SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm cântăm Fericit bărbatul... Slava întâia.

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile Sfântului pe 8, glasul al 2-lea.

Podobie: Cu ce cununi de laudă...

Care laudă de cântări să aducem lui Atanasie? Celui împodobit cu faptele, și îmbogățit cu darurile vărsării de lumina cea luminată de Dumnezeu; sabie, care taie pornirile patimilor; stâlp, care strălucește prin gând cu privirea sfeșnicului înfrânării, ce strălucește în luminătorul sufletului, cu porunca lui Dumnezeu, Celui ce dă viață tuturor. De trei ori.

Cu ce cununi de cuvinte vom încununa noi nevrednicii pe Atanasie? Pe călărețul cel cu călătoria prin văzduh, care se înalță de umblă pe Cer cu dumnezeieștile aripi ale privirilor; pe turnul smereniei cel nesfărâmat; pe zidul chibzuinței cel nemișcat; bunăcuviința cea cinstită a obiceiurilor celor cu bună podoabă, pe cel ce se roagă pentru fiii săi lui Hristos Dumnezeu, Celui ce singur este milostiv. De trei ori.

Zori pururea luminate te-ai arătat Cuvioase, luminător darurilor, care trage pe cei orbiți de patima negurii către lumina cea neînserată, Părinte Atanasie cugetătorule de Dumnezeu. Drept aceea ca pe unul ce ai înmulțit talantul, te-a arătat pe tine Hristos tămăduitor sufletelor, cela ce cu sabia cuvintelor tai putrejunea rănilor celor nevindecate și dai sănătate de mântuire, celor ce se apropie de tine. De două ori.

Slavă... glasul al 6-lea.

Cât este de îndumnezeită viața ta, și sfârșitul tău cu totul sfințit, Părinte Atanasie, că la acesta adunându-se toată mulțimea muntelui, dacă te-a văzut pe tine în pat fără suflare, strigă cuvinte de jale: Dă cuvântul cel de pe urmă slugilor tale, sfinte; învață unde-ți lași pe fiii tăi Părinte, pe care cu adevărat ca un tată milostiv, și iubitor de fii, i-ai miluit. Deci măcar că aici te acoperi în mormânt, dar toți te avem sus, bogată părtinire și rugător către Dumnezeu, noi cei ce te cinstim cu dragoste.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul unul născut, același din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind, și cu firea om făcându-Se pentru noi; nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-l Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD.: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, Vers 10.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor. Și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Și puțin fiind pedepsiți; cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii, și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfa de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpânii noroade, și va împărății într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar și milă este întru cuvioșii lui, și cercetare întru aleșii lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Vers 16.

Drepții în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei, și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptății, și-și va pune luiși coif, judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da războii împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare de pietre, pline se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării, și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți întru noroadele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea; și puterea de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei, schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și noroadele văzând, și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihira hramului. Și ale Sfântului, glasul 1

Să lăudăm pe Cuviosul Atanasie, pe luminătorul lumii cel neapus, că a strălucit mai mult decât soarele întru întărirea credinței, și cu luminări a îndreptat adunările credincioșilor către bunătate. Întâi cu învățături de Dumnezeu insuflate, și cu povățuiri de cuvinte mântuitoare, care îi izvora din buze ca niște izvoare îndestulate de apă. A doua trăgând pe toți spre râvnă către fapta cea minunată, și cu viețuirea cea întocmai cu îngerii, arătându-se cu dumnezeiască cuviință la amândouă, adică, cu viață și cu cuvânt, ca un prea-ales îndreptător de fii. Cu ale lui sfinte rugăciuni Hristoase Dumnezeul nostru, păzește această turmă, și întărește credința cea ortodoxă, ca un Iubitor de oameni.

Glas al 2-lea.

Pe iubitorul de Hristos, pe cel cu numele nemuririi, pe tăinuitorul cel adevărat al Mântuitorului, care este laudă și mărire și îndreptător tuturor sihaștrilor, pe cel sfințit Domnului din pruncie, adunându-ne cetele părinților să-l lăudăm. Căci acesta zămislind întru sine dragoste dumnezeiască, a părăsit înșelăciunea lumii, și a ridicat jugul lui Hristos pe umere, și taberele dracilor le-a înfrânt cu bărbăție, arătându-ne nouă prin fapte calea cea aleasă a dragostei lui Dumnezeu. Că pe aceeași călătorie, alergând și el degrab, a ajuns lumina cea adevărată a Treimii celei atotfăcătoare, o minune de uimire! Și lucru cuvios lui Dumnezeu, căci fiind pământean din fire, s-a făcut întocmai cu ființele cele înțelegătoare de gând, luând de la Dumnezeu nemărginită slavă și cinste. Și rugător ni se face nouă, ca să dobândim bunătățile cele veșnice la ziua judecății.

Glas al 4-lea.

Nevoințele cele preaminunate ale vieții tale celei dintru sihăstrie, au uimit cugetele îngerești, și au spăimântat și pe oameni; căci ca și cum ai fi fost fără de trup, în trup de pământ te-ai luptat cu vrăjmașii cei nevăzuți. Ci dar toate neamurile binecredincioșilor te cântă pe tine, și mai ales cinstită turma ta, laudă luminat ostenelile tale, ca și cum ar fi scrise în stâlp, care l-ai arătat ca o cetate de veselie în pustiu, pe care o ai făcut lăcaș de bunăcuviință cetei pustnicilor, care se înfrumusețează cu minunile tale, ca cu niște îmbrăcăminte de mult preț, și cu luptele tale cele vitejești. Ci a se păzi prin rugăciunile și solirile tale Atanasie, cere de la Hristos, Cel ce are mare milă.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Să trâmbițăm în trâmbiță de cântări; că Darul Duhului cu glas mai frumos decât toată trâmbița ne cheamă pe toți, spre lauda purtătorului de Dumnezeu, Părinte. Împărații și boierii, să laude pe robul cel ales al Împăratului tuturor. Pe cel ce cu toată întrarmarea Dumnezeiescului Duh, a biruit stăpânirile și puterile țiitorului lumii. Păstorii și învățătorii, bine să lăudăm pe îndreptătorul și izvoditorul păstoriei celei cu adevărat alese, pe cel curat întru dogme, pe cel viteaz întru credință, pe cel cu gândul înalt întru privirile minții, întru fapte mai presus de nori, întru învățături pârâu de desfătare, pe îndreptătorul celor rătăciți,pe întăritorul celor clintiți, pe cel milostiv către toți bolnavii. Lauda cea mare a muntelui Atonului, lăudându-l toți să-i zicem: Coroana părinților Atanasie, părtinește nouă slugilor tale totdeauna, și mântuiește turma ta cu rugăciunile tale Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Să trâmbițăm în trâmbiță de cântări, că plecându-se de sus împărăteasa tuturor, Maica Fecioara, încununează cu binecuvântare, pe cei ce o laudă pe ea. Împărații și boierii să se adune împreună, și să vestească cu laude pe împărăteasa, care a născut pe Împăratul, Cel ce bine a voit să mântuiască cu iubirea de oameni pe cei opriți de moarte. Păstorii și învățătorii adunându-ne să lăudăm pe Maica cea Preacurată a Păstorului Celui bun, pe sfeșnicul de aur cel luminat, pe norul cel purtător de lumină, pe cea mai desfătată decât cerurile, pe sicriul cel însuflețit, pe scaunul Stăpânului cel în chip de foc, pe năstrapa cea de aur care ține mana, pe ușa Cuvântului cea închisă, pe scăparea tuturor creștinilor, lăudându-o cu cântări dumnezeiești, așa să zicem: Palatule al Cuvântului, învrednicește-ne re noi smeriții împărăției cerurilor, că nimica nu este cu neputință mijlocirii tale.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasului al 5-lea.

Podobia: Bucură-te cămara...

Bucură-te cela ce vorbești cu cetele cele îngerești Cuvioase Atanasie. Căci cu adevărat pe pământ ai petrecut viața lor, nevoindu-te întru bunătate Părinte, arătându-te oglindă neîntinată curăției, primind strălucirile Sfântului Duh, cele dătătoare de raze, preafericite de unde luminându-te, vedeai cele viitoare, și spunându-le toate mai-nainte, fiind învățat de la dumnezeiasca arătare de lumină a lui Hristos; pe care roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Bucură-te cel ce te-ai făcut începător sihaștrilor și părtinitor nebiruit. Căci tăind rădăcinile patimilor, și răbdând bărbătește năvălirile dracilor, ai scos la iveală rătăcirea lor cea pierzătoare de suflet, Atanasie, iar lucrarea Crucii Mântuitorului, și puterea cea nebiruită o ai arătat, cu care și încingându-te, ai biruit pe toți cei ce se leapădă de dumnezeiasca arătare prin trupul lui Hristos; pe care roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih: Fericit bărbatul carele se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Arătatu-te-ai stâlp cu chip de lumină, întărit cu bunătăți și nor umbritor celor din muntele Atonului, povățuind de la pământ către Cer, pe cei văzători de Dumnezeu, și cu toiagul Crucii despicând marea patimilor, și biruind pe Amalic cel înțelegător, ai aflat suire neoprită către Cer, de Dumnezeu fericite; împreună cu cei fără de trup stând înaintea scaunului lui Hristos. Pe care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas al 6-lea.

Pe cela ce este podoaba părinților, lauda sihaștrilor, izvorul minunilor, și către Dumnezeu solitor nerușinat, adunându-ne dimpreună, o iubitorilor de praznic, să-l lăudăm cu laude de cântare, zicând: Bucură-te îndreptătorul și închipuitorul, și izvodul cel iscusit al vieții sihăstrești; bucură-te luminătorule cel prealuminat, care luminezi toată lumea cu luminile bunătăților; bucură-te mângâietorul celor din suferințe, și fierbinte părtinitor celor din primejdii. Ci tu dar Atanasie, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru această turmă a ta și pentru toți credincioșii, care cinstesc adormirea ta cea preacinstită.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcătorul și Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam a dezlegat. Pentru aceasta ție Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul: Bucură-te; bucură-te Stăpână, folositoarea și acoperământul, și mântuirea sufletelor noastre.

Tropar, glas al 3-lea.

De viața ta cea în trup s-au minunat cetele îngerești, cum cu trupul la luptele cele nevăzute ai ieșit pururea mărite, și ai rănit cetele drăcești. Pentru care Atanasie, Hristos ție ți-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceasta Părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei Învierii:

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce primind patimă, nea mântuit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

Iar unde va fi priveghere la binecuvântarea pâinilor cântăm Troparul Sfântului, de 2 ori și Născătoare de Dumnezeu... o dată.

VEZI: Iar slujba Cuviosului Lampadie s-a așezat să se cânte întru această seară la Pavecerniță.

LA PAVECERNIȚĂ

CANONUL Sfântului Lampadie

Cântarea 1-a, glas 2,

Irmos: Veniți noroadelor să cântăm...

Cu adăogirile cele adăpătoare ale rugăciunilor tale Părinte, adapă candela mea cea sufletească purtătorule de Dumnezeu Lampadie, și suflă întru mine cuvânt, ca să te pot lăuda Cuvioase.

Părinte ridicând Crucea pe umerii tăi, ai urmat Celui ce a răbdat pentru tine răstignirea cea de bunăvoie, omorându-ți trupul fericite.

Slavă...

Luptându-te cu vrăjmașul sihăstrește, și chemând puterea cea din înălțime, l-ai smerit pe el Părinte, și ți-ai împletit ție diademă de biruință.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine va putea să spună precum se cade zămislirea ta cea mai presus de cuvânt, că ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat, care S-a arătat mântuitor nouă tuturor preasfântă Fecioară.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu Doamne cu cuvântul...

Odihnindu-te în munți, și în peșteri ascunzându-te, ai luat Dar dumnezeiesc, cugetătorule de Dumnezeu fericite.

Înălțându-te cu smerirea, și dragostea întrarmându-te, te-ai mutat către odihnele cele înțelegătoare, Părintele nostru.

Slavă...

Viețuit-ai cu postire purtătorule de Dumnezeu Părintele nostru; pentru aceea te-ai ferit de răutatea vrăjmașului, cugetătorule de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe cei ce scapă la tine, mântuiește-i de toată îngrozirea, rugămu-ne ție, ceea ce ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Auzit-am Doamne auzul tău...

Făcându-te bună mireasmă întru Hristos, cu dumnezeieștile tale bunătăți, izvorăști miruri de tămăduiri, de Dumnezeu insuflate.

Fiind ascuns întru mulți ani, te-ai descoperit de Dumnezeu, spre slava Lui, preafericite Părinte.

Slavă...

Având noi acum sicriul moaștelor tale, scoatem dintr-însul sănătăți-le, lăudându-te pe tine Lampadie.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugămu-ne ție Preacurată, ceea ce mai presus de fire ai zămislit pe Dumnezeu, roagă-te pururea pentru robii tăi.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Dătătorule de lumină...

Luminându-te cu strălucirile cele dumnezeiești, pururea ai strălucit luminoase raze de tămăduiri, luminând pe cei ce cu credință cinstesc această pomenire a ta, Cuvioase.

Arătând faptă asemenea de potrivă cu numirea ta, te-ai făcut făclie aprinsă de dumnezeiescul foc al Duhului, și arzătoare de materia păcatului.

Slavă...

Izvorăști izvor de mir cu dulce mireasmă din dumnezeieștile visterii, cele pururea curgătoare spre slăvirea Dumnezeului nostru, izgonind toată suferința patimilor, Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Ție, celeia ce ai născut pe Hristos Ziditorul tuturor, strigăm: Bucură-te Curată; bucură-te ceea ce ne-ai răsărit nouă lumina; bucură-te, ceea ce ai încăput pe Dumnezeul Cel neîncăput.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Din adâncul greșelilor...

Fiind ocârmuit de vânturile Dumnezeiescului Duh, trecând viforul vieții, ai ajuns către limanurile odihnei celei de acolo, Cuvioase.

Liniștindu-te în pustie, și uscând patimile trupului, ai închipuit de iznoavă pustiul lui Ilie, Cuvioase, făcându-te pildă pustnicilor.

Slavă...

Adâncimea lacrimilor tale fericite, s-a făcut pierzare tuturor dracilor, și lumină turmei tale, care pururea te cinstește pe tine preafericite.

Și acum...,

Învrednicește-mă milostivirii tale, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv, care cu sângele Său a mântuit pe oameni din stricăciune.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cel ce a stins cuptorul...

Cu roua înfrânării stingând cuptoarele cele fierbinți ale patimilor, fericite, strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu dătătoarele de lumină făclii ale darurilor din tine luminezi inimile celor ce cu credință cântă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Smerit la inimă, înalt întru viețuire și în minuni te-ai arătat Părinte, cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce Te-ai sălășluit în pântece, și Te-ai născut din Fecioară; Cela ce ai prădat iadul, și ai luminat limbile. Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Dumnezeu care S-a...

Cu descoperiri înfricoșate, și cu semne îngrozitoare te-ai făcut cunoscut celor ce nu te știau, de Dumnezeu cugetătorule, și fiind ascuns în mulți ani, te-ai arătat izvorându-ne nouă mir de tămăduiri, preafericite Părinte.

Adăpându-te fericite din izvoarele Mântuitorului, ne izvorăști nouă dar pururea curgător, și ne mântuiești de primejdii și de patimi, și de scârbe, pe noi cei ce săvârșim sfântă pomenirea ta.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Îngerește ai viețuit pe pământ cu cuget curat, și dezlegându-te de trup, te-ai unit cu îngerii, strigând: Lăudați pe Iubitorul de oameni, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cel unul născut, care dumnezeiește născut neîntrupat mai-nainte de veci, și în vremile de pe urmă S-a născut din Fecioară cu trup. Lăudați-L lucrurile Lui ca pe un Domn, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl, slăvim.

Cel ce pentru noi S-a născut în peșteră din Fecioară, Acela a descoperit credincioșilor lumina Duhului cea ascunsă în peșteră cu sfințenie, sicriul cel cinstit al moaștelor tale, care izvorăște tămăduiri, Lampadie; de Dumnezeu purtătorule.

Slavă...

Nevoitu-te-ai sihăstrește, săvârșind nevoința ta, și călcând toate cursele vrăjmașului, ai mântuit din stricăciune pe cei ce cu dragoste te cinstesc purtătorule de Dumnezeu Lampadie; povățuindu-ne pe noi Părinte, către calea cea cerească.

Și acum..., a Născătoarei:

Iartă-mi mie Doamne, iartă-mi, când vei vrea să mă judeci, și să nu mă osândești pe mine la foc, nici cu mânia ta să nu mă înfruntezi, se roagă Ție Fecioara, care Te-a purtat pe Tine în pântece, și mulțimea îngerilor, și cetele cuvioșilor.

Stihirile Sfântului Lampadie, cele de la Vecernie glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Părinte fericite Lampadie, prin înfrânare și rugăciune neîncetată, ai supus sufletului cugetul trupului, și te-ai făcut plin de darurile Prea Sfântului Duh, cu care întărindu-te ai supus toate taberele duhurilor celor viclene, și le-ai surpat la pământ Cuvioase.

Părinte Lampadie, de Dumnezeu insuflate, arătatu-te-ai nouă ca o comoară ascunsă, zăcând în peșteră, și cu semne și cu minuni bine mirosind sufletele, celor ce cu credință veneau către tine, de Dumnezeu fericite. Pentru aceea strigăm ție: Răpește-ne de la cele rele cu rugăciunile tale și pe noi, care te lăudăm pe tine.

Părinte Lampadie de Dumnezeu înțelepțite, cu petrecerile cele sihăstrești lipindu-te de Dumnezeu, și cu strălucirile Lui luminându-te, sfințit te-ai arătat ca o făclie ce luminează tuturor totdeauna bunătăți mântuitoare. Drept aceea astăzi bucurându-ne, cu credință prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină, de Dumnezeu fericite.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te pierderea dracilor, bucură-te fiica lui Adam, care ai înflorit cu adevărat floarea cea neveștejită, bucură-te slăvirea robilor tăi; bucură-te întru-tot nevinovată dezlegarea răutăților, bucură-te Darul cel mântuitor de la Dumnezeu lumii dăruit, bucură-te preacinstita mântuirea celor ce se roagă ție. Bucură-te Stăpână slava celor ce te măresc pe tine.

Și cealaltă slujbă a Pavecerniței după rânduială și Otpustul.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului, de 2 ori, Slavă..., Și acum... a Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă, Sedealna glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Ca o stea mult-luminoasă a călugărilor, și ca o treaptă știută, și hotar înfrânării, și oglindă prealuminoasă a socotinței te-ai arătat Preacuvioase; cere dezlegare greșelilor, celor ce cu bucurie săvârșesc pomenirea ta, preafericite Atanasie. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Îndreptează-ne la calea pocăinței pe noi, care pururea umblăm pe calea răutăților, și mâniem pe preabunul Domn, ceea ce ești neispitită de nuntă, binecuvântată Marie, scăparea oamenilor celor fără nădejde, lăcașul lui Dumnezeu.

După a doua Catismă, Sedealna, glas 3.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Ținut fiind de dorirea cea dumnezeiască a nemuririi, și luând Crucea pe umere te-ai sălășluit în muntele Atonului, de care mai-nainte ai dorit, unde ai adunat turmă Domnului, Preacuvioase. Pentru aceasta te-am câștigat pe tine călduros rugător către Domnul. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiesc cort te-ai arătat Cuvântului, ceea ce ești singură preacurată Fecioară Maică, care covârșești pe îngeri cu curăția, pe mine cel ce sunt întinat mai mult decât toți cu greșelile trupești, curățește-mă cu dumnezeiești apele rugăciunilor tale, dându-mi Curată mare milă.

După Polieleu, Sedealna, glas 8.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Primind știință și lucrare, și înfrumusețându-ți cugetul, ți-ai îndreptat viața către poruncile cele dumnezeiești, Preacuvioase; pentru că te-ai arătat luminos luminător călugărilor, îndreptând și luminând pe toți către cunoștință. Pentru aceasta lăudând cu dragoste pomenirea mutării tale, strigăm către tine, de Dumnezeu purtătorule Atanasie: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce cu dragoste cinstim pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.

Pe ceea ce este ușă cerească și sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, și vistierie mare a toată lumea, că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, și iertarea greșelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, să dăruiască iertare greșelilor, celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al patrulea

Prochimen, glas 4.

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate cele ce ne-a dat nouă.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi, toate-mi sunt date Mie...

Psalm 50

Slavă..., glas 2

Pentru rugăciunile Cuviosului tău Atanasie, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira glas 6.

Toți să lăudăm pe cel cu numele nemuririi, pe cela ce bărbătește și vitejește a sihăstrit în muntele Atonului, care a adunat și această turmă, și cu dragoste a ridicat casă Domnului, și toate a închinat Maicii lui Dumnezeu, căruia i se și roagă pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea lui.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, al Paraclisului, sau care este în 20 de zile, la Sfântul Prooroc Ilie. Și al Sfântului pe 8.

Canonul Sfântului Atanasie.

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Având numirea nemuririi, cât ai fost cu viață, după ce te-ai mutat de la cele vremelnice, te-ai arătat părtaș nemuririi celei adevărate, Părinte Atanasie. Ci dar stând înaintea lui Hristos, adu-ți aminte de noi cei ce te pomenim pe tine.

Din copilărească pruncie făcându-te cinstitor de Dumnezeu, Cuvioase, lipsirea părinților tăi nicidecum nu te-a zăticnit spre câștigul bunătății, ci toată pofta și dorirea cu totul ai întors către singur Cel ce te-a zidit.

Slavă...

Fiind cuprins de pofta cea către tine, și legat cu dragostea, îndrăznind cânt ție laudă din buze spurcate. Ci dar Părinte fie-mi iertător, și-mi dă putere, să-ți aduc laudă după vrednicie.

Și acum..., a Născătoarei:

Prunc tânăr ai născut mai presus de cuvânt pe Cel vechi de zile, Care arată pe pământ cărări noi de bunătate, de a Căruia dragoste rănindu-se mărită sluga ta Atanasie, ți-a zidit ție această casă Fecioară.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cela ce ai întărit cerurile...

Din copilărie fiind cuprins cu dragostea cea către Dumnezeu, adunând copii cei de o vârstă, și făcând ceată, îi îndreptai duhovnicește, scoțându-i pe dânșii prea-înțelepțește din obiceiurile cele copilărești.

Fiind rănit de dragostea înțelepciunii, ai venit către cetatea cea cu bună norocire a lui Constantin, Părinte Atanasie, și ca o albină înțeleaptă și făcătoare de miere, adunând cuvintele cele mai de folos, ai lepădat cele netrebnice.

Slavă...

Cu vetrela Crucii ocârmuind luntrea cea sufletească, ai trecut liniștit și ușor pe marea vieții cea cumplită, și te-ai adus către dumnezeieștile limanuri ale liniștii, fericite Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel negrăit din Tatăl născut mai-nainte de veci, în vremile cele mai de pe urmă a ieșit din pântecele tău, și a îndumnezeit firea noastră, Maică Fecioară, adunând luminat popoarele cuvioșilor.

Sedealna, glas al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Din tinerețe părăsind toate cele pieritoare și veselitoare ale vieții, cu osârdie ai urmat lui Hristos, Atanasie, și ridicând pe umere Crucea Domnului tău, ți-ai topit trupul întru înfrânări. Drept aceea Domnul Cel preabun te-a și ales pe tine păstor sufletelor, purtătorule de Dumnezeu fericite; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare păcatelor, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.

Pe înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, negrăit ai născut pe Cela ce a făcut toate, și în brațele tale ai avut pe Cela ce ține toate; și din sâni ai hrănit pe Cela ce hrănește lumea. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă Fecioară, ca să mă izbăvești de greșeli, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, că pe tine te am nădejde eu robul tău.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Făcându-ți mintea stăpânitoare patimilor și îndreptându-te cu fapte dumnezeiești, ai săvârșit călătoria cea bună. Și prin bunacredință ai biruit pândirile și viclenirile și măiestriile dracilor, alegând ca un înțelept partea cea mai bună.

Supunându-te la jugul cel ușor al Domnului, și îndreptându-te cu frica cea dumnezeiască, și curățindu-ți trupul și sufletul, te-ai făcut pricină de curăție, și de întregimea minții, și hotar postirii, și pecete a nepătimirii și a dragostei Atanasie.

Slavă...

Împărtășindu-te tu de învățătura Bisericii și de cea de afară, foarte cu înțelepciune ai osebit fiecăruia învățătura cea după cuviință și de folos, fiind îngrădit cu dreptate și cu înțelegere, cu smerirea, cu mintea și cu bărbăția, și încuviințat cu celelalte daruri.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpânul, Cel ce Se poartă înfricoșat pe umerii Heruvimilor, S-a sălășluit în pântecele tău, Curată, ca pe un scaun de foc, și cu luarea trupului a îndumnezeit ființa cea omenească, precum învață cel ales între cuvioși Atanasie, ceea ce ești singură pururea lăudată.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Arătatu-te-ai ca un magnet, trăgând cu dulceața cuvintelor tale, către învățătură și către ascultarea povățuirilor, pe cei ce pofteau a vedea totdeauna, și a privi cinstitul și veselitorul tău chip, Părinte.

Plecându-te dumnezeieștilor legi, și ascultând poruncile Celui ce te-a făcut, te-ai arătat puitor de lege sihaștrilor, și îndreptător iscusit, și învățător celor fără de minte, și povățuitor celor rătăciți, și luminător celor din întuneric, pururea pomenite.

Slavă...

Arătându-te chip bunătăților și lăcaș darurilor Preasfântului Duh, ai zidit sfințită casă de învățătură, și de veselie, rânduind toată petrecerea și viețuirea ce se cuvine sihaștrilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Gura cea ritoricească nu poate a te lăuda pe tine după vrednicie, prealăudată fiind mai înaltă decât Heruvimii și decât toată zidirea. Pentru aceea dimpreună cu dumnezeiescul Atanasie roagă pe Stăpânul pentru noi toți.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Cu ostenelile tale ai omorât poftele trupului, și te-ai răstignit pe tine însuți lumii și patimilor, stând către Dumnezeu, cu posturi și cu lacrimi cu rugăciuni și cu laude neîncetate, Cuvioase Atanasie.

Fiind mai-mare pustnicilor celor din muntele Atonului, și închipuire și pildă faptelor celor bune, ai împodobit toate sălășluirile sihaștrilor cele de acolo.

Slavă...

Făcutu-te-ai dulce, drept și bun, blând și cumpătat, bine primitor, bine apropiat, și milostiv, iertător, bine îndurător lin la obișnuiri, urmând obiceiurilor lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătându-te ca un nou Moise ai făcut asemenea staulul ca alt cort, preacinstite, care l-ai și înmulțit cu ostenelile și cu sudori, și l-ai închinat Maicii lui Dumnezeu.

CONDAC, glas al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

Ca și către un văzător al ființelor celor fără materie, și lucrător tâlcuitor prea-adevărat, turma ta strigă către tine de Dumnezeu grăitorule: Nu înceta a te ruga pentru slugile tale, să se izbăvească de ispite și de primejdii, cei ce strigă către tine: Bucură-te Părinte Atanasie.

ICOS

De sus luându-ți chemarea ta cu preamărire, viața cea nemuritoare ai moștenit; că cu trup fiind pe pământ, și viață fără de trup petrecând, ai fost nebiruit de patimi. Pentru aceasta te lăudăm Părinte: Bucură-te cela ce ești călugărilor mărire luminată; bucură-te stâlpul cel strălucit al înfrânării. Bucură-te cunoștința bărbăției cea mărită; bucură-te arătarea preaînțeleptei științe. Bucură-te cumpăna dreptății cea întocmai-stătătoare cu adevărat; bucură-te cela ce ai săvârșit cu cuvântul pornirile lucrărilor tale. Bucură-te mintea ceea ce te îndulcești de gândurile cele negrăite; bucură-te cela ce ai minunat toată făptura cu creștinătatea ta. Bucură-te prin care s-au rușinat dracii; bucură-te prin care toată patima s-a omorât. Bucură-te izvorule al râurilor celor curgătoare de viață; bucură-te mântuitorule al celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te Părinte Atanasie.

SINAXAR

În această lună, în 5 zile, pomenirea Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Atanasie din Aton, și cei împreună cu dânsul șase ucenici ai lui.

Stih: Marele Antonie cu adevărat a fost părinților început,

Iar dumnezeiescul Atanasie îndumnezeit sfârșit.

Lui Atanasie și celor șase ucenici ai săi cu adevărat,

Risipirea Bisericii, trupeștile lor lăcașuri le-a sfărâmat.

Deși Atanasie cu anii mai pe urmă s-a ivit,

Însă prin osteneli și pe cei vechi i-a covârșit,

Pe Atanasie în a cincea zi, îngerii spre dumnezeiasca cetate îl sui.

Luceafărul acesta strălucit ai lumii, avea patrie Trapezunda cea despre Lazi. Născut fiind din părinți de bun neam, și de Dumnezeu iubitori. Însă tatăl său se trăgea cu neamul din Antiohia; iar maică-sa era crescută acolo. Deci având copilul niște începuturi ca acestea, odrăslind dintr-o rădăcină de bun neam ca aceea, asemenea i-a fost și creșterea, și îndată s-a dat la învățătura sfintelor cărți. Pe care ispitindu-o foarte i se făcu poftă, întru atâta încât a ajuns și la învățătura și știința cea desăvârșită. Pentru aceea mergând și la Constantinopol, se umplu de învățături, despre o parte învățând el de la alții, iar despre alta învățând el pe alții. Și fiind tânăr de vârstă, avea minte de bătrân, iubind cu tot sufletul curățenia, și primind petrecerea cea grea sihăstrească, la al căreia sfârșit gândind a ajunge, s-a dus la Chiminan, și este acest Chiminan un munte al Asiei, înalt și anevoie de umblat, întru care era o mănăstire ce avea egumen pe Mihail acela ce se numea Maleiti, om dumnezeiesc, și vieții călugărești foarte ales nevoitor, care chivernisea și povățuia pe monahii cei ce erau supuși lui spre viața cea cerească; cu care împreună numărându-se și fericitul, s-a numit pentru dumnezeiasca schimă Atanasie, căci mai întâi îi era numele Avramie. Deci în scurtă vreme întrecu pe toți cei ce erau nevoitori la osteneli robindu-și trupul, și chinuindu-l, și uitându-se numai la dulceața vieții celei cerești. De aceea de acolo pentru cinstea ce i se da de către toți, pentru bunătățile cele sufletești ce avea, s-a dus la muntele Atonului, care și acest munte este în Macedonia, fiind înalt și lung ce se trage foarte spre mare într-un cap de pisc lung. Deci s-a dat acolo ucenic la un stareț, primindu-i cu dragoste, și cu înțeleaptă cuviință ascultarea și a vărsat lângă dânsul multe sudori duhovnicești. Apoi din dumnezeiasca descoperire, sculându-se de acolo s-a dus spre părțile cele mai dinlăuntru ale muntelui celui ce s-a zis mai sus. Și fiind mult rugat de cel ce a strălucit întru voievozie și între împărați, Nichifor Foca; care îl văzuse mai-nainte, și era împrietenit cu dânsul, a zidit o biserică înfrumusețată maicii lui Dumnezeu, și multe chilii și case mari din temelii le-a ridicat pentru sălășluirea și petrecerea fraților. Și făcând încă și o Lavră de multă gloată de oameni, cu prea-mari osteneli, către Domnul s-a mutat. Moartea lui așa a fost: Că neîncetând fericitul a se chinui cu grele osteneli, se silea să prefacă bolta ceea ce era mai dinlăuntru, și la mai bună făptură să o aducă. Și așa el suindu-se, ca să încheie lucrul s-a surpat bolta și l-a împresurat pe fericitul, și cu alți șase frați dimpreună. Acesta precum spune cartea ceea ce scrie de istoria lui, s-a arătat făcător și de alte nespuse minuni, slăvindu-se cu cuvinte de învățătură și cu fapte, și cu mai-nainte vederi. Tămăduit-a și pe oarecare lepros. Încă și pe cei ce se cufundase în mare, și pe cei ce călătoreau cu dânsul i-a izbăvit din primejdie cu corabia. Și după chinuitul său sfârșit, un frate oarecare dintr-o boală foarte grea, punându-și asupra o mahramă care era cruntată de sângele Sfântului, s-a vindecat. Și alte multe vrednice de pomenire și de cuvânt, face Dumnezeul minunilor printr-însul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Lampadie.

Stih: Aprinzând făclia dumnezeieștilor bunătăți fericite,

Lampadie întru bucurie intri acum bucurându-te

Acesta din pruncie dându-se pe sine spre viața sihăstrească, și Duhului supunându-și gândul trupului prin ținerea poftelor și desele rugăciuni, a strălucit ca soarele, și a luminat pe cei ce erau întunecați cu drăceștile înșelăciuni. Și trăind a făcut multe minuni. Și către Domnul mutându-se, acestea pururea dându-le celor ce cer cu credință, și mărturisește peștera în care zac cinstitele și sfintele sale moaște.

Tot în această zi, nevoința Sfântului Mucenic Vasile; și a celor dimpreună cu dânsul șaptezeci de Mucenici, ce au mărturisit în Schitopoli. Și târnosirea Bisericii Sfântului Mucenic Iulian, ce este lângă târg.

Tot în această zi, Sfântul noul cuvios Mucenic Ciprian, care în Constantinopol la anul o mie șase sute șaptezeci și nouă de sabie s-a săvârșit.

Stih: Ciprian de dragoste învăpăiată ardea,

Și muncile cu adevărat ca desfătări le socotea.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Vestirea vieții și a isprăvilor tale Părinte, a pătruns mai toată lumea, și ai ajuns la înălțimea cea slăvită, mărindu-te pe tine Dumnezeu, ca pe unul ce te-a făcut la toți vestit.

Urmând învățătorului tău Părinte, te-ai făcut purtător de grijă săracilor, părtinitor văduvelor, luător aminte de săraci, celor întristați grabnică mângâiere, celor din primejdii liman, năpăstuiților apărare.

Slavă...

Știindu-te că ești stea a toată lumea, și sihaștrilor luminător neapus, ajutor celor din nevoi, celor păcătoși mare scăpare, te pun înainte pe tine mijlocitor, și solitor către Stăpânul Hristos, preacinstite.

Și acum..., a Născătoarei:

Poftind sluga ta a vedea slava cea negrăită a Fiului și Dumnezeului tău, Născătoare de Dumnezeu, luând cinstita sa Cruce, a mers pe urmele Lui cele purtătoare de viață și dumnezeiești.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul.

Vitejește biruind începătoriile și stăpânirile întunericului, te-ai făcut mare învățător și povățuitor de mântuire, descoperind viclenirile și pândirile și înșelăciunile lor, și păzind turma ta nevătămată de toată viclenirea dracilor Atanasie.

Umblând pe pământ ca un om, viețuirea o ai avut cu adevărat în ceruri, arătându-te asemenea îngerilor, cu petrecerea, și împlinind viețuirea acelora, cu care împreună cânți acum: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Adunându-ne astăzi dimpreună, te lăudăm după vrednicie, și cinstim sicriul moaștelor tale, cerând cu rugăciunile tale mântuire de patimi, lăsare de păcate, dezlegare de toată nevoia, cei ce săvârșim sfântă pomenirea ta cu credință și cu bucurie în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Precum s-a sălășluit odinioară Ilie în Carmel, așa și tu petrecând în muntele Atonului, ai poftit să fii însuți osebit împreună cu Dumnezeu, și luminându-te cu priviri dumnezeiești, te-ai făcut slugă preacuratei Maici lui Dumnezeu, strigându-i dimpreună cu Arhanghelul: Bucură-te!

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Curăție, întregime de minte, și viețuire curată, și viață nespurcată, și săvârșind petrecerea pe pământ ca un fără de trup, te-ai suit către petrecerile cele cerești, și te veselești dimpreună cu toți cuvioșii și cu toți drepții, rugându-te lui Hristos pentru noi toți.

Foarte ai mărit pe pământ pe Stăpânul tău, și slăvindu-L pe El prin mădularele tale, te-ai arătat mărit prin privire și prin faptă, și te-ai făcut lăudat pretutindenea. Că știe și vrăjmașul a se mira foarte tare de fapta cea bună, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

Împărtășindu-te îndumnezeirii celei adevărate și vieții celei nemuritoare Părinte, te-ai unit cu oștile celor fără de trup, și te-ai numărat în cetele cuvioșilor, și dănțuiești cu toți cei aleși, cu care dimpreună roagă-te Stăpânului tău neîncetat pentru turma ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Știindu-te pe tine cinstită Stăpână sluga ta Atanasie, că ești Biserică sfințită și încăpătoare Unuia din Treime, a ridicat gata Biserică cinstită, întru slava și întru cinstea ta, întru care nu înceta a-i dărui neîncetat ajutor cu rugăciunile tale.

LUMINÂNDA

Podobie: Privind ucenicii...

Ca un luceafăr luminos ai răsărit de la locurile răsăritului, și cu lumina bunătăților tale Atanasie, ai luminat părțile apusului; ci nu înceta a te ruga Domnului pentru lume. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă împărăteasă a tuturor, prin rugăciunile cinstitului tău Atanasie, păzește turma ta neatinsă de toată împotrivirea, care totdeauna te laudă pe tine, ceea ce ești părtinitoare lumii.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 8.

Podobie: O preaslăvită minune...

Cinstită este cu adevărat moartea Cuviosului Tău Hristoase, înaintea Ta; că iată sluga Ta din tinerețe a izvorât izvor de minuni, care și după moarte gonește toate bolile, și gonește duhurile vicleniei, cărora încă fiind viu, a tăbărât împotrivă-le până și la sânge. De două ori.

Sicriul moaștelor tale Atanasie preaînțelepte, izvor de minuni, și pârâu de daruri l-a arătat Domnul oamenilor, că le-a dăruit vedere, boala leprei o a curățit, pe cei cuprinși de duhuri necurate, îi mântuiește de puterea lor, și îi face cu minte întreagă.

Bucură-te podoaba sihaștrilor, steaua pustnicilor, lauda păstorilor, și locuitorule împreună cu cuvioșii, Părinte Atanasie; bucură-te izvorul dragostei și al curăției; bucură-te locașul Treimii; bucură-te sfeșnice prealuminat al chibzuirii; bucură-te îndreptătorule preadrept al bunătăților, și stâlp însuflețit.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Toți să lăudăm pe cel cu numele nemuririi, pe cel ce bărbătește și vitejește a sihăstrit în muntele Atonului, care a adunat și această turmă, și cu dragoste a ridicat casă Domnului, și toate a închinat Maicii lui Dumnezeu, căreia i se și roagă pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână împreună cu Cuviosul Atanasie, să se miluiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mure.

Ecteniile și Otpustul.

Ceasul întâi și cel desăvârșit Otpust.