SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 4. Glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Dat-ai laudă Bisericii Tale, Iubitorule de oameni, pe cinstiții Apostolii Tăi, întru care strălucesc luminătorii cei înțelegători, Petru și Pavel, ca niște stele cuvântătoare lumea luminând, prin care ai luminat întunecarea cea de la apus, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori.

Dat-ai pildă de întoarcere celor păcătoși, pe amândoi Apostolii Tăi, pe unul adică cel ce s-a lepădat în vremea patimii, și s-a pocăit; iar pe altul cel ce s-a împotrivit propovăduirii Tale, și apoi a crezut, și pe amândoi ca pe cei mai-mari adunării prietenilor Tăi, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Dat-ai întărire Bisericii Tale, Doamne, întărirea lui Petru, și știința lui Pavel, și înțelepciunea lui cea luminată, și grăirile de Dumnezeu ale amânduror, ca să smerească vorbele cele mari ale nedumnezeirii. Pentru aceasta cele de taină învățându-ne de la amândoi, Te lăudăm pe Tine Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.

Petre vârfule al slăviților Apostoli și piatra credinței, și Pavele dumnezeiescule, ritore și luminătorule al Sfintelor Biserici, cei ce stați înaintea Scaunului celui Dumnezeiesc, rugați-vă lui Hristos pentru noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te slăvim de Dumnezeu Născătoare, strigând: Bucură-te norul Luminii celei neapuse, ceea ce ai purtat în brațe pe Domnul slavei.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Apostoli ai lui Hristos, Ucenici și propovăduitori preamăriți, cei ce bună călătorie pe pământ ați săvârșit, nu încetați rugăciune făcând, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credință.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Cei ce suntem învăluiți neîncetat în viforul vieții, strigăm: Mântuiește pe toți pentru rugăciunile înțelepților Tăi și dumnezeieștilor maimarilor Apostoli, Preabunule.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Dumnezeiești și cinstiți Ucenici, și tăinuitori, și învățători, Petre și Pavele, întemeierea Apostolilor, pe Făcătorul a toate și Domnul slavei, rugați-L pururea pentru noi.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pavele gura Domnului și temeiul învățăturilor, oarecând gonitor al lui Iisus Mântuitorului, iar acum și pe scaunul Apostolilor întâi șezător ai fost Fericite. Pentru aceasta cele negrăite ai văzut, Înțelepte, până la al treilea Cer ridicându-te, și ai strigat: Veniți cu mine, și de bunătăți să nu ne lipsim.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Cuvântul, Care este cinstit întocmai cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, Cel ce a strălucit în vremile cele de apoi pe pământ ca un soare mare din Fecioară, din dumnezeiasca Fiică, ca pe niște raze va trimis pe voi măriților Apostoli, care luminați cu lumina credinței, pe toți oamenii cei din întunericul înșelăciunii, și pe aceia cu dumnezeieștile învățături, către Dânsul îi aduceți.

Tropar, glasul al 4-lea.

Cei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători, și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă pace lumii să dăruiască, și sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întru împreunare neamestecată întrupându-Se și Crucea de bunăvoie pentru noi luând, prin care înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Ectenia mică și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm cântăm: Fericit bărbatul... Slava dintâi.

La Doamne strigat-am... Punem Stihirile pe 8, glasul al 2-lear însăși Podobie, a lui Andrei Pirul.

Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Petru și pe Pavel, pe cei despărțiți cu trupurile și împreunați cu duhul, pe maimarii propovăduitorilor de Dumnezeu, pe acesta adică ca pe o căpetenie a Apostolilor; iar pe acela ca pe cel ce mai mult decât alții s-a ostenit; că pe aceștia cu adevărat după vrednicie, cu cununile slavei celei nemuritoare îi încununează Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă. De trei ori.

Cu ce frumuseți de cântări vom lăuda pe Petru și pe Pavel, pe cei ce sunt aripile cunoștinței de Dumnezeu, care au zburat pe la margini și la Cer s-au înălțat, mâinile Evangheliei Darului, picioarele propovăduirii adevărului, râurile înțelepciunii, cornurile Crucii. Prin care sprânceana dracilor Hristos o a surpat, Cel ce are mare milă. De trei ori.

Cu ce cântări duhovnicești, vom lăuda pe Petru și Pavel, pe cei ce au junghiat nedumnezeirea, și gurile cele neastupate, săbiile Duhului cele înfricoșate, frumusețile Romei cele luminoase, desfătările a toată lumea, lespezile cele înțelegătoare ale legii noi, de Dumnezeu scrise în Sion, pe care Hristos i-a chemat, Cel ce are mare milă. De două ori.

Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan monahul.

Cu întrebarea cea de trei ori, aceasta, Petre iubește-mă, lepădarea cea de trei ori Hristos o a îndreptat. Pentru aceasta și către cunoscătorul tainelor a zis Simon; Doamne, Tu toate le cunoști, toate le știi, Tu știi că te iubesc; pentru aceasta către dânsul Mântuitorul a zis: Paște oile Mele, paște alegerea Mea, paște mielușeii Mei, pe care cu sângele Meu i-am agonisit spre mântuire. Pe Acela roagă-L de Dumnezeu fericite Apostole, să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Proorocul David, care pentru tine este al lui Dumnezeu Părinte, cu cântare mai-nainte pentru tine a glăsuit către cel ce a făcut ție măriri: Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta. Că pe tine Maică solitoare, vieții te-a arătat, Dumnezeu, Care fără de tată din tine a Se face Om bine a voit, ca iarăși să zidească chipul Său cel stricat de patimi. Și oaia cea rătăcită din munte răpită, aflându-o, pe umeri ridicându-o la Tatăl să o aducă, și după voia Sa cu puterile cerești să o împreuneze, și să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare și bogată milă.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

Din Soborniceasca întâia Carte a Sfântului Apostol Petru citire:

Cap. 1, Vers al 3-lea.

Fraților, bine este cuvântat Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care după mare mila Sa a doua oară ne-a născut pe noi spre nădejde vie, prin învierea lui Iisus Hristos, din morți. Spre moștenire nestricăcioasă și nespurcată și neveștejită, păzită în ceruri pentru voi. Care sunteți păziți cu puterea lui Dumnezeu prin credință spre mântuire gata a se arăta în vremea de apoi. Întru care vă bucurați acum puțin, de se cuvine, necăjiți fiind întru multe feluri de ispite. Ca lămurirea credinței voastre, cea cu mult mai scumpă decât aurul cel pieritor și prin foc lămurit, să se afle spre laudă, și cinste și slavă, întru arătarea lui Iisus Hristos. Pe Care nevăzându-L Îl iubiți; întru Care acum nu privind, ci crezând vă bucurați cu bucurie negrăită și preaslăvită. Luând sfârșitul credinței voastre mântuirea sufletelor.

Din Soborniceasca întâia Carte, a Sfântului Apostol Petru citire:

Cap. 1, Versul al 13-lea.

Iubiților, încingând mijloacele cugetului vostru, trezvindu-vă, desăvârșit nădăjduiți spre Darul care se aduce vouă prin arătarea lui Iisus Hristos. Ca fii ascultării, neprefăcându-vă cu poftele cele mai dinainte ale necunoștinței voastre. Ci după Sfântul care v-a chemat pe voi, și voi fiți sfinți întru toată petrecerea. Căci scris este: Fiți sfinți, că Eu Sfânt sunt. Și dacă chemați tată pe cel ce judecă fără de alegerea fețelor după lucrul fieștecăruia; întru frică vremea vieții voastre să o petreceți. Știind că nu cu argint, sau cu aur, care se strică, v-ați izbăvit de petrecerea voastră cea deșartă, care era de la părinți dată ci cu scump sângele ca al unui miel nevinovat și nespurcat al lui Hristos.

Din Soborniceasca întâia Carte, a Sfântului Apostol Petru citire:

Cap, 2, Vers 11.

Iubiților, rogu-vă ca pe niște nemernici și străini, să vă feriți de poftele cele trupești, care se oștesc asupra sufletului. Petrecerea voastră avându-o bună întru neamuri, ca întru care vă clevetesc pe voi ca pe niște făcători de rău, din faptele cele bune văzând, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Deci supuneți-vă la toată omeneasca zidire pentru Domnul, ori împăratului, ca celui ce este mai presus, ori domnilor, ca celor ce sunt de el trimiși spre izbânda făcătorilor de rău, și lauda făcătorilor de bine. Căci așa este voia lui Dumnezeu, ca bine-făcând să înfrânați necunoștința oamenilor celor nepricepuți. Ca cei slobozi, și nu ca și cum ați avea slobozenia acoperământ răutății, ci ca robii lui Dumnezeu. Pe toți cinstiți, frăția iubiți, de Dumnezeu vă temeți, pe împăratul cinstiți. Slugile supunându-vă cu toată frica stăpânilor, nu numai celor blânzi și buni, ci și celor năsâlnici. Pentru că acesta este dar, de rabdă cineva supărări pentru știința lui Dumnezeu, pătimind cu nedreptate. Că ce laudă este dacă greșind și pedepsindu-vă veți răbda? Ci dacă bine făcând și pătimind veți răbda, acesta este dar înaintea lui Dumnezeu. Că spre aceasta v-ați chemat, că și Hristos a pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă ca să urmăm urmelor Lui. Care păcat nu a făcut, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui. Care ocărându-Se, împotrivă nu au ocărât, pătimind, nu a îngrozit; ci da celui ce judecă cu dreptul. Care păcatele noastre însuși le-a ridicat în trupul Său pe lemn; ca păcatelor murind, să viețuim cu dreptate, cu a Căruia rană v-ați vindecat.

LA LITIE

Stihirile glasul al 2-lea, singur glasul.

A lui Andrei Ierusalimneanul.

Veni|i astăzi adunările credincioșilor, împreunarea cea frumoasă cu bună laudă, pe meșterii Darului cei aleși, pe Petru și pe Pavel, cu Cuvioase laude să-i încununăm, pentru că fără pizmuire tuturor cuvântul semănând, cu acestea Darul Duhului a îmbogățit. Și ale viei celei adevărate vițe fiind, strugur copt nouă ne-a lucrat, care veselește inimile noastre. Către care să strigăm cu fața descoperită, și cu curată cunoștință zicând: Bucurați-vă pierzătorii celor necuvântătoare, și slujitorii celor cuvântătoare. Bucurați-vă alegerea cea frumoasă a Făcătorului și Ziditorului a toate. Bucurați-vă solitorii celor buni, și gonitorii celor răi. Pe care să-i rugăm, să se roage pururea către Făcătorul și Învățătorul, să dăruiască lumii pace stătătoare, și sufletelor noastre mare milă.

A lui Arsenie.

Pe Ucenicii lui Hristos și temeliile Bisericii, stâlpii cei adevărați și temeiurile, și dumnezeieștile trâmbițe ale învățăturilor lui Hristos, și ai pătimirilor, pe maimarii Apostolilor, pe Petru și pe Pavel, toată lumea ca pe niște mai întâi stătători să-i lăudăm. Că aceștia înconjurând toată lățimea pământului, ca cu un plug au semănat credința, și tuturor au sădit cunoștința de Dumnezeu, arătându-le Cuvântul Treimii, o Petre! piatră și temelie, și Pavele vasule al alegerii, care și pereche înjugată a lui Hristos fiind, pe toți ați tras spre cunoștința de Dumnezeu, pe păgâni și cetăți și ostroave; și pe iudei iarăși i-ați adus la Hristos, și vă rugați, să se mântuiască sufletele noastre.

Ale lui Ghermano.

Petre maimarele măriților Apostoli, piatra credinței, și Pavele minunate, ritorule al Sfintelor Biserici și luminătorule, stând înaintea Dumnezeiescului Scaun, rugați-vă lui Hristos pentru noi.

Pavele gura Domnului, și temeiul învățăturilor; oarecând gonitor al lui Iisus Mântuitorului, iar acum și pe scaunul Apostolilor întâi-șezător ai fost, Fericite. Pentru aceasta cele negrăite ai văzut, Înțelepte, până la al treilea Cer ridicându-te, și ai strigat: Veniți cu mine, și de bunătăți să nu ne lipsim.

Glasul al 3-lea, a lui Ioan monahul.

Cetățenii Ierusalimului celui de sus, piatra credinței, ritorul Bisericii lui Hristos; numărul cel de doi al Treimii, vânătorii lumii, lăsând astăzi cele de pe pământ, au mers prin pătimire la Dumnezeu, și se roagă lui cu îndrăzneală, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă... glasul al 5-lea, a lui Vizantie.

Înțelepciunea lui Dumnezeu, Cuvântul cel împreună veșnic cu Tatăl, precum în Evanghelie mai-nainte a zis: Voi sunteți vițe bineroditoare prealăudați Apostoli, care strugur copt și frumos ați purtat în ramurile voastre; care mâncându-l noi credincioșii, ne prefacem prin gustări spre dumnezeiasca veselie, Petre piatra credinței, și Pavele lauda lumii, întăriți turma, care ați câștigai cu învățăturile voastre.

Și acum... a Născătoarei:

Fericimu-te de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, pe tine cetatea cea nesfărâmată, și zidul cel nesurpat, și folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 1, singur glasul, ale lui Andrei Criteanul

Legăturile tale cele de prin cetăți, și necazurile cine le va spune, mărite Apostole Pavele? Sau cine va pune de față nevoințele și ostenelile tale, care te-ai ostenit întru bună vestirea lui Hristos, ca pe toți să-i dobândești, și lui Hristos Biserică să-i aduci? Ci te roagă, ca să se păzească această bună mărturisire a ta, până la suflarea cea mai de pe urmă, Pavele Apostole, și învățătorule al Bisericilor.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Legăturile tale cele de prin cetăți și necazurile, cine le va spune, mărite Apostole Pavele? Ostenelile, nevoințele, privegherile, patimile cele rele, în foame și în sete, în frig și în golătate, coșnița, bătăile cu toiege, împroșcările cu pietre, înconjurarea, adâncul, sfărâmările de corăbii? Priveliște te-ai făcut îngerilor și oamenilor. Toate adică le-ai răbdat pentru Hristos Cel ce te-a întării pe tine, ca lumea să dobândești, întru Hristos Iisus Domnul tău. Pentru aceasta te rugăm noi, cei ce săvârșim pomenirea ta cu credință, neîncetat roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Stih: Cerurile spun slăvit lui Dumnezeu, și facerea mâinilor Lui o vestește tăria,

Pe luminătorii cei mari ai Bisericii, pe Petru și pe Pavel să-i lăudăm, că mai mult decât soarele au strălucit întru tăria credinței, și pe păgâni cu razele propovăduirii, din necunoștință i-au adus la dumnezeiasca cunoștință, unul adică căci pe Cruce pironindu-se, la Cer călătorie a făcut, unde cheile împărăției de la Hristos a luat; iar altul căci cu sabie fiind tăiat, la Mântuitorul a mers, după vrednicie se fericesc. Și amândoi împotriva lui Israel grăiesc, căci asupra însuși Domnului, cu nedreptate mâinile și-au întins. Pentru aceasta cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, surpă pe cei ce sunt împotriva noastră, și credința ortodoxă o întărește, ca un Iubitor de oameni.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Efrem Carias.

Praznic de veselie a strălucit marginilor astăzi, întru-tot cinstită pomenirea înțelepților și maimarilor Apostoli a lui Petru și a lui Pavel. Pentru aceasta și Roma se bucură dănțuind întru cântări și laude. Să prăznuim și noi fraților, această preacinstită zi cu laude, zicând: Bucură-te Petre Apostole, și de aproape prietene, al Învățătorului tău Hristos Dumnezeului nostru. Bucură-te Pavele al tuturor prietene, și al credinței propovăduitorule, și al lumii învățătorule. Însoțire sfântă aleasă, ca cei ce aveți îndrăzneală, pe Hristos Dumnezeul nostru rugați-L, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcătorul și Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam a izbăvit. Pentru aceasta ție Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat strigăm fără tăcere ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână folositoarea și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.

La binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glasul al 4-lea.

Cei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători, și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă pace lumii să dăruiască, și sufletelor noastre mare milă. De 2 ori.

Și Născătoare de Dumnezeu...O dată. Și citire a cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Apostolilor de 2 ori.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei învierii.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Adâncul vânării de pește lăsând, din Cer ai luat de la Tatăl, dumnezeiască descoperire întrupării Cuvântului, și cu toată îndrăzneala ai strigat către Făcătorul tău: Al lui Dumnezeu Fiu de o Ființă Te cunosc pe Tine. Pentru aceasta după vrednicie cu adevărat, te-ai arătat piatră credinței și purtător de cheile Darului, Petre Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Gândesc la judecată și mă tem, de întinarea cea înfricoșată mă cutremur. Mă spăimântez de răspunsul Judecătorului, și mă îngrozesc de muncă, și durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâșnirea dinților, de viermele cel neadormit. Vai mie! În ceasul acela ce voi face? Când se vor pune scaunele, și cărțile se vor deschide, și faptele se vor vădi. Atunci Stăpână ajutătoare mie să-mi fii, și folositoare preafierbinte, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Din Cer chemarea de la Hristos luând, te-ai arătat propovăduitor lumii, tuturor strălucind cu învățăturile Darului, că ai șters slujirea scripturii legii, și credincioșilor ai strălucit cunoștința Duhului. Pentru aceasta și până la al treilea Cer după vrednicie sus te-ai ridicat, și la rai ai ajuns, Pavele Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Laudă de mulțumire după datorie, precum și văduva aceea doi fileri, aduc ție Stăpână pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ împreună și ajutătoare, din ispite și din necazuri pururea pe mine scoțându-mă. Pentru aceasta ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă, de cei ce mă necăjesc pe mine, din inimă strig către tine: De Dumnezeu Născătoare ajută-mi, rugându-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce se închină cu credință nașterii tale.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Pe cei ce sau arătat căpetenii Ucenicilor, pe luminătorii cei mari și străluciți, pe Petru să-l lăudăm, și pe Pavel preaînțeleptul. Că cu focul Dumnezeiescului Duh luminându-se, toată negura înșelăciunii au ars. Pentru aceasta și întrarmați ostași ai împărăției celei de sus după vrednicie s-au arătat, și împreună-șezători pe scaunul Darului. Pentru aceasta strigăm: Apostoli ai lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli cereți, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ești Mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu știi de bărbat, ca ceea ce ești lăcaș Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt lăcaș spurcat fărădelegii, și batjocură dracilor întru cunoștință m-am făcut, grăbește de mă mântuiește de lucrarea lor cea rea, lăcaș luminat prin fapta bună făcându-mă, ceea ce ești de lumină primitoare Curată. Gonește-mi negura patimilor, și împărtășirii celei de sus mă învrednicește, și luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale.

Apoi întâiul Antifon al glasului al patrulea

Prochimen, glasul al 4-lea.

În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan: În vremea aceea, arătatu-S-a Iisus ucenicilor Săi, după ce S-a sculat din morți...

Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile sfinților Apostoli, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Stihira, glasul al 2-lea.

Petre maimarele slăviților Apostoli și piatra credinței, și Pavele minunate, ritorule al Sfintelor Biserici, și luminătorule, stând înaintea Dumnezeiescului Scaun, rugați-vă lui Hristos pentru noi.

CANOANELE

Al Sfântului Petru cu Irmosul pe 8, și al Sfântului Pavel pe 6.

CANONUL Sfântului Petru.

Facere a lui Ioan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Nu este asemenea Ție preaslăvite Doamne, că cu mână tare, ai mântuit pe norodul pe care l-ai câștigat, Iubitorule de oameni.

Pe maimarele Apostolilor astăzi, ca pe cel întâi chemat al lui Hristos, cu cântări de Dumnezeu insuflate după vrednicie să-l lăudăm.

Cel ce este mai-nainte de veci, mai-nainte de tine cunoscându-te, te-a rânduit, preafericite Petre, ca pe un maimare al Bisericii, și întâi pe scaun șezător.

Nu trupul, nici sângele, ci Tatăl ție ți-a insuflat, Dumnezeu a zis, pe Hristos Fiul cel adevărat al Dumnezeului Celui Preaînalt, Apostole.

A Născătoarei:

Muntele cel sfânt, căruța cea mai presus de gând, pe Maica lui Dumnezeu, și Fecioara cu adevărat după naștere, să o lăudăm.

Altul al Sfântului Pavel, pe 6.

Facere a aceluiași Ioan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmosul: Cel tăiat pe cea netăiată.

Ca cele ce sunt, numind Hristos cu dumnezeiasca cunoștință cele ce nu sunt, Pavele preafericite, Acela din pântecele maicii tale te-a ales, ca să porți înaintea păgânilor Dumnezeiesc numele Lui, Care este mai presus decât tot numele, că cu slavă S-a proslăvit.

Tăiere împrejur a opta zi săvârșind, și râvnitor părinteștilor așezămâturi Pavele fiind, și din sămânța evreiască și din neamul lui Veniamin, și după lege fariseu arătându-te, toate le-ai socotit ca niște gunoaie, și pe Hristos ai dobândit, că cu slavă S-a proslăvit.

Slavă...

Vestindu-ți ție strălucirea bunei credințe, ceea ce era să fie, Pavele, și stricarea înșelăciunii, Hristos arătându-Se în munte în chipul fulgerului ochii cei trupești ți-a întunecat, iar sufletul ți-a înțelepțit cu cunoștința Treimii, că cu slavă S-a proslăvit.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Maica lui Dumnezeu celui Atotputernic, ceea ce ai răsărit din seminție împărătească. Stăpână, și care numai tu ai născut cu trup mai presus de fire pe Dumnezeu, Cel ce împărătește toate, mântuiește-mă de primejdii pe mine, cel ce cânt Fiului tău, că cu slavă S-a proslăvit.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase. Că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Pe tine, Fericite, și vistierie prea-tare a împărăției, gura lui Hristos Dumnezeu cea preadulce te-a arătat. Pentru aceasta te lăudăm Petre Apostole.

Pe piatra ortodoxiei tale a întărit Stăpânul Iisus Biserica neclintită, întru care Apostole Petre pe tine te mărim.

Cât este mai presus decât îngerii Petru în trup, că acestuia Hristos Dumnezeu i-a zis, că va fi întru luminată venirea Lui, judecător, și împreună-șezător.

A Născătoarei:

Ceea ce nu știi de nuntă, care pe Dumnezeu întrupat L-ai născut, întărește-mă pe mine, cel ce mă clatin cu asuprelile patimilor, că nu este ajutătoare afară de tine Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Tu sufletelor credincioșilor te-ai pus piatră de temelie de mult preț, în marginea unghiului, a Mântuitorului și Domnului.

Totdeauna omorârea lui Iisus în trupul tău după adevăr Pavele purtând-o te-ai învrednicit vieții cu adevărat.

Slavă...

Pavele preafericite, roagă-te, să se zidească pe temelia ta, strălucirea bunătăților celor lăudate.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine acum te fericesc, precum mai-nainte ai zis Preacurată, toate neamurile omenești, cele ce se mântuiesc prin tine acum.

Ipacoi, glasul al 8-lea:

Care temniță nu te-a avut pe tine legat? Care Biserică nu te are pe tine ritor? Damascul foarte se înțelepțește prin tine Pavele, că te-a văzut pe tine cuprins de lumină. Roma sângele tău primind, și aceea se laudă. Încă și Tarsul mai mult se bucură, și cu dragoste cinstește scutecele tale. Petre piatra credinței, Pavele lauda lumii, de la Roma adunându-vă, întăriți-ne pe noi.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Acesta este Dumnezeul nostru, Care din Fecioară S-a întrupat și firea omenească o a îndumnezeit, pe care lăudându-L strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.

De oameni vânător dumnezeiesc precum s-a făgăduit, Hristos pe tine te-a făcut, ție întâi încredințându-și turmele Bisericii Sale.

Dătătorul de viață Iisus, Cela ce este rugat de tine, care ți-a dat ție puterile sale a lega și a dezlega, Petre să-mi fie Milostiv.

Roagă-te cu dinadinsul Petre, ca să se deschidă împărățiile lui Hristos, celor ce cinstesc dumnezeiască pomenirea ta, cu credință neîndoită.

A Născătoarei:

Doamnă cu totul lăudată de Dumnezeu Născătoare, gândurile mele cu rugăciunile tale curățindu-le, arată-mă bine roditor, Maica Dumnezeului tuturor.

Alt Canon,

Irmos: Doamne șezut-ai pe Apostolii...

Încălecat-a ca un leu sălbăticește pierzând Biserica lui Hristos, Saul oarecând; dar s-a îmblânzit cu dumnezeiesc glasul Mielului lui Dumnezeu, și turma, pe care gonea, lui ca unui păstor s-a încredințat.

Cel ce era să lumineze, lumea s-a întunecat, și Anania la dânsul s-a trimis, dându-i luminare sufletului și trupului, de dumnezeiască arătare vasul alegerii învățându-se de la dânsul.

Slavă...

Prin Pavel după vrednicie Damascul s-a adăpat, că dintru acela ca din rai oarecând, acesta a ieșit izvor mare de ape dumnezeiești, și a adăpat din-destul tot pământul cu cunoștința de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Surpat-a pe cei puternici de pe scaune Domnul, precum Fecioara și Maica a zis, și pe cei flămânzi i-a umplut de dumnezeiești bunătăți, pe cei ce strigă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cel ce ne-ai câștigat pe noi popor ales, cu sângele Tău Doamne, pacea Ta dăne-o nouă, păzind într-un gând turma Ta.

Cel ce din dragoste a luat îndrăzneală către Dumnezeu, după vrednicie este minunat, vânătorul, și cel neînvățat, minuni făcând preaslăvite cu Darul.

Nu aur, nici argint pentru Tine, Hristoase, dumnezeiescul tău Apostol, ci fapta bună câștigând, s-a îmbogățit cu puterea minunilor.

Îndreptatu-s-au gleznele și pașii șchiopilor, cu cuvântul tău cel lucrător, că prin Dumnezeiescul Duh, s-au săvârșit preaslăvite lucruri.

A Născătoarei:

Întrupatu-S-a Dumnezeu după Ipostas, Curată, din tine cu trupul unindu-Se, rămânând nemicșorat, Cel fără de trup, după Dumnezeiasca Ființă.

Alt Canon,

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Tu adevărat laudă ți-ai ales Pavele, Crucea Împăratului Hristos, pururea purtând ca o biruință, Apostole.

Ție a viețui este Hristos, iar a muri dobândă aleasă; că cu dragoste împreună te-ai răstignit pentru noi, Pavele mărite.

Slavă...

Bucuratu-te-ai după adevăr întru Domnul, Pavele cinstite, când ai ieșit din trup, și ai mers la Dătătorul de viață Hristos Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te după adevăr cămara fecioriei, chemarea strămoașei, și dezlegarea blestemului strămoșului.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

În chit trei zile fiind Iona, Hristoase, mai-nainte Te-a însemnat pe Tine, Cel fără de moarte, cum că erai să fii mort de bunăvoie, în trei zile, în pântecele pământului.

Precum dedemult Hristoase pe Petru, cel ce a umblat pedestru pe apă, cu dreapta Ta l-ai mântuit, și pe mine cel cufundat în viforul ispitelor celor cumplite, mă mântuiește ca un Îndurat.

Lăsat-ai o Petre cele ce nu sunt, și la cele ce sunt ai ajuns! Ca un neguțător oarecare! Și adevărat ai dobândit pe Hristos, Mărgăritarul cel de mult preț.

Pe cei ce se nevoiau fără pricepere a ispiti pe Duhul Cel Preasfânt, Petre i-ai omorât; pe care tu întâi Dumnezeu l-ai zis, luminat arătându-L a fi Dumnezeu, Preafericite.

A Născătoarei:

Pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este mai presus decât toată ființa, întrupat L-ai născut nouă. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, cu buzele și cu sufletul te vestim.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Toate cele stricăcioase ale lumii defăimându-le, rănindu-te cu dragostea Stăpânului, și cu dorul mântuirii celei de obște, ai voit a mărturisi de Dânsul, o Pavele fericite! Și acum pentru lume te roagă.

După vrednicie ți-a dăruit ție Hristos viață în ceruri Apostole Pavele; că aici cetate stătătoare n-ai poftit, Fericite, credincioasă slugă fiind și săvârșitor tainelor Lui.

Slavă...

Ca un ales următor al Stăpânului, și ca cel ce s-a îmbrăcat într-însul Pavel, cu adevărat tuturor toate a fost, ca pe toți să-i dobândească, și să mântuiască pe noroade, și le-a mântuit cu adevărat, lui Hristos vânând marginile.

Și acum..., a Născătoarei:

Căutat-a spre tine Domnul, înnoind ființa mea ca un puternic, lucruri mari făcând de Dumnezeu Născătoare, precum ai zis, ceea ce ești cu totul fără prihană. Și m-a izbăvit prin tine din stricăciune Dumnezeul meu, ca un Milostiv.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Pe propovăduitorii cei tari și de Dumnezeu vestitori, căpetenia Ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăților tale și odihnă. Că chinurile acelora și moartea ai primit mai vârtos decât toată roada, însuți Cela ce știi cele din inimă.

ICOS

Limpezește-mi limba mea Mântuitorul meu, lărgește-mi gura, și o umple pe ea, întărește-mi inima mea, ca cele ce grăiesc să le și urmez, și cele ce învăț, să le și fac întâi; că tot cel ce face și învață, zice, acesta mare este; că de zic și nu fac, ca niște aramă răsunătoare mă voi socoti. Pentru aceasta ca să grăiesc eu cele cuvioase, și să fac cele de folos, învață-mă, însuți Cela ce cunoști cele din inimă.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și noua, pomenirea Sfinților slăviților și întru-tot lăudaților și mai-marilor Apostoli Petru și Pavel.

Stih: Petru propovăduitorul lui Hristos a murit răstignit,

Iar Pavel cel ce a tăiat înșelăciunea de al sabiei ascuțiș.

Săvârșitu-s-au în a douăzeci și noua zi,

Petru răstignindu-se, iar Pavel de sabie tăindu-se.

La aceștia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară din mărturisirea și chemarea Domnului. De vreme ce pe unul l-a fericit, și la chemat piatră, asupra căruia zice că a întărit biserica adică asupra mărturisirii lui; iar pentru celălalt adică pentru Pavel a zis, că va să fie vas alegerii, și-i va purta numele lui înaintea tiranilor și a împăraților. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei celui întâi chemat, trăgându-se dintr-un oraș prost și de jos, adică din Betsaida, fecior lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului lrcan. Trăind cu mare lipsă și sărăcie, de-și ținea viața cu osteneala mâinilor sale. Deci murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se și-a luat femeie pe fiica lui Aristobul fratele lui Varnava Apostolul, și a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăție. Deci pe vremea care era Ioan la pază în temniță, mergând Iisus la iezerul Ghenizaretului, și aflând pe Andrei și pe Petru, unde-și întindeau năvodul și mrejele, i-a chemat și îndată au urmat după dânsul. După aceea, propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia și în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Și pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărățind acolo Neron, a fost răstignit de dânsul cu capul în jos, precum el însuși a poftit, și și-a primit fericitul sfârșit. Deci era la chipul feței alb, puțin cam galben, pleșuv și des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi și roșu, cărunt la cap și la barbă, cu nasul cam lungăreț, cu sprâncenele nalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptății, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăință era iertător, și lesne a schimba, și a muta răspunsurile și judecățile cele mai dinainte. Iar Sfântul Pavel, și el era cu neamul evreu, din neamul lui Veniamin, cu eresul fariseu, fiind învățat de Gamaliil, și instruit desăvârșit în legea lui Moise. Locuia în Tars, care fiind fierbinte iubitor legii, jefuia și strica Biserica lui Hristos, și cu a lui voie și sfat a fost omorât întâiul Mucenic Ștefan. Deci, cunoscându-se de Dumnezeu într-amiază-zi, și orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis către Anania vechiul ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc, și acela învățându-l, l-a botezat, și fiindcă s-a făcut vas alegerii, a purces, ca și cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat și a cuprins toată lumea; și ajungând la Roma, și învățând pe mulți, și-a săvârșit viața acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero pentru mărturisirea lui Hristos, în urma lui Petru. Și spun că din tăierea aceia a curs sânge și lapte. Și măcar că s-a săvârșit mai pe urma lui Petru fericitul Pavel, însă moaștele lor tot la un loc s-au pus. Deci, era și fericitul Apostol Pavel pleșuv la cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la față, barba îi era cam lungă cu cuviință, cu nasul rotund și cuvios, la toată fața împodobit, cam cărunt la cap și la barbă, om sănătos cu virtutea, puțin cam scurt la trup, înțelept, plin de daruri, cu cuviința obiceiurilor sale și cu tăria cuvintelor sale, și cu dumnezeiasca putere trăgea, pe cei ce mergeau la dânsul. Însă amândoi corifeii Apostoli erau plini de Duhul Sfânt și de dumnezeiescul Dar. Și se face prăznuirea lor în biserica sfinților Apostoli cea mare, și la Orfanotrofion, și în cinstita biserică a Sfântului Apostol Petru ce este aproape de sfânta biserica cea mare, și la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cuvinte Cel fără de început, Care ai fost întru început, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Fiule Unule-Născut, bine ești cuvântat și preaînălțat Dumnezeul părinților noștri.

După dumnezeiasca rânduiala milostivirii lui Hristos învățându-te a urma, te-ai slobozit mai-nainte de patimă Petre, a cădea în viforul lepădării.

Ție celui întâi chemat și foarte iubit, ca celui între Apostoli cu bună slavă întâi pe scaun șezător, Hristos S-a arătat întâi după ce a înviat din mormânt.

Lepădarea ta cea de trei ori, cea mai-nainte de patimă vindecându-o Stăpânul, cu întrebarea de trei ori cea de Dumnezeu grăită, Petre, a întărit dragostea ta.

Mai întâi pe tine te-a pus Petre mărturisitor iubirii celei spre Hristos, Cuvântul cel ce știe toate ca un Dumnezeu. Pentru aceasta și turma Sa cea iubită ție ți-a încredințat.

Alt Canon,

Irmos: În câmpul Deira...

Fost-a Hristoase pecete și cunună Apostolilor Tăi, cel ce a fost chemat în vremile cele mai de pe urmă, și cu osârdie pe toți i-a întrecut cu care norodul Bisericii cântă Ție: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Măcar că a și gonit mai întâi Biserica Ta, Pavel legatul, dar îndrăzneala cea dintâi o a întrecut cu râvna cea mai de pe urmă, că a adunat Hristoase neamurile, cele ce strigă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Tu din Ierusalim ai propovăduit tuturor Evanghelia, și înconjurând împrejur tot pământul până la hotarele Iliricului Pavele, învățând ai strigat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Întru uimire ridicându-te, la al treilea Cer ai ajuns Preafericite, și auzind graiuri negrăite, ai strigat: Slavă Tatălui Celui Preaînalt, și Fiului strălucirii Celei de pe un Scaun, și Duhului Celui ce cearcă arătat adâncurile lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ploaia pe lână întru tine Fecioară, S-a pogorât Hristos, și purtător de trup din tine a ieșit, împreunând cele risipite mai întâi, și pace pe pământ și în Cer dăruind; Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Cel ce toate Ie porți cu puterea Ta cea negrăită, Hristoase, pe cuvioșii Tăi tineri, în văpaie i-ai rourat, pe cei ce strigau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Întinde-ți-vor mâinile, și pe Cruce te vor încinge, Stăpânul mai-nainte zicând, Petre ți-a poruncit ție, să-i urmezi Lui, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu cuvântul Darului, pe Enea cel slăbănog cumplit, și pe Tavita cea moartă, minuni făcând, o ai înviat, pe cei ce strigau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Hristoase, Cela ce ai arătat lui Petru a fi păgânii curățiți cu raza Duhului, curățește-mi și mie gândurile, celui ce strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Preasfântă Fecioară care ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, întunericul sufletului meu, cu rugăciunile tale gonindu-l, luminează-mă pe mine cel ce strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: La muntele cel sfânt...

Stăpânitu-s-a de dragostea ta Pavel, și cu bună schimbare s-a prefăcut, că n-a viețuit luiși pururea pomenitul, ci Te-a avut pe Tine, Îndurate, viețuind întru sine, întru toți vecii.

Logodit-ai ca pe o mireasă Biserica a o pune înaintea Mirelui Hristos, că logoditor acesteia te-ai arătat Pavele de Dumnezeu purtătorule. Pentru aceasta te mărim întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Nevoitu-te-ai cu bună nevoință, și sfârșindu-ți alergarea ta după lege, vistieria credinței o ai păzit; pentru aceasta te-ai învrednicit, Pavele, cununilor dreptății.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te scaunul Domnului Cel în chipul focului, bucură-te Mireasă, care nu știi de mire Fecioară. Bucură-te norule, care ai răsărit pe Soarele dreptății, pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Pe tine Mireasa cea preaslăvită, și Născătoarea de Dumnezeu cea Preasfântă, care ai născut pe Făcătorul tuturor celor văzute și celor nevăzute, cu cântări te slăvim.

Darul tău cel preaînalt se mărește după vrednicie, că umbra ta Petre, gonește patimile neputincioșilor. Pentru aceasta pe tine te mărim.

Pe Simon vrăjitorul luptătorul împotriva lui Dumnezeu, cel ce s-a ridicat cu năluciri spre înălțimea Cerului, surpându-l cu dumnezeiască putere negrăit Petru, se fericește.

Dezlegare de greșeli cu rugăciunile tale, și luminare inimii, și veselia duhului dă celor ce laudă pomenirea ta, Apostole.

A Născătoarei:

Pe Dumnezeu zămislind Fecioară, de Dumnezeu Născătoare te numești după vrednicie. Pentru aceasta credincioșii cu un glas slăvindu-te cu cântări te mărim.

Alt Canon,

Irmos: Întrecut-ai hotarul firii...

Închinămu-ne lanțului tău care pentru Hristos ca un făcător de rele l-ai purtat, și sărutăm rănile Pavele, cele ce le-ai purtat pe trupul tău cel lăudat și de biruință purtător.

Acum te-ai dezlegat Apostole, la Cel de tine dorit neîncetat, și cu Acela împreună sălășluindu-te ca o slugă, cu rugăciunile tale cele neîncetate, pe slugile tale la tine le trage.

Slavă...

Acum nicicum în chip întunecat, nici în oglindă Hristos de tine se vede, ci mai vârtos față către față se vede, desăvârșit descoperindu-ți ție cunoștința Dumnezeirii.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul Cel fără de trup, Cel ce a voit a înnoi firea mea, L-ai primit, și pe Dânsul întrupat L-ai născut Fecioară. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Ucenicii să ne suim...

Pe maimarii Apostolilor toți să-i lăudăm, pe dumnezeiescul Petru și pe Pavel, pe luminătorii lumii, și propovăduitorii credinței, trâmbițele ortodoxiei, pe tâlcuitorii învățăturilor, și stâlpii Bisericii și stricătorii înșelăciunii. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Mare și preaslăvită taina nașterii tale, de Dumnezeu dăruită Doamnă, și Maica lui Dumnezeu Fecioară, Proorocii o au propovăduit, Apostolii o au învățat, mucenicii o au mărturisit, și îngerii o laudă, și oamenii se închină ei.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Din Cer Dar luând, când cu întrebare Apostolilor, ucenicilor celor doisprezece cu numărul, Mântuitorul a zis: Cine-mi zic oamenii a fi? Atunci Petru cel mai ales între Apostoli, luând cuvântul a propovăduit, luminat strigând: Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Pentru aceasta după vrednicie se fericește, ca cel ce a luat descoperire de sus, și a lega și a dezlega greșelile.

Cela ce de sus ai fost chemat, iar nu de la oameni, când întunericul cel pământesc ți-a întunecat ochii cei trupești, vădindu-ți mâhnirea necredinței, atunci cereasca lumină ți-a luminat ochii minții, descoperindu-ți frumusețea bunei credințe. De unde ai cunoscut, pe Cel ce a adus lumina din întuneric, pe Hristos Dumnezeul nostru; pe Care roagă-L, să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Tu după vrednicie piatră te-ai numit, când credința Bisericii neclintită Domnul o a întărit, și pe tine mai mare păstor oilor celor cuvântătoare te-a pus; de unde și descuietor porților cerești pe tine ca pe un bun te-a încredințat, ca să descui tuturor, celor ce vin cu credință. Pentru aceasta după vrednicie te-ai învrednicit a te răstigni ca și Stăpânul tău; pe Care roagă-L, să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Al lui Hristos propovăduitor fiind, lauda Crucii purtând, tu dumnezeiasca dragoste cea mult dorită, ca pe ceea ce leagă pe cei ce privesc spre Cel dorit, curat decât toate mai întâi o ai ales, de unde și legat al lui Hristos te-ai chemat, ca cel ce supărarea ispitelor, mai dulce decât toată desfătarea o ai ales, și cinstitei dezlegări te-ai învrednicit, fiind împreună cu Stăpânul tău; pe Care roagă-L, să mântuiască și sa lumineze sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea.

A lui Cosma monahul.

Preacinstită prăznuirea Apostolilor, a sosit Bisericii lui Hristos, care solește nouă mântuire. Deci cu taină veselindu-ne, să zicem către dânșii: Bucurați-vă luminătorii celor din întuneric, cei ce sunteți ca niște raze ale Soarelui Celui înțelegător; bucurați-vă Petre și Pavele, cei ce sunteți temeiuri neclintite dumnezeieștilor învățături, prietenii lui Hristos, vase cinstite, veniți în mijlocul nostru nevăzut, învrednicind darurilor celor fără materie, pe cei ce laudă prăznuirea voastră cu cântări.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu sfinții Apostoli, să se miluiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Și se ung de la preot frații, cu untdelemn din candela sfinților Apostoli. La masă se face mângâierea fraților. De se va întâmpla acest praznic Miercuri sau Vineri, mâncăm pește și bem vin. Vezi: Că de se va întâmpla prăznuirea sfinților Apostoli Duminică se pun înainte toate ale învierii.