SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul 1.

Podobie: Prealăudaților...

Părinte prealăudate, prin fierbințelile sihăstriei, veștejind pornirile trupului, ai locuit în pustiu, și ca odinioară Ilie, curățindu-ți-se cugetul cu plecările cele către Dumnezeu neîncetat; roagă-te acum să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Părinte Samsone de Dumnezeu insuflate, fiind împodobit cu nepătimirea, te-ai numărat cu sihaștri, și te-ai sălășluit în lăcașurile Cuvioșilor, unde este lumina cea neapusă, unde este lemnul vieții. Și acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Părinte de Dumnezeu insuflate Samsone, arătatu-te-ai luminător, luminând lumea cea de sub soare, cu luminile minunilor, și izgonești negura bolilor celor stricătoare de suflet, încetând întunericul dracilor. Și acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Marie, ceea ce ești căruța cea curată, mai presus aleasă de toată curăția, îndreptează-mă pe mine care sunt cuprins și strâmtorat de multe păcate, către lățimea pocăinței, cu părtinirea ta cea întru-tot putincioasă; căci poți, ca o Maică a Celui ce toate le poate.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua și Stăpâna cea Preacurată, dacă a văzut pe Mielul său pe Cruce, neavând chip nici frumusețe, tânguindu-se zicea; Vai mie! Unde Ți-a apus frumusețea preadulcele meu Fiu, unde-Ți este buna cuviință, unde este chipul Darului Tău cel strălucitor, Fiul meu preaiubite.

Tropar, glasul al 8-lea.

Întru răbdarea ta ți-ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase; întru rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind, și pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Samsone milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântarea lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea și a trecut pe norodul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Cela ce stai purtând cunună înaintea scaunului, Preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu cântări prăznuirea ta cea prealuminată.

Dorind numai de cele ce te îndemnau către viață, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii, și ai câștigat moștenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea adunându-ne, te cinstim pe tine Samsone.

Plecându-te legii lui Dumnezeu minunate, cu bucurie ai alergat către vârful bunătății, făcându-te întru toate milostiv; pentru aceea acum te fericim.

Slavă...

Arătatu-te-ai Cuvioase ajutător săracilor preamilosârd, și bolnavilor doctor prea-ales, și celor supărați apărător; pentru aceasta Dumnezeu te-a mărit.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Dumnezeu, ca pe o sprijinitoare întărită tuturor celor supărați, neîncetat te slăvim, și te fericim, Preacurată.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Întărește-ne pe noi...

Cu mila lui Dumnezeu ai câștigat mila cea dumnezeiască, și te-ai învrednicit a auzi glasul, care te chemă pe tine către dumnezeiasca cămară, vrednicule de laudă.

Să lăudăm pe sfințitul Samson, căci urmând milostivirii lui Dumnezeu, s-a făcut milostiv către bolnavi, și îmbrăcăminte tuturor celor goi.

Petrecându-ți viața cea dumnezeiască cu sfințenie și cu cinste, te-ai numărat împreună cu Sfinții, și ai ajuns la lăcașurile Cuvioșilor, învrednicindu-te de lumina cea negrăită.

Slavă...

Fericit ești tu, și bine îți va fi ție Părinte, celui ce ai păzit legile Domnului și Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L să se mântuiască turma ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Gonește Preacurată întunericul sufletului și al cugetului meu, și dă-mi a viețui ca ziua cu bună cuviință, făcând poruncile cele mântuitoare.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Câștigând suflet milostiv Părinte, ai ajutat pe săraci cu dare îndestulată, și acum te-ai mutat către împărățiile cele de sus, ca să iei răsplătirile ostenelilor tale. Pentru aceasta întru veselia inimii te fericim pe tine Samsone.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Ceea ce singură ești tare părtinitoare credincioșilor, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget și de cuvânt L-ai născut, să mântuiască sufletele noastre de toată scârba, și de nevoi, și de primejdii; Maică Fecioară, folositoarea păcătoșilor și ajutătoarea lumii.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea Preacurată văzând pe Mielul și Păstorul mort spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu lacrimi ca o Maică grăia: Cum voi răbda smerenia Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu, și patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am proslăvit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.

Ca o stea prealuminoasă luminezi inimile noastre tuturor, celor ce după vrednică datorie te fericim.

Lepădând somnul de la ochii tăi, ai privegheat, și toate dezmierdările trupului le-ai adormit.

Pe săraci iubind, Cuvioase, pentru dragostea lui Hristos, ai luat moștenirea cea de sus bucurându-te.

Slavă...

Cu sfințenie ai viețuit pe pământ purtătorule de Dumnezeu, Preafericite, și ai câștigat veseliile cele veșnice.

Și acum..., a Născătoarei;

Pe tine Stăpână Preacurată, palatul cel luminos al Cuvântului, te lăudăm cu cuvinte, și te fericim.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Dătătorul de lumină, și Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Odihnindu-se întru tine lumina cea Preacurată, te-a făcut cu chip luminos Părinte Cuvioase, cel ce ai luminat pe credincioși cu strălucirile bunătăților tale.

Cu multă milostivire te-ai făcut îmbogățitor săracilor, și doctor celor bolnavi, arătat ridicându-le lor casă de doctorie curățitoare de boli.

Slavă...

Curățindu-te pe sineți de noroiul patimilor, cu adevărat te-ai arătat lăcaș curat Preasfântului și cinstitului Duh, purtătorule de Dumnezeu Părinte; pentru aceea te lăudăm.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Preasfântă Curată, ceea ce ești podoaba lui Iacov, cu credință te lăudăm prin glasuri dumnezeiești, ca pe una care ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat, de Care se cutremură toate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Iubind milostivirea Samsone pururea pomenite, și deschizând săracilor milostivirile tale cu cuget desăvârșii, te-ai îmbogățit cu comorile cele cerești.

Zidit-ai casă preasfințită întru slava Dumnezeului nostru, la care alergând credincioșii, se curăță de multe feluri de boli, Preafericite.

Slavă...

Cu sfințenie ți-ai săvârșit viața, și ai locuit împreună cu Cuvioșii, ca un Cuvios, rugându-te pentru noi care te cinstim cu credință, de Dumnezeu insuflate.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcutu-te-ai Cer înalt lui Dumnezeu Împăratul tuturor, și palat preacurat, și cămară prealuminată cu dumnezeiescul Dar, Preacurată.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ca pe un doctor prea-ales și rugător bineprimit, cei ce alergăm la dumnezeiescul tău sicriu, Samsone de Dumnezeu înțelepțite, Cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi și cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel ce ți-a dat ție un Dar ca acesta de tămăduiri.

ICOS

Pe cel ce și-a săvârșit viața bătrâneților smerită și fără de răutate și curată, și minunată a primit Darul cel tare și negrăit al minunilor, pe Preacuviosul Samson să-l lăudăm, ca pe un hrănitor celor flămânzi, și ajutor celor din nevoi, și pe biruitorul cel mare, pe cel ce a ridicat neputincioșilor lăcașul cel dumnezeiesc al tămăduirilor.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Samson, făcătorul de minuni și primitorul de străini.

Stih: Samson dedemult, pe vecini a biruit,

Iar acest nou Samson a zdrobit pe draci desăvârșit.

Întru această lună în a douăzeci și șaptea zi,

Primitorul de străini, Samson se săvârși.

Acest sfânt a fost roman cu neamul, și rudenie marelui Constantin, care risipindu-și averea ce-i rămăsese de la părinți, pe la săraci, se duse la Constantinopol și aflând sfintele case cele de rugăciune, și cucerindu-se la dânsele cu cuviință, se bucură petrecând sihăstrește, și se desfăta întru dumnezeieștile Scripturi, fiindu-i gândul numai la Dumnezeu. După aceea dacă află de dânsul preacinstitul patriarh Mina, îl hirotoni preot, și-l făcu unul din clerici. Și era liman de mântuire săracilor și celor ce le trebuia ajutor. Și având știință și de meșteșugul doftoricesc, a vindecat pe împăratul Iustinian ce căzuse într-o boală, netămăduită. Dintru aceasta împăratul mirându-se foarte de vrednicia omului, și smerindu-se de dânsul, zidind prin mijlocirea lui aceea mare și vestită casă, făcu și casă de oaspeți, și pe Sfântul acesta îl făcu schevofilax, adică păzitor de sfintele vase ale bisericii celei mari. Apoi el bine și cu plăcere dumnezeiască petrecând și făcându-se multora pricină mântuirii, și pornind pe mulți spre râvna și urmarea vieții sale celei plăcute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaște au fost mutate în marea biserică a Sfântului Mochie, izvorând în toate zilele izvoare de tămăduiri, întru slava și lauda lui Hristos Dumnezeului nostru.

Tot în această zi pomenirea Sfântului Mucenic Anect.

Stih: Nu era cu putință lui Anect a nu suferi,

Până în sfârșit pentru Hristos a muri.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Dioclețian și a lui Urban guvernatorul Cesariei celei din Capadocia. Și pentru că învăța pe creștini, și-i sfătuia să nu se înfricoșeze, nici să se moaie de munci, ci mai vârtos să se îmbărbăteze pentru adevăr, și să moară pentru buna credință, a fost pârât la guvernatorul și prins. Și întâi a fost băgat în temniță; apoi aducându-se înaintea guvernatorului a fost silit să jertfească la idoli, iar el îi doborî jos prin rugăciune; drept aceea a fost întins de patru inși, și bătut cu toiege de zece ostași. Apoi a fost spânzurat de un lemn. Și-i tăiară degetele mâinilor și ale picioarelor, și a fost strujit cu unghii de fer peste tot trupul. Deci biruind muncile, prin arătarea dumnezeiescului înger, s-a făcut sănătos. Și iarăși pogorându-se de pe lemn, i-au pătruns gleznele cu piroane de fier. Și primii pe pieptul său o tigaie arsă în foc, și i s-a poruncit, de șezu pe un scaun de fier ars foarte, și-i împunseră picioarele cu țepi de fier arse. Apoi îl băgară iarăși în temniță. Și iarăși arătându-i-se îngerul, îl scăpă din legături, și-l mângâia. Drept aceea și mulți din cei ce-l văzură sănătos, mergând către dânsul, se botezau, și se vindecau de bolile ce aveau. După acestea iarăși fu spânzurat cu pietre grele de mâini și de picioare, și înălțat pe un lemn drept trei zile. După aceea bătându-l cu toiege pe pântece, l-au ars cu făclii, și l-au băgat într-o căldare, ce fierbea pe foc, și primii plumb topit în gură, și-i puseră în cap un coif ars foarte. Și fu băgat într-un cuptor cu foc, și fiind păzit de toate acestea nevătămat, a tras pe mulți necredincioși la credința în Hristos, cărora li s-au tăiat capetele. Iar Sfântului scoțându-i două fâșii pe spinare din grumazi până în călcâie, luă însuși una, de o zvârli în obrazul judecătorului, pentru care i s-a tăiat capul, ieșind lapte în loc de sânge din tăiere. Și-și luă capul în mâinile sale, de umblă cu dânsul, ca două semne, întru slava și lauda adevăratului Hristos și Dumnezeului nostru.

Tot în această zi povestirea lui Sinesie episcopul Chirinei pentru oarecare filosof Evagrie și pentru trei sute litre de aur.

Stih: Dă bogatule săracilor bogată dare,

Căci o vei lua pe ea cu multă înmulțită îmbelșugare.

În Alexandria pe vremea lui Teofil episcopul aceleiași cetăți, Sinesie un oarecare episcop Chirinei, bărbat filosof, și iubitor de străini, cunoscând pe un oarecare Evagrie cu numele filosof adică și acela, dară nu iubitor de străini, elin însă cu credința, și foarte pironit spre închinăciunea idolească, ca cei ce fusese amândoi ucenici la școală, și se împrietenise nu contenea sfătuindu-l, și cu tot chipul cercându-se, ca să-l aducă pe acela spre cunoștința de Dumnezeu; și în sfârșit târziu oarecând l-a plecat pe el să se facă creștin, și botezându-l cu toată casa sa, îi spunea lui pentru judecata ce va să fie, și pentru răsplătire, și pentru iubirea de săraci și milostenia, căci Evagrie avea multă avere, și nu puțin aur; era însă învârtoșat și atâta de nemilostiv, încât și mult s-a ostenit episcopul prin toate chipurile ca să moaie învârtoșarea lui și să-l aducă la îndurare, și nicicum putând, în sfârșit l-a plecat, ca să împartă aurul la săraci pentru ca să-l ia pe acesta de la Hristos însutit precum îi spunea episcopul, și mai întâi acela a zis către episcopul: Eu mă aflu cu totul neputincios ca să împart cu mâinile mele acest aur la săraci după învățătura ta, iar tu dacă crezi că-mi spui adevărul, primește trei sute litre de aur, și dându-mi mie sinet cu mâna ta de plata lor, împarte precum voiești, și așa cu adevărat voi cunoaște, că-mi va plăti precum tu zici; și plecându-se episcopul la aceasta și împărțindu-se aurul, Evagrie luând sinetul scris de mâna episcopului, îl avea în păstrare. Deci mai trăind după aceasta câțiva ani, căzând în oarecare boală, și aproape de darea sufletului fiind a poruncit fiilor săi, ca, atunci când îl vor îngropa, să-i pună în mâini sinetul episcopului și apoi să-l acopere cu piatra deasupra mormântului. Deci luând fiii săi sinetul, au făcut precum li s-a poruncit, și după a treia zi a îngropării sale i s-a arătat Evagrie, episcopului Sinesie, zicându-i: Vino, Prea Sfinte Episcoape, la mormântul meu, și primește-ți sinetul scris de mâna ta, căci eu mi-am primit datoria de la Hristos, după făgăduința ta, și nu mai am cu tine nici o socoteală; iar spre a ta deplină încredințare, cu însuși mâna mea am iscălit primirea în sinetul ce mi s-a fost dat de tine, căci nu știa episcopul că împreună cu Evagrie s-a îngropat și sinetul său. Deci făcându-se ziuă, chemând episcopul pe fiii lui Evagrie, îi întrebă pe ei de au îngropat și altceva împreună cu tatăl lor, iar ei îi spunea că nimic alt decât hainele cu care era îngropat. Zisu-le-a episcopul, n-ați îngropat împreună cu el și oarecare hârtie? Atunci dânșii aducându-și aminte, i-au zis așa: Stăpâne, când era el aproape de sfârșit, ne-a dat nouă o hârtie, zicându-ne: După ce mă veți îngropa, să nu mă acoperiți mai-nainte cu piatra de pe mormânt, până ce nu-mi veți pune în mâini această hârtie, fără să știe cineva despre aceasta. Deci episcopul degrab împreună cu fiii lui Evagrie, și cu tot clerosul bisericesc, aflându-se împreună cu ei și oarecari iubitori de Dumnezeu bărbați, au mers la mormântul lui Evagrie, și deschizând, au văzut pe Evagrie zăcând cu bună întocmire și după rânduială nimic având neplăcut. Iar hârtia aflându-se în mâinile sale, pe care și luându-o episcopul, o a cetit în auzul tuturor, cuprinzând aceste cuvinte: Eu Evagrie filosoful, scriu ție Preacuviosului episcop, bucură-te întru Domnul. Am primit datoria, și mi s-a plătit cu desăvârșire, și despre aceasta nu am nici o socoteală cu tine. Și mulțumesc lui Dumnezeu și cuvioșiei tale, că am câștigat însutită comoară în ceruri și viață veșnică precum mi-ai făgăduit mie. Acestea întru auzul tuturor citindu-se, după ce au văzut toți scrisoarea proaspătă și au cunoscut că este de mâna mortului, iar mai ales s-au adeverit de la fiii aceluia, că, atunci când au îngropat scrisoarea acea împreună cu tatăl lor, avea scrise numai cele de mâna episcopului și mai ales că cele de curând scrise dovedeau; s-au spăimântat toți, și cu mare glas întru multe ceasuri strigau: Doamne miluiește. Povestea și cel ce le-a spus acestea că și scrisoarea aceasta să păstrează până acum, acolo, unde să păstrează odoarele sfintei episcopii a Chirinei spre deplină încredințare a multora, arătând adică datoria, ca veche scrisă, și de mâna episcopului, iar scrisoarea cea după moartea lui Evagrie că este proaspătă și de mâna sa scrisă.

Tot în această zi, Sfânta Ioana mironosița, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: De mormântul căruia Ioana te-ai apropiat,

În sfârșit acum la scaunul aceluia te-ai înfățișat.

Tot în această zi, Cuviosul Luca pustnicul, care în pace s-a săvârșit.

Stih: Trecut-a Luca, dar cuvintele mele despre aceasta nu vor tăcea,

Și pe celelalte următoare ale vieții sale bunătăți vor trâmbița.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Marchie și Marchia, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Marchie și Marchia, după numire erau potriviți,

Pe care și tăierea cea de sabie i-au făcut uniți.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Pierie preotul Antiohiei, care prin foc s-a săvârșit.

Stih: Pe Pierie, Cuvinte ca pe un prinos sfințit,

Râu credincioșii ție l-au adus pe cărbuni fript.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Având pe Hristos putere întărită întru supărări, ai trecut furtuna vieții neînecat, Preafericite, și ai ajuns a te odihni la limanul cel lin, Cuvioase, cu veselie strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fiind îndemnat de multa înțelepciune, și de dragoste duhovnicească, Cuvioase Părinte fericite, ai zidit casă mare, la care cei ce scapă, își iau vindecare toți, cei ce strigă, și zic: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a bunătăților, te-ai arătat luminător luminos și ai luminat marginile lumii Samsone. Pentru aceea adunându-ne, cu credință te fericim pe tine, cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Lâna odinioară însemna mai-nainte pântecele tău cel curat, Preacinstită, care a primit roua cea cerească, ceea ce a răcorit pe toți cei cuprinși de setea păcatului, prealăudată, bine ești cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Dumnezeu cel ce S-a pogorât...

Mișcându-ți limba cu bucurie spre laudele lui Dumnezeu Părinte Samsone, ai supus sufletului patimile trupului cu înfrânarea, și te-ai arătat slugă lui Hristos preacurată, și moștean cetății celei de sus.

Cugetul tău cel preacurat fiind luminat de dumnezeieștile luminări, s-a arătat foarte luminos, și primitor de curate dumnezeiești străluciri. Pentru aceea cu cântări te cinstim, purtătorule de Dumnezeu, Preafericite.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Prealăudate, având viața preasfințită, preafericite Samsone, și mutându-te către Dumnezeu, arătat te-ai preamărit, căci iată pomenirea ta și dreptatea petrece în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Încetează acum furtuna cea cumplită a patimilor mele, Pruncă Preacurată, binecuvântată, dă război asupra vrăjmașilor celor fără de trup, care fără milă se pornesc asupra sărăciei mele, ca cu credință să te laud Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Iată că tuturor a răsărit ca soarele pomenirea ta Părinte, arătat luminând pe cei ce te măresc pe tine într-însa, ca pe o cinstită slugă a lui Hristos, și moștean Împărăției Lui, și întocmai numărat cu toți cuvioșii.

Cât este de luminată viața ta, cât este de mare slava ta, cât este de fericit mormântul tău, întru care zăcând cinstitul tău trup, izvorăște sănătate, celor ce cu credință aleargă la dânsul, și cer ajutorul tău totdeauna, Înțelepte.

Cela ce strălucești raze de soare, celor ce te cinstesc pe tine Părinte, luminează-ne simțirile sufletului nostru, și prin rugăciunile tale învrednicește-ne pe noi, să ne facem părtași Dumnezeieștii străluciri, rugămu-ne ție, Fericite.

Slavă...

Ca razele soarelui strălucind, luminează simțirile noastre cele sufletești ale celor ce te cinstim, și Dumnezeieștii străluciri, prin rugăciunile tale învrednicește-ne a fi părtași rugămu-ne ție.

Și acum..., a Născătoarei:

Cei ce te știm pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin credință ne luminăm cu strălucirile cele prealuminate ale Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de cuget, Preasfântă Fecioară, și ne mântuim de întunericul patimilor și al primejdiilor, și de toate nevoile vieții.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Cel ce ai cheltuit avuția ta săracilor, cu plăcerea lui Dumnezeu, și cu totul te-ai dat lui Dumnezeu o Samsone! Pe Acela roagă-L, ca să ne mântuiască de toate patimile.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cu acoperământul tău cel puternic păzește-ne pe noi pe toți robii tăi de năvălirile vrăjmașului, Preacurată, căci pe tine singură te-am câștigat scăpare întru nevoi.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.