SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glas 3

Podobie: Dat-ai semn...

Luminat a răsărit ca soarele pomenirea ta cea de toți prăznuită, strălucind cu razele faptelor tale celei îmbunătățite, preafericite, și luminând cugetele credincioșilor, cu lumina minunilor tale, pe care prăznuindu-o cu bucurie te lăudăm, și cu credință te fericim pe tine Cuvioase Părinte Sisoe, cela ce ești lauda călugărilor.

Ca un înger pământesc ai viețuit veștejindu-ți trupul tău, preafericite Părinte, și cu privegheri prin înfrânare pururea cugetând pomenirea morții, și adăugându-te întru cele dumnezeiești prin suișuri foarte mari, către dorirea cea desăvârșită. Drept aceea te-ai apropiat către însuși vârful ei.

Minune mai presus de cuget s-a făcut la adormirea ta dumnezeiescule, cel cu cuget cuvios, când a sosit fără veste adunarea sfinților, că fața ta Părinte înțelepte a strălucit ca soarele, arătând curăția sufletului tău cea cu chipul de fulger, și încredințând pe toți, ce fel de sfârșit ai dobândit.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine palatul cel preacurat al Împăratului te rog, pe ceea ce ești mult-lăudată, curățește cugetul meu cel spurcat de tot păcatul, și mă fă lăcaș de veselie Treimii Celei Preaînalte, ca să slăvesc puterea ta, și mila cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Suferit-ai în inima ta Preacurată sabie cu două ascuțituri, precum ți-a zis ție Simeon, și ți-ai rănit cu dânsa cele dinlăuntru ale tale, dacă ai văzut pe Fiul tău spânzurat pe lemn, Preacurată. Pentru aceea strigai: Fiul meu! Nu mă trece cu vederea, ci grăbește de te scoală, precum ai zis mai-nainte, îndelung-răbdătorule.

Tropar, glasul 1.

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Sisoe; și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih, și al Sfântului Sisoe pe 4.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glas al 8-lea:

Irmos:

Să cântăm Domnului Celui ce a povățuit pe norodul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Prin rugăciunile tale Părinte înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi ca unul ce stai acum cu îndrăzneală multă înaintea vieții.

Lepădând poftele trupului, Părinte te-ai luminat cu pofta cea dumnezeiască, și ai pierdut toată negura patimilor.

Slavă...

Primind Părinte, în lăuntrul inimii tale raza cea fără materie, cu dragoste ai urmat după Cel ce te-a chemat, Sisoe Părintele nostru.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuește-mă pe mine care sunt învăluit cu viforul tuturor dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe Mântuitorul, care este liniștea a toată lumea, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Cu tărie ai supus trupul la cuget Cuvioase, iar sufletul l-ai arătat neplecat robiei patimilor.

Cu osteneli înțelepțește bine-lucrând arătura sufletului tău Cuvioase, ai odrăslit spicul nepătimirii și al minunilor.

Slavă...

Cu nemurire făcătoare de viață te-ai îmbrăcat mărite, urmând lui Hristos, drept aceea ți-a dat ție Dar a învia și morți.

Și acum..., a Născătoarei:

Loc de sfințenie și masă înțelegătoare, care ai ținut pâinea pe Hristos viața tuturor, te lăudăm pe tine Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glas 1.

Podobie: Mormântul tău Mântuitorule...

Cu puterea înfrânării și cu fapta bunătăților, dezmierdările trupului ai omorât înțelepte. Drept aceea crescând prea-ales întru suișuri, ai ajuns către calea cea aleasă Părinte și stai pururea înaintea lui Hristos împreună cu îngerii, Sisoe Părintele nostru.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Și hrănitoare lui Dumnezeu, și Maică te-a numit pe tine, cu limba cea de Maică, propovăduitorul Darului, cunoscând prin Duhul a fi Dumnezeu cel din pântecele tău, și născându-se, l-a arătat cu degetul, că este Mielul, care ridică păcatele lumii, cu împărtășirea cea mai proastă, Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Maica Ta cea fără prihană Hristoase, văzându-Te mort pe Cruce întins, strigă: Fiul meu Cel dimpreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, ce rânduială nespusă este aceasta, prin care ai mântuit zidirea cea înțeleaptă a mâinilor Tale celor preacurate.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Cu ploaia Darului ai izvorât râuri de minuni, care curăță de spurcăciuni, pe cei ce cu credință năzuiesc la tine fericite Părinte.

Cu rugăciunile cele de toată noaptea, și cu stările în picioare de toată ziua curățindu-ți sufletul, l-ai făcut pe el casă Treimii, Cuvioase.

Slavă...

Depărtatu-te-ai pe sineți fugind în pustie, și așteptând pe Cel ce te mântuia pe tine de împuținarea sufletului, și de răutate, preafericite Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Munte netăiat te-a văzut pe tine odinioară Avacum, Preacurată, dintru care s-a arătat Dumnezeu, și ne-a înnoit pe noi, care eram sub păcat.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mânecând strigăm Ție Doamne: Mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Făcându-te lăcaș Dumnezeirii Celei în trei Sori, ai șters chipurile patimilor din sufletul tău.

Slavă...

Omorându-ți cugetul trupului tău, purtătorule de Dumnezeu, ai înviat morți cu ajutorul Duhului.

Și acum... A Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce ai născut pe Soarele Darului Cel neapus, luminează-mă pe mine cel întunecat.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Având înfrânare, rugăciune, dragoste curată, smerire întărită, și iubire adevărată către Hristos, ai scăpat de toată pierzarea chitului celui înțelegător.

Dumnezeu ți-a îndreptat cărările tale cele către El; Cel tare te-a făcut pe tine cu adevărat tare, ca să calci pe capetele șerpilor, și ale scorpiilor, purtătorule de Dumnezeu preafericite.

Slavă...

Cu plecarea ta cea către Dumnezeu, te-ai făcut arătat Dumnezeu, cu dragostea cea deplină către lumină, și înger pământesc și om ceresc, purtătorule de Dumnezeu Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Marie odorul cel preacurat al fecioriei, curățește-mi gândul de negura patimilor, și umple inima mea de Dar și de dreptate, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Sihăstrind, înger pe pământ te-ai văzut, luminând Cuvioase gândurile credincioșilor cu dumnezeiești semne totdeauna. Pentru aceasta pe tine Sisoe cu credință te cinstim.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Sisoe cel mare.

Stih: Având Sisoe nevătămată frumusețea sufletească,

Întreg se mută la slava cerească,

În a șasea zi bucurându-se,

Înțeleptul Sisoe de pe pământ în Cer este suindu-se.

Acest fericit iubind pe Dumnezeu din pruncie, și ridicând pe umerii săi Crucea lui Hristos, a urmat după dânsul, și biruind războaiele și bântuielile nevăzuților vrăjmași, a mers la luptele cele sihăstrești și ostenitoare. Și smerindu-se desăvârșit, a luat de la Domnul tuturor Dar a învia morții. Deci viețuind îngerește îngerul cel în trup și fără de trup, s-a mutat spre viața cea curată și fără materie, unde sunt lăcașurile sfinților, și lumina cea dea pururea, rugând pe Hristos pentru noi.

Tot în această zi, nevoința Sfintei Mucenițe Lucia Fecioara, și a lui Rix Vicarul, și a altor mulți care în Campania au pătimit.

Stih: Văzând Lucia a lui Rix tăiere,

La tăiere n-a scos glas de temere.

Aceasta fiind prinsă de Rix, și nevrând să se plece a face jertfă la idoli, și înfricoșând-o, că i se vor da multe munci, ea mai vârtos l-a tras și pe dânsul la credința în Hristos, și li se tăiară capetele amândurora de ighemonul ce era acolo.

Tot în această zi, Sfinții douăzeci și patru de Mucenici care împreună cu Lucia și cu Rix au mărturisit, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Omorâta sabia o două zecime și o pătrime a mucenicilor.

Pentru tine Hristoase slava mucenicilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfințitului Mucenic Astie episcopul Dirahiei.

Stih: Cu minunat chip ridicându-te și sfârșitul l-ai aflat minunat

Ca cel cu miere uns, și de albine mușcat.

Acesta a fost în zilele împăratului Traian și ale ighemonului Agricolae. Deci fiind prins de cei mai mari ai cetății, și neplecându-se a jertfi la idoli, a fost adus la Agricolae și bătut cu mâini de plumb și cu vine de bou și stând în credința lui Hristos, îl unseră cu miere și-l spânzurară deasupra zidului cu fața în sus, pe vremea secerei când ardea soarele, și chinuindu-se fericitul de mâncărimea muștelor și a viespilor, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Arhip și Filimon, și Sfinții Mucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah și Onisim, care in feluri de chipuri au pătimit.

Stih: Filimone sărutarea cea rece a vânzătorului, pe Hristos îl răstignește.

Dar și pe tine dragostea cea înfocată a lui Hristos pe Cruce te pironește.

Stăpânia minții tale cea domnitoare,

Arată-o Arhipe către a cailor sălbatică alergare.

Folos a aflat Onisim, prin tăierea sabiei,

Luând strălucita cununa nevoinței:

Apolonie îndoită vrednicie a avut,

Ca cel ce către amândouă, către mare și către ardere s-a nevoit.

Alexandrion deși în jos alergă,

Dar în sus spre Dumnezeu Cuvântul se înălță.

Voiam a pătimi ceva și decât sabia mai mult

Zicea Epimah prin tăiere de sabie luând sfârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Toată lumina Duhului o ai primit cu minte curățită, și te-ai făcut luminător credincioșilor, celor ce strigă: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Cu focul cel dumnezeiesc al înfrânării ai ars spinii păcatului și te-ai mutat către lumina cea înțelegătoare, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește-mă Maica Mântuitorului, pe mine cel cuprins întru adâncimea păcatelor, și mă răpește din toată răutatea vrăjmașului, ca mântuindu-mă să slăvesc părtinirea ta.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Slujindu-te cu rugăciuni neîncetate, ai lepădat stricăciunea patimilor de la suflet, și ai curățit vederea cugetului tău. Drept aceea Sisoe te-ai învrednicit ca un Prooroc a vedea mai-nainte cele viitoare, cu bună credință cântând: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Îngerește ai viețuit fiind în trup Cuvioase, și taberele cele potrivnice le-ai biruit. Drept aceea cu veselie te-ai sălășluit Părinte, în viața cea fără materie, unde sunt cetele îngerilor, cu care dimpreună acum strigi: Preoților binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu sfințitele tale rugăciuni cele către Dumnezeu, curățește sufletul meu, fiind împresurat de spinii patimilor, și de robia care mă cuprinde, mântuiește-mă, Părinte purtătorule de Dumnezeu, ca curat să cânt: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind sfințită de Duhul, ai primit în pântecele tău pe Făcătorul firii omenești, și negrăit l-ai născut pe El, Fecioară preacurată, pe care neîncetat lăudându-L, strigăm: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului, și Mântuitorului, a strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...

Arătatu-s-a minune înfricoșată pe însăși vremea adormirii tale, strălucindu-ți, fața Părinte mai mult decât soarele, când au venit cetele sfinților, ca să ia duhul tău, și să-l ducă la Dumnezeu Făcătorul tău.

Îndulcindu-te de frumusețile cele dumnezeiești, și îndumnezeindu-te după Dar, și luminându-te cu luminile cele prealuminate de acolo, mântuiește cu rugăciunile tale de stricăciunea cea întunecoasă a patimilor, pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, preafericite Părinte.

Slavă...

Slujind lui Dumnezeu cu cuvioșie, te-ai făcut drept fără de prihană, depărtat de toată răutatea, cuvios și fără de răutate. Pentru aceea s-a odihnit Treimea în inima ta, și acum arătat te îndulcești de Dânsa, Părinte vrednicule de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Ci tu, ceea ce ne-ai răsărit nouă lumina cea din lumină, luminează-mă și mă mântuiește, și nu mă trece cu vederea pe mine, care pier cumplit, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie s-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Patimile sufletului și ale trupului, omorându-le prin înfrânare de Dumnezeu purtătorule, Dar ai luat de sus a învia morții, și bolile a vindeca, și a izgoni duhurile cele viclene, Cuvioase Părinte Sisoe, lauda sihaștrilor și slava drepților, cu care roagă-te neîncetat pentru lume dumnezeiescule.

A Născătoarei:

Nădejdea celor deznădăjduiți, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, cu lacrimi strig ție dintru adâncul inimii mele: Răpește-mă Fecioară din pântecele iadului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.