SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stilurile, glas 2.

Podobie: Când de pe lemn,.

Când temeiul Apostolilor înconjurând toată lumea, o a întărit, atunci aflându-te pe tine ca pe o piatră de cinste, te-a pus temelie Bisericii, fericite Părinte, ca să surpi stâlpii și capiștile cele idolești, prin dumnezeiasca putere a Cuvântului, Celui ce bine a voit a se împreuna cu oamenii prin trup.

Gonind cu cuvântul duhurile cele viclene ale răutății, săvârșeai prin Darul Duhului Sfânt noroadele a fi duhovnicești, Mucenice Pangratie, ogorând brazda inimilor, și semănând sămânța cea dumnezeiască pe care o ai adus plugarului Celui ceresc, rugându-te pentru cei ce cu credință te lăudăm.

Cu luminările cele înțelegătoare ai făcut apusul răsărit, care poartă Soarele Dumnezeieștii cunoștințe, Celui ce mai presus de gând ne-a răsărit nouă din Fecioară. Și apunând Părinte prin pătimire, ai răsărit către lumina cea neînserată; unde dezlegându-se oglinzile, vezi frumusețea cea dorită a puitorului de pătimirea ta, Pangratie.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Tuturor celor ce aleargă cu credință la acoperământul tău cel tare, le părtinești, ceea ce ești bună, că nu avem noi pătimașii altă mijlocitoare pururea către Dumnezeu, la primejdii și la scârbele noastre, cei ce suntem împilați de multe păcate, Maica lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Pentru aceea cădem către tine, mântuiește de toată primejdia pe robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Preacurată pe Făcătorul tuturor că rabdă multe ocări, și se înalță pe Cruce, suspinând ziceai: Prealăudate Doamne, Fiule și Dumnezeul meu! Cum suferi necinste cu trupul vrând să cinstești zidirea Ta Stăpâne? Slavă milostivirii celei multe, și smereniei Tale Iubitorule de oameni.

Troparul, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Octoihului, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul 1:

Irmos:

Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni, cu braț înalt, și a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

Preacinstită piatră te cunoaște pe tine Biserica, Pangratie, întărindu-se pururea cu întărirea cuvintelor tale, și pentru aceea cinstește astăzi pomenirea ta.

Cu plugul dumnezeieștilor tale cuvinte ogorând inimile cele înțelenite mai-nainte de uscăciunea relei credințe, le-ai arătat adevărat roditoare prin credință Pangratie.

Slavă...

Propovăduind Unimea Cea în trei numere, care se unește întru o fire, ai stins negura nedumnezeirii, și cu învățăturile cele dătătoare de lumină ai luminat noroadele.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine a răsărit Dătătorul de lumină Iisus Domnul, luminând marginile, Preacurată Stăpână, prin care cei dintru întuneric și din umbră au văzut lumină.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Să se întărească inima mea...

Întărindu-te de Duhul, ai gonit duhurile cele viclene, și cu pârghia rugăciunilor ai surpat până la pământ capiștile idolilor, ridicând biserici, vrednicule de minuni.

Cu cuvântul tău cel tăietor ai tăiat spinii credinței celei rele, și ai sădit dogmele cele de mântuire, în sufletele care se îndreptează cu adaosul bunătăților, Pangratie Cuvioase.

Slavă...

Verhovnicul Apostol aflându-te pe tine vas Dumnezeiescului Duh, primitor de raze curate, te-a trimis către apus, ca să risipești negura nedumnezeirii, preacinstite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe norul cel cu totul luminos, și năstrapa lui Dumnezeu cea cu totul de aur, pe cea mai desfătată decât Cerul, și scara cea înaltă, Fecioară neispitită de nuntă, credincioșii te fericim.

Irmosul:

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, care peste ape ai întărit Cerul al doilea, și ai întemeiat pământul peste ape Atotputernice.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Părtinitor bunei credințe, purtător de biruință te-ai arătat sfințite Pangratie, în ceruri împreună cu cei fără de trupuri înainte stând, pentru aceasta roagă-te Domnului să ne mântuiască pe noi.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Primind rugăciunea de la noi, care scăpăm sub acoperământul tău Preacurată Fecioară, nu înceta a te ruga către Fiul tău, să ne izbăvim noi robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând pe Fiul și Domnul tău pironit pe Cruce, și tânguindu-te ca o Maică, și văitându-te strigai: Vai mie! Cum pătimești Fiul meu preaiubite.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cu Duhul văzând mai-nainte Proorocule Avacum, întruparea Cuvântului ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii Te vei cunoaște, când va veni vremea Te vei arăta, slavă puterii Tale, Doamne.

Arătându-te suflând foc din focul Mângâietorului, ai ars înșelăciunea Pangratie înțelepte, și luminând ca un sfeșnic pe cei ce erau înecați în marea necunoștinței, îi îndreptezi către limanul voirii lui Dumnezeu.

Din piatra cea vârtoasă adăpându-te Petru, și umplându-te, te-a trimis pe tine ca pe un alt râu să adăpi sufletele, și să usuci gârlele necredinței, cu curgerile dumnezeieștilor propovăduiri, cugetătorule de Dumnezeu.

Slavă...

Strălucind viața ta cu dumnezeieștile frumuseți, a întunecat năvălirile tuturor dracilor, și risipind întunericul nedumnezeirii, ai arătat fii zilei, pe cei ce cu dragoste s-au plecat învățăturilor tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Preacurată Fecioară pe Cuvântul întrupat în două ființe, și în două voiri, pe Cela ce minunate ne-a arătat intrările mântuirii, nouă celor ce am fost robiți de înșelăciune, Preacurată Fecioară prealăudată.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pacea Ta o dă nouă Fiule al lui Dumnezeu; că fără de Tine alt Dumnezeu nu cunoaștem, numele Tău numim. Că Dumnezeu al viilor și al morților Tu ești.

Cu arătările minunilor ai vânat noroade, și cu cuvântul ai surpat capiștile, și ai zidit frumusețile Bisericii, spre înnoirea oamenilor preasfințite.

Cu sângiurile tale ai roșit podoaba cea sfințită, și sângele cel spurcat, ce se aducea dracilor, l-ai uscat, și purtător de biruință către ceruri te-ai suit, primind cununa biruinței.

Slavă...

Dinaintea feței tale s-a rupt îngrădirea cea idolească, și s-a deschis ușa limbilor, și s-a împărțit Dar dumnezeiesc la inimile credincioșilor, Părinte învățătorule de cele sfințite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ploaia S-a pogorât Hristos în pântecele tău Preacurată, și a uscat ploile mulțimii dumnezeilor, și a izvorât apa cunoștinței de Dumnezeu, celor ce erau în văpaia înșelăciunii.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Proorocului Iona...

Iisus Cel ce este lumina tuturor și Dumnezeu; umplându-ți mintea de Dar, și luminându-te din-destul, prin cuvântul tău a izbăvit noroade de necuvântare.

Izbăvit-ai noroadele de stropirile cele idolești, și de sângiurile cele spurcate, și junghiindu-te ca un miel, te-ai adus jertfă vie lui Dumnezeu, Pangratie.

Slavă...

Slujit-ai cu sfințenie Evangheliei lui Dumnezeu, înțelepte, pecetluind luminat învățăturile cele dumnezeiești cu sângele tău sfințite tăinuitorule, Mucenice Pangratie.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind înecat de năpădirile cugetelor celor neroditoare, întoarce-mă către lumina mântuirii și a vieții, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, Preacurată.

Irmosul:

Proorocului Iona, urmând strig: Scoate viața mea din stricăciune bunule, și mă mântuiește, Mântuitorul lumii, pe cela ce strig: Slavă Ție.

CONDAC, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Arătatu-te-ai ca o stea luminoasă, Tavromenilor, Pangratie, și ai fost sfințit pătimitor pentru Hristos, înaintea Căruia stând acum, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite.

SINAXAR

În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei.

Stih: Mai-nainte punându-se pe sine Pangratie spre temelie,

A ridicat din pietre casă de nevoință din temelie.

Pangratie în a noua zi,

La lăcașul celui Atotțiitor se sui.

Acesta a fost antiohian de neam, și a fost adus la credința în Hristos de Apostolul Petru, de care a fost și hirotonit Episcop Tavromeniei. De aceea aflând pe Romil și Licaonid corăbierii, a mers la Sicilia; pe care și mai-nainte îi făcuse să creadă în Hristos. Deci după ce a mers și în ostrov, risipi idolii lui Falcon, și ai lui Lison, și ai celorlalți draci, și făcu de crezu în Hristos și pe Bonifatie, ighemonul locului, și zidi și o Biserică. Deci tămăduia Sfântul toată boala, și adăuga în toate zilele mulțime de oameni la Dumnezeu, săvârșindu-i prin dumnezeiescul Botez. Și neîntâmplându-se ighemonul Bonifatie acolo, fu omorât de Alontan.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Chiril Episcopul Gortinei.

Stih: Chiril al Gortinei deși bătrân era,

Dar inimă tânără spre sabie avea.

Acesta a fost în zilele lui Dioclețian, și venind înaintea stăpânitorului, fiind de tot bătrân și fiindcă propovăduia pe Hristos, a fost legat și băgat în foc. Și arzând legăturile cu care era legat, și topindu-se lemnele de s-au făcut cenușă, și rămânând Sfântul nears, și mirându-se stâpânitorul de minune, atunci l-a slobozit. Iar după aceea aflând că mulți prin mijlocul lui vin la credința lui Hristos, porunci de i s-a tăiat capul, și așa fericitul și-a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Andrei și Prov, care prin foc s-au săvârșit.

Stih: Doi bărbați Cuvinte luptându-se, în foc stau,

Și prin subțiri suflările tale se răcoreau.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

De tinerii Tăi, cei din cuptor Mântuitorule nu s-a atins, nici i-a supărat pe dânșii focul. Atunci acei trei ca cu o gură cântau și binecuvântau, grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

În sângele tău te-ai botezat Pangratie, botezând mai-nainte noroade cu apă, și bucurându-te te-ai mutat către Hristos; cu care dimpreună petrecând, făcându-te dumnezeiesc prin Dar, Îl slăvești pe El totdeauna.

Pe cei împlântați în sărătura răutăților, i-ai scos cu undița cuvintelor tale sfințite, cu ploaia cea preasfințită a rugăciunilor tale, ai uscat adâncimea cea tulbure a credinței celei rele, sfințite tăinuitorule al lui Hristos.

Slavă...

Piatra cea cu adevărat neruptă, te-a pus pe tine temei și întărire nemișcată Bisericii înțelepte, întru care se surpă la pământ toată răutatea cea copilărească a vrăjmașului, descoperitorule de cele sfinte,

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu cel preacurat aflându-te pe tine singură Preacurată și născându-Se în pântecele tău, a curățit pe cei credincioși de spurcăciunea, care ni s-a pricinuit nouă din neoprirea răutăților, Mireasă a lui Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De care se înfricoșează...

Îngrășându-te de focul supărărilor celor multe, ai rămas netopit, fiindu-ți gândul ascuțit cu priviri luminoase, și te-ai arătat sabie, care taie materia multor dumnezei, înțelepte.

Aducând noroade întru cunoștința lui Hristos, arătat săvârșeai semne și minuni, și cele viitoare prin suflările Mângâietorului, spunând mai înainte ca un Prooroc al lui Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Arătând noroadelor chipul Ziditorului, care l-a purtat de bunăvoia Lui, unindu-Se cu noi, printr-însul săvârșești puteri de semne, spurcăciunea multor dumnezei oprind.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ploaia S-a pogorât Hristos, Cel ce singur este făcător de bine, în pântecele tău Fecioară, și cu adevărat a adăpat toată zidirea, uscând gârlele cele tulburate ale nebuniei idolilor.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De care se înfricoșează îngerii și toate oștile, ca de Făcătorul și Domnul, lăudați-L preoți, preaslăviți-L tineri, bine-l cuvântați noroade, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe norul cel purtător...

Luminându-ți-se și sufletul și cugetul, cu strălucirile cele dătătoare de lumină ale lui Petru, ai ajuns către apus ca o stea mult-luminoasă, luminând cu învățături pe cei căzuți în prăpăstiile necunoștinței, Cuvioase Pangratie.

Știind tu că cinstea icoanei trece la chipul cel dintâi, pretutindenea ridicai în stâlpi Chipul cel preacurat al lui Iisus Dumnezeului nostru, spre surparea chipurilor celor drăcești, mărite Pangratie.

Slavă...

Fiind încuviințat cu luminile cele preasfințite, și luminând cu strălucirile cele mucenicești, vezi slava lui Dumnezeu cu suflet vesel, sfințite Pangratie cel ce ești podoaba Ierarhilor și a Mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Milostivește-te nouă Doamne, celora ce lăudăm nașterea Ta din Fecioară cea negrăită, izbăvind de supărări, de patimi și de scârbe, pe noi robii, cu rugăciunile ei ca un Făcător de bine, și însuți Iubitor de oameni.

Irmosul:

Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, din Cer ca ploaia pe lână S-a pogorât, și S-a întrupat pentru noi, făcându-Se om Cel fără de început; să o slăvim toți, ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.

LUMINÂNDA

Podobie: Lumină neschimbată...

Petru piatra credinței te-a pus pe tine Mucenice tare temelie Bisericii, cu care dimpreună și tu păzește turma ta nevătămată, de cei ce se trag din Agar, Părinte Pangratie.

A Născătoarei:

Toți credincioșii mijlocitoare către Fiul tău și Dumnezeu te-au pus pe tine, iar mai ales noi cei răstigniți dimpreună cu El; drept aceea nu înceta a te ruga Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce cu credință te laudă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.