu bucurie tăierea lor, decât să dea alegerea cea cerută și prin aceasta să viclenească religiozitatea, care poftea acela. Pe acest preacuvios Părinte al nostru, în urma lui Constantie și a lui Iulian, căzând Valent în boala relei credințe celei arienești, îl scoase din scaunul său, și-l osândi să se afle izgonit la apa Dunării, după a căruia moarte întorcându-se Sfântul, la Samosata episcopia sa, care se află în Siria, aproape de râul Eufratului, sub mitropolia Edesei. Apoi după multe lupte și biruințele ce făcuse întru aceleași lupte, i se întâmplă și sfârșitul mucenicesc, că aruncând o femeie făcătoare de rele și ariancă cu o cărămidă de sus de pe un acoperământ, lovi pe Sfântul în cap, pe care încă mai-nainte de a muri, o a iertat urmând Stăpânului său, și întâiului Mucenic Ștefan. Deci se face soborul și praznicul lui în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, aproape de a Adrianilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Zinon și Zina sluga lui.

Stih: Cu stăpânul nevoitor slugă împreună nevoitoare,

Amândouă slugile lui Dumnezeu suferă de sabie tăiere.

Aceștia erau din Filadelfia Arabiei, care din vechi se zicea Eman; deci, Zinon se află ostaș cu rânduiala, având pe Zina slugă, care aflând pe Maxim guvernatorul că jertfea idolilor, s-a spus pe sine și s-au arătat cine sunt; pentru care fu Zinon bătut cu vine de bou, și fiindcă stă aproape de jertfelnic, lovindu-l cu piciorul l-a răsturnat. Pentru aceasta l-a spânzurat, și i s-a strujit trupul fără de cruțare, și i s-a frecat rănile cu oțet și cu sare; apoi fiind băgat în temniță, i s-a băgat picioarele în butuc, unde intrând Zina și fericind și sărutând legăturile lui, a fost închis și el din porunca guvernatorului; apoi scoși fiind iarăși la întrebare, și nevrând a se lepăda de Hristos, au fost bătuți cumplit și cu frigări de fier înfocate s-au străpuns coapsele și inima lui Zinon, și la amândoi legându-li-se subțiorile, au fost spânzurați pe lemn cu curele, și picioarele lor li s-au îngreuiat cu pietre. După aceasta au fost aruncați într-o groapă cu foc, adeseori ațâțând văpaia prin turnarea de untdelemn; și fiindcă dintru aceasta au scăpat cu preamărire nevătămați, li s-au tăiat capetele de sabie. Și se face praznicul lor, în sfânta mucenicie a Sfântului Gheorghe la Cliparisie.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Pombian, care în mare aruncat s-a săvârșit.

Stih: Pombian pompă străină este săvârșind,

Din mare spre lățimea Cerului mergând.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Galation, care în mare aruncat s-a săvârșit.

Stih: Galation apa mării care sărată fiind,

Fapte cu multă dulceață era socotind.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Iuliani și Satornin fiul ei, care prin foc s-au săvârșit.

Stih: Iuliani și al ei copilaș,

Cu o garoafă înflorită acum în foc sunt arși.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Petrecând în laude și în rugăciuni, Ierarhe, ai adormit patimile, și nouă credincioșilor te-ai arătat păzitor priveghelnic, celor ce te lăudăm pe tine cu credință, și săvârșim pomenirea ta.

Arătându-te Mucenic și Ierarh, dumnezeiește ai câștigat cele cerești, și stai înaintea Scaunului Ziditorului, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Răsărit-ai zori, propovăduind pe Iisus Hristos, Cel ce a strălucit din Tatăl mai-nainte de luceafăr, luminătorule al Bisericii, podoaba Ierarhilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Legile firii minunat le înnoiești prin nașterea ta Fecioară, și ne înnoiești pe noi, care suntem stricați de călcarea cea rea a poruncii; pentru aceea după datorie te lăudăm.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Tinerii cei grăitori...

Ca un Ierarh și Mucenic, roagă pe Mântuitorul tuturor împreună cu ierarhii și cu mucenicii, ca să aflăm noi milă, Evsevie sfințite propovăduitorule.

Fiind încuviințat întru buna cunoștință de sineți, și păstorind turma cea sfințită cu toiagul cuvintelor, ai gonit fiarele eresurilor, Preafericite.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Înfruntând tu Evsevie pe ereticii, cei ce au fost îngreunați de înșelăciuni, fără dreptate ai fost omorât de dânșii, nevoindu-te foarte tare.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o mai înaltă a dumnezeieștilor înălțimi, ai născut pe Cuvântul Cel Preaînalt, care a ridicat de la pământ firea cea surpată a oamenilor, prealăudată Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul și văpaia călcându-o, au săltat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Învrednicitu-te-ai Părinte a vedea cele ce de departe nădăjduia sfințitul tău suflet, și te-ai sălășluit, către Lumina cea neapropiată bucurându-te.

Arătatu-te-ai frumos cu cântările cele de Dumnezeu, și cu faptele cele bune, și cu strălucirile cele preasfințite ale nevoințelor, fericite Evsevie.

Luminându-se cu frumusețea bunei credințe, să adunăm ceată întru veselie, lăudând pe sfințitul Evsevie.

Slavă...

Racla ta izvorăște Dar de tămăduiri, și sfântă pomenirea ta luminează lumea ca un soare prea-mare.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut cu trup pe Cuvântul cel Preabun, îmbunătățește sufletul meu cel înrăutățit cu păcatul, iubitoare de bine Fecioară.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei izbăviți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.