SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Pe tine Agripino mult chinuită, Roma te pune înainte, ca grădina pe trandafirul cel cu bun miros bine mirosind cugetul credincioșilor cu mirosurile bunătăților, izgonind prin Dar, mirosul cel rău al patimilor, podoaba mucenițelor și lauda fecioarelor, noianul minunilor.

Pe tine ceea ce ai pătimit în Roma, Hristos Dumnezeul nostru, ca o avuție de mult preț te-a dat Siciliei, unde ajungând, pururea pomenită Muceniță, ai izgonit cu sosirea ta, mulțimea cea rea a dracilor. Pentru aceasta te fericim, și prăznuim astăzi sfântă pătimirea ta, Agripino mult-pătimitoare.

Vassa și Paula, din poruncile Celui ce pe umeri poartă toate, te-au purtat schimbând locuri și mări prea-îndelungate, Muceniță Agripino, care, prin Darul cel dumnezeiesc, săvârșeai minuni înfricoșate și te-ai odihnit în locul care Dumnezeu a gătit, făcându-te odihnă celor osteniți, prealăudată Muceniță.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine palatul cel curat al Împăratului te rog, mult-lăudată, curățește mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate, și o fă lăcaș înfrumusețat Treimii, Dumnezeirii Celei Preaînalte, ca să măresc puterea ta, și mila cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă te-a văzut pe tine Iubitorule de oameni înălțat pe Cruce, ceea ce Te-a născut strigând, zicea: Cum suferi patimă de bunăvoie, Cela ce ai strălucit din pântecele meu fără de patimă, ca un Atotțiitor, și ai dezlegat de la osândire firea oamenilor cea osândită? Laud acum Fiul meu pogorârea Ta fără de măsură.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih, și al Sfintei pe 4.

CANONUL Sfintei.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh și cuvânt răspunde-voi împărătesei Maicii; și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Cu lumina Darului, care ți-a strălucit ție de sus, gonește negura necunoștinței mele, și-mi dă cu rugăciunile tale dar, ca să-ți laud minunile tale, Muceniță Agripnio.

Cu adevărat mai luminat decât soarele ai răsărit la întărirea Bisericii lui Hristos, și cu razele nevoințelor și ale minunilor tale, Muceniță, ai luminat marginile lumii.

Dorind pe Dătătorul de viață, Mire, ca pe un nemuritor, i-ai adus Lui nevoința ca niște semne de logodnă, și ai luat în locul acelora Împărăția Cerurilor, și cunună nestricată, Muceniță pururea pomenită.

Slavă...

Ocârmuindu-te de mâna Stăpânului tău, ai plutit pe marea cea nestatornică a păgânătății, cinstită Agripino, și ai sosit la limanul luminării celei de sus, de Dumnezeu fericită.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și l-ai ținut pe El în dumnezeieștile tale brațe, risipește norul sufletului meu, și-l luminează pe el, ca să te cinstesc pe tine, cea cu nume de Doamnă.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Arcul celor puternici...

Fiind bătută cu toiege, te bucurai, sfărâmând cu dânsele oasele necredinței, și strigând: Nimica nu mă va despărți de dragostea Ta, Hristoase.

Ca să scoți la iveală goliciunea vrăjmașilor, te-ai golit de haine Muceniță; pentru aceea ți-a dat ție Hristos podoaba nestricăciunii.

Gura ceea ce grăia fărădelege asupra ta, Muceniță a lui Hristos, prea cu dreptate s-a astupat, propovăduind tu slăvirile Mântuitorului.

Slavă...

Întinzându-ți trupul pe pământ slujbașul păgânătății, în zadar s-a ostenit; că tu aveai gândul tău întins către Stăpânul.

Și acum..., a Născătoarei:

Graiul Isaiei cel evlavios s-a plinit cu adevărat, că Fecioara a născut întrupat pe Dătătorul de viață și Mântuitorul sufletelor noastre.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit, și cei neputincioși s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Iubind pe Hristos Cel preafrumos, și înfrumusețându-ți sufletul cu fecioria prin fot felul de osteneli și de nevoi, te-ai logodit cu El ca o fecioară și Muceniță. Pentru aceea te-ai învrednicit cereștilor cămări celor de Mire, rugându-te Lui pentru noi, care te cinstim cinstită, Preafericită.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoință să alergăm noi păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguiește, că pierim de mulțimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine una nădejde te-am câștigat.

A Crucii, a Născătoarei:

Ceea ce Te-a născut pe Tine Hristoase cu trup, în vremile cele mai de pe urmă, pe Cel născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce, striga: Vai mie preaiubite Iisuse! Cum Te răstignești de bunăvoie acum de oamenii cei fărădelege, Fiule, Cela ce ești slăvit de îngeri ca un Dumnezeu; Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cela ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire prin palmă curată, și a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Cel ce face voia celor ce se tem de Dânsul, prin îngeri te-a dezlegat din legături și din chinuri pe tine, care ai risipit toată necredința, cu legătura dragostei lui Hristos Mirelui tău, Muceniță Agripino.

Omorându-te pentru dragostea Celui ce a omorât toată puterea morții, izvorăști Dar pururea viețuitor, tămăduind pe cei omorâți de patimi, Agripino, ceea ce ești podoaba mucenicilor lui Hristos.

Cu dragostea Mirelui tău întrecând toată pofta trupului, cu tărie sufereai durerile, când te bătea, strigând: Nu mă va despărți pe mine de dragostea Ta Hristoase întinderea muncilor.

Slavă...

Cine va spune bărbăția fericitei însoțiri, a Vassei adică, și a Agripinei celei înțelepte, care pentru dragostea Treimii, foarte s-au chinuit, prin care au arătat neputincioasă tăria idolilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Împărăteasa Fecioara, fiind înfrumusețată cu podoabă aurită, stă acum înaintea Fiului ei Împăratului, ceea ce fără asemănare întrece pe îngerii, care strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Sălășluindu-se în lăcașul tău Lumina cea neapusă, te arăta pe tine, că trimite-ai în noapte ca ziua lumina minunilor, către cei ce priveau.

Mielușeaua cea nespurcată, umblând pe urmele Păstorului dumnezeiește, s-a adus la Dânsul ca o jertfă curată.

Slavă...

Având minte plină de lumina proorociei, s-a învrednicit Vassa cea pururea pomenită, a spune mai-nainte cele viitoare, ca și cum ar fi de față.

Și acum..., a Născătoarei:

Tămăduiește înrăutățirea sufletului meu, o Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preabun, care îmbunătățește pe toți.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție...

Trupul Sfintei Mucenițe, care a strălucit de la Roma ca un soare neapus, primindu-l Sicilia, s-a izbăvit de cumplirea cea întunecată a dracilor.

Sfintele Mucenițe cele de trei ori fericite, care mai-nainte de a muri, erau moarte cu așteptarea muceniciei, cu vitejie purtau purtătorul de viață trupul tău cel omorât, Agripino.

Săbiile vrăjmașului la tine s-au slăbit, căci cu unealta măritelor tale chinuri, ai surpat semeția lui, ca pe niște cetăți neîntemeiate, Agripino.

Slavă...

Cu pipăirea moaștelor tale s-a vindecat cea cu curgerea sângelui; leproșii se curățesc cu credința, și cu chemarea Sfântului tău nume fuge toată boala, Muceniță.

Și acum..., a Născătoarei:

Slujindu-ne acum cu cuvintele lui Gavriil, Fecioară Preacurată, strigăm: Bucură-te Maică singură binecuvântată, bucură-te ușă, care ai purtat pe Soarele dreptății.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Apropiindu-se ziua cea purtătoare de lumină a chinurilor tale celor luminoase, întru care cinstind pe acestea, Biserica cea dumnezeiască cheamă pe toți, ca să strige ție cu bucurie: Bucură-te fecioară și Muceniță Agripino preacinstită.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfintei Mucenițe Agripina.

Stih: De cumplite răni din bătăi fiind plină.

Multe cununi ai stăpânit Agripina.

Întru această lună în a douăzeci și treia zi,

Agripina prin bătăi din viață se săvârși.

Această sfântă era născută și crescută în vestita cetate a Romei. Și de mică da miros inimilor credincioșilor ca un trandafir într-o grădină, și gonea stricăciunea patimilor, pentru că împodobindu-și sufletul cu fecioria și cu bărbăția, și făcându-se mireasă lui Dumnezeu, alergă cu îndrăznire și cu vitejie la mucenicie, dându-se pe sine la multe chinuri și munci, pentru iubirea și dragostea lui Hristos Mirelui său. După aceea fiind bătută cu toiege la trup, a zdrobit oasele păgânătății, și dezbrăcându-o de haina ei, a mustrat și a defăimat goliciunea vrăjmașului. Și legându-o cu legături și punându-o la munci, și de înger dumnezeiesc dezlegându-se, a dezlegat toată credința cea rea, drept aceea și întru acelea munci și-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar Vassa, Paula și Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei de la cetatea Romei, și trecând din loc în loc, și depărtată călătorie pe mare făcând, sosiră la eparhia Siciliei, și-l puseră acolo. Și după ce-l primii cetatea Siciliei, îndată se izbăvi de întunecoasa răutate a dracilor, iar agarenii ispitind să fure cetățuia bisericii ei, le sosi pieirea desăvârșit. Și de atunci până astăzi se curățesc leproșii, mergând acolo cu credință, și fiecare boală fuge cu rugăciunea ei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Aristocleu preotul, Dimitrian diaconul și Atanasie anagnostul.

Stih: Aristocleu cu adevărat preabun ostaș fiind.

Căci negreșit a biruit tăierea capului răbdând,

Atanasie a aflat nemurire,

Cu Dimitrian împreună murind prin a sabiei tăiere.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evstohie preotul și cei împreună cu el, Gaia nepotul său, și fiii săi Lolia, Prov și Urban.

Stih: Evstohie către sabie se afla uimit,

Gândind, socotesc, care va fi al său sfârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cel ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam, și ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți, Prealăudate Doamne: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ca o porumbiță aurită fiind îngrădită cu arma Crucii, ai prăpădit pe agarenii, care noaptea s-au fost apropiat de cetățuia ta, mântuind pe credincioși de uciderea lor, Muceniță.

Răbdând multe feluri de dureri pentru Hristos, Muceniță, ai aflat într-însul odihnă fără durere și nemuritoare, strigând: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Slavă...

Minunatul cel dintre sfinți lucrător și strălucitor întru faceri de minuni, văzând minunile tale Agripino, slăvea pe Dumnezeu, și veselindu-se, cânta: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Purtând în pântece pe Dumnezeu, și rămânând după naștere Fecioară, ca o Maică ai aplecat pe Hrănitorul lumii, Preacurată; pe Care lăudându-L, strigăm: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși.

Noaptea ca ziua s-a văzut, celor ce purtau moaștele tale, Muceniță, și tot locul, care te primea pe tine, se umplea de miros bun; tabăra cea drăcească tare se izgonea și curgeau picături de vindecări, celor ce preaînălțau pe Hristos în veci.

Dorind de Mirele Cel nemuritor, ai alergat după mirurile Lui, râvnind patimilor și morții Lui, mărită Muceniță, și strigând: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Având credința neadormită, și candela ta luminată cu untuldelemn al sângiurilor tale, Muceniță, cu bucurie ai intrat înlăuntrul cămării de Mire, a veseliei celei cerești, strigând: Pe Domnul lăudați-L lucrurile și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Dorind a vedea veselia Domnului, și a cerceta lăcașul Lui, ca întru o căruță călătorind prin sângele tău, la Dânsul ai ajuns, cântând: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugul cu focul rămânând nears întru ardere, însemna mai-nainte taina nașterii tale cea luminată, pentru că ai născut focul Dumnezeirii, și ai rămas nearsă, Preacurată pruncă; drept aceea credincioșii te lăudăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: pe Domnul, lucrurile, lăudați-L și-L preaînălțați întu toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Către sfârșitul muceniciei, Agatonica împreună cu Vassa și cu Paula, cântând cu osârdie, ziceau: Cu adevărat prin voia Celui ce face toate, ți-ai aflat sfârșitul de potriva doririi tale.

Cunună de daruri s-a pus pe creștetul tău, Agripino, ca uneia ce ai săvârșit călătoria și ai păzit credința nerăpită, și cetele drepților te-au primit cu bucurie.

Muceniță Agripino, ca ceea ce stai cu îndrăzneală înaintea Scaunului Stăpânului, împreună cu toți sfinții cei din veac, cere iertare de greșeli, celor ce te laudă pe tine, preafrumoasă fecioară.

Slavă...

Fecioară, ceea ce te-ai sălășluit în cămările Mirelui cele cerești, și privești frumusețile celor nevăzute, și te desfătezi de lumina lui Dumnezeu, luminează pe cei ce te laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca una ce cu cuviință de Maică ai purtat în brațele tale, pe Cel ce ține în mână toată lumea, scapă-mă din mâna vrăjmașului, ca mântuindu-mă, să laud slava ta, Fecioară Marie.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.