SFÂNTUL ILIE

VEZI: Tipicul nicidecum nu pomenește pe sfânta Muceniță Chiriachi; ci împreună cu Sfântul Toma, Sfântul Acachie este cu slujbă. Iar noi urmând Mineielor Grecești am pus pe sfânta Muceniță.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Sfântului Toma 3, și ale sfintei Mucenițe 3 Stihirile Sfântului Toma glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Luminător de Dumnezeu luminat te-am cunoscut Părinte, cel ce luminezi lumea cu razele cele înțelegătoare, și risipești întunericul tulburării celei viclene a dracilor. Pentru aceea cu credință prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină, fericite.

Făcându-te odinioară vestit întru viață, cu avere și cu puternicie, cu cuviință te-ai îmbrăcat în chipul călugărilor, Părinte Toma, râvnind sărăciei Celui ce pentru noi s-a întrupat. Pentru aceea te-a îmbogățit cu multe daruri.

Cu stâlp de foc văzut te-a povățuit pe tine Dumnezeu către mântuire, către limanul cel liniștit, către adăpostirea nepătimirii, și cu rugăciunea ta Părinte ai izvorât apă, și celor ce nu vedeau le-ai dăruit vedere, și ologilor bună alergare.

Alte Stihiri ale Muceniței glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Muceniță a lui Hristos purtătoare de chinuri, stătut-ai înaintea divanurilor cu bărbăție, propovăduind pe Hristos, care a primit răstignire de bunăvoie, și suferind legături și toate chinurile, cu bucurie ai alergat către cele cerești, numărându-te în cetele mucenicilor celor dintâi, și câștigând slavă veșnică.

Arătatu-te-ai aleasă mireasă Cuvântului, Celui ce S-a arătat pe pământ; cu adevărat strălucind cu frumusețea faptelor celor dumnezeiești, și cu podoabele cele luminate ale dumnezeieștii nevoințe, pentru aceea ai locuit în cămara cea cerească, unde dănțuind pururea, ca o fecioară și Muceniță adu-ți aminte, de cei ce își aduc aminte de tine, Chiriachi.

Din rădăcină de bună laudă. Chiriachi te-ai arătat ramură preafrumoasă, aducând roadă de mântuire, isprăvile nevoinței, și veștejind cu Darul odraslele necredinței. Pentru aceea cinstim cu dragoste sfințită pomenirea ta, și îmbrățișăm acum sicriul moaștelor tale, luând de la el darul tămăduirilor.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Dea-dreapta Mântuitorului a stătut fecioara, și purtătoarea de chinuri și Mucenița, înconjurată fiind cu bunătățile nebiruit, și împodobită cu untuldelemn al curăției, și cu sângele nevoinței, și strigând către Dânsul cu bucurie, făclii ținând: La mireasma mirului Tău am alergat Hristoase Dumnezeule, că m-am rănit cu dragostea Ta eu; să nu mă osebești pe mine Mire ceresc. Pentru rugăciunile ei atotputernice Mântuitorule, trimite nouă milele Tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Surpă prealăudată puterea vrăjmașilor celor ucigași, și prefă întristarea poporului tău spre veselie, Fecioară, și ne dă milă, ca mântuindu-ne să te lăudăm.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană viața noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se, striga: Fiul meu și Dumnezeul meu! Mântuiește pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă... a Muceniței, glasul al 2-lea:

În cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al lui, acolo s-a sălășluit sfânta, păzindu-și candela nestinsă, să auzim dar lauda fecioarei: O feciorie casa lui Dumnezeu! O feciorie slava mucenicilor! O feciorie vorbitoare dimpreună cu îngerii.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Multe dureri ai răbdat la răstignirea Fiului și Dumnezeului tău, Preacurată, suspinând, lăcrimând, și văitându-te: Vai mie Fiul meu preadulce! Cum pătimești fără dreptate? Vrând să mântuiești pe toți pământenii cei din Adam. Pentru aceea preasfântă Fecioară pe tine te rugăm cu credință, fă-ni-L nouă pe El milostiv.

Tropar, glas 8.

Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Toma, duhul tău.

Slavă..., al Muceniței, glas 4:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Chiriachi, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Sfântului Toma.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Veniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Primind în sufletul tău lumina dumnezeiescului Dar mărite, ai părăsit negura patimilor ca pe alt Egipt, și ai avut viață cerească.

Făcându-te vestit în viață Părinte, ai ridicat multe semne de biruință împotriva vrăjmașilor, și sihăstrind cu cuviință, tare ai rănit mulțimea dracilor.

Sihăstrește împleticindu-te cu vrăjmașul Cuvioase, l-ai smerit pe el cu ajutorul Dumnezeiescului Duh, și ai luat din Cer cunună de biruință.

A Născătoarei:

Numai tu Fecioară ai născut pe Dumnezeu, Cel ce întru toate este neîncăput, făcându-Se întru tine încăput, pentru bunătate; pe care roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Alt CANON al Sfintei.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul și Irmosul același,

Cu bucurie să dănțuim întru pomenirea Muceniței celei purtătoare de chinuri, și să strigăm: Hristoase Mântuitorule îndurate, mântuiește lumea Ta prin rugăciunile ei.

Luminându-se mărita Chiriachi cu lumina Ta Iubitorule de oameni, a scăpat de întunericul înșelăciunii, celei cu mulți dumnezei, și tuturor a strălucit lumina tămăduirilor.

Slavă...

Ca să fii bineplăcută lui Hristos Mirelui Celui nemuritor, întru nimic ai socotit moartea și focul și chinurile. Pentru aceea te-ai învrednicit slavei celei nemuritoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Oprit-ai pornirea cea silnică a morții Preacurată, născând pe Hristos pricinuitorul nemuririi, pe care văzându-L iadul că a murit de a Sa bunăvoie, s-a cutremurat.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Întărește-ne pe noi întru Tine...

Plecându-se Dumnezeu rugăciunilor tale, te-a slobozit de legături prin mâna Proorocului, și te-a îndreptat să mergi către podvigurile cele ostenitoare ale sihăstriei.

Cela ce bine a voit odinioară, să treacă Israil pustiul prin stâlp, te-a povățuit pe tine cu stâlp de foc, cunoscând mai-nainte bun-neamul sufletului tău.

A Născătoarei:

Cu adevărat cădelniță de aur, și năstrapă a manei, și munte dumnezeiesc și palat veselitor al lui Dumnezeu te numim pe tine Fecioară.

Alt Canon,

Irmos același:

Arătându-te tu Muceniță cu frumusețe curată, nestricată și frumoasă, te-a luat pe tine mireasă, Cuvântul lui Dumnezeu, îndrăgindu-te pe tine pentru bunătatea Lui cea desăvârșită.

Veștejind frumusețile cele de afară, ți-ai arătat frumusețea cea dinlăuntru, Celui ce știe cele ascunse, pentru aceea S-a logodit cu tine, Muceniță.

Slavă...

Ca o ramură sfințită, frumos ai înflorit din rădăcină sfântă fecioară Muceniță, și ai odrăslit roduri frumoase, care pricinuiau ție desfătarea cea nemuritoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce ai născut pe înțelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatnică, mântuiește-mă de răutatea înșelătorului cu mijlocirea ta, ceea ce singură ești cu totul fără prihană.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce te lăudăm pe Tine.

CONDAC, glasul al 4-lea,

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Mare biruință bărbătește ai arătat, aprinzându-te de dragostea cea dumnezeiască, pe împăratul cel stricăcios, și toate cele frumoase ai biruit, săvârșind sălășluirea la muntele Maleo dintru care te-ai suit la cele cerești către Împăratul împăraților, Toma; roagă-te neîncetat pentru noi toți.

Sedealna, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Bine-plăcând Domnului Cuvioase, prin fapte dumnezeiești și prin viețuire curată, te-ai învrednicit moștenirii celor fără de trupuri, Toma preafericite.

Slavă..., Sedealna Sfintei, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu lucirea curăției ai înflorit ca crinul cel din văi, cu miros bun lui Hristos prealăudată Muceniță Chiriachi, și cu luminile dumnezeieștii cunoștințe te-ai luminat, gonind stricăciunea rătăcirii cea nesuferită. Drept aceea și prăznuim pomenirea ta Muceniță.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzând mai-nainte cea stearpă venirea ta, și răsunând în urechi glasul închinăciunilor tale, nu se dumirea ce lucru va să fie, cunoscând dinlăuntru că pruncul sălta în pântecele ei, cu închinăciunile tale; pentru că a cunoscut întruparea lui Dumnezeu Celui din pântecele tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut pe Tine înălțat pe Cruce Preacurată Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, tânguindu-se ca o Maică, grăia: Ce minune nouă și străină este aceasta Fiule? Cum te unești cu moartea viața tuturor, vrând să înviezi pe cei morți ca un milostiv.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am proslăvit pe Tine unule Iubitorule de oameni.

Cu dumnezeiescul foc al înfrânării ai ars spinii păcatului, și ai strălucit lumina minunilor Părinte.

Curățind ochii sufletului tău de noroiul patimilor, ai deschis luminile ochilor, celor ce nu vedeau, fericite Părinte.

Înstrăinatu-te-ai pe sineți de tulburările cele lumești, purtătorule de Dumnezeu, și ai dobândit liniștea cea mai presus de lume.

A Născătoarei:

Stăpână ceea ce ești neispitită de nuntă, care ai zămislit pe Dumnezeu netâlcuit, mântuiește-ne pe toți de supărări și de scârbe.

Alt, Canon,

Irmos același:

Stătut-ai la Divan Chiriachi judecându-te cu nedreptate, și uitându-te la Judecătorul Cel drept.

Mădularele trupului le-ai dat spre chinuri, și prin curgerile sângelui ai înecat pe vrăjmașii cei fără de trup fecioară.

Slavă...

Dându-te muncilor Chiriachi, ai rămas neplecată, și sprânceana cea înălțată o ai surpat.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește de toată înrăutățirea vrăjmașului, pe cei ce te știu pe tine cu adevărat Maică lui Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Dătătorule de lumină, și făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Avut-ai cu bună credință pe Ilie Tezviteanul, care te povățuia pe tine către pustiuri, arătându-ți-se noaptea Părinte, și învățându-te cele dumnezeiești Cuvioase.

Ca pe alt Carmel ai locuit în muntele Maleo înțelepte, îndestulându-te de vedenii dumnezeiești, și minunat luând Darul minunilor, fericite Toma.

A Născătoarei:

Ceea ce negrăit ai născut pe Cel pironit cu trupul pe Cruce, vindecă inima mea, care este rănită de năpădirile vrăjmașului, Preacurată, ca una ce ești milostivă.

Alt Canon,

Irmos același:

Arătând sufletul tău curat adevărat lăcaș lui Dumnezeu, ai surpat capiștile idolilor până la pământ, chemând pe Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine Chiriachi.

Înălțatu-ți-ai mâinile și mintea către Hristos, mărită Chiriachi, și cu cutremur groaznic ai spăimântat pe cei fără de Dumnezeu, ce se uitau la cele pământești, și nu puteau să vadă.

Slavă...

Dumnezeul tuturor pe tine te face îndrăzneață cu glas viu de sus, ca să rabzi chinurile celor fărădelege cu cuget viteaz, pentru ca să te încununezi cu cununa biruinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Dezlegat-ai Preacurată blestemul strămoșilor, ca una ce fără de voirea trupului, ai născut pe Cela ce arătat a înființat toate cu dumnezeiasca Lui voire, preacinstită.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

În pustiu fără de apă ai locuit, și ploaia rugăciunilor tale Cuvioase, a plecat pe Stăpânul să izvorască într-însul apă din-destul.

Ca dreptul Avraam cel dedemult, te-ai depărtat pe sineți de patria ta, de pământul întru care te-ai născut, și te-ai apropiat de Dumnezeu, și în pământul celor blânzi te-ai sălășluit.

Pustnic adevărat te-ai făcut, și după îngropare izvorăști cu puterea Duhului daruri de vindecări, celor ce le trebuiesc Părinte Toma.

A Născătoarei:

Cela ce lucrezi toate cu voirea, voind Te-ai sălășluit în pântece neispitit de nuntă, învrednicindu-ne nestricăciunii ca un milostiv, pe cei ce boleam de stricăciune.

Alt Canon,

Irmos același:

Întrecut-ai hotarele firii cu chinuirea ta cea mai presus de fire, prealăudată, și cu ostenelile tale cele mari ai rănit pe cel ce a rănit pe Eva.

Cu picăturile sângiurilor tale, preacinstită, ai uscat mulțimea dumnezeilor, și ai izvorât noian de vindecări, celor ce cu credință se apropie de tine.

Slavă...

De tine Mielușeaua cea nestricată, mărită Chiriachi fiarele s-au cucerit înaintea divanului, și ți-au dat ție cinste, care ai cinstit pe Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe Domnul Împăratul, ca o împărăteasă învrednicește împărăției cerurilor, pe cei ce năzuiesc la tine, de Dumnezeu dăruită.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Mucenița lui Hristos ne-a chemat pe noi dimpreună acum să cântăm cu laude dumnezeieștile ei nevoințe și luptele, că ea ca o vitează cu cugetul după numele ce poartă, este doamnă gândului și patimilor celor necuvioase.

ICOS

Biruind, și peste tot pământul revărsându-se înșelăciunea idolilor, și fiind împărat rău-credincios și fără omenie mai mult decât toți oamenii, se cinstea și se închina eresul cel spurcat și cu nume rău, al celor fără de Dumnezeu, că mulțimea asculta glasul celui fără de Dumnezeu, încât pe cei ce nu ascultau de a lui păgânătate, îi îngrozea cu moarte tare și groaznică; dar Mucenița lui Hristos scuipând poruncile și îngrozirile cele fără de Dumnezeu ale tiranilor, și propovăduind pe Hristos Dumnezeu în mijlocul priveliștei, a călcat la pământ pe vrăjmași. Pentru aceea s-a arătat cu adevărat doamnă gândului, și patimilor celor necuvioase.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Toma cel din Maleo

Stih: Lăsând Toma viața cea mărginită,

A aflat cu adevărat viață nemăsurată.

În a șaptea zi,

Moartea cea neagră pe înțeleptul Toma răpi.

Acesta strălucind mai-nainte cu viața înălțată și vădită și voievozească, și făcând multe și mari biruințe, și vitejii împotriva barbarilor. Apoi iubind pe Hristos și socotind toate ale lumii ca o nimica, a intrat sub jugul Domnului cel preaușor. Și atâta a întrecut pe ceilalți întru răbdarea ostenelilor, ce suferea pentru fapta bună, și cu numele și viața cea cinstită cât se arătă ca un stâlp de foc, la cei ce erau aproape de dânsul când se ruga, și suindu-se la muntele ce se numea Maleo, acolo a strălucit ca un luceafăr, și îndeletnicindu-se întru rugăciuni și privegheri, a luat Darul tămăduirilor. Pentru aceasta gonind dracii din oameni, și dând vedere orbilor, și șchiopi îndreptând, și făcând cu rugăciunea sa de a izvorât apă, și alte minuni făcând, a răposat în Domnul.

Tot în această zi pomenirea Sfintei Mucenițe, Chiriachi.

Stih: Chiriachi moarte prin tăiere ajungând,

Cu voința însă, prin al sabiei sfârșit luând.

În zilele împăratului Dioclețian la anul două sute optzeci și doi, era un creștin anume Dorotei împreună cu soția sa care se chema Evsevia, care fiindcă erau fără de fii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod și fiu, făgăduindu-se ca să-l dăruiască iarăși Lui, pe copilul cel ce se va naște lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, și a născut un prunc de parte femeiască în ziua Duminicii, pentru care lucru și pe pruncă o a numit Chiriachi, ce va să zică Duminică pe care botezându-o o hrănea cu învățătura și cuvântul Domnului, după Apostolul, și o a păzit fecioară, fiindcă făgăduise a o afierosi lui Dumnezeu. Iar când păgânul Dioclețian a ridicat goană asupra creștinilor, atunci s-au pârât născătorii sfintei împreună cu dânsa la tiran, cum că sunt creștini. Care cercetând, pe părinții Sfintei adică i-a bătut, și i-a trimis la ducele Iust, ce se află la părțile Meletinei în Armenia cea mică. Iar pe Chiriachi, o a trimis la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Deci Maximian cercetând pe Mucenița, și aflându-o tare în credința lui Hristos. O a aruncat la pământ și o a bătut mult. Și de vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostașilor celor ce munceau pe Mucenița. Atunci a zis sfânta către Maximian: Nu te înșela Maximiane, căci niciodată nu mă vei birui, căci Darul lui Dumnezeu este ajutându-mi mie. De aceasta și Maximian încetând, a trimis pe Sfânta la stăpânitorul Bitiniei, cel cu numele Ilarion. Iar Ilarion cercetând pe Mucenița, o a dus în capiștea idolilor. Deci acolo rugându-se Sfânta, s-a făcut cutremur mare de care s-a zdrobit idolii și s-au făcut ca niște praf; după aceasta a urmat și o furtună de vânt, care a împrăștiat în văzduh praful idolilor, și căzând și un fulger a ars fața stăpânitorului Ilarion, care căzând el din scaun a murit. Deci venind alt stăpânitor în locui lui, și înștiințându-se de acestea, a judecat ca să se ardă Sfânta cu foc; și dar aprinzând slujitorii un foc mare, a aruncat pe Mucenița într-însul; iar Sfânta ridicându-și mâinile la Cer s-a rugat lui Dumnezeu; și cu toate că era vremea secetei și văzduhul curat, însă s-a pogorât un nor de ploaie din Cer, udând și stingând tot focul, fără a se vătăma Mucenița cât de puțin de foc. După aceasta a dat drumul tiranul la feluri de fiare asupra Sfintei, însă nici așa n-a isprăvit nimic, fiindcă și fiarele se tăvăleau ca mieii la picioarele Sfintei, fără a o vătăma cât de puțin. Deci văzând mulți elini această minune preaslăvită, au crezut în Hristos. După aceea au închis pe Sfânta în temniță; și a doua zi a șezut stăpânitorul la judecată, și a dat asupra sfintei răspunsul cel mai de pe urmă al morții; deci luându-o muncitorii, o au scos afară din cetate ca să-i taie capul, iar Sfânta a cerut vreme ca să se roage, și după ce s-a rugat mult, a învățat pe creștinii cei ce îi urmase; apoi culcându-se pe pământ, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, și mergând ostașii aproape de dânsa, vrând ca să-i taie capul, și văzându-o moartă s-au spăimântat. Deci s-a făcut un glas dumnezeiesc către dânșii: Mergeți fraților și propovăduiți măririle lui Dumnezeu, iar ostașii întorcându-se, au slăvit pe Dumnezeu.

Tot în această zi, Preacuviosul Acachie cel de la scară.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Peregrin, și cei dimpreună cu dânsul: Luchian, Pombie, Isihie, Papia, Satormin și Ghermano.

Stih: Peregrin împreună cu șase în adânc aruncat fiind.

De acolo sfârșitul nevoinței vânând.

Aceștia au fost din Italia, iar pentru goana ce se făcea de Traian, au venit la Dirahia, unde văzând pe Sfântul Astie episcopul spânzurat pe Cruce, și fericindu-l, au fost prinși de ostași; și mărturisindu-se că sunt creștini, din porunca antipatului Agricolae, au fost aruncați în marea Adriatică, și așa luară cununa muceniciei; ale cărora moaște scoțându-le marea afară, le-a ascuns în nisip. Deci după ce au trecut șaptezeci de ani, s-a arătat episcopului Alexandriei, care luându-le pe ele, le-a îngropat cu cinste, făcând deasupra lor o casă de rugăciune.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Eustatie, care de foc s-a săvârșit.

Stih: Către a inimii lui Eustatie bună așezare.

Și focul înflăcărat liniștită apă se pare.

Tot în această zi, Sfântul Policarp cel nou, care de sabie s-a săvârșit

Stih: Așa călăule de voințele tale te vei folosi

Dacă pe mine Policarp cu grăbire a mă junghia vei voi.

Tot în această zi, Sfântul Evanghel, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Evanghel prea-dumnezeiescul de sabie săvârșit

Binevestitor de dumnezeiasca cunună l-a avut.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu puterea lui Hristos dând orbilor vedere, și ologilor bună umblare, celor surzi mântuire și bolnavilor vindecare, Părinte Toma, strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu liniște ți-ai săvârșit viața Părinte preafericite, luminându-te cu neaverea, și împodobindu-te cu înfrânarea, cântând cu umilința inimii, strigai către Stăpânul: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Fecioară cinstită neispitită de nuntă, Preacurată binecuvântată, ceea ce ești îndreptarea celor căzuți, mântuirea celor păcătoși, mântuiește-mă pe mine cel nesățios, care strig Fiului tău: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos același:

Mintea ta cu lumina iubirii de Dumnezeu luminându-ți, în mijlocul cuptorului celui arzător stând tu, nevătămată te-ai arătat fecioară, cântând Făcătorului tău: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Pe cei trei tineri nicidecum nu i-a ars cuptorul odinioară, așa nici pe Mucenița; căci rugându-se sta în mijlocul cuptorului nemișcată, primind roua dumnezeiască, și cu laude strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cu sabia îndrăznirii tale ai omorât pe vrăjmașul adevărului, fecioară Muceniță Chiriachi, dorind să moștenești dorirea cea veșnică, și strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Singur Dumnezeu a aflat numai singur pântecele tău curat, și Se întrupează, și S-a cunoscut om, ca să mântuiască pe om; drept aceea ca pe una ce te știm pricina bunătăților, cântăm: Bine ești cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Dumnezeu care s-a...

Cu frâul postirii supunând patimile sufletului, cele cu anevoie neoprite, te-ai asemănat cu îngerii cei fără materie, strigând: Lăudați lucrurile pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cercând a urma după viața cea sfințită a Tezviteanului Ilie, te-ai suit în munte să vorbești cu Dumnezeu, curățindu-ți mintea prin înfrânare, și cântând: Binecuvântați pe Hristos în veci.

A Născătoarei:

Ceea ce ești izvor viu, ca ceea ce ai născut apa vieții, adapă sufletul meu cel topit de văpaia păcatelor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvesc întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos același:

Mireasă lui Hristos te-ai cunoscut Chiriachi, împestrită cu podoabele fecioriei pentru aceea însuși El te-a învrednicit cămărilor celor cerești după vrednicie pe tine, care lauzi pe El întru toți vecii.

Aruncată ai fost ca Daniil în mijlocul fiarelor, preaslăvind pe Hristos, și sălbăticirea lor o ai prefăcut arătat prin Dumnezeiescul Duh fecioară. Pentru aceea te cinstim întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

De tine care te aduceai ca o mielușea către junghiere pentru dragostea Mielușelului lui Dumnezeu și Cuvântul, milostivindu-se ca un Îndurat, ți-a trimis îngeri luminoși, de te-au dezlegat pe tine de trup mai-nainte de a te tăia sabia, Muceniță.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu cel mai presus de ființă s-a înființat dintru tine Fecioară asemenea cu noi, și s-a arătat ca un prunc, Cel ce mai-nainte de veci este dimpreună cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Duh. Drept aceea te slăvim pe tine o Maica Lui.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Sărăcindu-te Părinte cu duhul, ai luat Împărăția Cerurilor, umplându-te de slavă nespusă, dimpreună cu toți aleșii, și luând răsplătirile după vrednicia ostenelilor tale Toma. Pentru aceea cu credință și cu dragoste te fericim.

Sicriul moaștelor tale izvorăște râuri de tămăduiri, celor ce cu credință se apropie, care îneacă patimile sufletești și ridică durerile trupurilor, fericite Toma, rugătorule pentru cei ce cu credință te fericesc pe tine pururea.

Unindu-te cu cetele cele prealuminoase ale cuvioșilor și luminându-te cu lumina cea neînserată după înțelegere Părinte Toma, luminează pe cei ce săvârșesc cu credință dumnezeiască pomenirea ta, și-i învrednicește să dobândească mântuire prin rugăciunile tale.

A Născătoarei:

Strălucind tuturor cu raza minunilor tale, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, gonești negura patimilor și a scârbelor, Preacurată, și întinzi după înțeles lumina veseliei cea înțelegătoare, la cei ce te slăvesc pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos același:

Cu cuget vitejesc prin nădejdea cea foarte tare către Dumnezeu, ai scăpat de năpădirile fiarelor și ale focului, și de durerea chinurilor trupului, Muceniță fecioară. Pentru aceea cu credință și cu dragoste te fericim.

Grijindu-ți podoaba cea frumoasă a sufletului tău, pentru Mirele cel preafrumos, ți-ai păzit fecioria nestricată Muceniță, și ai adus ca o zestre chinurile mădularelor tale, Chiriachi prealăudată.

Trupul tău cel mult chinuit fiind îngropat pe pământ, izvorăște râuri de tămăduiri cu bună-credință, celor ce se apropie de dânsul, și gonește întinăciunea patimilor, și îneacă năpădirile cele viclene ale dracilor, Chiriachi mireasă a lui Dumnezeu.

Slavă...

Preasfințită pomenirea ta ca soarele ne-a răsărit nouă, Muceniță Chiriachi, gonind norii patimilor și luminând pe toți cei ce cu credință adevărată bucurându-se te cinstesc pe tine, și cu dragoste te fericesc fecioară.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu candelele cele prealuminoase ale Celui ce s-a întrupat din tine, preasfântă Fecioară, mai presus de gând ne luminăm prin credință, cei ce te știm pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și ne izbăvim de întunericul patimilor, și de tot felul de primejdii și de toată nevoia.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

În ceruri ca o Muceniță, stând tu Chiriachi înaintea lui Dumnezeu cu preaslăvire, mântuiește cu cinstitele tale rugăciuni pe noi pe toți, cei ce cu credință săvârșim pomenirea ta.

A Născătoarei:

Cu preasfintele mijlociri ale cinstitei tale Chiriachi, Fecioară, păzește-ne pe noi pe toți robii tăi, din nevoi și din toată altă silă, ca o apărătoare a lumii.

LA LAUDE

Stihirile glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Muceniță purtătoare de nevoințe mărită, tu pe Mirele Hristos, din inimă L-ai iubit, și L-ai propovăduit pe El înaintea tiranilor. Pentru aceasta cu tărie de suflet vitejească, ai suferit durerile muncilor, și cu adevărat împreună cu El ai intrat în cămara cea de mire nestricăcioasă și nesfârșită prealăudată.

Muceniță purtătoare de nevoințe mărită, tu ai stins văpaia focului Chiriachi, și cu fierbinte credința ta și cu mijlocirea către Domnul, ai domolit năvălirea fiarelor. Pentru aceea după datorie, lăudăm cu cântări preacinstită nevoința ta mireasă a lui Hristos, de Dumnezeu fericită.

Muceniță purtătoare de chinuri mărită, suferind bărbătește pentru Hristos Dumnezeu, muncile cele cu multe dureri și bătăile trupului, ți-ai săvârșit luminat nevoința și ai luat cununa muceniciei, de la Cel ce dă strălucite răsplătirile biruinței, celor ce cu credință Îl propovăduiesc pe El Dumnezeu, și cu tărie se nevoiesc.

Miruri ai adus cinstită lui Hristos Dumnezeului tuturor, fecioria cea neîntinată și viața cea îndumnezeită, Chiriachi bună fecioară; și pe lângă acestea, și drept sângele tău, și pe sineți toată, ca pe o pârgă și jertfă fără de prihană. Pentru aceasta ai dobândit slava cea prea-adevărată împreună cu cetele fecioarelor, și cu danțurile mucenicilor.

Alte Stihuri, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Slavă..., glasul al 2-lea.

În cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui, acolo s-a sălășluit Sfânta, păzindu-și candela nestinsă, să auzim lauda fecioarei: O feciorie casa lui Dumnezeu! O feciorie slava mucenicilor! O feciorie vorbitoare împreună cu îngerii.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.