SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 glas 4.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Dat-ai Iubitorule de oameni pe Maica Ta ajutătoare robilor Tăi, ca un Milostiv, prin care ai făcut rânduiala Ta cea negrăită și înfricoșată și dumnezeiască, vrednicia noastră cea întâi zidită o ai îndreptat. Pentru aceasta preacinstită prăznuirea ei cinstind, lăudăm puterea Ta, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori.

Cetatea care te cinstește pe tine și după datorie te slăvește, o acoperi prealăudată, cu cinstitul tău veștmânt Preacurată, de barbarii cei prea fără de Dumnezeu, de foamete, de cutremur și de războiul cel dintre noi totdeauna, Fecioară, ceea ce ești neispitită de nuntă, și pentru aceasta te slăvește pe tine Preasfântă dumnezeiască Mireasă, ajutătoarea oamenilor. De două ori.

Cinstitul tău veștmânt, de Dumnezeu dăruită Stăpână, l-ai dăruit cetății tale bogăție nefurată, acoperământ și laudă, și zid nebiruit, și visterie de tămăduiri, și izvor de minuni pururea curgător, și liman de mântuire celor înviforați totdeauna. Pentru aceasta te lăudăm pe tine prealăudată Stăpână. De două ori.

Slavă..., Și acum... glasul al 2-lea.

Gândul și mintea curățindu-ne, cu îngerii și noi să prăznuim luminat, începând cântarea lui David, Fecioarei, Miresei Împăratului Hristos Dumnezeului nostru: Scoală-te Doamne zicând întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințeniei Tale, că o ai împodobit pe dânsa ca pe o cămară frumoasă, și o ai dăruit cetății Tale Stăpâne, să o apere și să o acopere, de barbarii cei potrivnici cu puternică tăria Ta, pentru rugăciunile ei.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cămară însuflețită numai tu te-ai făcut lui Dumnezeu, și cinstit veștmântul tău, cel pus ca o visterie în Sfântă casa ta, credincioșilor sfințenie și zid nebiruit l-ai dăruit, prin care cetatea ta se mântuiește, Maica lui Dumnezeu, lăudând dumnezeiască puterea ta.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Cinstit veșmântul tău, care a acoperit Sfânt și cinstit trupul tău Curată, îmbrăcăminte de slavă l-ai dăruit tuturor, și izvor care izvorăște apele Darului cele pururea vii. Al căruia punere prăznuim, cinstindu-te de Dumnezeu Născătoare, pe tine cea mai cinstită decât toate.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații norodului.

Casa ta Stăpână, purtând sfințit veșmântul tău ca o vistierie de sfințenie, totdeauna sfințește pe toți, cei ce aleargă cu credință; și pe tine după datorie te fericesc într-însa totdeauna, ceea ce ești nădejdea sufletelor noastre, și acoperământ tare, și întărire.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Ca cu o cunună prealuminoasă s-a îmbrăcat Biserica lui Dumnezeu cu Sfântul tău veșmânt, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, și bucurându-se, se luminează astăzi, și prin taină dănțuiește strigând ție Stăpână: Bucură-te diademă cinstită, și coroana Dumnezeieștii slave; bucură-te una slava plinirii, și veșnica veselie. Bucură-te limanul și folosința celor ce aleargă la tine, și mântuirea noastră.

Tropar, glasul al 8-lea.

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, acoperământul oamenilor, veșmântul și brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetății tale ai dăruit, prin nașterea ta cea mai presus de fire nestricată rămânând, că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta te rugăm, pace lumii tale dăruiește, și sufletelor noastre mare milă.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Născătoarei de Dumnezeu, de trei ori.

După întâia Catismă, Sedealna glasului al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Întru punerea cinstitului tău veșmânt, prăznuiește astăzi norodul tău prealăudată, și neîncetat strigă către tine: Bucură-te Fecioară, lauda creștinilor.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul, și Podobia aceeași.

Prăznuiește astăzi lumea, cinstită punerea veșmântului tău, o Curată, și cu dragoste strigă către tine: Bucură-te Fecioară ajutătoarea credincioșilor.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

CANOANE

Două ale preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cel dintâi cu Irmosul pe 8, și al doilea pe 4.

CANONUL Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă. Ca Ție ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruință.

Cinstitul tău veșmânt de Dumnezeu Născătoare Fecioară, norodului celui ce te cinstește pe tine pururea, l-ai dăruit acoperământ sfințit, toată năvălirea celor potrivnici totdeauna biruind cu puterea Duhului.

Cu pipăirea Celui ce S-a arătat cu trup pe pământ pentru noi din curat sângele tău, sfințit veșmânt ți-ai sfințit cu atingerea de trupul tău. Prin care pe toți robii tăi, cei ce te laudă pe tine, îi sfințești Fecioară.

Visterie cinstită celor ce te cinstesc pe tine cu credință Fecioară ceea ce ești bună cu adevărat, le-ai dăruit veșmântul tău, pe toți îmbogățindu-i cu darurile Dumnezeiescului Duh, și cu multe arătări de minuni.

Mielușea neîntinată, ceea ce ai născut pe Mielul lui Dumnezeu mai presus de fire, dăruitu-ne-ai nouă cinstită haina ta, care curățește totdeauna cu adevărat întinăciunea și spurcăciunea celor ce se închină ei, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Cântarea 1-a, glasul același.

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Făclie de lumină arătătoare și neapusă, Biserica celei Preacurate aflând cinstită haina ei, ca un cer luminos luminează lumea astăzi cu razele darurilor.

Slavă...

Putere și legătură de întărire Preacurată, dumnezeiescul tău veșmânt dobândindu-l cu adevărat cetatea ta, tărie nebiruită are, pentru aceasta se și bucură de tine.

Și acum...

Mai cinstită decât sicriul cel dedemult cu adevărat, racla ta s-a arătat pe pământ de Dumnezeu Născătoare, ale căreia închipuirile purtând, încă și cunoștințele adevărului credincioșilor păzind.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Biserica cea stearpă a născut din păgâni, și adunarea cea cu mulți fii a slăbit, minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm: Sfânt ești Doamne.

Pe sfințirea cea frumoasă, pe ușa cea cerească, pe Maica lui Dumnezeu să o lăudăm, și veșmântul ei cel ce izvorăște daruri dumnezeiești, cu dragoste să-l sărutăm.

Cu haina nestricăciunii, pe cei cu stricăciunea goliți, prin nestricată nașterea ta pe toți i-ai îmbrăcat Curată; cărora cinstit veșmântul tău le-ai dăruit bogăție neîmpuținatâ.

Preacurată, tu pe Cel ce acoperă tot Cerul cu norii l-ai acoperit cu cinstit veșmântul tău, căruia închinându-ne cu credință pe tine te slăvim, acoperământul sufletelor noastre.

Doctorie fără de plată celor neputincioși este dumnezeiasca casa aceasta, că veșmântul tău Curată, izvor, care neîncetat izvorăște tămăduiri, l-a câștigat, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: Se veselește de tine Biserica...

Să cinstim credincioșii ca pe o legătură de împreunare cu Dumnezeu astăzi, cu credință primind veșmântul celei Preacurate.

Slavă...

Mult-cinstită haina celei Preacurate și preacinstite, nouă necredincioșilor prin Dar ne izvorăște astăzi tămăduiri.

Și acum...

Ca niște rouă de dimineață veselia ta curgând pururea, potolește cuptorul patimilor, al celor ce te cinstesc pe tine totdeauna.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Izvoarele tămăduirilor Născătoarei de Dumnezeu, care ies din preacinstit sicriul tău ca din Eden, adapă fața pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credință. Pentru aceasta te lăudăm, și cu credință te slăvim, și cu mulțumire strigăm pururea: Bucură-te ceea ce una ești nădejdea celor ce te laudă pe tine.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, și s-au topit neamurile; că Tu ești Iubitorule de oameni, tăria mea și lauda.

Să slăvim pe cea singură binecuvântată, și cu credință să ne atingem de veșmântul ei, ca să primim Darul Duhului.

Preacurată, cinstim veșmântul tău, pe care ca pe un izvor de nestricăciune, și îmbrăcăminte aleasă a slavei, l-ai dat tuturor celor ce te laudă.

Ca pe o visterie de mult preț cetatea care te cinstește pe tine, câștigând veșmântul tău Fecioară, cu credință îl sărută și Dar primește.

Preacurată și singură binecuvântată, care ești mai sfântă decât Heruvimii, mântuiește de toată primejdia sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Ca o tărie preacinstită de Dumnezeu Născătoare, Făcătorul și Ziditorul întemeindu-te pe tine, ca cu niște stele te-a împodobit cu dumnezeiești străluciri, cu care luminezi marginile.

Slavă...

De pe pământ la Cer Născătoare de Dumnezeu, dumnezeiesc veșmântul tău Preacurată, ne trage pe noi cei aprinși cu căldură de dragostea lui. Pentru aceasta pe tine te slăvim ca pe o pricină a măririi celei mai bune.

Și acum...

Iată Darul cel nedeșertat, veniți toți cu inimă curată, o iubitorilor de praznic; de scoateți dumnezeiești ape, care din-destul izvorăsc din cinstită racla celei Prealăudate.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Tu Stăpână Preacurată robilor tăi ai dăruit întărire, veșmântul și cinstitul tău brâu, dumnezeiască îngrădire.

Rai frumos, care izvorăște din sine bună mireasma Duhului, Preacurată, casa care ține în sine haina ta, s-a arătat.

Preasfântă, sfințește sufletele și trupurile noastre, ale celor ce cu credință cinstim, Sfântul și preacinstitul tău veșmânt.

Biserici ale lui Dumnezeu, Celui ce S-a sălășluit întru tine, arată-ne de Dumnezeu Născătoare pe noi, cei ce te fericim pe tine întru dumnezeiască biserica ta.

Alt Canon,

Irmos același:

Tu Doamne pe Maica Ta o ai slăvit, Tu ai înălțat mai presus de toate puterile cele de duhuri slava ei fără asemănare.

Slavă...

Darul lui Dumnezeu tu ești Preacurată de Dumnezeu Născătoare, care izvorăște din-destul din cinstită racla ta, celor ce cu dragoste se închină ție.

Și acum...

Credincioșii împărați se încing cu tine ca cu o putere, și cetatea ta avându-te pe tine legătură, se laudă cu veșmântul tău Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuiește, Iisuse, Împărate al puterilor.

Arătat-ai împărătesei tuturor cetăților, ceea ce ai născut pe Împăratul și Domnul tuturor, ca un zid nestricat, cinstită și sfântă haina ta.

Bucurându-ne, darul Fecioarei să-l slăvim, și preasfânt veșmântul ei să-l cinstim, din care toată sănătatea celor neputincioși neîncetat iese.

Născătoare de Dumnezeu izvor curgător de ape de viață pe tine te cunoaștem, și cinstim dumnezeiescul tău veșmânt, din care în toate zilele izvorăște credincioșilor vindecări.

Domnul cu tine fiind de Dumnezeu Născătoare, firea omenească luiși locuită o a făcut, și toată vătămarea celui străin o a gonit.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Pe tine toată mai presus de fire te-a proslăvit Domnul, toată te-a împodobit Fecioară, pe tine toată te-a cinstit mai presus de cuvânt de Dumnezeu Născătoare, cu brâul, cu veșmântul și cu dumnezeiasca raclă.

Slavă...

Tărie pe tine credincioșii câștigându-te și laudă, se încing cu mărire, cinstit brâul tău de Dumnezeu Născătoare dobândindu-l, ca o prealuminată și cinstită podoabă.

Și acum...

A vedea slava ta cea negrăită de Dumnezeu Născătoare, doreau dedemult toți dumnezeieștii Prooroci, dar în zilele cele mai de pe urmă s-a arătat nouă Cel ce este mai presus decât vremile.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Îmbrăcăminte de nestricăciune tuturor credincioșilor, de Dumnezeu dăruită Preacurată, ai dăruit sfințitul tău veșmânt, cu care sfințit trupul tău ți-ai acoperit, acoperământule al tuturor oamenilor. A căruia punere prăznuim cu dragoste, și strigăm cu frică către tine curată: Bucură-te Fecioară lauda creștinilor.

ICOS

Îmbrăcămintea cea curată, și cortul Cuvântului lui Dumnezeu, norul cel însuflețit, și năstrapa cea cu mană, pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, toți cei ce ne-am mântuit prin nașterea ei, cu credință să o fericim; și de cinstitul veșmânt să ne atingem, cu care pe Stăpânul Cel ce S-a îmbrăcat cu trup, ca un prunc cuprinzându-l l-a purtat. Prin care firea omenească s-a ridicat la viața și împărăția cea mai înaltă. Pentru aceasta bucurându-mă strig cu mare glas: Bucură-te Fecioară, lauda creștinilor.

SINAXAR

În această lună, în ziua a doua, facem pomenirea punerii cinstitului veșmânt al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei în Sfânta raclă, în zilele împăratului Leon cel mare, și a Virinei femeii lui.

Stih: Veșmântul fiului adică la ostașii păzitori de Hristos s-a aflat,

Iar veșmântul maicii în cetatea cea de Hristos păzită s-a așezat.

Întru a doua zi prăznuim cea în sicriu așezare,

A veșmântului preacuratei Fecioare.

Pe vremea împărăției lui Leon cel mare, și a Virinei soția sa, doi boieri patricieni: Galvie și Candid, frați buni fiind, mergând să se închine la Ierusalim, au sosit la Palestina, și fiind la locurile Galileii, au aflat acolo cinstita haină a Născătoarei de Dumnezeu, la o femeie evreică, care o ținea cu cinste, aprinzând multe lumini, și tămâieri; deci a pus nevoință ca să o ia. Și mergând la Ierusalim, și sărutând toate sfintele locuri, și făcând o raclă asemenea aceleia, în care zăcea cinstitul veșmânt al maicii lui Dumnezeu, dacă s-au întors ei au pus racla cea deșartă în locul celeilalte; iar aceea ce era cu acest sfânt și dumnezeiesc veșmânt, luându-o, și-au ținut calea. Și dacă au sosit la Constantinopol, o au pus într-un Metoh al lor ce se cheamă Vlaherne, ispitindu-se a ascunde comoara. Și văzând că nu se poate, a făcut de știre împăratului; și dacă auzii împăratul de aducerea ei, s-a umplut de nespusă bucurie, sărutându-o. Și a făcut o Biserică la acel Metoh, și a pus acolo cinstita raclă, unde și acum zace, care și până astăzi păzește cetatea, și gonește tot vrăjmașul și toată boala.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Iuvenalie Patriarhul Ierusalimului.

Stih: Cinstesc a lui Iuvenalie pomenire,

Al căruia dumnezeiesc mormânt Palestina îl are.

Acesta era pe vremea lui Teodosie cel mic, al treilea Arhiereu după Chiril stând în Ierusalim, și ajungând până pe vremea împărăției lui Marchian, și lui Leon, de față fiind și la Sinodul cel din Efes împreună cu cei două sute sfinți părinți, și strălucind întru dogme împreuna cu Chiril pururea pomenitul Papă al Alexandriei. Deci ajungând și până la Sfântul Sinod cel din Calcedon al celor șase sute treizeci de părinți, și cinstit fiind de împăratul Marchian pentru bunătatea și înțelepciunea lui; căci împăratul Marchian împreună cu Pulheria zidind Vlahernele, întreba pe Iuvenalie, de știe unde s-a pus trupul Născătoarei de Dumnezeu; iar el a răspuns că din Scriptură nu știe; ci se zice cuvânt vechi și adevărat: că după ce s-a îngropat de Apostoli, se auzea cântare îngerească până la trei zile; iar după a treia zi fiindcă unul din Apostoli nu se întâmplase la îngropare, se deschise mormântul și nu se aflară moaștele; decât numai cele de îngropare. Și a rugat împăratul pe Arhiereu, măcar sicriul, împreună cu cele de îngropare să-l pecetluiască și să i-l trimită, care lucru s-a și făcut, și pe care împăratul, le-au așezat în biserica Născătoarei de Dumnezeu ce se zidise de el în Vlaherne, sfânt sicriu numindu-le pe acestea. Iar Sfântul Iuvenalie păstorind de toți anii treizeci și opt, a adormit în pace.

Tot în această zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Stih: Lui Coint zdrobindu-i-se coapsele și iarăși vindecându-se,

Se încununează însă deși cu obștească moarte este săvârșindu-se.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cu minte preaînaltă și cu inimă smerită scaunul Împăratului Cel Preaînalt, pe preasfânta Fecioară cea cu Dar dăruită să o slăvim.

Ceea ce ești cămară aleasă lui Dumnezeu, veșmântul tău cel ce este pus întru cinstită cămara ta aceasta, cu credință îl cinstim, ca pe un sicriu sfânt și acoperământ celor binecredincioși.

Racla ta, ceea ce are în sine veșmântul, cel ce a acoperit cinstit trupul tău, Fecioară cu totul preacurată, curățește toată spurcăciunea sufletească a celor ce cu credință se apropie.

Înnoiască-se tot cel ce se apropie cu credință, și sărută sfânta raclă, care ține veșmântul tău cel luminos, preacurată Fecioară.

De Dumnezeu Născătoare, Preacurată, mântuiește cetatea ceea ce te cinstește pe tine, de foamete și de cutremur, și de tot necazul, și de năvălire păgânească, și de potrivnică vătămare.

Alt Canon,

Irmos: În cuptor pruncii lui Avraam...

Tu unul fiind ca un soare al dreptății Bunule, dumnezeiește ai împodobit Biserica celei cinstite cu darurile Tale cele de multe feluri; întru care răsărind, strălucește raze veșmântul aceleia.

Slavă...

Varsă din sine dumnezeieștile tale pahare Preacurată cu adevărat Dar de minuni credincioșilor, și celor ce te cinstesc pe tine, din sicriul tău ies din-destul ca din alt Eden râuri înțelegătoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Acum vă apropiați cu veselie toți cei de pe pământ, veniți, sicriul îndeamnă în taină, de vă atingeți de preaslăvit veșmântul Doamnei, care ca o visterie este pus în mine.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cu glasuri de mulțumire te lăudăm pe tine, ceea ce ești solitoare nouă de toate bunătățile, și cinstit veșmântul tău sărutăm Fecioară, strigând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Ca o făclie înțelegătoare, având pusă în sfeșnicul mesei sfințită haina preacuratei Fecioare, la ochii inimii ne luminăm totdeauna.

Nicicum n-ai lăsat neîmpărtășiți sfințitei tale pipăiri Fecioară pe nevrednicii robii tăi, că în locul trupului tău celui de viață purtător, veșmântul tău tuturor l-ai dăruit.

Cu cântări dumnezeiești, să cinstim lăcașul lui Dumnezeu cel desfătat, pe cea între maici Preacurată, ușa cea cerească, prin care s-a încuiat ușa ceea ce ducea la moarte.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întizându-și...

Îngerii, preacinstită Curată, acum împreună dănțuiesc întru cinstită Biserica ta, și înconjură Stăpână cinstită și sfântă haina ta, cu dragoste și cu bucurie; și noi cu veselie multă ne închinăm, lăudându-te pe tine slava neamului nostru.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Toiag, care ai odrăslit floarea vieții, tu ești bucuria tuturor mult-cinstită Preacurată, vas primitor de mireasma Duhului, vistierie de bunătăți, izvor de miresme, din care miruri de tămăduiri izvorăște dumnezeiasca raclă.

Și acum...

Laudă măririle tale cinstită Preacurată, oștile cele de duhuri, propovăduiesc toți Patriarhii și Proorocii luminat, și Apostolii acestea, și ceata mucenicilor, și toată plinirea Cuvioșilor, cu care ne închinăm ție.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu fecioară de Dumnezeu Născătoare prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toți te slăvim.

Iată pe tine patul lui Solomon te cinstim cu cântări de bucurie, și cinstim veșmântul tău ca alt sicriu de sfințenie înconjurându-l, leacuri de mântuire luăm pururea, Fecioară.

Arătatu-s-a acum dumnezeiescul tău sicriu, cel ce cuprinde cinstită haina ta, ca un izvor de lumină Fecioară, raze de tămăduiri din sine strălucind, și întunericul bolilor gonind, care cu dragoste îl sărutăm.

Astăzi se bucură împreună cu noi, ceea ce ești cu totul fără prihană, cu închinarea veșmântului tău toate cereștile puteri, Apostolii, Proorocii și Mucenicii, Cuvioșii și toți drepții, Stăpână una pururea Fecioară.

Sfințitu-s-a tot pământul, ceea ce ești preasfințit lăcaș al Stăpânului, cu punerea veșmântului tău, și David s-a bucurat de așezarea sicriului celui dedemult, care te-a închipuit pe tine, pururea Fecioară.

Luminată îmbrăcăminte, și zid, veșmântul tău l-ai dăruit împărătesei tuturor cetăților, ceea ce te cinstește pe tine, ca ceea ce ești împărăteasa tuturor făpturilor de Dumnezeu Născătoare, Maică Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Piatra cea netăiată de mână...

Sicriul tău Născătoare de Dumnezeu cu adevărat s-a arătat cămară preacinstită, având cinstit brâul și veșmântul tău ca o îmbrăcăminte feciorească de mireasă, și păzindu-le ca o comoară de viață.

La Biserica Fecioarei, care se aseamănă cu toată buna podoabă cerească, credincioșii astăzi ajungând, cu razele minunilor ca cu niște stele ne luminăm, și ne strălucim cu Darul.

Slavă...

Are Sfântul tău brâu și haina ta cetatea ta, de Dumnezeu Născătoare, ca un zid și dumnezeiască unire de învățături, și laudă dreptcredincioșilor, și biruință împăraților.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudăm slava ta cea negrăită, și Darul tău cel neasemănat; că tu ești izvorul înțelepciunii, din care iese cuvântul tuturor celor ce te cinstesc pe tine Curată, și slăvesc pe Cel născut al tău.

LUMINÂNDA

Podobie: Lumina cea neschimbată...

Tu ai înnoit și firea și vremea, a lui Dumnezeu Maică; că fără stricăciune este nașterea ta, fără stricăciune și veșmântul tău. Cu care cetatea ta o acoperi, cu care și sceptrurile împărăției, le întărești. De două ori.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Racla, care ține veșmântul tău preacurată, sicriu de sfințenie robilor tăi, și sfințită îngrădire, și slavă și laudă, și izvor de tămăduiri în toate zilele se cunoaște. Unde astăzi cu sfințenie adunându-ne, lăudăm măririle tale cele multe, și noianul minunilor. De două ori.

Iată loc preaslăvit, iată casă pururea luminată, întru care s-a pus vistierie cu Darul, cinstit veșmântul Fiicei lui Dumnezeu; veniți oamenilor de scoateți dintr-însa luminare și curățire, și strigați cu mulțumitoare inimă: Preasfântă Fecioară, bine te cuvântăm, cei mântuiți cu nașterea ta.

Sfântă punerea veșmântului tău, Stăpână, prăznuire o am câștigat, veselindu-ne, că astăzi bine ai voit a se da cetății tale sfințită îmbrăcăminte, cămară nefurată, dar cinstit, bogăție nemutată, izvor de tămăduiri, plin de daruri duhovnicești

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Gândul și mintea curățindu-ne cu îngerii și noi să prăznuim luminat. Începând cântarea lui David, Fecioarei Miresei Împăratului Hristos, Dumnezeului nostru: Scoală-te Doamne, zicând, întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințeniei Tale; că o ai împodobit pe dânsa ca pe o cămară frumoasă, și o ai dăruit cetății Tale, Stăpâne, să o apere și să o acopere, de barbarii cei potrivnici cu puternică tăria Ta, pentru rugăciunile ei.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.