SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stilurile pe 6, ale Sfântului Andrei 3 și ale Sfintei 3 Stihirile Sfântului glasul al 8-lea.

Podobie: Ce vă vom numi...

Ce te vom numi pe tine acum Andreie? Sihastru, care întuneci pornirile patimilor, slujitor cu sfințenie, lucrător Evangheliei lui Hristos; alăută, care cânți ale Duhului, canon, care toate le veselești. Nou David te cunoaștem, căci ai săltat înaintea sicriului Darului, și a Testamentului celui nou, înțelepte.

Ce te vom chema acum pe tine Andreie? Râvnitor celor aleși, care bărbătește s-au nevoit; lăudător adevărat sfinților Mucenici, îndreptător de iznoavă spre câștigarea bunătății, zugrav deșertăciunii vieții, învățător foarte iscusit. Puitor de dogme prea-adevărat. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce numire îți vom pune acum ție Andreie? Odraslă de veselie Sfântului Ierusalim, întărire dogmelor celor drepte ale credinței celei bune, Ierarh preasfințit al Critului; care luminezi lumea cu luminări, pornindu-te de la răsărit, și luminând apusurile. Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Alte Stihiri ale sfintei Marta, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Către înfrânarea cea cu durere, către bărbăteasca luptă, și către tăbărârea împotriva vrăjmașului celui ce a zăticnit firea omenească, te-ai înstrăinat, și cu postiri și cu lacrimi nu ai băgat seamă de trup, pentru dumnezeiasca dragoste. Pentru aceasta ai suferit nevoințele cele dumnezeiești, smerind cugetul luptătorului împotrivă, Marto cinstită și preamărită.

Scârbindu-te de cele vremelnice, ai fugit de dragostea celor stricăcioase, și ai dorit de sorțul cel ceresc, cel vrednic și veșnic, și nestricăcios celor cuvioși, și de viață fără de sfârșit. Pentru aceasta săvârșind cu credință luminată și purtătoare de lumină pomenirea ta, cu cântări dumnezeiești te cinstim pe tine, mărită Marta.

Cu Darul Duhului iei neputințele, gonești duhurile cele viclene, și tămăduiești patimile; și cu strălucirile minunilor tale luminezi pe credincioși. Pentru aceasta cu neîncetate glasuri lăudăm astăzi luminată și purtătoare de lumină și vrednică de minune pomenirea ta, preamărită Marta.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 4-lea:

De la Biserica lui Hristos preafericite, ai gonit pe lupii cei înțelegători cu toiagul învățăturilor tale; și pe aceasta împrejur o ai îngrădit cu tăria cuvintelor, și o ai pus înaintea lui Hristos întreagă și nemișcată, căruia roagă-te să izbăvească de stricăciune și de nevoi, pe cei ce săvârșesc cu credință întru-tot cinstită pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce în pântecele tău ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cel ce s-a făcut om pentru iubirea de oameni, și dintru tine a luat amestecarea noastră, și luminat o a îndumnezeit; nu mă trece cu vederea acum pe mine cel necăjit, ci degrab mă miluiește și din toată pizmuirea și vătămarea celui viclean mă scapă, Preacurată Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe tine Mielușelul și Păstorul, dacă te-a văzut pe lemn Mielușeaua, ceea ce te-a născut, se tânguia ca o Maică, strigând către Tine: Fiule preaiubite! Cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, îndelung-Răbdătorule? Cum s-au pironit mâinile și picioarele Tale Cuvinte de cei fărădelege, și ți-ai vărsat sângele Tău Stăpâne.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glas 8.

Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim Andreie, Părintele nostru; că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești, că lui Hristos ai slujit și puterea vrăjmașului ai biruit, cela ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună-locuitor; cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Cerurile te laudă pe tine cea plină de daruri, Maică pururea Fecioară, iar noi cu cuvinte slăvim neurmată nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Doamne când te-a văzut soarele ridicat pe Cruce, pe Tine Soarele Cel drept, razele și-a ascuns, și luna și-a schimbat lumina întru întuneric, iar preacurata Maică la inimă se rănea.

Tropar glasul al 8-lea,

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Andreie, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., al Cuvioasei, glas același.

Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Marta, duhul tău.

Și acum..., al Născătoarei:

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih, pe 6, și ale sfinților, două pe 8

CANONUL Sfântului Andrei.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 5-lea:

Irmos: Întru tine Maică cu osârdie...

Calul și pe călărașul în Marea Roșie, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braț înalt, Hristos i-a scuturat, și pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cântă cântare de biruință.

Scuturându-ți somnul de la genele tale, te-ai gătit pe tine însuți lăcaș luminat prin bunătăți, descoperitorule de cele dumnezeiești. Pentru aceasta te-ai și arătat dumnezeiesc lăcaș Stăpânului.

Fiind învățat de Dumnezeiescul Dar al Preasfântului Duh, mișcându-ți canonul tău, ai luminat Biserica lui Hristos, lăudându-o cu vers foarte bine întocmit, Andreie dumnezeiescule.

Înțelepțește plecându-te legii celei scrise de Dumnezeu, patimile trupului le-ai omorât sihăstrește, prin dragostea ta cea tare cântând cântări dumnezeiești, preaînțelepte Andreie.

A Născătoarei:

Cu totul este dorire și dulceață, și plinirea bunătăților Fiul tău și Dumnezeu, Preacurată; pe care roagă-L să mântuiască, pe cei ce cu credință aleargă acum către tine.

Alt CANON al sfintei Marta,

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos: Cela ce a sfărâmat în mare...

Rănit fiind cu dumnezeiescul dor al bunătăților celor veșnice, mărirea și hrana această stricăcioasă o ai defăimat. Pentru aceasta și viață îngerească dumnezeiește ai viețuit Preacuvioasă.

Cu râvnă dumnezeiască fiind înfocată, și trăind cu bărbăție dumnezeiască, credincioșilor luminător le-ai născut și îngrădire, pe al doilea Samuil, pe hrănirea cea frumoasă a pustietății.

Slavă...

Odrasla înfrânării s-a arătat răsărind nouă pe soarele cel mare cel mult-luminos, pe preaînțeleptul Simeon; și părții răsăritului părtinitor, și perete.

Și acum..., a Născătoarei:

Cei născuți din pământ, Născătoare de Dumnezeu, prin Darul cel dumnezeiesc, și prin negrăită nașterea ta, fii ai lui Dumnezeu făcându-ne, te cântăm pe tine cu dinadinsul, pe ceea ce singură ești pricinuitoare mântuirii.

Cântarea 3-a:

Irmos:

Cela ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca Ta, și ai ridicat neținut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale Hristoase, întărește Biserica Ta, unule bune și Iubitorule de oameni.

Îndreptând prin bunătate viața ta Cuvioase, și unindu-te cu Dumnezeu prin dumnezeiasca dragoste, te-ai arătat organ cuvântător, luminând toată lumea cu versuri de cântare, scoțând dumnezeiasca bogăție.

Întrarmându-te cu puterile tale cele sufletești Cuvioase, și trupul înfrânându-ți prin nevoință, te-ai făcut stea cu totul luminoasă veselind Biserica, cu dreptcredincioasele tale învățături, și cu duhovniceștile cântări.

Făcutu-te-ai plin de înțelepciunea cea cerească, căci lărgindu-ți gura sufletului Cuvioase, arătat ai primit toată strălucirea cea purtătoare de lumină a strălucirii Celei în trei sori, ca un slujitor preasfințit.

A Născătoarei:

Rogu-te pe tine Maica lui Dumnezeu Preacurată, să mă mântuiesc acum de robia patimilor, și să mi se șteargă toate semnele de zdruncinarea păcatului, ca ceea ce minunat ai născut pe Cela ce ridică păcatul lumii.

Alt Canon,

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Roadă preacinstită din pântecele tău, Stăpânului aducându-i, jertfă desăvârșită pe tine te-ai adus Marto, prin focul înfrânării, cu cântări pe Dânsul cuvântându-l.

Jertfă bineprimită și pururea viețuitoare Hristosului tău l-ai adus, pe cel odrăslit din coapsele tale, Preacuvioasă de Dumnezeu purtătoare, întărirea credincioșilor, și perete și îngrădire.

Slavă...

Întru înălțime cerească ți-ai înălțat sufletul și trupul, și cu fecioarele cele înțelepte împreună ai fost viețuitoare, și pildă dumnezeiască celor ce cu credință aleargă către Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe piatra nădejdii mele înălțările sufletului meu Preacurată punându-mi, nemișcat petrecând pururea, te laud și te slăvesc pe tine.

Irmosul:

Nu este sfânt ca Domnul, și nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe care îl laudă toată făptura, și nu este drept afară de tine Doamne.

CONDACUL sfintei Martei, glas al 2-lea,

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Întru rugăciuni stând înaintea Domnului și preacuratei Fecioare Născătoarei de Dumnezeu, cântare și laude aducându-i Marto cinstită, pe pruncul cel sfințit ai născut, pe preaminunatul Simeon, pe luminătorul a toată lumea; cu care pururea roagă-te pentru noi toți.

Sedealna Sfântului, glasul al 8-lea,

Podobie: Pe Înțelepciunea...

Luminându-ți inima cu dumnezeiasca lumină, ai grăit fericite luminat cuvintele dogmelor, și ai luminat lumea. Și făcându-te organ dumnezeiesc al Duhului, cu preadulce glăsuire îndulcești totdeauna inimile tuturor, lăudând pe Treimea, cetele sfinților, și pe Fecioara cea Preacurată, Andreie prealăudate; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă... a Sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Neîncetat privind întru rugăciuni și cu milostenia, lui Dumnezeu ai plăcut, Marto prealăudată, întru bisericile cele dumnezeiești mergând adesea, cu lacrimi și cu post rugându-te, și cu credință pe diaconul cel sfințit l-ai primit, nu care împreună te roagă, ca să ne mântuim noi din nevoi, care cu dragoste te cinstim pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară cu totul fără prihană, care pe Dumnezeu cel mai presus de ființă l-ai născut, împreună cu cei fără de trupuri pe Acela neîncetat roagă-l, să ne dea iertare de păcate, și mai-nainte de sfârșit îndreptare vieții, celor ce cu credință și cu dragoste te cântăm pe tine după datorie, una întru-tot lăudată.

A Crucii, a Născătoarei:

Stând lângă Crucea Ta, ceea ce te-a născut mai presus de fire Hristoase, și neputând suferi să te vadă pătimind fără dreptate, se tânguia plângând și striga Ție: Cum pătimești Cela ce ești din fire fără patimă dulcele meu Fiu! Laud bunătatea Ta cea desăvârșită.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Dumnezeiască deșertarea Ta cunoscându-o Avacum, cu mai-nainte vedere Hristoase, cu frică a strigat către Tine: Spre mântuirea norodului Tău, ca să mântuiești pe unșii Tăi ai venit.

Cuvântul tău fiind împodobit cu viața, s-a arătat îndreptător teologiei celei adevărate, foarte luminat descoperind slava prealăudatei Treimi, dumnezeiescule Andreie.

Arătând că fapta este suirea privirii, înțelepte, și purtându-te de privire, te-ai încuviințat cu pecetea viețuirii, Andreie grăitorule de cele dumnezeiești.

Ca un Ierarh dumnezeiesc preafericite, luptându-te păstorește, ai gonit de la Biserică năvălirile leilor, Andreie purtătorule de numele bărbăției.

Aflând pe Născătoarea de Dumnezeu pricină de laude preamari, arătai sârguință întocmai, cinstind cu multe feluri de laude, pe cea mai înaltă decât toate laudele, înțelepte Andreie.

A Născătoarei:

Fără de împreunare ai zămislit în pântece fără stricăciune, și ai născut fără dureri, și născând pe Dumnezeu cu trup, te-ai păzit Fecioară și după naștere.

Alt Canon,

Irmos: Din muntele cel umbros...

Pe Hristos pururea înainte avându-l, de către dragostea și de către dorirea cestor stricăcioase te-ai depărtat; pentru aceasta te-ai învrednicit Marto și Darului, pe Acela proslăvindu-l.

Întreit valul patimilor arzându-l Marto, ai stins năpădirea fiarelor celor sălbatice, și lațurile cele cu multe împletituri ale lui Amalic cel înțelegător le-ai rușinat.

Slavă...

Făcutu-te-ai îngrădire și zid, celor ce cu curată dragoste te cinstesc pe tine, și săvârșesc sfântă pomenirea ta, de Dumnezeu fericită, ajutătoarea credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai nor înțelegător Născătoare de Dumnezeu, purtând cu trup pe însuși Soarele slavei, Care luminează toată făptura cu lumina Darului celui dumnezeiesc.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină la Tine mânec, și către Tine strig: Luminează sufletul meu cel întunecat Hristoase, ca un milostiv.

Cei ce ne lăudăm acum cu învățăturile tale, și luminat ne îndulcim cu cântările cele de Dumnezeu insuflate, cinstim pomenirea ta, Andreie preafericite.

Luminându-te cu raza Dumnezeiescului Duh, preasfințite, ai lăudat cetele sfinților, cu care împreună acum te veselești, Andreie preafericite.

Acum nu vezi cele dumnezeiești prin simțirile cele pieritoare ale trupului, nici prin năluciri, ci cu mintea prin lucrările sufletului, cu Dumnezeu unindu-te preaînțelepte.

A Născătoarei:

Cu lacrimi cad înaintea ta, rugându-mă tare, să mă izbăvesc acum de păcatele mele, prin tine Preacurată, și să mă învrednicesc bucuriei celei veșnice.

Alt Canon,

Irmos: Din noaptea necunoștinței...

La Cer privind odrasla ta în stâlp fiind înălțată, prin dumnezeieștile lucrările acestea Marto, pe Hristos Cel ce este întru înălțime l-ai lăudat.

Răspuns din Cer arătat ai luat, de Dumnezeu fericită Marto, și ai zămislit din dumnezeiasca descoperire pe slujitorul cel mare.

Slavă...

Odrasla ta Preacuvioasă, cetatea Antiohiei, adică o pune înainte, cald părtinitor și perete, și scăpare celor ce sunt întru scârbe.

Și acum..., a Născătoarei:

Toiag al puterii pe tine, cei ce se nădăjduiesc spre tine, avându-te dumnezeiască Mireasă, taberele potrivnicilor le biruiesc.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Marea patimilor cea sălbăticită, cu viforul cel stricător de suflet, potolește-o Stăpâne Hristoase, și din stricăciune mă scoate ca un milostiv.

Ritoricește grăind, ai înfruntat pe cei fără de Dumnezeu cu gură luminată, căci cu tot adevărul ai arătat închinăciunea cinstitelor icoane, învățătorule de cele sfinte.

Cu sfințenie ai împodobit viața ta mărite Părinte, căci ai stins tulburarea patimilor, și ai sosit către viața nepătimirii.

De frumusețile cuvintelor și ale dogmelor tale toți credincioșii îndulcindu-se, cu bunăcredință se veselesc, risipind hulele ereticilor.

A Născătoarei:

Cela ce a strălucit din Tatăl fără de început, cu totul S-a unit cu mine prin întrupare, care s-a făcut din tine, Mireasă a lui Dumnezeu Preacurată.

Alt Canon

Irmos: Haină luminoasă...

Pe împărăteasa tuturor dorindu-o din suflet, te-ai împodobit singură cu curățenia, și haruri Marto ai dobândit printr-însa.

De bătrână înțelepciunea ta, cinstită, miratu-s-au îngerii și oamenii, cântând pe Făcătorul tuturor, pe Cel ce te-a preamărit pe tine.

Slavă...

Ca un pom frumos, și cu frumoase mlădițe te-ai împodobit pe tine însăți, și oglindă te-ai făcut nespurcată prin arătarea Duhului Sfânt.

Și acum..., a Născătoarei:

Liniște întru viforul patimilor și al scârbelor, pe tine Stăpână pururea înainte văzându-te, alerg la adăpostirea mântuirii.

Irmosul:

Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Mult-milostive Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC glasul al 2-1ea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Trâmbițând luminat dumnezeieștile cântări cele cu dulceață, te-ai arătat luminător lumii prealuminat, cu lumina Treimii strălucind, Andreie Cuvioase. Pentru aceasta toți strigăm către tine: Nu înceta rugându-te pentru noi toți.

ICOS

Eu ticălosul voi să laud acum viețuirea ta Părinte, pentru îndreptările tale, cerând de la tine har, ca să pot lăuda înfrumusețările tale, și să împletesc cunună creștetului tău celui cinstit, Andreie, pe care îl cinstesc îngerii. Și strigăm către tine: Nu înceta a te ruga pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Andrei Arhiepiscopul Critului Ierusalimneanul.

Stih: Andrei dedemult viața vremelnică a părăsit.

Și de viața cea vie pentru fapta bună nu s-a lipsit.

În Iulie întru a patra zi,

Moartea pe Arhiereul Andrei îl răpi.

Acesta a fost din cetatea Damascului, născut din părinți iubitori de Dumnezeu, și s-a dat de dânșii la învățătura cărții. Apoi de către Teodor Patriarhul sfintei cetăți, el se făcu cleric, și iscălitor lui. Și adunându-se Sfântul și a toată lumea al șaselea Sinod la Constantinopol, a fost trimis de dânsul ca să fie la un gând și la o voință cu cele ce se făcuse. Și pentru mintea și bunătatea ce avea, s-a făcut diacon Bisericii celei mari, și peste puțină vreme hrănitor de săraci. După aceea s-a făcut arhiepiscop Critului, și mergând la un loc ce-i zic Ieris în ostrovul Mitilinului, își primii sfârșitul vieții sale, lăsând multe scrisori Bisericii lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Preacuvioasa Marta, Maica Sfântului Simeon celui din muntele minunat.

Stih: Marto deși nu te grijești, nici te silești

Însă ai pe celelalte bunătăți, și ca Marta te sfârșești.

Cuvioasa aceasta Marta petrecând cu tot felul de faptă bună, atât în sihăstrie, cât și în primire și milosârdie spre săraci, și având multă credință spre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de către dânsa, și mai-nainte de săvârșirea ei de dulceața veșnicilor bunătăți ce o aștepta, și mutându-se de la ceste pământești, arătându-se celor ce păzeau la moaștele ei, făcându-i să se bucure și zicându-le, că a luat mare Dar de la Dumnezeu; și se afla întru lumină și în nepovestită bucurie, nu numai pentru rugăciunile fiului ei, ci și pentru că a suferit pentru Domnul feluri de ispite și necazuri.

Tot în această zi chinuirea Sfântului sfințitului Mucenic Teodor episcopul Cirinei.

Stih: Lui Teodor celui ce la întuneric a murit,

După zicerea proorocească timpurie lumină s-a dăruit

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodot.

Stih: Lui Dumnezeu Teodote capul ți-ai dat,

Și viață fără de sfârșit ai luat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Donat episcopul Leviei.

Stih: Mai-nainte Donat prin fapte Levia chivernisind,

Și acum acolo unde nu este în vârtejire este locuind.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Chiprila, care strujită fiind s-a săvârșit.

Stih: Pe Chiprila spre lupta cea de strujire o a întărit,

Dumnezeu cel ce împreună cu Iacov s-a luptat dedemult.

Tot în această zi, Sfânta Aroa și Luchia, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Arătatune-au nouă Aroa și Luchia,

Că și tinerele pot răbda sabia.

Tot în această zi, Sfânta Asclipia, făcătoarea de minuni, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Asclipia vindecătoare fără de plată fiind,

Contenește și taie bolile plată neluând.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Teofil, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Teofil sufere a capului despărțire,

Iubind pe Dumnezeu și mai mult decât iubita viețuire.

Tot în această zi, Cuviosul Menighi, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Menighi prin înnotare de învăluire a vieții scăpând,

Preabuni vâslași pe îngeri aflând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Domnul părinților Cel preaînălțat, văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Pentru ca să vezi întru Duhul lumina sfinților Cuvioase, ți-ai luminat viața cu strălucirea faptelor, strigând: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Fiind îmbrăcat cu trup, ai râvnit cetelor celor fără de trup, Cuvioase, între care veselindu-te, într-un glas cu dânșii cânți: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Acum se veselește Ierusalimul, căci te-a trimis în lume luminător cu multă lumină, pe tine fericite, care cânți: Dumnezeule bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Cel mai dinainte fără de trup, din pântecele tău cel sfânt Preacurată, S-a întrupat pentru milostivirea cea nemăsurată, Căruia toți cântăm: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai întemeiat...

De haina cea pătimașă dezbrăcându-te, în haina nepătimirii te-ai îmbrăcat, și lui Hristos, Mirele Cel curat, te-ai logodit, și i-ai făcut spre plăcere.

Stâlp de foc s-a arătat odrasla ta Marto cinstită, lumea luminându-o, și pe cele din lume curățindu-le de nepriceperea cea întunecoasă, și de toată altă urgie.

Slavă...

Zburdările trupului le-ai stins, și de măiestriile vrăjmașilor celor înțelegători te-ai scârbit Marto Preacuvioasă, și împletirile acestora le-ai surpat la pământ.

Și acum..., a Născătoarei:

A vedea noi slava Fiului tău, și curat a ne desfăta întru dânsa, cei ce te dorim, și te cântăm pe tine. Roagă-te cu dinadinsul, ceea ce de la Dumnezeu ești cu daruri dăruită.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Ție Făcătorului a toate tinerii în cuptor danț a toată lumea împreunând cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Aducând danțuri, luminat ai săltat înaintea chivotului celui nou al Bisericii, strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Cântarea cea nouă în Biserica cuvioșilor cântai Părinte, către Atotțiitorul, strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu dumnezeiască cuviință rânduind faptele bunătății preafericite Andreie, ai lăudat nevoințele tuturor sfinților, celor ce mai-nainte s-au minunat, și s-au săvârșit întru Hristos în veci.

A Născătoarei:

Veniți cu cântări dumnezeiești să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, pe preacurata Fecioară, zicându-i: Bucură-te Fecioară binecuvântată, prin care s-a dat bucuria la firea omenească.

Alt Canon,

Irmos: Pe Domnul cel ce S-a proslăvit...

Cu sărăcia dintru ceste vremelnice ai câștigat bogăția și slava cea veșnică Marto, și pentru aceasta ai strigat cu dragoste: Pe Domnul cântați-L, și-L preaînălțați pe El în veci.

Marto preacuvioasă, pe Simeon, inima și dorirea ta cea cunoscută de Dumnezeu născând, Dumnezeu din pruncie cu credința inimii l-a încoronat; pe cela ce-i strigă Lui cu credință întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ziua cea luminoasă a prăznuirii tale, cugetele credincioșilor le luminează, și strălucește ca un luceafăr tot pământul, până la toate marginile.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a zidit firea noastră dintru tine cu aceasta Născătoare de Dumnezeu îmbrăcându-se, închipuiește și înnoiește ca un iubitor de oameni, pe cei ce cu cântări te cuvintează, și te proslăvesc cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Domnul Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt, și în rug prin foc a arătat lui Moise, taina nașterii pururea Fecioarei, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Isaia dănțuiește, Fecioara a avut în pântece, și a născut fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu și omul, Răsărit este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.

Vestirea cuvintelor tale, și frumusețea și curăția dogmelor, au alergat peste tot pământul Andreie fericite. Pentru aceasta cu diadema bunei cuviințe te-a încununat Hristos Împăratul tuturor.

Îndulcindu-te întru unirea cea dumnezeiască de strălucirea cea cu trei lumini, Andreie tăinuitorule al lucrurilor celor peste fire, păzește de primejdii acum prin rugăciunile tale, pe cei ce cu dragoste și cu sfințenie săvârșesc sfințită pomenirea ta.

Acum te veselești în ceruri cu cetele celor fără de trup, ca cel ce neabătut ai petrecut viața lor pe pământ, ca cel ce te-ai arătat propovăduitor prea-ales credinței celei adevărate, grăitorule de cele dumnezeiești, vrednicule de laudă.

A Născătoarei:

Încetat-ai pornirea cea neoprită a morții, care mânca toate, ca ceea ce cu adevărat mai presus de cuget ai născut cu trup pe Viața cea veșnică, de care lovindu-se iadul cu gură amară, s-a surpat, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Pe tine te mărim...

Într-un chip Marto împreună dănțuind cu fiul, roagă pe Hristos Dumnezeul nostru, pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Viețuind cu bunăcredință, bărbătește te-ai nevoit întru osteneli, de unde ai agonisit bogăție cerească.

Slavă...

Sărutăm sicriul moaștelor tale Marto preacinstită, dintru care scoatem apele tămăduirii.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai mult decât razele soarelui rugăciunea ta răsărind, luminează Preacurată, pe cei ce te slăvesc pe tine.

Irmosul:

Mărimu-te pe tine Maica lui Dumnezeu, și te slăvim Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

LUMINÂNDA

Viață îngerească poftind Preacuvioase, pentru aceasta ai supus patimile trupului cu bărbăție, asemenea cu îngerii făcându-te, de Dumnezeu purtătorule Părinte.

A Născătoarei:

Pe tine părtinitoare te avem toți păcătoșii, o preasfântă Fecioară! Tu bine-îmblânzind fă-l pe Fiul tău cu rugăciunile tale cele de Maică.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.

Cuvioase Părinte Andreie, în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat, îndrăzneală având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Pe Cuvântul cel fără început cu Tatăl și cu Duhul, prin glasul Arhanghelului de Dumnezeu Născătoare, în pântece zămislindu-L, decât Heruvimii și Serafimii și Scaunele, mai înaltă te-ai arătat.

A Crucii, a Născătoarei:

Oarecând în vremea răstignirii, Fecioara stând lângă Cruce, dimpreună cu Apostolul cel iubitor de curăție, și plângând striga: Vai mie! Cum pătimești Hristoase, Cela ce ești nepătimirea tuturor.

Și cealaltă slujbă a Utreniei.