SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Din pântece sterp s-a născut, dezlegând sterpiciunea inimilor noastre, și spre bună nașterea de fii întru credință și întru adevăr, sufletelor celor neroditoare cuvânt dăruindu-le, slăvitul Mergătorul înaintea venirii lui Hristos; glasul Cuvântului cel binevestit, înainte înseninătorul pocăinței cel cu mare glas, și dumnezeiescul mijlocitor al legii vechi și al celei noi, arătat cunoscându-se, a cărui naștere cu dragoste să o prăznuim, veselindu-ne. De două ori.

Vițelul cel gras al înfrânării, acum din cea stearpă s-a născut arătându-ne nouă pe Mielul Cel ce S-a născut din Fecioara Doamnă, care ridică păcatele lumii, turtureaua cea iubitoare de pustie, arătat a răsărit, care vestește primăvara cea dumnezeiască, prin care a încetat iarna cea prea-grea a nedumnezeirii. Și prietenul Mirelui Cel adevărat, arătat a venit, Ioan, rugându-se să se mântuiască sufletele noastre.

Cela ce Te-ai născut după dumnezeiasca făgăduință, când maimarele dumnezeiescul Arhanghel, Părintelui tău celui ce se ruga în biserică, a vestit nașterea ta, atunci preotului, celui ce nu credea, și împotrivă grăia, precum scrie, amuțire și asurzire, Gavriil i-a adus, până la nașterea ta; deci tu înainte Mergătorule, după ce te-ai născut, legătura limbii Părintelui tău ai dezlegat, Fericite, și te rogi pentru noi toți.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Cuvine-se lui Ioan buna mireasmă, cuvine-se Botezătorului podoaba cântărilor, că acesta a propovăduit începătura mântuirii noastre; cel ce a săltat în pântece, și a strigat în pustie: Pocăiți-vă! Ostașul Împăratului, Mergătorul înaintea Darului, care pe Mielul și Mântuitorul mai-nainte L-a vestit, rugându-se pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.

LA STIHOAVNÃ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, cântăm: Fericit bărbatul... slava întâia.

La Doamne strigat-am. Punem stihirile pe 8.

Ale lui Ioan monahul glasul al 4-lea, singur glasul.

Limpezește-ți luminat limba ta Zaharie, strigând: Prooroc al lui Dumnezeu va să fie pruncul, și înainte Mergător Dumnezeiescului Cuvânt.

Stih: Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil.

Arătatu-te-ai din pântecele Maicii tale, Ioane, sfințit lui Dumnezeu, că nu s-a sculat nimenea dintre oameni, niciodată, mai mare decât tine.

Stih: Și tu pruncule, Prooroc Celui Preaînalt te vei chema.

Dezlegat-ai Preafericite, amuțirea tatălui tău, precum încuietorile celeia ce te-a născut, ale nenașterii de fii le-ai dezlegat, născându-te din dumnezeiescul Dar.

Slavă..., Și acum...

Ceea ce singură ești nădejdea creștinilor, și folositoare Curată, cu Mergătorul înainte, roagă pe Fiul tău, pentru slugile tale.

Tropar, glasul al 4-lea.

Proorocule și Mergătorule înainte, al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut, și amuțirea Părintelui tău s-a dezlegat întru slăvită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu, lumii se propovăduiește.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Ectenia mică și Otpustul.

Dezlegat-a tăcerea Zahariei, Ioan născându-se, că nu se cădea să tacă tatăl, venind glasul; ci precum limba ceea ce nu crezuse mai-nainte o a legat, așa arătându-se a dat Părintelui său dezlegare; căruia și bine s-a vestit și s-a născut glasul Cuvântului și Mergătorul înaintea Luminii, care se roagă pentru sufletele noastre. De două ori.

Astăzi glasul Cuvântului, glasul părintesc cel oprit pentru necredință îl dezleagă, și arată bună-rodirea de fii ai Bisericii, dezlegând legătura sterpiciunii maicii sale; sfeșnicul luminii înainte merge, raza soarelui dreptății vestește venirea Lui, spre înnoirea tuturor, și mântuirea sufletelor noastre.

A lui Anatolie.

Cuvântul lui Dumnezeu vrând să se nască din Fecioară, îngerul din coapse sterpe a ieșit, cel mai mare între cei născuți din femei, și cel mai presus de Prooroci, că se cădea să fie preamărite începăturile dumnezeieștilor lucruri, nașterea afară de vârstă, și zămislirea fără sămânță; Cela ce faci minuni spre izbăvirea noastră, slavă Ție.

A lui Andrei Criteanul:

Arătatu-s-a astăzi marele Mergător înainte din pântecele cel neroditor al Elisabetei ieșind, Proorocul cel mai mare decât toți Proorocii, și altul nu este nici nu s-a sculat; că Mergătorului înainte, adică sfeșnicului, lumina cea prealuminată a urmat, și cuvântul glasului, și Mirele aducătorului de mireasă, cel ce a gătit norod ales, și mai-nainte l-a curățit întru Duhul prin apă, odrasla Zahariei și creșterea cea preabună a pustiei, propovăduitorul pocăinței, curățirea greșelilor, care bine a vestit celor din iad învierea morților, și se roagă pentru sufletele noastre.

A acestuia:

Prooroc și Mergător înaintea lui Hristos, din pântece te-ai arătat Ioane Botezătorule, săltând și bucurându-te în pântecele maicii tale, văzând pe Împărăteasa venind la slujnică, pe ceea ce purta pe Cel fără de ani, pe Cel din tată fără mamă, și la tine cel ce ai răsărit din cea stearpă, și din bătrânul după făgăduințe. Pe Care roagă-L să miluiască sufletele noastre.

Iar a acestuia:

O preaslăvită minune! Cela ce n-a crezut cuvântului îngerului, celui ce a zis, că va zămisli Elisabeta, și va naște fiu, grăind: Cum aceea va naște, că eu am îmbătrânit, și mădularele ei sau omorât, care s-a osândit să tacă pentru necredință, acela astăzi a văzut născut pe cel făgăduit, și de tăcere dezlegându-se, întru veselie a venit, strigând: Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat și a făcut mântuire norodului său, dând lumii mare milă.

A aceluiași:

Ioane prealăudate și al lumii Apostole, cela ce ești bunăvestirea lui Gavriil, și odrasla celei sterpe, și creșterea pustiei cea preabună, și adevărate prietene al Mirelui Hristos; pe Acela roagă-L să miluiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Vizantie.

Astăzi sfeșnicul luminii, cale face înaintea venirii Cuvântului lui Dumnezeu, ca o stea luminoasă; astăzi limba Zahariei, care se deprinsese cu tăcerea, s-a limpezit, îngerul poruncind, că se cădea așa tatălui, să nu păzească tăcerea, glasul ieșind din pântece sterp, și binevestind mântuirea a toată lumea.

Și acum..., a Născătoarei:

Elisabeta a zămislit pe Mergătorul înaintea Domnului, iar Fecioara pe Domnul slavei; sărutatu-s-au amândouă maicile, și pruncul a săltat, că înlăuntrul sluga a lăudat pe Stăpânul; minunându-se Maica Mergătorului înainte a început a striga: De unde mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine, ca să izbăvească pe norodul cel deznădăjduit, Cel ce are mare milă.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

De la facere citire:

Cap. 17, Vers 15.

Zis-a Domnul Dumnezeului Avraam: Sara femeia ta nu se va chema numele ei Sara, ci Sarra va fi numele ei. Și o voi binecuvânta pe dânsa, și-ți voi da ție dintru dânsa fiu, și-l voi binecuvânta pe dânsul, și va fi spre neamuri, și împărații noroadelor dintru dânsul vor ieși. Și a căzut Avraam pe fața sa, și a zis în cugetul său: Au doară se va naște fiu celui de o sută de ani, și Sarra au doară va naște, de nouăzeci ani fiind; și a zis Dumnezeu lui Avraam, așa este, iată Sarra femeia ta va naște ție fiu, și vei chema numele lui Isaac, și voi pune legătura mea cu dânsul spre împăcare veșnică. Și Avraam și Sarra prea îmbătrânise, vechi fiind de zile, și a râs Sarra întru sine, grăind: Încă nu mi s-a făcut mie aceasta până acum, și domnul meu este bătrân, și a zis Domnul Dumnezeu lui Avraam: Căci râse Sarra întru sine, zicând: Au doară cu adevărat voi naște bătrână fiind? Au nu este cu putință la Dumnezeu tot cuvântul? Și Domnul Dumnezeu a cercetat pe Sarra, precum a zis. Și zămislind a născut lui Avraam fiu la bătrânețe, precum i-a zis lui Domnul Dumnezeu, și l-a tăiat pe dânsul împrejur în ziua a opta, precum i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu. Și Avraam era de o sută de ani, când s-a născut lui Isaac fiul lui. Și a zis Sarra: A râs de mine Domnul Dumnezeu, că oricine va auzi, se va bucura împreună cu mine. Și a zis: Cine va spune lui Avraam, că Sarra hrănește prunc cu țâță, că am născut fiu la bătrânețile mele. Și a crescut pruncul, și l-a înțărcat. Și a făcut Avraam ospăț mare, în ziua întru care a înțărcat pe Isaac fiul lui.

De la judecători citire:

Cap. 13, Vers 2.

În zilele acelea, fost-a un om din seminția lui Dan, și numele lui Manoe, și femeia lui stearpă, și nu năștea. Și s-a arătat îngerul Domnului femeii, și a zis către dânsa: Iată tu ești stearpă, și vei lua în pântece și vei naște fiu, și acum să te păzești, să nu bei vin, nici băutură bețivă, și să nu mănânci nimica ce este necurat. Că iată tu în pântece vei lua, și vei naște fiu și nu se va sui briciul pe capul lui, că sfințit lui Dumnezeu va fi pruncul din pântece. Și a mers femeia, și a spus bărbatului său, zicând: Iată un om al lui Dumnezeu a venit la mine, și chipul lui ca chipul îngerului lui Dumnezeu luminat foarte. Și mi-a zis: Iată tu în pântece vei lua, și vei naște fiu, și acum să nu bei vin și băutura bețivă, și să nu mănânci nimic ce este necurat, că sfințit lui Dumnezeu va fi pruncul din pântece până la moartea lui. Și s-a rugat Manoe lui Dumnezeu, și a zis: O Doamne! Omul pe care l-ai trimis la noi, să vină iarăși, și să ne învețe pe noi, ce vom face pruncului ce se va naște. Și a venit îngerul la Manoe, și i-a zis: De toate, care am zis femeii tale, să se ferească. Câte ies din viță să nu mănânce, și vin și băutură bețivă să nu bea. Și a zis Manoe către îngerul Domnului: Cum îți este numele tău? Ca să te slăvim pe tine dacă se va plini cuvântul tău; și a zis lui îngerul Domnului: Pentru ce întrebi de numele meu, și acesta este minunat. Și n-a mai adaos îngerul Domnului a se arăta lui Manoe și femeii lui.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 40, vers 10.

Acestea grăiește Domnul, mângâiați, mângâiați pe norodul Meu, grăiește Dumnezeu. Preoților, grăiți Ierusalimului în inimă, mângâiați-l pe dânsul, că s-a înmulțit smerirea lui, că s-a dezlegat păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite pentru păcatele sale. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui. Toată valea se va umple și tot muntele și dealul se va pleca, și vor fi cele strâmbe drepte, și cele colțuroase căi netede. Și se va arăta slava Domnului, și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. În munte înalt te suie, cela ce binevestești Sionului, înalță întru tărie glasul tău, cela ce propovăduiești Ierusalimului, înalță nu te teme. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu voi auzi Dumnezeul lui Israil, și nu voi lăsa pe el. Ci voi deschide din munți izvoare și prin mijlocul câmpilor fântâni și voi face pustia întru bălți, și pământul cel însetoșat întru izvoare de ape. Veselească-se Cerul deasupra, și norii să roureze dreptate, să răsară pământul și să încolțească, milă și dreptate să arate împreună. Glas de veselie spuneți, și faceți să se audă aceasta până la marginile pământului, ziceți: Că a mântuit Domnul pe sluga Sa Iacov, și de vor însetoșa în pustie, scoate-va lor apă din piatră. Veselește-te cea stearpă, care nu naști, glăsuiește și strigă, care nu aveai durere. Că mai mulți sunt fiii pustiei, decât ai celei ce are bărbat.

LA LITIE

Stihirile glasului 1, singur glasul.

Picurați munți dulceață și dealuri ca berbecii săltați, că s-a născut din Elisabeta, cel ce era să petreacă împreună cu voi, Mergătorul înaintea Domnului; care când s-a născut, a dezlegat amuțirea Părintelui său. Pentru aceasta și noi strigăm către dânsul: Botezătorule al lui Hristos, roagă-te să se izbăvească sufletele noastre.

Glasule cel de Dumnezeu însemnător, sfeșnicule al luminii, Mergătorule înaintea Domnului, cela ce ești de Hristos mărturisit mai întâi între Prooroci, care faci rugăciuni pentru lume, mai ales adu-ți aminte de turma ta, ca să se izbăvească nevătămată.

Propovăduitor fiind al Mielului și Cuvântului lui Dumnezeu, Ioane Proorocule și înainte Mergătorule, ai proorocit cele ce vor să fie, și mai-nainte ai grăit marginilor: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, și dă tuturor mare milă.

Slavă..., glasul al 5-lea, a lui Andrei Criteanul.

Hotarul Proorocilor, și începătura Apostolilor, pe îngerul cel pământesc, și omul cel ceresc, glasul Cuvântului, pe ostașul și Mergătorul înaintea lui Hristos cel din făgăduință, cel ce în pântece mai-nainte a săltat, și întâi a propovăduit mai-nainte de naștere pe Soarele dreptății, astăzi Elisabeta l-a născut, și s-a bucurat, și s-a minunat Zaharia la bătrânețe, amuțirea aceea ce era ca o legătură lepădând, și ca un Părinte al glasului a proorocit prea-arătat, și tu pruncule, Prooroc Celui Preaînalt te vei chema, și vei merge să gătești căile Lui. Pentru aceasta Îngere, Proorocule, Apostole, ostașule, înainte Mergătorule, Botezătorule și propovăduitorule al pocăinței, și îndreptătorule al luminii, ca un glas al Cuvântului, roagă-te neîncetat pentru noi, care cu credință săvârșim pomenirea nașterii tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, pe tine cetatea cea nebiruită, și zidul cel nesurpat, și folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNÃ

Stihirile glasul al 2-lea, singur glasul.

Pe Proorocul cel din Prooroc, și odrasla celei sterpe pe cel mai presus decât toți cei născuți din femei, pe locuitorul pustiei, pe Ioan slăvitul, cu psalmi și cu laude și cu cântări duhovnicești să-l lăudăm, strigând către dânsul; Botezătorule al Mântuitorului și înainte Mergătorule, ca cela ce ai îndrăznire întru cinstită nașterea ta, roagă pe Hristos, să dăruiască pace lumii, și sufletelor noastre mare milă.

Stih: Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat, și a făcut mântuire norodului Său.

Venit-a glasul Darului Cuvântului, propovăduitorul Soarelui, cel ce s-a născut astăzi din cea stearpă fără de rod din făgăduință, Ioan înainte Mergătorul, noroade bucurați-vă. Venit-a, să ne gătească nouă calea mântuirii, Căruia și săltând s-a închinat fiind în pântecele maicii sale, Mielului Celui ce a ridicat păcatul lumii, și ne dă nouă mare milă.

Stih: Și tu pruncule Prooroc Celui Creaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea Lui.

Cela ce din pântecele maicii sale s-a sfințit, și plinirea proorociei a luat, astăzi din cea stearpă se naște, venirea Domnului propovăduind luminat: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor.

Slavă..., glasul al 8-lea, a Casiei monahiei.

Glasul Proorocului Isaia acum s-a plinit astăzi, întru nașterea lui Ioan celui maimare între Prooroci, că a zis: Iată voi trimite pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Pentru că ostașul acesta al Împăratului Ceresc mai-nainte mergând, cu adevărat drepte a făcut cărările Dumnezeului nostru, om adică după fire, și înger cu viața fiind; că iubind curăția desăvârșit și înfrânarea, a avut cea după fire, și a fugit de cea peste fire mai presus de fire nevoindu-se. Acestuia toți credincioșii cu fapte bune urmându-i, să ne rugăm, ca să se roage pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Vezi pe Elisabeta grăind către Fecioara Maria, ce ai venit la mine Maica Domnului meu? Tu pe Împăratul porți și eu pe ostașul; tu pe Dătătorul de lege, iar eu pe puitorul de lege; tu pe Cuvântul, și eu glasul cel ce a propovăduit Împărăția Cerurilor.

La binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glasul al 4-lea.

Proorocule și Mergătorule înainte, al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut, și amuțirea Părintelui tău s-a dezlegat întru slăvită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu, lumii se propovăduiește. De două ori.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară...O dată.

Și citire a cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul. Troparul de 2 ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Acum a odrăslit nouă odrasla Zahariei, și veselește duhovnicește inimile credincioșilor, podoaba pustiei și temeiul Proorocilor, pentru că s-a arătat Mergător înaintea lui Hristos, și mărturisitor nemincinos venirii lui. Deci cu duhovnicești cântări cu un glas Botezătorului să-i strigăm: Proorocule, propovăduitorule al adevărului, roagă-te să ne mântuiască pe noi. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Spăimântatu-s-a Iosif cea mai presus de fire văzând, și cu mintea a socotit de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânță, de Dumnezeu Născătoare, de rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Și mărturisind logodnicul tău și păzitorul, preoților a strigat: Fecioara a născut, și după naștere iarăși a rămas Fecioară.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și...

Începătura venirii lui Hristos, preaslăvit te-ai născut cu adevărat, Ioane prealăudate, cela ce ești capul Proorocilor, și ca un glas al Cuvântului fiind, ai strigat: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Pentru aceasta gătind calea Domnului, Mergător înaintea Darului te-ai arătat marginilor, Botezătorule și Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară Maica lui Hristos, patimile sufletului meu cele cumplite vindecă-le, rogu-mă, și iertare îmi dăruiește de greșelile mele, care fără minte am lucrat, sufletul și trupul întinându-mi, eu ticălosul. Vai mie! Ce voi face în ceasul acela? Când îngerii sufletul meu vor despărți de pătimașul meu trup. Atuncea, Stăpână, ajutătoare mie să-mi fii și folositoare prea-caldă, că pe tine te am nădejde eu robul tău.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Bucură-te tată, veselește-te mamă, că Prooroc ați născut pe pământ, astăzi din făgăduință, pe Mergătorul înainte cel de Dumnezeu chemat, cea stearpă hrănește cu lapte prunc pe Botezătorul, și se bucură Zaharia de cel născut, zicând: Dezlegatu-s-a limba mea cu venirea ta pe pământ, sfeșnicule al Luminii celei mari, cu adevărat minune preaslăvită. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Porunca cea cu taină luându-o întru cunoștință, cel fără de trup în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând celeia ce nu știa de nuntă: Cel ce a plecat cerurile cu pogorârea, încape fără de schimbare tot întru tine, pe Care și văzându-L în pântecele tău luând chip de rob; mă spăimântez a striga către tine: Bucură-te Mireasă, care nu știi de mire.

Antifon 1, al glasului 4.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Și tu pruncule, Prooroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea Lui.

Stih: Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat și a făcut mântuire norodului Său.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: În zilele acelea îngreuiatu-s-a Elisabeta femeia Zahariei...

Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Mergătorului înainte, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Stihira, glasul al 2-lea.

Cel ce din pântecele maicii sale s-a sfințit, și plinirea proorociei a luat, astăzi din cea stearpă se naște, venirea Domnului propovăduind luminat. Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor.

CANOANELE

Două; cel dintâi cu Irmosul pe 8, iar al doilea pe 6.

CANONUL întâi.

Facere a lui Ioan monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă, ca Ție, ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruință.

Ca un luceafăr de dimineață frumos, mergând înaintea soarelui odrasla celei sterpe, a propovăduit arătat nașterea cea din Fecioară acum la toată lumea; luminând marginilor lumina bunei-credințe și a Darului.

Prooroc Celui de sus te vei chema cu adevărat, că vei merge înaintea feței lui Hristos, strigat-a Zaharia către tine fiul său, Ioane prealăudate, de Preasfântul Duh fiind purtat, ca să gătești calea Făcătorului.

Cuvintele lui Gavriil auzindu-le Zaharia, dumnezeieștii vestiri s-a arătat neplecat, și cu tăcere s-a osândit, însă s-a dezlegat degrab de aceasta, că s-a născut glasul Cuvântului, Ioan înainte Mergătorul.

A Născătoarei:

Cetatea lui Dumnezeu, Împăratului tuturor, lăcașul lui Dumnezeu cel curat, vistierie cinstită, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, păzește moștenirea ta, care pururea te laudă pe tine, și cinstește cu credință nașterea ta.

Alt Canon,

Cântarea 1-a, glas același

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Împodobească-se acum Biserica cu Darul Duhului, și se luminează, și se înfrumusețează, ziua nașterii Mergătorului înainte, cu veselie cinstind și lăudând.

Propovăduitorul Darului, și cel mai luminos decât luceafărul, pe Soarele slavei l-a vestit astăzi, și strălucirea Lui care era să se arate, mai-nainte o a propovăduit acum marginilor tuturor.

Slavă...

Noaptea nedumnezeirii de pe pământ se gonește, întru nașterea ta, Mergătorule înainte, și razele Darului la marginile lumii se revarsă, că tu vestești pe Soarele Cel neapus.

Și acum..., a Născătoarei:

Cunoștința zămislirii tale o a arătat nașterea celei sterpe, Preacurată, mai-nainte vestind, și însemnând nașterea ta cea fără de sămânță, că rod din pântece neroditor a adus.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stăpânească nașterea cea din Fecioară se săvârșește, și încă și a slugii celei iubite, cea din Maică bătrână, și stearpă cu adevărat, că înaintea minunii merge minunea.

Cea bătrână și stearpă, pe Fecioara Maică a sărutat, cunoscând fără minciună, că cu nașterea aceleia se va dezlega legătura sterpiciunii, prin voia lui Dumnezeu.

A Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe Dumnezeu întrupat, neștiind de nuntă, pe mine cel învăluit cu asuprelile patimilor mă întărește; că nu este altă ajutătoare afară de tine, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Glasul ieșirii tale din cea stearpă, dezlegând legătura glasului părintesc, Slăvite, ai propovăduit limpede acum dumnezeieștile mai-nainte însemnări ale pogorârii lui Hristos, celei mai presus de minte.

Din cea stearpă neroditoare răsărind vestitorul bunei rodiri celei întru Hristos, a tăiat cu securea propovăduirii, neînțelepția cea stearpă și neroditoare a norodului evreiesc.

Slavă...

Razele Darului celui nou au strălucit astăzi luminat întru nașterea ta, înainte Mergătorule, și întunecatele vorbe cele dedemult, și chipurile Scripturii celei umbroase a trece au început.

Și acum..., a Născătoarei:

Dezlegat-a nașterea ta, Fecioară, legătura osândirii omenești, și printr-însa ne-a adunat pe noi cu Darul, binecuvântând pe toți, cei ce te cinstim pe tine de Dumnezeu Născătoare.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spâimântatu-s-a Iosif.

Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul Zahariei, și a dezlegat amuțirea Părintelui său, și tuturor noroadelor cu îndrăzneală multă a strigat: Îndreptați căile Domnului, pentru că acesta va slobozi, și va mântui, pe cei ce aleargă la Dânsul. Pe Acesta ce L-ai propovăduit Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Spăimântatu-s-au Curată toate cetele îngerești de înfricoșată taina nașterii tale, cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om S-a ținut și a luat început Cel mai-nainte de veci, și cu lapte S-a hrănit, Cel ce hrănește toată suflarea cu negrăita bunătate; și pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te slăvesc.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cela ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Taină merge înaintea tainelor celor negrăite, cu înnoirea așezământului legii celei firești, înainte vestind dezlegarea durerii, îndreptarea acesteia Hristos, și îndumnezeirea.

Isaia despre partea Tatălui mai-nainte a grăit către Fiul, Cel ce era să Se întrupeze: Iată Eu voi trimite înaintea feței Tale pe pământescul înger, cel întocmai cu îngerii, care va striga: Slavă Hristoase puterii Tale.

Ca să slujesc Stăpânului ca o slugă, m-am născut, că spre aceasta am venit, să vestesc venirea Lui, ca mai-nainte să încredințez nașterea Lui cea din Fecioară, bătrâna cea stearpă cu preaslăvire odrăslind.

A Născătoarei:

Sfânta de Dumnezeu Născătoare, întru care bine a voit a se sălășlui ca întru o casă binemirositoare, Cuvântul Tatălui, Dumnezeu Cel Preaînalt, nu s-a stricat la pântece, nici o a durut, că a născut pe Emanuil, Dumnezeu și Omul.

Alt Canon,

Irmos: Sfatul cel neurmat...

Râurile își gătesc curgerile, și Iordanul mai-nainte își împodobește apele, văzând astăzi născut din cea stearpă pe sluga Stăpânului său.

Darurile bunătății Făcătorului se arată de sus, răsărind luceafărul pe pământ și propovăduind strălucirea lui și venirea.

Slavă...

Trâmbița cea cu mare glas Ioan astăzi se naște pe pământ din cea stearpă, și vestește oamenilor pe Domnul, Împăratul Cel ce S-a născut negrăit din cea Curată.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine, ca pe ceea ce ești plinirea chipurilor și asemănărilor celor din umbră Preacurată, toți Proorocii te laudă cu glasuri, mai-nainte vestind tuturor slăvirile și minunile tale.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu, acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi înălța, luând din Fecioară pe cel căzut, și la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălțându-l.

Pământul a răsărit pe propovăduitorul cel prea-adevărat, pe glasul cel ce a propovăduit tuturor cu limba Duhului, pe Fiul Fecioarei, dreptatea Care S-a arătat din Cer prin materia trupului.

Pusu-te-a pe tine Domnul sfeșnic prea-adevărat al lui Hristos, ca să luminezi pe toți; iar numai pe cei ce vrăjmășesc lui îmbrăcându-i întru rușine ca întru o haină, și pe Fiul Cuvântul lui Dumnezeu fără minciună propovăduindu-L.

Veselească-se toată făptura dumnezeiește întru nașterea ta, că tu înainte Mergătorule înger pământesc și om ceresc te-ai arătat, pe Dumnezeul Ceresc întrupat mai-nainte vestindu-L nouă.

A Născătoarei:

Din tine Tatăl, Cuvântul cel ce este împreună cu tine pururea veșnic și nedespărțit, se naște ca un Fiu Unul-Născut, și întru cele mai de pe urmă din Fecioară, Același de la Duhul Sfânt, S-a întrupat.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Întărească-se firea, ceea ce slăbise mai-nainte, spre rodirea de fii a celor buni, din pântece sterp născându-te tu, și celor muritori se propovăduiește viața, întru nașterea ta preamărite, înainte Mergătorule.

Făclia cea nestinsă din cea stearpă ieșind, a vestit pe Soarele slavei Cel ce era să răsară din Fecioară, care pe toți oamenii a luminat cu lumina pogorârii Sale prin Darul.

Slavă...

Leagă-se limbile cele mult grăitoare ale nedumnezeirii, iar buzele credincioșilor se lărgesc spre slava și cântarea Domnului tuturor, înainte Mergătorul aceasta pe pământ astăzi vestindu-o, și limpede mai-nainte propovăduindu-o.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu graiuri proorocești Elisabeta slava ta Preacurată slăvind, măririle nașterii tale celei dumnezeiești bucurându-se, le-a propovăduit arătat, că tu ești veselia tuturor și lauda.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Venit-am întru adâncurile mării, și m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe, ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea Multmilostive.

Pe Dumnezeu Cuvântul, L-ai cunoscut ca un Prooroc în pântecele maicii tale, și prin limba ei lucrând, de Dumnezeu ai grăit, în cămară întunecată văzând Lumina cea neapropiată.

Fără tăcere ca un glas al celui ce strigă, pe Mântuitorul lumii, Botezătorule, rugându-L nu înceta, ca să dezlege sterpiciunea sufletească a celor ce laudă nașterea ta.

A Născătoarei:

Sălășluire Dumnezeirii celei neîncăpute pântecele tău Curată s-a arătat, o de Dumnezeu Născătoare, spre care cetele cerești fără temere a privi nu pot.

Alt Canon,

Irmos: Înțelepților de Dumnezeu...

Sabie cu două ascuțituri nașterea ta înainte Mergătorule, vrăjmașul cel oștitor a luat, că tu omorârea lui, și învierea oamenilor ai propovăduit.

Dumnezeiasca bogăție din dumnezeiasca înălțime S-a arătat spre toate luminat, a moștenirii fiești și a darului oamenilor, născându-se astăzi propovăduitorul Lui.

Slavă...

Miruri cu bună-mireasmă pustia izvorăște cu înțelegere, vestirile cele din nașterea ta din cea stearpă, prealăudate, luând din Mirul cel nedeșertat Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Cunoscându-te pe tine numai Stăpână a fi Maică a lui Dumnezeu, mai-nainte a săltat dumnezeiescul înainte Mergătorul în pântecele Maicii sale, Curată, și slăvirile tale mai înainte le-a propovăduit.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Ceea ce mai-nainte era stearpă, astăzi pe Mergătorul înainte al lui Hristos naște, și el este plinirea a toată proorocia. Că pe Care Proorocii mai-nainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-și, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Prooroc propovăduitor, împreună și înainte Mergător.

ICOS

Să lăudăm acum pe Mergătorul înaintea Domnului, pe care Elisabeta preotului l-a născut din pântece neroditor, însă nu fără sămânță; că Hristos numai a trecut prin țarină neumblată fără sămânță. Însă pe Ioan cea stearpă l-a născut, dară fără de bărbat nu l-a născut pe el, iar pe Iisus cu umbrirea Tatălui și a Dumnezeiescului Duh, Fecioara cea curată L-a născut; însă Celui fără de sămânță s-a arătat cel din cea stearpă, Prooroc propovăduitor, împreună și înainte Mergător.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și patra, Nașterea cinstitului măritului Prooroc înainte Mergătorul și Botezătorul Ioan

Stih: Zahario împreună cu a ta soție, dănțuiește tare.

Nu mulți copii născând, ci unul și mare.

Mergătorul în a douăzeci și patra zi,

Din Maică născându-se pe pământ se ivi.

Acesta este mărturisit de Hristos mai mare decât toți cei născuți din femei, și mai mult decât Prooroc, care a săltat în pântecele maicii sale, și a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru, și a mers mai-nainte la iad, ca să binevestească învierea. Acesta a fost fecior Zahariei arhiereului și al Elisabetei celei sterpe, fiind născut din făgăduință. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui său, când s-a născut, și a umplut toată lumea de bucurie. Drept aceea și îngerii astăzi se bucură cu oamenii, și toată lumea este plină de bucurie și de veselie. Și se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Forachia.

Tot în această zi, soborul Drepților Zaharia și Elisabeta.

Stih: Împreună cu născătorii Mergătorului înainte dedemult erau bucurându-se,

Cunoscuții; iar acum și făptura este veselindu-se.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Panaghiot Cesarineanul cel ce în Constantinopol, care a mărturisit la anul o mie șapte sute șaizeci și cinci.

Stih: Panaghiot cel din Cesaria a murit,

Pentru dragostea Domnului, o de bunul său sfârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotindu-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Întunecată era mai-nainte toată firea pământenilor, o înainte Mergătorule! Ci tu luceafărul cel de dimineață te-ai arătat strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Firea cea bolnavă toată o a vindecat nașterea ta cea din cea stearpă, învățându-o înainte Mergătorule să cânte: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Născutu-te-ai înainte Mergătorule din cea stearpă, că stearpă făcându-se legea, a venit cu adevărat Darul, strigând lui Hristos: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Fecioară Preacurată binecuvântată, roagă-te pentru noi cei ce ne rugăm ție; căci spre tine nădăjduim toți și strigăm ție: Stăpână, nu trece cu vederea pe robii tăi.

Alt Canon,

Irmos: N-au slujit făpturii...

Cel ce a făcut toate cu Duhul ca un Domn și Făcător a toate, din Maică stearpă rod a adus astăzi pe Mergătorul înainte, că firea omenească cea neroditoare, va rodi cele dumnezeiești.

Precum a înviat cu nașterea ta pântecele maicii tale cel omorât, de viață dătătorul Hristos, așa prin propovăduirea ta a sculat, și a întărit înainte Mergătorule, nădejdile oamenilor cele omorâte.

Slavă...

Mai presus decât soarele pe tine dumnezeiesc luminător pustiul primindu-te, prealăudate, frumos prin tine se luminează, și se împodobește, și împreună cu toate, binecuvintează pe Domnul și Dumnezeu în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

A vedea slava ta, Preacurată, drepții dedemult căutau care o vedem noi, și cu credință te cinstim pe tine și strigăm preaslăvită: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Izbăvitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna credință în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Slugă de lege puitoare a fost Moise, iar Iisus este Dumnezeu al legii noi, iar acum înainte Mergătorul ca un mijlocitor al amândurora cântă: Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul.

Din pântece pustiu turtureaua a venit, și ca o dumbravă de Dumnezeu sădită acum a adus Bisericii pe Mergătorul înaintea lui Hristos, și cântă: Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Norodul cel de Dumnezeu purtător, neamul cel sfânt pe turtureaua lui Hristos urmați, și dulce cântați, întru curățenie viețuind: Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul.

A Născătoarei:

Pe cea Curată și Fecioară să o cinstim, care a zămislit în pântece mai presus de fire, spre mântuirea noastră, pe Cuvântul Cel fără de început și nezidit, Căruia și cântăm: Binecuvântați lucrurile pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în buna credință...

Prieten și Apostol al Făcătorului și propovăduitor și Botezător, și dumnezeiesc înainte Mergător, mărturisitor și învățător, mijlocitor și înger, și slujitor și rugător al nostru a fi, prealăudate, din cea stearpă ai ieșit. Acestea mai-nainte însemnându-le cu cuvintele și cu faptele.

Deschisu-s-au vistieriile darurilor legii noi, Mergătorule înaintea lui Hristos, și obișnuința jertfelor celor dedemult întru nașterea ta s-a oprit, și a încetat, și norodul cel nou cântă, și preaînalță pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca niște flori frumoase ale Dumnezeiescului Cuvânt împletind cu laude cunună, ție astăzi o aducem, înainte Mergătorule prealăudate, și cu mulțumire strigăm lui Hristos de cununi Dătătorului: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Legătura amuțirii mai-nainte s-a dezlegat Fecioară întru nașterea ta, și buzele s-au deschis spre lauda Celui născut al tău, ale noastre celor ce te lăudăm pe tine, și strigăm către Dânsul: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Taina lui Dumnezeu cea ascunsă și nespusă întru tine Preacurată Fecioară, arătat se săvârșește, că Dumnezeu pentru milostivire dintru tine S-a întrupat. Pentru aceea pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Iată glasul înainte Mergătorul este de față înaintea inimilor celor sterpe și pustiite, strigând: Gătiți acum calea lui Hristos, că vine întru slavă, Căruia plecându-ne Îl slăvim.

Ca cel ce dedemult întru Preasfântul Duh arătat, ai propovăduit pe Fiul Mielului lui Dumnezeu, înainte Mergătorule, care ridică păcatul lumii, turmei tale cere-i dezlegare de greșeli.

A Născătoarei:

Ceea ce stăpânești toate făpturile, dăruiește norodului tău semne de biruință, punând pe vrăjmașul, supus Bisericii, ca să te slăvim pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Tot neamul pământesc...

Porțile Dumnezeieștii lumini astăzi încep a se deschide, și mai-nainte se vestește închiderea cămărilor întunericului; că propovăduitorul și Mergătorul înaintea lui Hristos la lumina vieții ieșind, acestea le-a propovăduit, și prin glasul părintesc le-a întărit.

Ploaia cea înțelegătoare, cea din norul și rădăcina cea neumedă, înainte Mergătorul, tuturor a propovăduit, că era să vină curgerea cea cerească a izvorului păcii, spre înnoirea firii omenești întru Duhul, ca să înmulțească rodurile Darului.

Slavă...

Ca un Cer cu stele se luminează și se împodobește Biserica astăzi, cu dumnezeieștile daruri ale Mergătorului înainte și laudă nașterea lui, slăvind și lăudând pe Domnul tuturor, ca pe un solitor de darurile cele mai bune.

Și acum..., a Născătoarei:

Apa vieții Domnul din tine a izvorât dumnezeiască Mireasă, și ne-a spălat și ne-a sfințit pe noi cei ce L-am primit pe Dânsul cu credință, și moșteni împărăției Sale ne-a arătat pe noi, cei ce lăudăm bunătatea Lui, și pe tine cu dragoste călduroasă te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Nașterea Mergătorului înainte cea făcătoare de bucurie, astăzi dezleagă întristarea amuțirii Părintelui său, și sterpiciunea celeia ce l-a născut, și vestește această bucurie și veselie de acum. Pentru aceasta și toată făptura luminat o prăznuiește. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Proorocii au propovăduit, Apostolii au învățat, și Mucenicii cu dumnezeiască înțelepciune pe Fiul tău de Dumnezeu Născătoare, luminat L-au mărturisit Dumnezeu a toate, Preacurată; cu care pe tine te slăvim, cei ce ne-am scăpat prin tine, de osânda cea dedemult.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

O preaslăvită minune! Din Maică bătrână, înainte vestitorul Cuvântului lui Dumnezeu Ioan, astăzi a ieși sârguiește, și limba cea legată, mai limpede grăitoare prin nașterea sa o arată. O negrăit sfatul Tău, Stăpâne! Cu care, Hristoase, izbăvește sufletele noastre ca un Îndurat.

O preaslăvită minune! Cel mai înalt decât Proorocii cei născuți din femei, dezleagă defăimarea sterpiciunii maicii sale, cel ce a venit cu Duhul și cu puterea lui Ilie, să gătească calea Domnului. O negrăită milostivirea Ta, Stăpâne! Cu care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre ca un Îndurat.

O preaslăvită minune! Cel ce a propovăduit deșertarea lui Hristos cea pentru oameni, mai presus de toți îl arată pe el glasul, și sterpiciunea celeia ce l-a născut o dezleagă cu dumnezeiasca putere, și glasul Zahariei. O minunile Tale cele mari, Stăpâne! Cu care, Hristoase, izbăvește, pe cei ce cinstesc pe marele Tău înainte Mergător.

O preaslăvită minune! Prooroc și înainte Mergător, mai presus decât cei născuți din femei se arată, și mai înălțat decât Proorocii, și înainte vestitor venirii lui Hristos, cel ce mai-nainte a săltat în pântecele maicii sale. O darurile Tale cele prea mari, Iubitorule de oameni! Cu care, Hristoase, izbăvește sufletele noastre, ca un Atotputernic.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

Steaua stelelor înainte Mergătorul, din pântece sterp se naște astăzi pe pământ, Ioan cel de Dumnezeu dorit, și arată raza lui Hristos, Răsăritul cel de sus, spre dreapta mergere a credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

VEZI: Că de se va întâmpla praznicul Mergătorului înainte Duminică, punem înainte toate ale învierii.

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vi|a cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu Mergătorul înainte, să se miluiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

După, Sfinte Dumnezeule... Troparul Sfântului, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei. Ecteniile și Otpustul. Și se ung de la preot frații, cu untdelemn din candela Sfântului.

Ceasul întâi, și Otpustul deplin.