SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Pe doimea mucenicilor, care are lumina Treimii, pe temeliile credinței, pe florile cele ce mirosesc mirosul cel adevărat al cunoștinței de Dumnezeu, pe Chir și împreună cu dânsul pe marele Ioan, toți cu cântări să-i cinstim, ca pe unii ce neîncetat se roagă pentru noi, Iubitorului de oameni.

Prin strălucirea vieții și prin sihăstrie ai strălucit, și mai pe urmă, prin patimă ți-ai împodobit sufletul tău, Chire mărite, și tu Ioane înțelepte, ai părăsit ostășia cea pământească, și ai aflat pe cea cerească, rugându-vă amândoi Mântuitorului pentru noi, care cinstim pomenirea voastră, Fericiților.

Doctori v-ați arătat celor bolnavi, și luminători neapuși Dumnezeieștii credințe, Fericiților, părtinitori mărturisirii și părtași Mucenicilor. Pentru aceea cu adevărat v-ați încununat cu cununi de la Dumnezeu, Chire mărite, și Ioane înțelepte întru laude; ci rugați-vă Mântuitorului pentru cei ce cu credință vă laudă pe voi.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Doimea Mucenicilor astăzi ne-a răsărit nouă, tămăduind neputințele noastre cele sufletești, Chir și Ioan făcătorii de minuni. Unul adică iubind viețuirea cea osebită și întocmai îngerilor, până la moarte petrecând cu sângele muceniciei, s-a împreunat cu Hristos; iar altul împreună cu ostașii a strălucit, și cetelor cerești oștean s-a scris. Pentru aceea și întru pomenirea lor, tămăduiri dăruiesc, celora ce o săvârșesc cu credință, rugându-se pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieții, ție ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinții Apostoli și cu toți Sfinții, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Preacurata dacă Te-a văzut spânzurat pe Cruce, tânguindu-se a strigat ca o Maică: Fiul meu și Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu, cum suferi patimi de ocară.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Veniți astăzi adunarea credincioșilor, să încununăm cu cântări pe Chir cu Ioan, pe plugurile Darului, și pe dătătorii fără pizmuire ai celor ce cer, că în multe chipuri s-au arătat tuturor doctori prealuminați; pentru aceea se și roagă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Necazurile și asuprelile celor rele, și feluri de patimi viforăsc smeritul meu suflet, Fecioară neispitită de nuntă, Maica lui Hristos Dumnezeu, ocârmuitoare mie te arată în marea vieții; și potolește viforul ce-mi stă asupra, la limanul cel lin al pocăinței și al răsuflării povățuindu-mă pe mine, cel ce alerg la acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Când Mielușeaua cea nespurcată a văzut pe Mielușelul său tras spre junghiere ca pe un om de voie, plângând grăia: Acum te sârguiești Hristoase să mă faci fără de Fiu, pe ceea ce Te-am născut, de ce ai făcut aceasta? Mântuitorule a toată făptura; dar laud și slăvesc bunătatea Ta cea nemărginită, și mai presus de gând și de cuvânt, Iubitorule de oameni.

Tropar, glasul al 5-lea:

Minunile Sfinților Tăi Mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă Hristoase Dumnezeule; pentru rugăciunile lor, sfaturile păgânilor le risipește, și sceptrurile împărăției le întărește, ca un bun și de oameni Iubitor.

Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih fără mucenicine și al sfinților, pe 6.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe norodul, pe care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Cu Darul cel tare al Mângâietorului, risipind puterea vrăjmașului, fericiților de Dumnezeu, întăriți-ne pe toți împotriva patimilor celor ce ne tirănesc, rugămu-vă.

Ca niște nevoitori ați omorât pe vrăjmașul, primind Dar a tămădui patimi nevindecate. Pentru aceea, vindecați acum patimile inimii mele, Înțelepților.

Slavă...

Prin rugăciunile voastre mântuiți-ne de patimi necuvântătoare pe noi, cei ce vă fericim cu cuvinte pe pământ, Chire și Ioane, care sunteți dumnezeiești slugi ale Cuvântului Celui fără de început.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca una ce din prisosul bunătății iei asupră-ți ale noastre, Preacurată de Dumnezeu dăruită, mântuiește pe toți de toată negura, și de tot viforul și de primejdii.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Întărește-ne pe noi...

Ca unii ce după lege v-ați făcut ostași lui Hristos, ați rușinat pe cei fărădelege, purtătorilor de chinuri, ci mă rog, mântuiți-mă de rușinea cea veșnică, Preafericiților.

Dătătorilor de bine, mântuitorilor tuturor celor ce cu credință scapă către voi, mântuiți sufletul meu, și-mi tămăduiți patimile trupului.

Slavă...

Întăriți-mă sfinților a umbla pe căile cele ce duc la viață, și mă mântuiți de toată înșelăciunea vrăjmașilor, cu dumnezeieștile voastre rugăciuni.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe Cel ce ridică bolile oamenilor preanevinovată Fecioară, tămăduiește zdrobirile sufletului meu, și bolile trupului.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat.

Călcând dezmierdările cele de pe pământ, pătimitorilor, luminat v-ați ridicat cu Darul către dumnezeiasca înălțime a muceniciei, Chire și Ioane, luminători ai lumii. Pentru aceasta vă rugăm, mântuiți-ne de întunericul păcatului și de boli, rugându-vă Dumnezeului tuturor.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Mulțimea cugetelor mele celor necurate, și ploile gândurilor mele celor fără de cale, cine va putea să le spună Preacurată. Dar împotrivirile vrăjmașilor mei celor fără de trup și răutatea lor, cine le va povesti? Ci prin rugăciunea ta, ceea ce ești bună, dăruiește-mi mântuire de toate acestea.

A Crucii, a Născătoarei:

Ceea ce în vremile cele mai de pe urmă Te-a născut cu trup, pe Cel născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te Hristoase pe Cruce spânzurat striga: Vai mie prea-dorite Iisuse! Cum Cel ce Te slăvești ca un Dumnezeu de îngeri, acum Te răstignești de oameni fărădelege; Te laud pe Tine Fiule, îndelung-răbdătorule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Te laud pe Tine, că auzul am auzit Doamne, și m-am spăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preamăresc multă pogorârea Ta, cea către mine, Multmilostive.

Luminându-vă cu strălucirile Soarelui Celui înțelegător, purtătorilor de chinuri, ați prăpădit pe stăpânitorul întunericului, dintru a căruia stricăciune vă rugăm, să ne mântuiți pe noi, luminând gândurile tuturor.

Arătat v-ați cunoscut purtătorilor de chinuri, că sunteți săbii, care tăiați pe cei fără de credință, prin Dar sfărâmând săbiile cele cumplite ale vrăjmașului. Pentru aceea scăpați-ne pe noi nevătămați de toate săgețile potrivnicilor, prin rugăciunile voastre.

Slavă...

Din mulțimea întâmplărilor celor rele am ajuns la mulțime de boli, ci mă rog sfinților mulțimii milei voastre, degrab să aflu vindecare; pentru aceea ascultați-mi rugăciunea mea.

Și acum..., a Născătoarei:

Stropește peste noi milele tale cele bogate Fecioară, precum ești obișnuită, încetând bolile sufletelor cele de multe feluri, ale celor ce cu credință se apropie de tine, pricina bunătăților, ceea ce ești mult-lăudată.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Cu dezbinările mădularelor dezbinând trufia vrăjmașilor, Mucenicii Domnului cei cu chip dumnezeiesc, vindecați sufletul meu cel dezbinat de răutate.

O fericită doime a pătimitorilor celor cu sfințenie biruitori! Cereți-ne nouă dezlegare păcatelor celor multe, și vindecare desăvârșită bolilor, rugămu-ne vouă cu credință.

Slavă...

Cuprins sunt de boala cumplitelor păcate, și înviforat de durerile trupului, de la care mântuiți-mă Sfinților, rugând pe Hristos, Dătătorul de bine.

Și acum..., a Născătoarei:

Îmblânzește valurile ticălosului meu suflet, rogu-te și durerile trupului încetează-le, ceea ce singură ai născut fără de durere pe Dumnezeu întrupat.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Cei ce sunteți temeiuri nemișcate ale Bisericii, prin rugăciunile voastre întăriți lăcașul sufletului meu, cel ce se mișcă de toate măiestriile vrăjmașului.

Slăviților Mucenici, cei ce sunteți dumnezeiești tămăduitori sufletelor și trupurilor, tămăduiți neputințele sufletului și ale trupului nostru.

Slavă...

Ca la un liman am năzuit la casa voastră cea sfântă, Sfinților Mucenici, și mă rog să mă mântuiți pe mine de întreitele valuri ale bolilor și ale supărărilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești mai înaltă decât puterile cele înțelegătoare cu rugăciunile tale, fă-mă mai ales înalt de toată răutatea înșelătorului pe mine, care pururea cu bună mulțumire te slăvesc.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Din Darul cel dumnezeiesc Dar de minuni luând Sfinților, faceți minuni în lume, toate patimile noastre cu doctorie nevăzută le tăiați, Chire de Dumnezeu înțelepțite, împreună cu măritul Ioan; că voi după adevăr sunteți doctori dumnezeiești.

Icos:

Pe voi înșivă lui Dumnezeu făgăduindu-vă Sfinților, toată ispita celor rele pentru Dânsul ați răbdat, murind de bunăvoie Mucenici viteji, și după sfârșit izvorâți dumnezeiești daruri tuturor, celor ce sunt în multe feluri de boli și se bântuiesc de multe rele, dintre care unul și cel dintâi sunt eu ticălosul, că în trup și în suflet de cumplite răni simt durere, și cu credință strig: Vindecați-mă, că voi după adevăr sunteți doctori dumnezeiești.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și opta, aflarea cinstitelor moaște ale Sfinților Mucenici Chir și Ioan.

Stih: Moaștele mucenicilor celor fără de arginți arătate fiind,

Dar prin dezlegarea trupului ale sale frunze sunt căzând.

Acești ai lui Hristos Mucenici și făcători de minuni, au fost pe vremea împărăției lui Dioclețian, dintru care Chir era din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesei, care fiind uniți amândoi pentru tocmirea lucrurilor lor, umblau și tămăduiau toată boala și toată slăbiciunea, și îndemnând pe mulți spre mucenicie, au fost vădiți la stăpânitorul locului, care aducându-i de față înaintea lui, i-a dat la tot felul de munci, apoi le tăiară capetele. Iar cinstitele lor trupuri fiind grijite și ascunse de oameni credincioși pentru păgânătatea ce era atunci, apoi pe vremea împărăției lui Arcadie și a lui Teofil patriarhul Alexandriei, s-au aflat cinstitele și sfintele lor moaște, a cărora pomenire o prăznuim duhovnicește, pentru că întru această zi în care s-a aflat aceste sfinte comori din pământ, mulțime de nenumărate noroade alergând cu multe boli, s-au învrednicit a toată tămăduirea. Căci îndrăciții se vindecau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau, și cum se zice mai ales, tot leacul și tămăduirea da oamenilor. Și nu se făceau acestea numai pe vremea aceea, ci și până astăzi, cei ce merg cu credință la dânșii, îndată dobândesc tămăduirea, întru slava și lauda celui ce i-a slăvit pe dânșii Hristos Dumnezeul nostru.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Papia.

Stih: Pe Papia cum îl va trece Cuvântul tăcând.

Mucenic viteaz al Domnului fiind.

Acesta a fost pe vremea lui Dioclețian și Maximian, cinstind și propovăduind pe Hristos, din început de la strămoșii lui. Deci fiind pârât, a fost prins, și stând de față înaintea stăpânitorului, a fost silit să facă jertfă, iar el nesupunându-se, ci mai vârtos ocărând pe guvernatorul, îl porni spre mânie. Și îndată îl luară patru inși de-l puseră jos, și a fost bătut mult cu vine crude, după aceea îl băgară într-o căldare mare, ce era plină de untdelemn și cu seu, de fierbea pe foc și era minune și groază ceea ce se vedea. Om ce era îmbrăcat cu focul ca cu o haină, și a răbdat șapte zile întru acea muncă, prin care pe mulți credincioși i-a tras spre credința în Hristos. Și ieșind de acolo, l-a târât gol peste ciulini de fier, și legându-l de cai neînvățați, a fost gonit prin locuri rele și cu surpături. Apoi l-a spânzurat de o grindă cu capul în jos, și a stătut trei zile, legându-i o piatră mare de grumazi, și după acele trei zile, tăind ștreangul cu o secere, a căzut Sfântul la pământ, de se strivi. Apoi iarăși i-a turnat spuză cu jeratec peste tot trupul, și a grămădit pietre peste dânsul de l-au îngropat. Deci prin arătarea îngerului ieși de sub pietre sănătos, și a tras la credință pe ucigașii aceia, și mult norod, cărora și capetele li s-au tăiat. Apoi și Sfântul își primi sfârșitul prin sabie, întru slava și lauda adevăratului Dumnezeului nostru, Amin.

Tot în această zi, pomenirea dreptului și Fericitului Serghie magistrul, care a întemeiat mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu cea din sânul Nicomidiei, ce se zice a lui Nichitiat.

Stih: Serghie fiind magistru mai-nainte în viață cu adevărat,

Acum magistru al lui Dumnezeu întru cereasca viață s-a arătat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Macedonie, care tăindu-i-se degetele mâinilor și ale picioarelor s-a săvârșit.

Stih: Degetele Mucenicului Macedonie celui lăudat...

Degetele bărbaților ucigași le-a tăiat.

Tot în această zi, Cuviosul Ulchian, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Intră bucurându-te Ulchiane preafericite,

Hristos ție ușa cerurilor îți deschide.

Tot în această zi, Sfântul Pavel doctorul, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Contenit-a Pavel mai-nainte, de tăiere, de ardere, de ungere.

Căci patimilor acestora acum prin rugăciunile sale dă mântuire.

Tot în această zi, Sfinții doi tineri, care răstigniți fiind s-au săvârșit.

Stih: În icoanele vremii și pe cei doi tineri cuprinzând,

Că s-a răstignit, îi arată zugravii că sunt.

Tot în această zi, Sfântul Moise cel depărtat din lume, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Moise pe muntele bunătăților s-a suit,

Și acolo precum Moise în munte a murit.

Tot în această zi, Sfântul Donag episcopul Libiei, care prin foc s-a săvârșit.

Stih: Primește locul Donage, căci din capul tău,

Nici un păr va pieri precum a zis Hristos Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfinții șaptezeci de Mucenici cei din Schitopoli, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Erai Mântuitorule, de șapte ori zece având,

Ai și atâția nevoitori prin sabie murind.

Tot în această zi, Sfințiții trei Mucenici cei din Galatia, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Voi trei bărbați, dar cu cuvântul de onoare v-ați arătat,

Ca unul câte trei zicând, iată mergem spre tăiere cu adevărat.

Tot în această zi, Cuviosul Magnu, care făcând rugăciune cu pace s-a săvârșit.

Stih: Întru rugăciune dumnezeiescul Magnu sufletul său dând,

Arătat a fost că sfârșitul vieții era cerând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu gând desăvârșit lepădând trecerea celor curgătoare, v-ați dezbrăcat către lupte, Mucenicilor, și biruind, ați luat de la înălțime Darul tămăduirilor, strigând, și zicând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fiind înfierbântat de multe boli, acum scap la ajutorul vostru cel fierbinte, și cu durerea inimii mele mă rog, părtinitorilor! Dați-mi degrab tămăduire mie, celui ce cânt: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Dându-mă întru boli trupești de stricăciune, și având suflet întunecat de cugete rele și de păcate, și de patimi târguiți-vă degrab, rogu-mă, să mă mântuiți, Chire podoaba pătimitorilor, și Ioane prealăudate.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește-mă Preasfântă Fecioară de oamenii cumpliți, și de dracii cei vicleni, și de toată altă lucrare rea, și de întâmplare, și de toată răutatea, și mă păzește pe mine, care cânt: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Dumnezeu cel ce S-a...

Cu adaosul rugăciunilor voastre, Preafericită doime binecuvântată, strigăm: Gonește de la noi toată boala, și slăbănogirea sufletului și a trupului, ca să te cinstim întru toți vecii.

Făcătorilor de minuni și doctorilor, Chire și Ioane, vindecați bolile noastre, și pornirile patimilor îndreptați-le către cărările cele dumnezeiești, ca după datorie să vă lăudăm pe voi.

Întru lenevire trecându-mi viața mea, mă spăimântez de înfricoșata judecată, la care mântuiți-mă de osândă, făcându-vă apărători fierbinți Mucenicilor, mie celui ce mi-am înnegrit sufletul meu cu patimile.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe Tine Dumnezeire te laud, și mă închin, Ceea ce ești una după fire, și Treime după fețe, Părinte, Cuvinte și Duhule, bucuria pătimitorilor, și întărirea tuturor oamenilor, celor ce Te laudă pe Tine cu glasuri neîncetate.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru asemănare de trup S-a văzut din tine Preacurată Cel mai presus de dumnezei; pe Care roagă-L neîncetat Fecioară, să ne miluim noi, care viețuim întru răutate, și ne cutremurăm de muncile iadului cele veșnice.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Slăviților Mucenici, cei ce sunteți împreună cu cetele cele preasfințite ale Sfinților pătimitori, și sunteți înfrumusețați cu podoabele cele dumnezeiești, rugați pururea pe Iisus Cel frumos întru podoabă, ca să înfrumusețeze inimile noastre, Sfinților.

Cei ce sunteți crini ai raiului celui înțelegător foarte binemirositori, pătimitorilor ai Domnului, tot sufletul îl umpleți de miros cu sfințite bune mirosuri. Drept aceea izgoniți de la mine stricăciunea patimilor, dăruindu-mi sănătate și dar.

Dumnezeieștilor Mucenici, încetați tăria patimilor mele, precum dedemult cu curgerile sângiurilor voastre, dezmierdarea înșelăciunii celui străin, o ați încetat, și cereți a mi se da vărsare lacrimilor celor sufletești, prin care să mă spăl de toată spurcăciunea păcatelor.

Slavă...

Lăcașul vostru trimițând razele tămăduirilor mai mult decât razele soarelui, gonește întunericul cel prea-rău al patimilor, ci luminați-mă pe mine cel ce cu credință alerg către dânsul, Chire și Ioane, făcătorilor de minuni, Preaminunați.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca un nor luminos ești Preacurată, ținând în brațele tale pe Soarele dreptății. Pentru aceea strig către tine, luminează-mă Fecioară pe mine cel întunecat de multe răutăți; cel ce neîncetat te cinstesc pe tine.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Făcătorilor de minuni luminători, Chire și Ioane, tămăduiți neputințele noastre cele sufletești și trupești, ca unii ce ați primit darul tămăduirilor de la Domnul.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai fost pricinuitoare bunătăților ce s-au dat lumii de la Dumnezeu, și acum roagă pe Dumnezeu, Cel Bun întru schimbare, pentru mântuirea cea de obște.

STIHOAVNA Octoihului.

Slavă..., a sfinților, glasul al 4-lea.

Să mărim credincioșii cu cântări vrednice de laudă, pe Chir și pe Ioan, care cu duhul de un sânge și după trup frați preaînțelepți, cu care să lăudăm și pe viteaza Atanasia, și pe odraslele ei, Teodotia, Eudoxia, și Teoctista, răbdătoarele de patimi și pururea fecioarele, care se roagă lui Hristos pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te norul luminii, bucură-te sfeșnicul cel luminat; bucură-te năstrapa întru care este mana, bucură-te toiagul lui Aaron; bucură-te rugul cel nears, bucură-te cămară; bucură-te scaun, bucurăte muntele cel sfânt, bucură-te scăpare, bucură-te masa cea dumnezeiască; bucură-te ușa cea de taină, bucură-te bucuria tuturor.

A Crucii, a Născătoarei:

Răstignit văzându-Te Hristoase Preacurata, și coasta împunsă cu sulița, plângând a strigat: Ce este aceasta Fiul meu, ce Ți-a dat Ție norodul cel nemulțumitor, pentru binele care ai făcut lor? Vrând să mă lase fără de Fiu pe mine, întru-tot iubite. Mă minunează Bunule îndurate răstignirea Ta cea de bunăvoie.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.